CUPRINS

INTRODUCERE
Capitolul 1:
PARAMETRII CALITATIVI AI APEI
Capitolul 2:
PROCESE DE POTABILIZARE A APEI
Capitolul 3:
PROCESUL DE OSMOZA INVERSA
CONCLUZII

Apa este necesar pentru dezvoltarea i funcionarea corpului omenesc. Trebuie consumat
zilnic pentru a fi sntoi. Coninutul de ap din corpul omenesc este de aproximativ 70 %.
Prin ap potabil se nelege apa destinat consumului uman. Aceasta poate fi:

orice tip de ap n stare natural sau dup tratare, folosit pentru but, la prepararea
hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei i indiferent dac este
furnizat prin reea de distribuie, din rezervor sau este distribuit n sticle ori n alte
recipiente;

toate tipurile de ap folosit ca surs n industria alimentar pentru fabricarea,

procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanelor destinate
consumului uman.

n Romnia apa potabil este definit i reglementat prin Legea nr. 458 din 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile, completat i modificat prin Legea nr. 311 din 28 iunie 2004.
La nivelul Uniunii Europene, apa potabil este reglementat prin Directiva 98/83/CE privind
calitatea apei destinate consumului uman.
Apa potabil trebuie s fie sanogen i curat, s fie lipsit de microorganisme, parazii sau
substane care, prin numr sau concentraie, pot constitui un pericol potenial pentru sntatea
uman.
Apa este un element esenial pentru viaa i procesele naturale. Are dou dimensiuni ce sunt
strns legate cantitatea i calitatea
. Calitatea apei este asigurat prin caracteristicile sale fizice, chimice, biologice si estetice
(aspect i miros). Dup proveniena sursei de ap, se identific surse de suprafa (ruri,
lacuri, apa mrilor i a oceanelor) i surse de adncime (apa provenit din pnza freatic).
Conform Normelor tehnice de protecie a apelor (NTPA) 013/2002, sursele de ap se clasific
funcie de calitatea i utilizarea lor n urmtoarele categoriI:
Categoria I: ape destinate alimentrilor cu ap n sistem centralizat a aglomerrilor urbane,
unitilor cu profil alimentar, industriei farmaceutice, amenajri piscicole.
Categoria II: ape destinate pentru industrie, urbanism, irigaii.
Categoria III: apa brut netratat utilizat n transport.

Capitolul 1

PARAMETRII DE CALITATE AI APEI POTABILE

Calitatea apei potabile este corespunzatoare cand valorile stabilite pentru parametri sunt in
conformitate cu valorile amxime admise de lege, in urmatoarele puncte de prelevare a
probelor:
a) la robinetul consumatorului si la punctul de intrare in cladire, in cazul apei potabile
furnizate prin reteaua de distributie;
b) la punctul de curgere a apei din cisterna, in cazul apei potabile furnizate in acest mod;
c) in punctul in care apa se pune in sticle sau in alte recipiente, in cazul apei potabile
imbuteliate;
d) in punctul din care apa este preluata in procesul de productie, in cazul apei utilizate in
industria alimentara.
Parametrii de calitate ai apei potabile sunt microbiologici, chimici si indicatori.
Indicatori organoleptici i fizico-chimici:

mirosul i gustul apei sunt date de schimbarea caracteristicilor acesteia (existena unor
substane, sruri minerale i gaze dizolvate);

culoarea apei este dat de substanele dizolvate de natur, minerale sau organice;

turbiditatea apei este caracterizat prin lipsa de transparen a acesteia, ca urmare a

existenei unor particule fine aflate n suspensie;

pH-ul reprezint indicele care definete aciditatea apei;

conductivitatea indic totalitatea srurilor dizolvate n ap;

clorul rezidual liber reprezint cantitatea de clor rmas n ap dup dezinfecie pentru
asigurarea proteciei sanitare a acesteia;

amoniul, nitriii i nitraii indic modificri n timp ale calitii apei, cauzate de surse
de impurificare specifice acestui tip de compui;

fierul este un component natural al apei, aflat sub forma de compui (de obicei
bicarbonat feros);

oxidabilitatea reprezint totalitatea substanelor organice i anorganice oxidabile n

ap;

duritatea total reprezint caracteristicile ce le confer apei compui de calciu i

magneziu aflai n soluie. n general duritatea apei se exprim n grade germane de
duritate.

aluminiul este prezent n ap n mod natural i indus n urma procesului de tratare

pentru obinerea apei potabile.

Indicatorii bacteriologici:

bacterii coliforme, escherichia coli, enterococi, clostridium perfringens sunt

microorganisme prezente n mediul nconjurtor a cror prezen n ap poate provoca
boli hidrice.

Parametrii microbiologici
Parametru

Valoare admisa

Parametru

Valoare admisa

Escherichia coli
(E.coli)

0 numar/100ml

Enterococi

0 numar/100ml

Parametrii microbiologici pentru apa comercializata in sticle sau alte recipiente

Parametru

Valoare admisa

Parametru

Valoare admisa

Escherichia coli
(E.coli)

0 numar/250ml

Pseudomonas
aeruginosa

0 numar/250ml

Enterococi

0 numar/250ml

Numar de colonii la
22oC

100/ml

Numar de colonii la
37oC

20/ml

Parametrii chimici

Parametru

Valoare admisa

Parametru

Valoare admisa

Acrilamida

0,1 microg/l

Cupru

0,1 mg/l

Arsen

10 microg/l

Dicloretan

3,0 microg/l

Benzen

1,0 microg/l

Epiclorhidrina

0,1 microg/l

Benz(a)piren

0,01 microg/l

Fluor

1,2 microg/l

Bor

1,0 microg/l

Mercur

1,0 microg/l

Bromati

10 microg/l

Nichel

20 microg/l

Cadmiu

5 microg/l

Nitrati

50 mg/l

Clorura de vinil

0,50 microg/l

Nitriti

0,50 mg/l

Cianuri totale

50 microg/l

Plumb

10 microg/l

Cianuri libere

10 microg/l

Seleniu

10 microg/l

Crom total

50 microg/l

Stibiu

5 microg/l

Tetracloretan si
Tricloretena (suma
concentratiilor
compusilor specificati)

10 microg/l

Hidrocarburi policiclice
aromatice:
benzo(b)fluorantren,
benzo(k)fluorantren,
benzo(ghi)perilen,

0,1 microg/l

indeno(1,2,3-cd) piren
Pesticide pe clasa
aldrin, dieldrin,
heptaclor si heptaclor
epoxid

0,1 microg/l

Trihalometani Total
(suma concentratiilor
compusilor specificati)

100 microg/l

Pesticide Total

0,5 microg/l

Capitolul 2

Procedee de potabilizare a apei

Propriettile apei n stare natural nu satisfac de cele mai multe ori (mai ales n cazul apelor
de suprafat) conditiile de calitate cerute de consumatori si de aceea este necesar tratarea
apei pentru a aduce apa la parametri necesari. Corectarea calittii apei se realizeaz prin
procedeul de potabilizare, ce se realizeaz n statiile de tratare a apelor. n general o statie de
tratare a apelor potabile utilizeaz urmtoarele procedee pentru obtinerea apelor potabile
conform normativelor Ministerului Snttii:

Sitarea, respectiv retinerea corpurilor plutitoare sau antrenate de ap de mai mari

dimensiuni;
Deznisiparea, este operatia de retinere a particulelor grosiere si a particulelor de nisip,
de regul prin stationarea pe o anumit perioad a apei n bazine speciale;
Coagularea si flocularea, este de fapt procesul de aglomerare a suspensiilor fine,
coloidale din ap, nedetectabile, prin utilizarea unor reactivi numiti floculanti, care
aglomereaz aceste particule permitnd sedimentarea acestora;
Decantarea apei, este operatia de reducere a turbidittii apei, respectiv retinerea
majoritti suspensiilor (circa 95%) prin stationare a apei pe o perioad de timp relativ
mai mare n bazine speciale. Procedeul de decantare se aplic dup faza de coagularefloculare;
Filtrarea, este operatia de finisare a apei, respectiv de limpezire a apei, printr-o
filtrare intens, cnd se retin cele mai fine particule, inclusiv unele microorganisme.
Operatie de regul se realizeaz prin trecerea apei printr-un strat foarte gros de nisip cu
o anumit granulatie, n anumite conditii;
Dezinfectia, este operatia de distrugere a tuturor microorganismelor (operatie numit
si clorurare sau clorinare ntruct se utilizeaz cel mai frecvent clorul).
Alegerea schemei tehnologice ce se va aplica, dimensionarea fiecrei operatii depinde de
conditiile specifice, respectiv dimensiunea sursei de ap, dac este surs de suprafat sau
pnz freatic, de zona n care este captat apa, zon de munte sau de deal, de diferenta de
nivel dintre captare si statia de tratare, de propriettile fizice, chimice si bacteriologice ale
apei la sursa de captare, de conditiile de calitate cerute de consumator sau standardul privind
cerintele de calitate pentru apa potabil sau tehnologic. Trebuie adoptat solutia cea mai
economic, dar si cea mai usor de aplicat.
Literatura de specialitate recomand adoptarea unui flux n cascad, folosind diferenta de
nivel a apei, astfel nct apa s treac gravitational prin toate treptele de tratare a apei. Din
schemele posibile de ales pentru o statie de tratare a apelor potabile, se alege schema care din
punct de vedere tehnico-economic si al sigurantei n functionare este optim.
2.1. Sitarea apei
Apa captat dintr-o surs natural, fie de suprafat fie chiar si de adncime trebuie s treac
printr-un sistem de grtare fine sau printr-o sita cu ochiuri mari, pentru a se retine particulele
mari plutitoare sau aflate n suspensie. Retinerea acestor particule nc de la intrarea n statia
de potabilizare este important pentru c aceste particule deranjeaz procesul de potabilizare
si pot bloca micrositele si conductele.

2.2. Deznisiparea apei

Operatia de retinere n bazine speciale a nisipului sau a altor particule de mici dimensiuni (de
regul particule peste 0,2 mm) si care plutesc n suspensie n ap se numeste deznisipare.
Utilizarea deznisipatoarelor este recomandat n cazul n care n urma cercetrilor de laborator
pentru determinarea curbei de sedimentare, a rezultat faptul c ntr-un interval de timp mic
(120 180 secunde) se depun cel putin 20% din greutatea suspensiilor prezente n ap.
Utilizarea acestor deznisipatoare este recomandat si pentru faptul c usureaz mult
tratamentele ulterioare aplicate apei.
Deznisipatoarele sunt de multe tipuri, nu sunt standardizate, constructia lor depinde de debitul
de ap, de media multianual a compozitiei apei n particule sedimentabile. Ele se clasific
dup directia de curgerea apei si dup modul de evacuare a sedimentelor retinute. Dup
directia de curentului de ap distingem deznisipatoare orizontale si verticale.
Deznisipatoarele orizontale sunt cele mai des utilizate ca urmare a faptului c sunt cele mai
simple si mai usor de ntretinut. Ele sunt de fapt o succesiune de bazine sau de camere,
fiecare cu un rol bine definit.
Prima camer este numit camer de acces, a doua camer de linistire, a treia camer de
sedimentare si a patra camer de colectare a apei deznisipate. De cele mai multe ori primele
dou camere sunt comune.
Camera de acces dispune de un grtar metalic pentru retinerea corpurilor plutitoare. Grtarele
sunt constructii sudate cu mrimea ochiului de 10-50 mm, confectionate din bare metalice
laminate. Grtarele au o pozitie nclinat fat de vertical de 15 30 grade. Dimensiunea zonei
de intrare a apei prin grtar trebuie astfel stabilit nct s asigure o vitez maxim de curgere
a apei de 0,4 0,5 m/sec. Deasupra grtarului exist o pasarel care asigur accesul
personalului muncitor pentru a putea extrage corpurile plutitoare retinute de
ctre grtar. Camera de linistire a apei este mult mai larg, trecerea de la camera de intrare la
camera de linistire se face printr-un racord cu deschidere mare. Mrindu-se mult sectiunea de
curgere, scade foarte mult viteza de curgere a apei.
Nisipul o dat colectat este evacuat si poate fi folosit n constructii sau ca material de
umplutur. Datorit faptului c deznisipatoarele orizontale sunt constructii orizontale de mari
dimensiuni si ca urmare ocup mult teren, nu se recomand a fi folosite dect n cazul
existentei unor terenuri ntinse si care nu pot avea alt destinatie.
In figura1 este prezentat n mod schematic un astfel de deznisipator
Camera de linistire a apei este mult mai larg, trecerea de la camera de intrare la camera de
linistire se face printr-un racord cu deschidere mare. Camera de linistire dispune de o serie de
bare de otel cu diametre de 30 50 mm asezate vertical si dispuse n sah la o distant de 25
35 mm, iar fundul bazinului are o mic nclinare. Rolul acestei camere este de a asigura o
curgere laminar linistit cu vitez mic, fr curenti transversali. n figura 1 este prezentat o
schit a unui deznisipator orizontal cu curtire manual a depunerilor

Fig.1. Deznisipator orizontal cu curtire manual

1.-grtar pentru retinerea corpurilor plutitoare; 2.- pasarel; 3-bare pentru linistirea apei ; 4.stvilar pentrureglarea debitului; 5.-stvilar pentru golirea complet;.6.-stvilar pentru
reglarea evacurii apei deznisipate; 7.-galerie de golire a depunerilor.
2.3. Coagularea suspensiilor din ap
Operatia de coagulare este necesar atunci cnd n apa brut sunt suspensii foarte fine,
coloidale, ce nu pot fi reinute de ctre deznisipatoare. De regul o instalatie de tratare a apei
trebuie prevzut cu o astfel de instalatie de floculare - coagulare. Procesul de coagulare
const practic n aglomerarea substantelor coloidale si formarea de particule mai mari ce pot
fi mai usor separate. Procesul fizico chimic care se desfsoar n ap se bazeaz pe
neutralizarea cmpului electric negativ al acestor particule si care practic le tine n suspensie
n ap si nu le las s ce aglomereze.
In figura 2. este prezentat o particul aflat n suspensie n apa, precum si structura stratului
electric negativ al particulei, se observ faptul c este nconjurat de stratul ncrcat pozitiv al
floculantului.
Prin dispersarea n ap a unor particule numite substante coagulante, care au sarcini pozitive
(ioni pozitivi), se produce aceast neutralizare a particulelor aflate n suspensie n ap si astfel
particulele se pot aglomera.
n urma introducerii de substanye coagulante se formeaz un fel de precipitat, numit
precipitat floconat, si care de regul este un hidratat metalic, care se aglomereaz n cdere
sau n timpul agitrii lente n camerele de reactie. n acest mod se elimin si o parte din
substantele organice si n multe cazuri si o serie de coloranti din ap.

Fig.2. Structura unei particule coloidale nconjurat de stratul substantei floculante

ncrcate pozitiv
Alegerea tipului de coagulanti, precum si a modului de dozare se face n functie de apa ce
trebuie tratat
si se stabileste prin ncercri de laborator.
Coagulantii cei mai utilizati sunt :
sulfatul de aluminiu Al2 ( SO4 )3 .nH2O;
clorura feric FeCl3;
sulfatul feros FeSO4 . n H2 O;
sulfatul feric Fe2 (SO4 )3 .
2.4. Decantarea sau limpezirea apei
Aceast operaie are drept scop reducerea turbidittii apei, lucru ce se realizeaz prin
sedimentarea suspensiilor din ap. Operatia depinde n mare msur de destinatia apei, functie
de care se urmreste procentul de depuneri din totalul suspensiilor. Dac n cazul apei potabile
se urmreste retinerea pe ct posibil a tuturor suspensiilor, n cazul apei ce are scopuri
industriale reducerile sunt dictate de scopul n care va fi folosit apa. Astfel pentru apa
folosit ca agent de rcire a agregatelor termice se admite existenta suspensiilor n valoare
maxim de 50 100 mg/litru, n timp ce pentru industria pielriei se admite numai 10
20 mg/litru.
n prezent exist n exploatare foarte multe tipuri de decantoare:
cu functionare continu;
cu functionare discontinu;
cu functionare pulsatoare;

cu nivel liber a apei;

cu apa sub presiune;
cu circulatia apei pe orizontal;
cu circulatia apei pe vertical;
cu circulatia apei radial;
suspensionale.

Fig. 3. Schema de principiu al unui decantor orizontal

a. - intrare ap; b. - perete deversor; c. camer de colectare ap curat

2.5. Filtrarea apei

Filtrarea apei este operaia final a procesului de limpezire a apei. Tehnic vorbind filtrarea
nseamn trecerea apei printr-un corp poros: nisip, roci mcinate, antracit granulat, granule de
crbune activ etc. de o anumit compozitie granulometric, n scopul retinerii particulelor
aflate n suspensie natural sau particulel sunt n suspensie n urma unui proces artificial de
coagulare.
Mecanismul filtrrii este unul complex si este cumulul urmtoarelor efecte:
efectul de sit;
reactivitatea chimic a suprafetei granulei de nisip fat de suspensii;
reactivitatea fizic a suprafata granulei de nisip n raport cu suspensiile prezente n
ap;
sedimentarea suspensiilor sub efectul gravitatiei si a vitezei mici de deplasare a apei;
adeziunea, lipirea particulelor noi de cele deja sedimentate
Cel mai important fenomen ce contribuie preponderent la filtrarea apei este fenomenul fizic ce
are la baz pe actiunea fortelor electrostatice. Elementele de baz de care depinde calitatea
procesului de filtrare sunt urmtoarele:
caracteristicile apei de filtrat;
caracteristicile stratului filtrant;
viteza de filtrare;
presiunea apei la nivelul stratului filtrant.
2.6 Dezinfectarea apei

Procesul de filtrare reduce numrului de bacterii continute n ap, fr ns a duce apa n

limitele de potabilitate din punct de vedere bacteriologic, mai ales n cazul filtrelor rapide.
Pentru a aduce apa la un grad de puritate cerut de normele igienicosanitare, este necesar
dezinfectarea acesteia. Dezinfectarea se poate face prin urmtoarele procedee:
Fizice ( cldur, electricitate, ultraviolete );
Chimice ( oxidare cu clor, oxidare cu ozon );
Oligodinamice ( cu ioni metalici, argint, cupru ).
Cea mai utilizat metod pentru dezinfectarea apei este cea ce utilizeaz clorul, procedeul
numindu-se clorinarea sau clorurarea apei. Este de altfel si cea mai economic metod.
Dezinfectarea apei potabile este obligatorie atunci cndapa provine din surse subterane de
mic adncime (puturi si izvoare) sau din apele de suprafat, fie c sunt ruri sau
lacuri.
Dezinfectarea cu clor
Dezinfectarea cu clor este cel mai utilizat procedeu n prezent. In figura 4 este prezentat o
instalatie de dozare a clorului n vederea formrii amestecului concentrat de apa cu clor.
Procesul de clorurarea a apei se poate realizeaz cu clor gazos la presiune atmosferic si la o
temperatur de 33 C, folosindu-se butelii cu clor lichefiat pentru debite mari de ape potabile
sau se pot utiliza:
instalatii la care obtinerea clorului se face prin descompunerea unei solutii de NaCl
prin electroliz.

Fig. 4 Schema de functionare unei instalatii

de clorurare cu sistem de reglare cu vacuum

Capitolul 3

PROCESUL DE OSMOZA INVERSA

Osmoza este difuzia unui solvent (de obicei apa) printr-o membrana semipermeabila,dintr-o
solutie cu concentratie mica de solvat(potential mare al apei)intr-o solutie cu concentratie
mare de solvat(potential mic al apei),pana la un anumit gradientde concentratie al solutiei.Este
un proces fizic in care un solvent de deplaseaza,fara a primi energie,printr-o membrana
semipermeabila(permeabila la solvent,dar nu si la solutie) separandu-se in doua solutii de
concentratii diferite.Acest efect poate fi masurat prin cresterea presiunii solutiei
hipertonice,fata de cea hipotonica.
Presiunea osmotica este definita ca presiunea necesara pentru a mentine echilibrul,fara o
miscare a solventului.Presiunea osmotica este o proprietate asociativa,aceasta insemnand ca
proprietatea depinde de concentratia molara a solutiei dar nu si de identitatea sa.
Membrana cu permeabilitate selectiva permite difuziunea apei nu si a substantei
dizolvate.Multe membrane celulare se comporta in acest fel,osmoza fiind un mecanism vital
in transportul lichidelor in cadrul organismelor vii.
Osmoza este importanta in sistemele biologice unde multe membrane biologice sunt
semipermeabile.In general aceste membrane sunt impermeabile la solutii organice cu
molecule mari precum polizaharidele in timp ce sunt permeabile la apa si solutii cu molecule
de volum mic,neincarcate.
Permeabilitatea poate depinde de proprietatile solubilitatii,sarcina,sau dimensiunile
moleculare ale solutiei.Moleculele de apa trec prin peretii celulei de plasma,tonoplast
(vacuola)sau protoplast in doua modalitati sau direct prin difuziune prin stratul dublu
fosfolipid sau prin aquapori(mici proteine transmembrana similare cu cele din difuzia
facilitata si de la crearea canalelor de ioni).
Osmoza poate sa apara atunci cand exista o membrana semipermeabila,cum ar fi
membrana celulara.Cand o celula este scufundata in apa,moleculele de apa traverseaza
membrana celulara din zona cu o concentratie redusa de solvat catre o zona cu o concentratie
ridicata de solvat.Acest proces poarta denumirea de osmoza.
Atunci cand membrana selectiva apare de-o parte si de alta apa,moleculele acesteia trec
dintr-o parte in alta,in ambele sensuri cu acelasi flux.Nu exista un flux net de apa prin
membrana.Cu toate acestea in cazul in care exista o solutie pe de o parte si apa pura pe de alta
parte asupra membranei se exercita presiune din ambele parti datorita moleculelor.Cu toate

acestea moleculele de solvat nu vor reusi sa traverseze membrana datorita dimensiunilor lor
mult mai redusa.Acest lucru va determina un flux net de apa la partea cu solutie.In cazul in
care membrana nu se sparge acest flux net va incetini si in cele din urma se va opri atunci
cand se obtine un echilibru intre presiunile celor 2 faze asupra membranei.

In mod normal apa pura difuzeaza prin membrana semi-permeabila din celula cu concentratie
mai mica in celula cu concentratie mai mare,avand tendinta de egalizare a concentratiilor in
ambele celule si deci de stabilire a echilibrului.

Fig.5.Procesul normal de osmoza

OSMOZA INVERSA:
Scurta istorie a membranelor de osmoza inversa
Conform Wikipedia, primele membrane de osmoza inversa au fost dezvoltate in 1959 de catre
Loeb si Sourirajan la University of California, Los Angeles iar in 1960 au fost patentate.
Generatia actuala de osmoza inversa (RO = reverse osmosis) este bazata pe un material
compozit si anume poliamida(*1).
Prin anii 1970 au aparut si primele sisteme casnice de osmoza inversa. Scopul lor era, evident
de a oferi o apa potabila, o apa purificata.
Osmoza inversa este un proces tehnic care aplica fenomenul de osmoza in sens invers.Este
o metoda de filtrare care inlatura multiple molecule mari si ioni din diferite solutii.Pe partea
cu concentratia de ioni mai ridicata este aplicata o presiune care preseaza moleculele de apa
spre partea cu concentratia mai scazuta de ioni.Materiile organice si anorganice dizolvate in
apa de intrare precum si microorganismele prezentate in ea au dimensiuni moleculare mult
mai mari decat porii ultrafini ai membranei semipermeabile si nu pot difuza spre partea cu apa
filtrata.

Astfel pe partea cu apa filtrata se acumuleaza numai molecule de apa,impuritatile din apa
de intrare fiind retinute de membrana semipermeabila.De exemplu,porii membranei
semipermeabile au o dimensiune de cca 0,0001 microni,virusii au dimensiuni cuprinse intre
0,02 si 0,04 microni iar bacteriile au dimensiuni cuprinse intre 1 si 4 microni.
Pentru a impiedica blocarea membranei cu impuritatile din apa de intrare,impuritatile
retinute de membrana trebuie spalate continuu de pe membrana(clatirea membranei).O
instalatie cu osmoza inversa produce deci in afara de apa pura si apa reziduala care contine
impuritatile din apa de intrare si este deversata in canalizare.
Osmoza inversa reprezinta o metoda de filtrare de lichid, care inlatura multe tipuri de la
molecule atomice mari la molecule mai mici, prin fortarea lichidului la presiune inalta printr-o
membrana cu pori (gauri) doar suficient de mare pentru a permite moleculelor mici sa treaca
prin ea.Acesta e cea mai frecventa metoda utilizata in purificare apei potabile din apa de mare,
de a scoate sarea si alte substante din moleculele de apa. Cu toate acestea, procesul de osmoza
inversa e, de asemenea, utilizat pentru filtrarea multe alte tipuri de lichide.
Procesul poate fi similar cu membrana de filtrare. Cu toate acestea, exista diferente
esentiale intre osmoza inversa si filtrare. Mecanismul predominant de scoatere in filtrarea cu
membrana este strecurarea, excludere prin marime, astfel incat procesul poate atinge, teoretic,
excluderea perfecta de particule, indiferent de parametri operationali, precum influienta
presiunii si concentratia. OI(osmoza inversa), cu toate acestea implica un mecanism de
difuzie, astfel incat separarea eficienta este in functie de concentratia solitiei, de apa sub
presiune si rata de flux. Acesta actioneaza prin utilizarea presiunii pentru a forta o solutie sa
treaca printr-o membrana, pastrand substanta pe o parte si care sa permita solventului pur sa
treaca de partea cealalta. Aceasta este procesul invers osmozei normale, care este miscarea
naturala de solvent dintr-o zona de concentrare scazuta de substanta, printr-o membrana, intro zona de mare concentrare de substanta atunci cand nici o presiune externa nu este aplicata.
Peste tot, sisteme de purificare a apei de uz casnic potabil, inclusiv sistemul de osmoza
inversa, sunt utilizate in mod curent pentru imbunatatirea apei pentru baut si gatit.Astfel de
sisteme cu osmoza inversa de obicei includ un numar de pasi:
- Un filtru de particule pentru a capta sedimentele, inclusiv rugina si carbonatul de calciu
- Optional, un al doilea filtru de sedimente, cu pori mai mici
- Un filtru de carbon activ pentru a capta produse chimice organice si clor, care va ataca si
degrada membranele TFC si de osmoza inversa
- Un fitru de osmoza inversa, care este un invelis cu membrana subtire dintr-un compozit de
materiale (TFM sau TFC)
- Optional, un al doilea filtru de carbon pentru a capta aceste produse chimice ce nu s-au
eliminat prin membrana de osmoza inversa
- Optional o lampa UV pentru dezinfectarea de microbi care pot scapa de filtrare prin

membrana de osmoza inversa

In unele sisteme, pre-filtrul de carbon este omis si membrana de celuloza triacetat (CTA)
este utilizata. Membrana CTA este predispusa la putrezire decat daca sunt protejate de apa cu
clor, in timp ce membrana TFC este predispusa la descompunerea sub influenta clorului. In
sistemele CTA, un post-filtru de carbon este necesara pentru a elimina clorul din apa produsul
final.
Procesoare portable osmoza inversa de apa sunt vandute pentru purificarea apei cu caracter
personal in diverse locuri. Pentru a lucra in mod eficient, alimentarea cu apa la aceste unitati
trebuie sa fie cel mai bine sub o presiune (40 psi sau mai mare este norma). Procesoare de
osmoza inversa portabile pot fi folosite de persoane care locuiesc in mediul rural fara apa
curata, departe de conductele de apa a orasului. Oamenii din zonele rurale filtreaza singuri apa
din ocean sau rau, dispozitivul este usor de folosit (pentru apa sarata ar putea fi necesara
membrane speciale). Unii calatori cu barca in excursii lungi, sau la pescuit, sau ce campeaza
pe o insula, sau in tarile in care apa locala furnizata este poluata sau care nu corespunde
standardelor, utilizeaza procesoare cu osmoza inversa impreuna cu sterilizatori UV. Sistemele
cu osmoza inversa sunt, de asemenea, folosite acum pe scara larga de catre entuziasti ai
acvariului marin. In productia de apa minerala imbuteliata, apa trece printr-un procesor de
osmoza inversa a apei pentru a elimina poluantii si microorganismele. In tarile europene, insa,
astfel de prelucrare a apei minerale naturale (astfel cum sunt definita intr-o directiva
europeana) nu este permisa de legislatia europeana. (In practica, o parte din bacterii vii poate
sa treaca printr-o membrana de osmoza inversa prin unele imperfectiuni minore, sau trecerea
de membrana in intregime prin fisuri mici, in jurul sigiliilor. Astfel, sisteme de osmoza inversa
complete pot include etape suplimentare de tratament al apei care utilizeaza lumina
ultravioleta sau de ozonul pentru a preveni contaminarea microbiologica).
Marimile porilor membranei pot varia de la .1 la 5.000 de nanometri (nm), in functie de
tipul de filtru. "Filtrarea de particule" elimina particulele de 1.000 nm sau mai mari.
Microfiltrare elimina particulele de 50 nm sau mai mare. "Ultrafiltrare" elimina particulele de
aproximativ 3 nm sau mai mari. "Nanofiltration" elimina particulele de 1 nm sau mai mari.
Osmoza inversa este in categoria finala de filtrare cu membrana, "Hyperfiltration", si elimina
particule mai mari de .1 nm.

Fig 6.Procesul de osmoza inversa