Sunteți pe pagina 1din 5

Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative

Facultatea de Stiinte Politice

Schimbarea sociala in opera lui Tocqueville

Stefanescu Nora
Anul II , sociologie

-2010-

In Despre democratie in America, se poate observa o paralela foarte clara intre


sistemul social si politic al societatii europene (mai precis franceze) si cel existent in
societatea democratica americana.
In ceea ce ma priveste, cand examinez starea in care au ajuns mai multe natiuni
europene si cea spre care tind celelalte, imi vine sa cred ca, in curand, in sanul lor nu
va mai fi loc decat pentru libertatea democratica sau pentru tirania Cezarilor.
N-ar trebui sa consideram dezvoltarea treptata a institutiilor si a moravurilor
democratice nu pentru ca sunt cele mai bune, ci fiindca sunt singurele mijloace care
ne asigura libertatea; si fara a iubi guvernarea democratica n-ai fi dispus s-o adopti ca
pe remediul cel mai bun de aplicat si cel mai onest care poate fi opus relelor actuale
ale societatii?1
Societatea democratica este putin propice revolutiilor, datorita microintereselor
conservatoare care sunt create si intretinute in mod constant. Dimpotriva, diferentele
majore duc la revolutii si francezii au facut-o pentru a distruge societatea aristocratica
si ideologia inegalitatii; dar ei au perpetuat pasiuni si o stare de spirit incapabile sa
sustina stabilitatea institutiilor.
In America, exista pasiuni si idei democratice; in Franta, noi avem pasiuni si idei
revolutionare.2
1. Istoria a subordonat statul societatii: poporul american si-a alcatuit moravuri si legi
adaptate acestei stari sociale si culturale (democratia);
2. Istoria a predat societatea statului: popoarele europene au mostenit state
centralizate, care intra in contradictie cu dezvoltarea institutiilor politice sau a
moravurilor nationale democratice. Ele au dobandit o stare sociala precum si o stare
de spirit democratica, fara sa aiba institutiile corespunzatoare si nici traditiile politice
sau religioase. Astfel istoria lor este caracterizata de tacerea popoarelor pasive si
demoralizate in fata unor guvernari puternice si organizate.3
Potrivit lui Raymond Boudon, Tocqueville considera ca probabilitatea aparitiei
revolutiilor creste atunci cand o perioada mai lunga de timp caracterizata de stagnare
politica sau economica e urmata de una in care oportunitatile si posibilitatile de
actiune sunt mai mari pentru toti. El sustine ca liberalizarea unei societati politice
1

Alexis de Tocqueville, introducere la Despre democratie in America, de Alexis de Tocqueville, trad. Magdalena
Boiangiu si Beatrice Staicu (Bucuresti: Humanitas, 1995), 16.
2
Idem, 44.
3
Alexis de Tocqueville, Despre democratie in America, de Alexis de Tocqueville, trad. Magdalena Boiangiu si
Beatrice Staicu (Bucuresti: Humanitas, 1995)

poate duce la indeplinirea dorintelor majoritatii populatiei, dar in principiu serveste la


exprimarea mai usoara a nemultumirii si pozitiilor contrare.
Societatea civila americana este in sine un factor generator de asociatii active pe care
Tocqueville le considera elementele cheie in crearea stabilitatii si a abilitatii Americii
de a functiona ca o democratie. Alti factori, in viziunea lui, ar mai putea fi: atitudinile
puternice dar tolerante si etica derivate dintr-o religie separata de suportul politic
direct/influenta politica, mobilitate sociala si politica, nivel substantial de autonomie
politica locala, influenta domestica si sociala a femeilor americane.
Democratia in America nu a fost rezultatul unei revolutii democratice. Americanii au
sosit din Anglia asteptand sa pastreze si sa practice drepturile si libertatile englezilor.
Dar pana la momentul revolutiei lor, americanii avusesera deja mai mult de un secol
de experienta cu autoguvernarea, in mare parte si datorita neglijarii (Marea Britanie
era ocupata cu un conflict domestic de factura politica intre Parlament si Coroana si
conflicte externe cu Spania, Franta si Olanda). Astfel ei nu au avut parte de vastele
dezagregari provocate de adevaratele revolutii sociala. N-au existat nici perioade de
anarhie la scara larga, precum cele din Franta.
In Vechiul regim si revolutia este analizata societatea franceza inainte de revolutie
adica asa numitul Vechi Regim si sunt investigate cauzele si fortele care au dus la
aceasta schimbare radicala. Tocqueville isi bazeaza intregul discurs pe teoria
continuitatii conform careia desi francezii au incercat sa se indeparteze(disocieze) de
trecut, respectiv de un regim autocratic, s-au reintors, in ultima instanta, catre o forma
de guvernare puternic centralizata.
Revolutia franceza(1789-1799) avea ca scop inlocuirea suveranitatii bisericii si a
puterii autoritatii centrale cu o noua ordine politica si sociala bazata pe egalitate.
Totusi acest lucru nu a fost cu putinta si Tocqueville indica trei motive:
1. Cu toate ca francezii au incercat sa schimbe aproape totul cu ajutorul revolutiei, sau folosit de modele observabile inaintea acesteia pentru ca nu s-au putut abtine sa nu
le foloseasca drept sablon. Au dorit abolirea vechiului sistem dar s-au ales cu un stat
puternic centralizat deoarece, paradoxal, era unicul lucru care putea distruge regimul
actual pastrand totodata ordinea. Astfel o mare parte din vechiul regim trebuia pastrata
pentru a-i facilita distrugerea. Acesta este motivul pentru care multe au ramas la fel ca
inainte.
2. Daca oamenii nu-si doresc libertate doar de dragul libertatii si intrevad un alt scop:
interesul material spre exemplu, atunci este putin probabil ca aceasta sa nu se

transforme intr-o forma despotica de conducere, unde toata lumea se bucura de


posibilitatea urmaririi intereselor materiale fara sa aiba parte de libertate politica. El
argumenteaza ca daca interesul material personal se afla la baza actiunii, oamenii vor
vota pentru o forma de guvernamant care le da stabilitate economica in devafoarea
libertatii politice.
3. Franta este opusul Americii. Francezii s-au bazat pe puterea centrala in loc sa
devina ei insusi activi din punct de vedere politic sau economic pe cand in America
actiunea politica se regaseste chiar in structura de baza a societatii. Acolo indivii au
pus fundamentele vietii economice si politice pe cand in Franta centrul de gravitate a
fost masina birocratica.

Bibliografie
Alexis de Tocqueville. Vechiul Regim si Revolutia. trad. Cristian Preda i Constantin
Davidescu. Bucuresti: Nemira, 2000.
Democracy In America by Alexis de Tocqueville. FUTURECASTS online
magazine, Vol. 8, Nr . 10 (10 ianuarie, 2006),
http://www.futurecasts.com/Tocqueville,%20Democracy%20in%20America.htm
(accesat la 19 aprilie 2010)
Raymond Boudon. Theories of social change: A critical appraisal. trad. J. C.
Whitehouse. Cambridge: Polity Press, 1991.
http://books.google.ro/books?
id=esaMpbrp1QYC&pg=PA75&lpg=PA75&dq=social+change+tocqueville&source=
bl&ots=LO9DnavPW2&sig=TiccqHpqOnxidjB1Rrnz1WcJxqc&hl=ro&ei=BKjpS8C
LLpuSONfCrOYK&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&ved=0CBsQ6AE
wATgK#v=onepage&q=social%20change%20tocqueville&f=false (accesat la 20
aprilie 2010)