Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea Maritima Constanta

Facultatea de Navigatie si trasport Naval


Specializare:Inginerie economica in domeniul
trasporturilor

Proiect
Management financiar
Pragul de rentabilitate

Student:

Hodorog Alina

CUPRINS

1.1 Pragul de rentabilitate


1.2 Analiza pragului de rentabilitate
1.3 Obiective principale ale pragului de rentabilitate
1.4 Determinarea pragului de rentabilitate
1.5 Avantajele pe care le ofera metoda de analiza a rentabilitatii pe baza
punctului critic

PRAGULUI DE RENTABILITATE

Pragul de rentabilitate
Pragul de rentabilitate reprezinta o modalitate de evaluare a riscului in raport cu
fluctuaiile mediului ambiant.
Pragul de rentabilitate, numit i punct critic sau punct de echilibru, marcheaza acea
dimensiune a productiei la care costurile totale sunt egale cu incasarile din vanzarea
productiei, iar rezultatul este nul. Activitatea devine rentabila dupa pragul de rentabilitate.
Pana la acest nivel al productiei unitatea inregistreaza pierderi.
Cunoasterea pragului de rentabilitate trebuie sa fie preocuparea tuturor conducatorilor
impunandu-se nu numai determinarea acestuia ci si analiza pragului de rentabilitate.
Analiza pragului de rentabilitate
Analiza pragului de rentabilitate este un instrument de planificare prin care se evidentiaza
punctul in care firma devine profitabila, determinand nivelul minim al veniturilor necesare
acoperirii costurilor fixe si variabile ale firmei. Simultan, metoda evidentiaza si valoarea
pierderii si a profitului inainte si dupa acest punct.
Trebuie precizat inca de la inceput ca relatia cost-volum-profit poate fi puternic influentata de
nivelul investitiilor in active fixe. Acesta este motivul pentru care se recomanda ca investitiile
sa se faca doar in active de absoluta necesitate pentru desfasurarea activitatii companiei.
Analiza pragului de rentabilitate este utila pentru trei tipuri de decizii:
Introducerea unui nou produs/serviciu, pentru evaluarea nivelului minim de vanzari
necesar, comparativ cu cererea prognozata pe piata;
Extinderea ariei sau nivelului operational;
Noi proiecte, care implica investitii in active fixe.

Obiective principale ale pragului de rentabilitate


Analiza pragului de rentabilitate are urmtoarele obiective principale:
Determinarea punctului dincolo de care firma ncepe s devin rentabil.
Determinarea nivelului minim al produciei dincolo de care firma ncepe s
obin profit.
Determinarea ordinului de mrime pentru pierderile sau profiturile firmei sub
sau peste acest punct.
Analiza pragului de rentabilitate este important n cadrul planificrii financiare deoarece
relaia dintre costurile firmei, volumul produciei realizate i profitul obinut este influenat
de importana investiiilor n active fixe fcute de companie.
Dac firma dorete s evite pierderile, ea va trebui s se asigure c veniturile din vnzri
acoper toate costurile fcute.
Costurile fcute de o companie se pot ncadra n dou mari categorii, n funcie de situaia n
care producia nregistreaz modificri: costurile fixe i costurile variabile

Costurile fixe cuprind acele cheltuieli de producie care, pe termen scurt, nu depind de
volumul produciei i rmn relativ neschimbate, nedepinznd de modificarea acestuia.
Principalele cheltuieli din aceast categorie sunt cele efectuate cu amortizarea capitalului fix,
chirii, salariile personalului executiv i cheltuielile administrative generale (nclzire i
iluminat, paza unitii etc.). Astfel, cheltuielile fixe sunt cele pe care compania este nevoit s
le suporte chiar i n situaia n care nu produce nimic. Totui, este important s se neleag c
pe termen lung, cheltuielile fixe nu vor rmne la acelai nivel.
Costurile variabile cuprind acele cheltuieli de producie care, pe termen scurt, evolueaz n
acelai sens cu modificarea produciei. Principalele cheltuieli care intr n aceast categorie
sunt cele efectuate cu: fora de munc direct productiv, materiile prime i materialele,
comisioanele la vnzri, combustibilii i energia folosite n procesul productiv. n situaia n
care compania nu produce nimic, costurile variabile ale firmei vor fi ntotdeauna egale cu
zero. Dac producia crete, costurile variabile vor crete i ele, dar nu ntotdeauna n aceeai
proporie cu creterea produciei. De obicei, n primele faze de cretere a produciei, costurile
variabile au tendina de a crete mai mult dect producia, dup care ritmul lor de creterea se
ncetinete

ntotdeauna, costurile totale ale firmei vor fi formate din costurile fixe i din costurile
variabile.
Elementele eseniale ale analizei pragului de rentabilitate sunt urmtoarele:
Numrul de uniti produse i cele vndute.
* Costurile fixe ale firmei.
* Costurile variabile ale firmei.
* Costurile totale ale firmei.
Veniturile totale obinute de companie din vnzarea produselor.
Toate aceste elemente sunt cuprinse n cadrul unui grafic, care poart numele de diagrama
pragului de rentabilitate i care permite determinarea pragului de rentabilitate. Pragul de
rentabilitate nu se poate menine pe termen lung fr ca firma respectiv s nu fie constrns
s ias din afaceri. Pragul de rentabilitate sau punctul mort al ntreprinderii este un concept pe
termen scurt. n funcie de modul n care evolueaz costul variabil total, se disting dou
modaliti de determinare a nivelului pragului de rentabilitate: liniar i neliniar

Metoda liniar are loc n ipoteza n care costul variabil total evolueaz direct proporional cu
volumul produciei. n acest caz, toate elementele produciei exprim relaii liniare i se
reprezint grafic prin linii drepte.
Producia Qr reprezint volumul critic al produciei, corespunztor pragului de rentabilitate.
Din grafic se observ c: n intervalul n care costurile totale depesc ncasrile totale, se
nregistreaz pierderi; intersecia celor dou drepte a ncasrilor totale i cea a costurilor
totale marcheaz pragul de rentabilitate (profitul este nul); de la punctul n care ncasrile
totale depesc costurile totale, firma obine profit.
Relaia de calcul a pragului de rentabilitate pornete de la ecuaia de definire a punctului
mort i anume: Pre vnzare * Qr = CT. tim c ncasri totale = Qr * Pre vnzare. De
asemenea cunoatem faptul c CT = CF + CV, iar CV = CVM * Qr. Din aceste relaii rezult
c:
Pv * Qr = CF + CVM * Qr

Metoda neliniar are loc n situaia n care costul variabil total are o evoluie neproporional
fa de volumul produciei, aa cum, de fapt, se ntmpl n realitate. Evoluia neproporional
a costului variabil imprim i costului total global o evoluie neliniar
Presupunnd c preul de vnzare nu se schimb, n grafic se observ urmtoarele: a) o zon a
pierderilor, n condiiile n care volumul de producie este redus, iar costurile totale sunt mai
mari dect ncasrile totale; b) o zon de profit, cuprins ntre pragul de rentabilitate inferior
i pragul de rentabilitate superior, cnd ncasrile totale depesc costurile totale globale; c) o
nou zon de pierderi, la un volum de producie ridicat, la dreapta pragului de rentabilitate
superior.
Companiile folosesc analiza pragului de rentabilitate n urmtoarele 3 situaii importante:
1. Atunci cnd compania trebuie s ia o decizie cu privire la introducerea de noi produse. n
acest caz, analiza pragului de rentabilitate poate fi de real folos n determinarea nivelului
veniturilor din vnzri necesar pentru noul produs, astfel nct
introducerea noului produs s nu genereze pierderi la nivelul firmei.
2. Atunci cnd o firm trebuie s ia o decizie cu privire la extinderea activitii. Pentru o
companie este important s tie care este raportul dintre creterea costurilor antrenat de
extindere, i creterea veniturilor din vnzri pe care extinderea o va genera, astfel nct
profitabilitatea

firmei

se

menin

sau

creasc.

3. Atunci cnd o companie trebuie s ia o decizie cu privire la modernizarea activitii sale.


Deoarece modernizarea activitii presupune investiii semnificative n active fixe noi, mai
productive dect cele anterioare, dar care au ca rezultat pe termen mediu i lung reducerea
costurilor variabile, i mai ales a celor cu fora de munc, analiza pragului de rentabilitate
poate ajuta managerii firmei s determine consecinele modernizrii asupra costurilor firmei.
Analiza pragului de rentabilitate este necesara:

in activitatea curenta ca metoda de prevedere a profilului la modificarea nivelului de


activitate, respectiv a productiei;
in studierea consecintelor cresterii vanzarilor sau cifrei de afaceri (CA);
in studiul programelor de modernizare sau retehnologizare a produciei.
Determinarea pragului de rentabilitate
Determinarea pragului de rentabilitate se poate face:
I. pentru intreaga activitate a unitatii, firmei care produce si comercializeaza mai multe
produse agroindustriale;
II. pentru un singur produs.
I. Determinarea pragului de rentabilitate la nivelul unitatii
Acest punct critic se realizeaza cand cifra de afaceri este egala cu cheltuielile totale:
CA = CT
Cheltuielile totale (CT) se compun din cheltuielile fixe (CF) si cheltuielile variabile
(CV).
deci CA = CF + CV.
Cu cat CA este mai mare cu atat riscul de exploatare este mai redus si rezulta ca
unitatea se adapteaza repede la modificrile mediului ambiant prin cantitatea productiei
obtinute.
Diferenta dintre pragul de rentabilitate si cifra de afaceri este numita flexibilitate
absolut sau marja de siguranta (MS) si indica in ce masura poate oscila volumul activitatii,
fara ca aceasta oscilatie sa implice riscul inregistrarii unor pierderi.
Cu cat cifra de afaceri (CA) se situeaza mai departe de pragul de rentabilitate,
unitatea are stabilitate financiar mai mare.
II. Determinarea pragului de rentabilitate pe produs
Pragul de rentabilitate se poate determina prin metoda grafica si prin calcul algebric.
Metodologia de determinare ia in considerare sensul de evolutie a costurilor si
veniturilor la modificarea volumului de producie.
Cand costurile variabile evolueaza in mod direct proportional cu volumul productiei se
folosete modelul liniar de evolutie a costurilor variabile si a veniturilor, tehnica de calcul a
pragului de rentabilitate poate fi etapizata.
Costurile fixe (CF) grafic au forma unei linii paralele la axa volumului productiei.
Linia costurilor variabile (CV) porneste din origine si este cresctoare, iar costurile

totale (CT) au o evolutie lineara ascendenta.


Daca pretul de vanzare este intr-o perioada neschimbat, veniturile totale (CA) vor fi
reprezentate de o dreapta cu o panta mai mare decat cea a costurilor totale.
Avantajele pe care le ofera metoda de analiza a rentabilitatii pe baza punctului
critic
Principalele avantaje pe care le ofera metoda de analiza a rentabilitatii pe baza
punctului critic sunt:
permite stabilirea dimensiunii la care productia devine rentabila;
indica volumul productiei necesar pentru a obtine un anumit profit;
pune in evidenta corelatiile dintre dinamica productiei, respectiv a veniturilor si dinamica
costurilor grupate pe costuri variabile i fixe;
permite determinarea gradului de utilizare a capacittii de productie in corelatie cu un
anumit profit dorit.

Bibliografie
Surse:
http://www.finmentor.ro/business/educatiefinanciara/detalii_articol_finante_investitii.aspx?ArtID=58&Titlu=Analiza%20pragului
%20de%20rentabilitate
-curs management financiar