Sunteți pe pagina 1din 5

II. Educabilitatea.

Mediile educationale si factorii dezvoltarii personalitatii umane


(ereditatea, mediul, educatia, sinele)
1). CONCEPTUL DE EDUCABILITATE.
Prin expresia educabilitate", psihopedagogii desemneaza potentialul de formare umana
sub influenta factorilor de mediu sau educationali.
Polisemantismul termenilor care compun aceasta definitie o fac foarte neclar. De
exemplu, expresia potential de formare" poate avea acceptiunea data de geneticieni care prefera
termenii de genofond sau de zestre ereditara; in psihopedagogie exista insa si intelesul de
valorificare a genofondului sub influenta factorilor de mediu" pe care biologii o numesc
fenotip".
Din punct de vedere teoretic, educabilitatea reprezint o categorie pedagogic
fundamental care exprim puterea sau ponderea educaiei n dezvoltarea personalitii.
Sub influena factorilor socio-educaionali, omul se modeleaz structural i informaional,
transformndu-se treptat n fiin uman, cu personalitate, care se caracterizeaz prin limbaj
articulat, gndire logic, intenionalitate, afectivitate superioar i voin, fapt care l deosebete
esenial de lumea animal.
FACTORI
- ereditatea
- mediu
- educatia
In determinarea dezvoltarii psihofizice a copilului, rolul principal apartine interactiunii
dintre ereditate, factorii de mediu si educatie. Acesti factori directioneaza si conditioneaza sub
aspect cantitativ si calitativ dezvoltarea oricarei persoane.
2). Ereditate-premisa naturala a dezvoltarii psihoindividuale a copiilor in gradinita.
Ereditatea reprezinta insusirea fundamentala a materiel vii de a transmite, de la o
generatie la alta, sub forma codului genetic, informatii/mesaje de specificitate care privesc specia,
grupul de apartenenta sau individul, constituindu-se in premisa biologica a dezvoltarii.
Aceste informatii se reflecta in insusirile fizice, biochimice si functionale, in plasticitatea
sistemului nervos central, intensitatea, echilibrul si mobilitatea proceselor de excitatie si inhibitie,
particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor si ale glandelor cu secretie interna,
predispozitiile catre o forma sau alta de evolulie a starii de sanatate.
Analizand datele cercetarilor asupra componentei genetice (ereditare), pot fi sintetizate
urmatoarele concluzii:
- mostenirea ereditara apare ca un complex de predispozitii si potentialitati, si nu ca o transmitere
liniara a trasaturilor antecesorilor;
- diversitatea psihologica umana are cu certitudine si o radacina ereditara (constitutie, baze
comportamentale), dar nu poate fi redusa la aceasta;
Ereditatea i face simit prezena n formarea personalitii individului n msura n care
ceilali doi factori i permit. n condiiile n care mediul de via al individului este unul favorabil,
iar aciunea educativ ce se exercit asupra lui este una de calitate, posibilele influene negative
ale ereditii sunt foarte puin simite n personalitatea acestuia. Astfel, se explic faptul c exist
copii care nu sunt foarte bine dotai intelectual, dar care reuesc s fac fa exigenelor colare,
fiind stimulai i dirijai de prini ct i de cadrele didactice, atingnd performane neateptate.
De asemenea exist i situaii contrare, n care copii dotai din punct de vedere ereditar nu
1

se pot ridica la nivelul ateptrilor deoarece nu li se creeaz condiii favorabile de via i de


studiu.
Posibilitile nnscute ale copilului trebuiesc descoperite, stimulate i dezvoltate pentru a
se putea transforma n aptitudini i apoi n talente. n caz contrar ele rmn latente, iar n cele din
urm se pierd. Ereditatea, fr contribuia celorlali doi factori mediul i educaia este
asemenea unui sol fertil dar necultivat.
In concluzie, putem spune ca, la nivelul actual de cunoastere si control al mecanismelor
ereditatii, rolul acestui factor in dezvoltare, mai ales in dezvoltarea psihica, este de premisa
naturala, constituind un ,,echipament primar" pentru dezvoltarea ulteriora personalitatii.
Din punct de vedere probabilistic, aceasta premisa poate oferi individului o sansa
(ereditate normala) sau o nesansa (ereditate tarata); in primul caz, ea poate fi ulterior valorificata
sau nu (in functie de calitatea interventiilor mediului si/sau educatiei) iar, in cel de-al doilea caz,
in functie de gravitate, poate fi ameliorata, compensata in diverse grade sau nu, sub actiunea unor
programe specifice de interventie terapeutica si educativ-recuperatorii.
3). Mediul-cadrul sociouman al dezvoltarii psihoindividuale
Mediul este reprezentat de totalitatea elementelor si conditiilor de viata cu care individul
interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltarii sale, in diferite etape de evolutie.
Factorii de mediu actioneaza sub forma influentelor bioclimatice, socioeconomice, culturale, a
totalitatii conditiilor, structurilor si normelor sociale (incepand cu mediul familial, si pana la
mediul comunitar si societatea in ansamblu) care se manifesta fata de fiecare persoana sau grup
social.
Actiunea factorilor de mediu poate fi directa sau indirecta, fiind structurati relativ intr-o
forma binara; ei se prezinta individului pe de-o parte ca realitati fizice, concretizate in prezenta
nemijlocita si perceptibila a persoanelor si obiectelor din lumea inconjuratoare, si, pe de alta
parte, sub forma ansamblului de relatii si semnificatii care, prin interiorizare, formeaza
elementele de structura si materialul de constructie necesar dezvoltarii psihice.
Actiunea mediului asupra unui individ poate fi, in egala masura, favorabila unei dezvoltari
normale dar poate constitui si o frana, un blocaj in dezvoltarea sa (spre exemplu, cazul copiilor
care din punct de vedere biologic se nasc cu un potential normal, dar care, din cauza mediu
familial deficitar, ostil, insecurizant, nu sunt stimulati suficient in perioadele optime de
dezvoltare, ajungand sa prezinte semne evidente de retard intelectual sau chiar social).
Din perspectiva dezvoltarii ontogenetice, este necesara evidentierea unui aspect foarte
important si anume: nu simpla prezenta sau absenta a factorilor de mediu este relevanta, ci
masura, maniera si rezonanta interactiunii dintre acei factori si individul uman. Altfel spus, un
factor de mediu prezent, dar neutru ca actiune sau indiferent subiectului uman, este lipsit de
relevanta din perspectiva dezvoltarii
Mediul poate avea dou componente principale: mediul natural i ecologic i mediul
social-global i psihosocial.
Mediul natural cuprinde condiiile de clim, relief, vegetaie i faun. Mediul natural are o
anumit importan n dezvoltarea personalitii, de aceea nu trebuie neglijat nici ca factor de
existen i nici ca factor ce influeneaz dezvoltarea omului.
Mediul social-global cuprinde ansamblul factorilor istorico-culturali, axiologici, instituionali, de
organizare social de grup, n cadrul crora relaiile sociale-familiale, colare, de munc i
producie, comerciale, interumane, opinia public., au un rol i o putere deosebit n formarea i
dezvoltarea personalitii omului.
2

Mediul psihosocial este ansamblul de condiii social-spirituale ale persoanelor, cuprinznd


relaiile interpersonale, statusurile psihosociale realizate de persoane, idealurile i
comportamentele lor colective, modelele de comportament proiectate, complexul de norme i
valori i procesele psihosociale ce le genereaz.
Cadrul didactic, prin modelul de comportament pe care l ofer copilului, prin atitudinea
sa fa de elevi, prin exigena sau indulgena sa, prin msura n care se implic n viaa celor mici
reuete s imflueneze ntregul colectiv de elevi al cror formator este, cultivnd relaii optime,
bazate pe afeciune, comunicare, ncredere i respect reciproc.
In concluzie, interactiunea individului pe tot parcursul existentei sale, dar mai ales in
copilaria timpurie, cu elemente ale mediului familial, mediului inconjurator, mediului pedagogic
sau al celui social favorizeaza in mod semnificativ progresele si calitatea achizitiilor necesare
evolutiei si dezvoltarii sale normale.
4). Educatia-factor determinant al dezvoltarii psihoindividuale.
Educatia reprezinta activitatea specializata, specific umana, desfasurata in mod deliberat,
prin care se mijloceste raportul dintre om si factorii de mediu, favorizand dezvoltarea omului prin
intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului. In conditiile in care ereditatea si
mediul au contributii aleatorii in raport cu sensul procesului de dezvoltare ontogenetica, era
necesara prezenta unui factor special de diminuare a imprevizibilului si de crestere a controlului
si influentelor asupra procesului de dezvoltare individuala
Pentru o mai buna intelegere a conceptului de educatie, Cerghit si Bunescu identifica
urmatoarele posibile perspective:
- educatia ca proces - actiunea de transformare in sens pozitiv si pe termen lung a fiintei umane,
in perspectiva unor finalitati explicit formulate ;
- educatia ca actiune de conducere - dirijarea evolutiei individului spre stadiul de persoana
formata,autonoma si responsabila;
- educatia ca actiune sociala - activitatea planificata ce se desfasoara pe baza unui proiect social,
care comporta un model de personalitate;
- educatia ca interrelatie umana - efort comun si constient intre cei doi actori: educatorul si
educatul;
- educatia ca ansamblu de influente - actiuni deliberate sau in afara unei vointe deliberate,
explicite sau implicite, sistematice ori neorganizate, care, intr-un fel san altul contribuie la
formarea personalitatii umane.
Ca factor cu actiune preponderent constienta si deliberata, educatia are efect asupra
dezvoltarii in conditiile mentinerii unui optimum intre ceea ce poate individul la un moment dat si
ceea ce i se ofera. O oferta supradimensionata sau o oferta prea simplista poate perturba
dezvoltarea psihica (in primul caz exista riscul suprasolicitarii, iar in al doilea caz apare o slaba
stimulare, ambele cu efecte negative asupra proceselor psihice). De asemenea, educatia este
dependenta de ereditate si calitatea factorilor de mediu si nu dispune de puteri nelimitate; altfel
spus, nu poate reechilibra o ereditate profund afectata (de exemplu, copiii cu dizabilitati mintale
de etiologie genetica sau organica) si nici nu poate compensa un mediu dizarmonic sau viciat
(prezenta unor factori ca: violenta, abandonul, absenta confortului afectiv in familie, boli si
suferinte).
Educaia reprezint unul din factorii care, n contextul teoriei triplei determinri, i aduce
o contribuie specific important n formarea i dezvoltarea personalitii, n interaciune cu
celali doi factori: ereditatea i mediul. Datorit calitilor, funcilor i caracteristicilor ei, printre
care subliniem caracterul organizat, contient, intenionat, cu un coninut selectat i ndrumat de
3

specialiti formai i selectai pentru instrucie i educaie, educaia, fr a diminua rolul celor doi
factori cu care se intercondiioneaz, are un rol ndrumtor n interaciunea factorilor
personalitii.
Dezvoltarea psihic este rezultatul interaciunii dintre factorii interni i cei externi. n
cadrul acestor factori educaia deine rolul conductor, datorit specificului aciunii sale care se
manifest mijlocit i nemijlocit prin intermediul celorlali doi factori.
Acest rol se justific, n primul rnd, prin aceea c educaia i creaz ea nsi premisele
eficienei prin elaborarea unor condiii interne favorabile. La un moment dat, factorii externi
acioneaz prin intermediul celor interni, iar n urma acestui proces se acumuleaz experien,
care, la rndul su devine condiie intern i premis a aciunii ulterioare a acestor factori.
Educaia contribuie la mbogirea acestei experiene n mod organizat, conform cu un
scop, insistnd asupra realizrii unei corelaii optime ntre aspectul informativ i cel formativ ale
acestei experiene.
Educaia nu numai c ofer ceea ce urmeaz s se asismileze, aceasta realiznd-o i
mediul, dar se preocup n plus i de modul cum s se asimileze , de contientizarea necesitii
de a nvinge anumite obstacole.
Un alt argument n favoarea demonstrrii rolului conductor al educaiei se refer la
intervenia acesteia n ameliorarea condiiilor de mediu, n crearea unui climat educaional
favorabil cu valene educative puternice asupra formrii personalitii umane. Formarea i
educarea colectivului de elevi este un exemplu concludent n acest sens.
Educaia care se desfoar n cadrul colii este cel mai important factor al dezvoltrii
personalitii. Ea are rolul de a corecta ceea ce este negativ n personalitatea elevului i de a
dezvolta toate laturile personalitii sale, att latura intelectual, ct i latura caractrial, moral i
estetic. coala nu formeaz doar specialiti, ci formeaz oameni, iar pentru a forma oameni, este
foarte important ca toi factorii educaionali s contribuie n mod eficient i constructiv la aceast
formare, s colaboreze i s se completeze reciproc, unde i cnd este nevoie.
5). Specificul influentelor educative si ale mediului la copilul prescolar.
Particularitile psihice i acionale ale copiilor se dezvolt concomitent cu dezvoltarea
anatomofiziologic i cu evoluia ascendent structural funcional a creierului.
Nivelul i calitatea particularitilor psihice i acionale sunt determinate n mare msur
de influena agenilor socio-educaionali (educaia n familie i n coal) dar i de influenele
factorilor extrafamiliali i extracolari reprezentai de mass-media i de ali factori educativi.
Atenia trece treptat de la forma involuntar spre cea voluntar, de la cea puin stabil
spre cea stabil. Acest fapt necesit organizarea duratei activitilor educative corespunztor
intensitii procesului cognitiv i vrstei educabililor. n timpul activitilor este necesar s se
intervin pentru meninerea sau restabilirea ateniei prin modaliti corespunztoare: micri la
colarii mici, predare activ, interesant la colarii mijlocii;
Memoria dovedete mare plasticitate, receptivitate, datorit stocului redus de informaii.
n aceast perioad se realizeaz trecerea treptat de la memoria mecanic la memoria logic. Din
acest motiv sunt necesare eforturi pedagogice de explicare i argumentare corespunztoare pentru
asigurarea accesibilitii i nelegerii cunotinelor ce urmeaz a fi memorate;
Gndirea concret are o pondere nsemnat la aceast vrst dar este posibil i necesar
trecerea treptat la gndirea abstract.
Pentru demersul corelrii gndirii concrete cu gndirea abstract este necesar s se mbine
n procesul de predare-nvare materialul didactic intuitiv cu mijloacele logico-matematice.
4

colarii trebuie pregtii s neleag i s opereze cu noiuni, judeci, raionamente, pentru ca la


pubertate s se stimuleze gndirea logic;
Imaginaia este vie i fantastic la colarii mici. De aceea este necesar s le stimulm ct
mai mult imaginaia pentru a se putea trece de la imaginaia fantastic la cea realist fantastic i
pentru a putea ajunge la vrsta pubertii la o imaginaie cu o doz important de realism.
Este necesar s le satisfacem curiozitatea copiilor, s le rspundem la ntrebri, oferindu-le
explicaii i argumente n raport cu puterea lor de nelegere. Deoarece la vrsta colar mic
spiritul de imitaie este destul de pronunat trebuie s le oferim elevilor modele pozitive de
comportament iar, n cazul n care observ n jurul lor i modele negative, s ncercm s le
explicm nocivitatea acestora n dezvoltarea individualitii lor.
La vrsta colar mic i mijlocie acioneaz mai mult motivaia extrinsec (notele,
recompensele morale, recompensele materiale). Este necesar ca acestea s fie acordate pe merit i
s se evite condiionarea de ctre copil a primirii lor, ele acordndu-se numai ca urmare a faptelor
lor. Treptat se poate trece la dezvoltarea i contientizarea motivelor interioare cum ar fi setea de
cunoatere, dragostea i pasiunea pentru nvtur etc., acestea conferindu-i valene superioare
evoluiei psihice.
Procesele afective se caracterizeaz prin simiri, triri i sensibiliti sufleteti vii i
puternice. Educatorii i prinii trebuie s nu-i tensioneze negativ, s nu-i dezamgeasc ci s le
creeze stri care s le ofere posibilitatea unor simiri i triri sufleteti pozitive, optimiste.