Sunteți pe pagina 1din 1

Afara-i toamna

Afar-i toamn, frunz 'mprtiat,


Iar vntul svrle 'n geamuri grele picuri;
i tu citeti scrisori din roase plicuri
i ntrun ceas gndeti la viaa toat.

Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,


N-ai vrea ca nime 'n ua ta s bat;
Dar i mai bine-i, cnd afar-i sloat,
S stai visnd la foc, de somn s picuri.

i eu astfel m uit din je pe gnduri,


Visez la basmul vechiu al znei Dochii,
n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;

De-odataud fonirea unei rochii,


Un moale pas abia atins de scnduri...
Iar mni subiri i reci mi-acopr ochii.