Monografia Satului Criseni Lucrarea Grad I

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof.
Doru Surducan
LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ
PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I
Prof. Univ.dr. Ioan Horga

Prof. Doru Surducan
ORADEA
2009
0
Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan
UNIVERSITATEA DIN ORADEA

Departamentul pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic
Specializarea: Istorie
MONOGRAFIA SATULUI CRIŞENI
Autor: prof. Doru Surducan

Şcoala Gimnazială “Vasile Breban” Crişeni
Coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. Ioan Horga
ORADEA
2009
1
CUPRINS:
INTRODUCERE…………………………………………………………..….3
Capitolul I
Caracterizarea fizico-geografică a localităţii Crişeni……………….............4
Evoluţia demografică ………………………………………………….......,....9
Evoluţia comunităţii satului de-a lungul timpului....................…………....11
Capitolul II
Şcoala din vremurile străvechi până în zilele noastre (1825-2009)…..........20
Parohia Crişeni………………………………………………………….........30
Elemente de etnografie specifice localităţii Crişeni……………………......40
Capitolul III
Metodica predării istoriei locale în gimnaziu.................................................47
Aplicaţii ale tehnicilor moderne de predare şi transmiterea cunoştinţelor la
cursul de istorie locală şi la disciplinele înrudite..........................................69
Tipuri de itemi folosiţi la orele de istorie........................................................76
Elemente de deontologie a evaluării în contextul creşterii calităţii actului
educaţional.........................................................................................................84
Capitolul IV
Concluzii………………………………………………………........................87
Bibliografie……………………………………………………........................89
2
INTRODUCERE
MOTTO:
“Eu cred că veşnicia s-a născut la sat
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar mai bate în piept,
ci adânc in pământ undeva.”
(Lucian Blaga, “Sufletul satului”)
Poetul Lucian Blaga a descoperit comoara nesecată de valori existentă în satul

românesc. Ţăranul român a purtat peste vremi nu numai coasa şi furca, sabia şi arcul ci şi
doina cea duioasă ce îi încălzea inima la vreme de răgaz şi vorba cea blândă şi plină de
înţelepciunea adunată într-o viaţă de suferinţă şi zbucium.
Această lucrare a apărut din dorinţa de a afla cât mai multe informaţii despre
localitatea în care timp de zece ani am desfăşurat nobila activitate de cadru didactic şi anume
satul Crişeni, despre evoluţia în timp a comunităţii.
Sper ca această lucrare să satisfacă dorinţele oamenilor de cultură şi a celor interesaţi
de evoluţia în timp a acestei comunităţi umane.
Pentru elaborarea acestei lucrări am folosit mai multe surse documentare
precum Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Arhiva Parohiei Ortodoxe Crişeni, Arhiva
Primăriei Crişeni, însemnări şi memorii ale unor foşti dascăli din sat precum domnul Aurel
Crişan care o perioadă a îndeplinit profesia de învăţător şi funcţia de director de şcoală în sat,
o scurtă monografia satului Crişeni întocmită de preotul Ardelean Ioan (2007), materiale
etnografice ale bătrânilor satului, fotografii personale sau ale elevilor culese pe parcursul
timpului.
Date despre localitate au mai apărut şi în Monografia Sălajului scrisă de D.
Stoica şi I.P. Lazăr (1908). Din păcate am găsit puţine documente în fondurile arhivistice, dar
cu toate acestea am încercat să prezint aspectele importante din viaţa comunităţii şi anume la
caracterizarea geografică a zonei unde este situat satul,la istoricul satului, la şcoală, biserică şi
elemente de etnografie locală.
3
CAPITOLUL I
Caracterizarea fizico-geografică a localităţii Crişeni
Aşezarea geografică
Localitatea Crişeni, face parte din com. Crişeni, judeţul Sălaj şi este situată pe
Valea Zalăului, la Nord de oraşul Zalău, la o distanţă de 5 km de acesta. Este străbătută de
paralela de 47°233´ latitudine nordică şi meridianul de 23°050´longitudine estică.
La nord se învecinează cu dealul Pokohegy, la sud-est cu dealul Finca, la vest
cu dealul Oaia, la est cu păşunea Composesorat şi dealul Fundătura iar la sud cu platforma
industrială a oraşului Zalău şi cu gara Zalău Nord.
Sat.Crişeni (din avion) Sat Crişeni

Relieful
Relieful predominant este de dealurile joase ce poartă denumirea de Dealurile
Crişenilor care fac parte din unitatea de relief numită Dealurile Silvanei.Altitudinile sunt
cuprinse între 150 şi 250 m.1 Dealurile ce încadrează localitatea Crişeni sunt: Dealul
Pokohegy (250m) la nord, Dealul Oaia (150 m) la vest, Dealul Finca (200m) în partea de
Sud-Est, iar în partea de Est se află dealul Fundătura. Versanţii cu pante mai mici au
folosinţă agricolă, iar cei mai înalţi sunt împăduriţi sau cu păşuni. Tot aici s-a dezvoltat un
relief de cueste2 (ex. Dealul Finca) unde au avut loc alunecări de teren.
1
Crişan Aurel, „Monografia satului Crişeni”, 1965, p.1
2
Benţe Florian,” Depresiunea Şimleului”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999, p.49
4
Harta geografică a Depresiunii Şimleului
Alunecări de teren (Dealul Finca)
5
Alunecări de teren
În partea de sud, înspre oraşul Zalău, relieful este de luncă format de Valea
Zalăului care străbate satul. Este de precizat că lunca nu este foarte largă dar permite
cultivarea plantelor agricole.Tot aici are loc contactul dintre Depresiunea Zalăului şi
Dealurile Crişenilor.
Resursele de subsol
În subsolul localităţii Crişeni, se găsesc zăcăminte de gaz metan despre care se
ştia încă din 1938 conform Monografiei sanitare din acest an3. Aceste resurse nu sunt însă
explotate. Apele termale existente aici ar putea fi valorificate la ştrandul din localitate.
Clima
Dintre factorii mai importanţi care influenţează clima sunt : poziţia geografică,
relieful, circulaţia maselor de aer, radiaţia solară directă. Clima este temperat-continentală cu
influenţe vestice.
Climatul este specific zonelor de dealuri joase şi depresiuni, cu temperaturi
medii anuale cuprinse între 8-9°C. Precipitaţiile medii anuale sunt aproximativ de 700 mm.
Curenţii de aer care se deplasează pe culoarul dintre Depresiunea Zalăului şi Valea
Someşului, influenţând mai ales partea de sud a localităţii, în special iarna, temperatura fiind
mai scăzută faţă de restul satului.
3
Arhiv. Nat. Zalău,Fond. B.N.R Zalău,Monografia jud. Sălaj,dos.1, fila 58
6
Apele
Râul Zalău sau Valea Zalăului izvorăşte din Munţii Meseş şi se varsă în râul
Crasna. Afluenţi mai importanţi sunt Văile Miţei şi Panicului4.
Valea Zalăului străbate satul Crişeni în partea de sud, formând totodată şi o
luncă prielnică agriculturii. Localitatea mai este străbătută de doi afluenţi ai săi Oaia cu
scurgere pe direcţie Vest-Est şi Pârâul Satului, care se unesc formând Pârâul Oaia ce se varsă
apoi în valea Zalăului.
Valea Zalăului
Vegetaţia
Vegetaţia este în strânsă legătură cu clima, relieful, solurile, reţeaua
hidrografică şi activitatea omului. Vegetaţia locală se caracterizează prin păduri de foioase (
stejar, carpen, cer, ulm, arţari, plopi) dar şi prin ierburi mărunte, pajişti, păşuni( Oaia în Vest,
Composesorat în Est).
Vegetaţia azonală este cea de luncă dezvoltată pe Valea Zalăului şi se
caracterizează prin plopi, sălcii etc.
Fauna
Fauna este influenţată de relief, climă şi vegetaţie, prin urmare aici vom întâlni
specii de animale şi păsări adaptate la condiţiile de mediu locale.
4
Benţe Florian, op.cit. p.95
7
Fauna locală este caracteristică zonei de dealuri joase şi depresiuni şi cuprinde

numeroase specii de animale: rozătoare, iepuri, vulpi, lupi, căprioare etc. Dintre păsări
amintesc : barza, privighetoarea, vrabia, rândunica, uliul etc.
Solurile
În cea mai mare parte predomină solurile brune de pădure ( podzolice). De-o
parte şi de alta a văii Zalăului, se întâlnesc soluri erodate. Acestea au apărut pe versanţi
puternic înclinaţi care au fost defrişaţi fără a se lua măsuri de regenerare a vegetaţiei
lemnoase şi care sunt expuse eroziunii de suprafaţă5.
Se mai întâlnesc soluri brune de pădure. Solurile aluviale sunt prezente în
lunca Văii Zalăului.
5
Benţe Florian, op.cit., p.114
8
Evoluţia demogafică
Populaţia satului Crişeni a cunoscut de-a lungul timpului numeroase
modificări în ceea ce priveşte numărul, etnia şi religia locuitorilor.
În anul 1720 populaţia era de 108 locuitori, în 1750 era de 234 locuitori,
pentru ca în anul 1847 să ajungă la 450 de locuitori iar în anul 1908 populaţia satului a ajuns
la 475 locuitori.6 În anul 1938 s-a ajuns la cifra de 815 locuitori.7 Se poate observa din aceste
date că la aproape 100 de ani, populaţia satului s-a dublat. Cifra numerică a populaţiei atinge
cota 1000 în anul 19658, iar în anul 2006 satul Crişeni avea o populaţie de 1238 de locuitori.
Creşterea numărului de locuitori se datorează în special îmbunătăţirii
condiţiilor de trai ale sătenilor, apariţia unor noi locuri de muncă în zona industrială a
oraşului Zalău situat în apropiere şi nu în ultimul rând dezvoltării agriculturii. În ultima
perioadă au apărut pe teritoriul satului Crişeni firme mici şi mijlocii care oferă locuri de
muncă sătenilor şi nu numai.
1400
1200
1000
800
numar locuitori
600
400
200
0
1720 1750 1847 1908 1938 1965 2006
Evoluţia numerică a populaţiei

În ceeea ce priveşte structura populaţiei pe apartenenţă religioasă au avut loc
deasemenea schimbări în timp. În anul 1847, satul era de religie greco-catolică având un
număr de 450 de suflete.9 De aici se poate observa că la acea dată în sat exista o singură
religie în sat. În anul 1938, existau 748 de greco-catolici, 23 de reformaţi şi 8 mozaici.10 În
anul 2007 parohia Crişeni, numără 249 familii ortodoxe, 7 familii reformate, 3 romano-
catolice şi 4 familii penticostale.11
6
Ardelean Ioan, “Monografia Crişeni”, Crişeni, 2007, pp 1-2
7
Arhiv.Nat. Zalău, Fond. Pref. Jud. Sălaj, “Monografii sanitare”, dos.81, fila 13
8
Crişan Aurel, op.cit, p.1
9
Ardelean Ioan, op.cit. p.2
10
Arhiv.Nat. Zalău, Fond. Pref. Jud. Sălaj, “Monografii sanitare”, dos.81, fila 1
11
Ardelean Ioan, op. cit.p.2
9
800
600
400
200 Anul 1938
Anul 1938
0
greco- reformati mozaici
catolici
Structura religioasă a populaţiei (1938)

.
În anul 1938 structura populaţiei pe etnii era astfel: 748 de români, 23 de maghiari şi
8 evrei.În prezent populaţia satului este alcătuită în majoritate din români, urmaţi de maghiari
şi de rromi.
500
anul 2007
0
ortodocsi reformati penticostali romano-catolici
anul 2007 249 7 4 3
Structura religioasă a populaţiei (2007)
10
Evoluţia comunităţii satului de-a lungul timpului
Satul Crişeni este un sat de tip linear din zona colinară deoarece se desfăşoară de-a
lungul drumului naţional DN 1H care leagă oraşul Zalău de oraşul Jibou. Face parte din
comuna Crişeni alături de alte două localităţi: Gîrceiu şi Cristur- Criseni şi îndeplineşte
funcţia de centru de comună. Localitatea Crişeni a fost pentru prima dată atestată documentar
în anul 1387 sub denumirea de Cziganyvaja. De-a lungul timpului, satul Crişeni a purtat mai
multe denumiri: Cziganyvaja (1387), Cigan, Chygan, Czigan (1409), Chigany (1546), Ţigany
(1546), Ţigani, Cziganyi (1854)12. Am mai purtat şi denumirea de Oaia (Vaja în germană-
1601).
În trecut, pe vatra actualului sat existau sălcii unde locuiau ţigani ce se îndeletniceau
cu prelucrarea lemnului de salcie pentru confecţionarea coveţilor. Prin imediata apropiere a
acestui loc trecea un drum de ţară bine întreţinut, din direcţia est-vest, a cărui urme se văd şi
astăzi. Pe acest drum erau aşezate două sate numite Creicuta şi Orăşel care aveau o biserică
de piatră, comună, aşezată între ele. Când au năvălit hoardele barbare, populaţia română din
cele două sate s-au refugiat în pădurea de sălcii la ţigani, unde fiind nevoiţi să mai stea un
timp, cu vremea s-au instalat aici întemeind satul de azi.13
De-a lungul intregii sale existenţe localitatea a ţinut de Zalău şi este aşezată la
marginea depresiunii în care se află Zalăul, lângă cele două porţi naturale care fac posibilă
intrarea în oraş; este vorba de Poarta creată de lunca foarte îngustă a văii Zalăului, în partea
de NV a oraşului şi culoarul ce leagă Depresiunea Zalău de Valea Someşului.
Acest teritoriu a fost întotdeauna o zonă de trecere din Carpaţii Occidentali spre
centru Transilvaniei; a fost traversat din toate părţile, au staţionat trupe, s-au dus bătălii, au
fost prădate sate de turci, tătari.
Pe aici treceau şi importante drumuri comerciale care legau centru Ţării Transilvaniei
de Vestul Europei, dintre care unul era o ramificaţie a “drumului sării”.14
Un document istoric din 8 noiembrie 1494 scris în limba latină aminteşte că Vladislav
al II-lea, regele Ungariei, scuteşte de plata tuturor vămilor şi tricesimilor populaţia Zalăului, a
Aghireşului şi Crişeniului (Chygan) aparţinător de Zalău. 15
12
Arhiv. Nat. Zalău, Şemat. Protop. Greco-catolic Crişeni
13
Ardelean Ioan, op cit, p.1
14
Arhiv. Primăriei Crişeni, “Cartea de aur-Cultul eroilor”, p1
15
Arhiv. Nat. Zalău,Fond. Primăria Zalau, “Privilegii”, dos.10, fila 1
11
Documentul lui Vladislav al II-lea

A existat un punct de vămuire la Crişeni până în timpurile moderne, situat pe drumul
comercial Cluj- Baia MareÎn data de 3 august 1601 satul Crişeni a fost ars odată cu aşezarea
“oaia” de către armatele învinse la Guruslău, ale lui Sigismund Bathory, care se retrăgeau
spre Moldova. Târgul Oaia a fost complet distrus rămânând doar ruinele bisericii din piatră.
Localitatea a fost reconstruită de către români fiind locuită de aceştia pânâ în anul 1818 când
a fost pustiită din ordinele contelui Carol Andrassy şi a lui Anton Seleş. .
În anul 1715 localitatea Crişeni este amintită ca “Pustă” şi ţinea de Zalău. Înainte de a
se pustii a fost sat locuit de populaţie română şi maghiară. 16
În anul 1920, în urma aplicării reformei agrare, satul s-a extins apărând partea ce se
numeşte azi Satul nou. Iobagii au fost împroprietăriţi cu 2 iugăre şi jumătate de pămât pe care
îl lucrau cu plug de lemn.17
În anul 1926, la cererea preotului Iuga Constantin, ministrul de interne a aprobat
schimbarea numelui de Ţigani în Crişeni pe considerentul că majoritatea locuitorilor se
numeau Crişan.
În cartea “Bărbăţie şi credinţă” apărută în anul 1993, apar mărturiile “combatanţilor
sălăjeni” despre războiul antifascist. În acestă lucrare am găsit tipărite amintirile a trei
16
Arhiv. Primăriei Crişeni, “Cartea de aur- Cultul eroilor”, pp 2-3
17
Crişan Aurel,”Monografia satului Crişeni”,, Crişeni, 1965, p.1
12
locuitori din satul Crişeni şi anume Gh. I. Bogdan, Victor Gheorghe Ciorba, Gheorghe
Grama.18
Din mărturiile lor reiese faptul că au luptat ostaşii români au luptat cu “bărbăţie şi
credinţă” pentru eliberarea de sub dictaturile odioase ale vremii, că s-au dăruit trup şi suflet
cauzei pentru care au murit atâţia oameni.În satul Crişeni a fost ridicat la iniţiativa primăriei
locale în anul 2008 un monument în cinstea eroilor căzuţi în timpul celor două războaie
mondiale.
Monumentul Eroilor sat.Crişeni
Monumentul Eroilor sat. Crişeni
După terminarea războiului (1945), satul a cunoscut noi transformări. În urma

reformei agrare satul s-a extins teritorial prin apariţia Satului democrat.
18
“Bărbăţie şi credinţă, combatanţi sălăjeni. Evocări din războiul antifascist”, Instit. de Istorie şi Toerie
militară, Buc, 1993, pp 144-151
13
În anul 1965 la Căminul Cultural din localitate exista un aparat de

cinematograf care oferea sătenilor ocazia de a se relaxa.
La sfârşitul anului 1970, 45,2% din locuinţe beneficiau de energie electrică, iar azi
întreg satul se bucură de beneficiile acestei realizări ştiinţifice. În acel an industria nu era
foarte dezvoltată în sat, oamenii se ocupau mai mult cu agricultura şi meşteşugurile (tors,
ţesut, tâmplărie, fierărit,etc). În sat existau o unitate P.T.T.R. (abonamente la radio şi
TV),post de poliţie, un dispensar, un Cămin Cultural, construit în anul 1959 şi o C.A.P care
după 1990 s-a desfiinţat.
Până în anul 2004, sediul Primăriei Crişeni se afla lângă Căminul Cultural iar apoi s-a
mutat într-o locaţie nouă, pe amplasamentului fostului C.A.P. Crişeni.
Sediul fostei Primării Crişeni
14
Primăria Crişeni
În prezent această unitate este deservită de un număr de 13 angajaţi, specializaţi
fiecare în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea. Domnul primar şi domnul viceprimar
sprijiniţi de Consiliul Local care este format din 11 membri ai diferitelor partide politice,
contribuie la dezvoltarea comunei.
Încă din vremuri străvechi ocupaţia de bază a oamenilor a fost agricultura. Se cultivă
cereale, viţa de vie, pomi fructiferi etc. Se cresc bovine, porcine, ovine, cabaline etc. Pe
moşia satului se intâlnesc păsuni (Oaia, Composesorat), păduri, livezi etc.
Livezi de pomi fructiferi Culturi de cereale Viţă de vie
După anii ’90, pe teritoriul satului au apărut intreprinderi mici şi mijlocii care au dus
la dezvoltarea satului şi a comunei prin prin aducerea de capital.
15
Platforma Industrială
Până la începutul anilor ’90, în satul Crişeni se mai puteau vedea case vechi din lemn
şi acoperite cu paie, scânduri sau tablă, dar apoi odată cu “revenirea la democraţie” a
societăţii româneşti, oamenii au început să construiască aşezări din cărămidă şi acoperite cu
ţiglă.
În ultimii ani s-au construit foarte multe case moderne. Cu greu mai găseşti o casă
ţărănească cu prispă sau cerdac şi acoperiş din tablă, şindrilă sau paie.
16
Casă veche sat. Crişeni
Case noi sat. Crişeni
În sat funcţionează o bibliotecă, o farmacie, un Cămin Cultural, un dispensar, un post

de Poliţie, o unitate de poştă, un ştrand (în prezent este în stare deplorabilă), un teren sportiv
de iarbă şi unul sintetic, o şcoală gimnazială.
17
Ştrandul (plan depărtat)
Bloc A.N.L 2003 (plan apropiat)
În trecut oamenii din sat se deplasau cei mai mulţi cu bicicletele. În anul 1965 existau
pe lângă acestea o motoretă şi o motocicletă. Mijloacele de transport existente în sat care fac
legătura cu oraşul Zalău sunt autoturismele personale şi autobuzul care are rută stabilă.
Trebuie amintit şi faptul că la ieşirea dinspre oraş există Gara Zalău Nord ceea ce dă
posibilitatea deplasării locuitorilor din comună pe distanţe mai mari.
18
Şcoala din sat, a fost dotată cu aparatură modernă (calculatoare, materiale didactice
noi, mobilier) şi a fost conectată la reţeaua de gaz din sat. Din anul 2007 s-au început
lucrările de renovare a şcolii şi construire a unui corp de clădire nou.
Din cele arătate mai sus se poate spune că satul Crişeni a evoluat foarte mult atât din
punct de vedere al bazei materiale, al teritoriului cât şi al calităţii muncii a oamenilor
implicaţi trup şi suflet în procesul de modernizare şi integrare europeană a comunei Crişeni
şi implicit şi a satului.
19
CAPITOLUL II
Şcoala din vremurile străvechi până în zilele noastre (1825-2009)
Alături de biserică, şcoala a constituit din totdeauna suportul moral modelator

al caracterelor membrilor unei comunităţi. Fără acestea două sacre instituţii omenirea s-ar
scălda în haos. Şcoala a avut, are şi va avea mereu acelaşi scop acela de a pregăti oameni care
să fie capabili să clădească temeinic pe temelia societăţii lucruri durabile care să rămână peste
vremi. O societate fără cultură, ştiinţă şi legi devine turmă. Nimeni nu este bun la toate, dar
fiecare este bun la ceva, iar acel “ceva” trebuie descoperit. Temelia educaţiei este familia, iar
şcoala reprezintă a două treaptă ce trebuie urcată de fiecare, spre a putea descoperi personal
de ceea ce suntem capabili în viaţă şi cum putem fi de folos societăţii în care trăim. Se ştie
foarte bine că o lungă perioadă de timp şcolile funcţionau pe lângă biserici sau mănăstiri, prin
urmare şcoala din Crişeni a funcţionat în cadrul bisericii greco-catolice. Cei care activau în
cadrul ei erau învăţătorul şi preotul.
Conform documentelor istorice, în Crişeni exista o şcoală confesională greco-
catolică încă din anul 1825. 19. Nu avea o locaţie proprie ci activitatea şcolară se desfăşura
într-o casă cu paie, iar proprietarul era servitorul preotului.
Până în anul 1870 la şcoală se studiau, Abecedarul, Biblia şi Catehismul. Din
anul 1871 au fost introsuse Catehismul Mic, Catehismul de Mijloc, Istoria biblică şi
Artmetica. În anul 1890 au mai fost adăugate istoria patriei, geografia şi ştiinţele naturii.
Până în anul 1870 se folosea scrisul şi cititul cu alfabet chirilic, iar din anul
1871 a fost folosit alfabetul latin.
În anul 1885 în sat a venit protopopul greco-catoloc Constantin Iuga ce avea
să se ocupe temeinic atât de biserică cât şi de şcoală. Autorităţile maghiare au încercat să
înfiinţeze o şcoală de stat, dar populaţia satului s-a opus. S-a încercat introducerea limbii
maghiare în şcoală dar fără rezultat. Până în anul 1910 exista un sigur post de învăţător iar
sub regim unguresc şcoala nu a primit nici un ajutor financiar sau de altă natură. În anul 1914
la şcoală erau înşcrişi 77 de elevi în 4 clase primare.20
19
Arhiv. Nat. Zalău, Şemat. Protop. Greco-catolic Crişeni, p. 18
20
Arhiv. Nat. Zalău, Fond.Revizoratul Şcolar Sălaj, “Monografii şcolare”, dos.132, f. 1-2
20
Şcolii confesionale îi erau asigurate: încălzire, iluminat, mobilier, “servitor” şi

un salariu pentru dascăli câte 120 de florini/an şi 2 iugăre de pământ; cei cu diplomă primeau
în plus (din anul 1900) şi ajutor de la stat 300 de coroane. Şcoala era susţinută de confesiune
până în anul 1921 când a fost preluată de statul român.
Din acest an dascălii erau plătiţi de către stat.
În continuare voi prezenta o listă cu dascălii care au slujit cu evotament şi
seriozitate Şcoala Primară din Crişeni (1846-1926).
1846 – 1870 Orţan Onuţ – studii: 4 clase primare şi 2 clase secundare la Şimleu;
1871 – 1877 Curteanu Ilie – studii : 4 clase secundare; Se spune că era “foarte
bun”;
1878 – 1888 Negreanu Petru – studii: 4 clase primare; origiar din comuna
Buciumi;
1888 Bodoc Teodor – studii: 4 clase primare şi “ceva cursuri”
1889 Sabău Lazăr – studii: nu se ştie ce pregătire avea;
1890 – 1892 Pop Ioan – studii: stagionar, numit prin decret protopopesc, era
din Aghireş;
1893 – 1899 Vlad Vasile – studii: 4 clase primare şi curs de 6 săptămâni,
originar din Rodna – “conştient de menirea lui”;
1899 Mărieş Vasile din judeţul Satu Mare, intră în conflict cu
sătenii şi este obligat să plece;
1900 Onicaş Vasile – studii: absolvent al Preparandiei din Gherla,
a fost primul învăţător cu diplomă;
1901 – 1904 Căpraru Teodor – studii: 4 clase primare şi cursuri de vară;
1904 – 1910 Chiş Petru – studii: cursuri de vară, cel mai activ învăţător “din
câti au funcţionat până aici”;
1911 – 1915 Coşut Alexandru – studii: a obţinut o diplomă la Preparandia
Gherla, originar din Treznea. Pleacă la război şi apoi se întoarce în satul natal.
1915 – 1918 Danciu Petru – învâţător pensionar;
1918 – 1921 Şcoala rămâne fără învăţător;
1921 – 1924 Negreanu Teodor – studii: învăţător suplinitor, 4 clase primare
şi 2 secundare la Zalău;
21
1924 – 1925 Dumitru Georgescu – studii: diplomă, era venit din vechiul
21
regat;
1925 Ernest D. – venit din vechiul regat.
1926 Hasvai Stefan – studii: Şcoala Normală de la Satu Mare;
obţine definitivatul.
Tot din documente am aflat care era pedeapsa cea mai folosită de dascăli
pentru copiii care nu ascultau. Aceştia erau puşi să îngenuncheze pe grăunţe de porumb câte o
jumâtate de oră.
Şcoala a funcţionat cu 4 clase până în anul 1931; din acest an s-a trecut la 8
clase.
Pe lângă activitatea la catedră, dascălii mai desfăşurau şi activităţi extraşcolare
în care erau angrenaţi atât elevii cât şi părinţii. Din anul 1921 au fost organuizate serbări
şcolare cu copiii şi adulţii. În anul 1924 a luat fiinţă o bibliotecă, iar în anul 1926 un cor
bisericesc pe două voci. Putem deduce că exista o foarte bună colaborare între şcoală, biserică
şi comunitatea locală, fapt ce a dus la realizări importante pe plan educaţional.
Dintre gazetele care circulau la acea vreme ca să aducă veşti sătenilor
amintesc: “ Unirea Poporului”, “ Ţărănismul”, “Foaia Noastră”, “Drumul Nou”, Gazeta de
Vest”.22
“Cartea de aur” a Comunei Crişeni,existentă în Arhivele Statului Zalău,
aminteşte că în martie 1937 au început lucrările pentru construirea unei şcoli şi a unei
“locuinţe directoriale” cu o sumă de 140.000 de lei. Aceste fonduri nu erau suficiente pentru
terminarea lucrărilor, de aceea prefectura a promis un ajutor de 100.000 lei. Acestea s-au
încheiat în anul 1938.23
21
22
23
Arhiv. Nat. Zalău, Fond. Prefectura Jud.Sălaj, “Cartea de aur”, f. 18
22
Săteni care au lucrat la zidirea şcolii vechi
Construirea şcolii vechi(1937)
23
Sală de clasă (1955)

Această şcoală avea locaţie peste drum de cea actuală având şi un lot de
pâmânt unde elevii învăţau printre altele munca câmpului, îngrijirea mediului înconjurător. În
anul 1965 la şcoală erau înscrişi 170 de elevi.24 Cu doi ani mai târziu sub îndrumarea
domnului înv. Aurel Crişan a apărut revista şcolară “ Orizonturi” ce avea 22 de pagini şi
cuprindea pe lângă articolele cadrelor didactice şi creaţii ale elevilor ( desene, compuneri etc).
Revista şcolară “Orizonturi” (1967)
24
Crişan Aurel, Monografia satului Crişeni, Crişeni, 1965
24
În data de 15 martie 1971, la iniţiativa conducerii şcolii şi a consiliului popular

s-a început lucrul la un nou edificiu şcolar care a fost dat în folosinţă în anul următor. La
construirea localului au contribuit numeroşi săteni. Era necesară o nouă clădire pentru şcoală
deoarece numărul copiiilor era în creştere, iar şcoala veche nu mai putea face faţă situaţiei.
O perioadă a fost necesară închirierea spaţiului Căminului Cultural pentru
desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor educative. În anul 1972 s-a trecut la generalizarea
învăţământului astfel că erau nevoie de 5 săli de clasă iar vechea clădire oferea doar 3.
Dintre cadrele didactice care au activat în acea perioadă amintesc: director înv.
Aurel Crişan (azi pensionar), învăţători - Ioan Terheşiu, Domniţa Damşa, Teodor Damşa,
State Maria, Elena Şerban; profesori: Floare Popa, Gheorghe Pop, Lucia Fechete, Tiberiu
Bichiş; educatoare stagiară – Maria Bat; maiştri – Petru Iancu şi Grigore Dudaş. La acea
vreme destinele comnunei şi a satului Crişeni erau conduse de primarul Gheorghe Marian.25
Dintre dascălii care au profesat în şcoală doresc să mai amintesc de domnul prof. Alexandru
Perneş, născut în satul Crişeni care pe drept cuvânt se poate numi “fiu al satului”. Dânsul a
facut cinste şcolii noastre şi nu numai, ocupând funcţii de mare responsabilitate în
învăţământul sălăjan.
La data de 23.10. 2005 Şcoala Gimnazială din satul Crişeni a primit numele
marelui lexicolog român Vasile Breban. La ceremonie au participat reprezentanţi ai
Consiliului Judeţean Sălaj, ai Inspectoratului Judeţean Sălaj, ai Primăriei locale, ai Direcţiei
Generale pentru Cultură, ai presei, foste cadre didactice din şcoală, foşti elevi ai prof. Vasile
Breban, elevii şi toate cadrele didactice din şcoală.
25
Crişan Aurel,”Memoriu de activitate”, Crişeni, 1972, pp 1-2
25
Ziua Şcolii 23.10.2005
Astfel că de la acea dată şcoala a primit numele de – Şcoala Gimnazială

“Vasile Breban” Crişeni, nume ce îl poartă cu mândrie şi azi.
În anul 2007 s-au început lucrările de renovare şi extindere a clădirii.
Renovarea era necesară deoarece pereţii exteriori şi tavanul au început să crape, geamurile nu
mai corespundeau cerinţelor actuale fiind schimbate cu geamuri termopan; s-au zugrăvit
pereţii, s-a pus parchet stratificat, s-au contruit grupuri sanitare în interiorul clădirii.
Extinderea a fost necesară deoarece clădirea unde îşi desfăşurau activitatea clasele primare şi
grădiniţa a fost revendicată de vechiul proprietar, iar elevii şi cadrele didactice de aici se vor
muta în noua locaţie.
26
Şcoala înainte de renovare (2004)
Şcoala după renovare (2009)
Şcoala 2009 (vedere dinspre curte)
După anii ’90, numărul elevilor a început să scadă datorită faptului că o parte
din copiii din sat merg la oraş. S-a dovedit nu o dată că acest lucru nu avantajează în nici un
27
caz pe elevi. În prezent, în clasele V-VIII există un număr de 33 de elevi lucru care determină
automat formarea claselor simultane. Sperăm că odată cu îmbunătăţirea bazei materiale, a
dotării şcolii noastre cu materiale didactice moderne să crească şi numărul elevilor care
frecventează cursurile şcolii noastre. Trebuie amintit că şcoala este dotată cu un laborator de
informatică ce deţine 11 calculatoare de ultimă generaţie care sunt conectate la Internet; s-au
adus în şcoală materiale didactice moderne : microscoape şi ustensile noi pentru biologie,
aparate pentru fizică, chimie, planşe şi hărţi noi, materiale sportive etc.
În anul anul şcolar 2008-2009, la iniţiativa d-rei prof. Carmen Mălăescu au apărut
două numere ale revistei şcolare “Dorinţa”, alcătuită din 28 de pagini la întocmirea căreia au
mai contribuit d-na dir. Florica Orţan, prof. Adela Ardelean, Silvia Covaci, Doru Surducan,
preot Silviu Boha şi elevii claselor I-VIII.
NR 1
Revista şcolară “Dorinţa” (2008)
28
În prezent la şcoală îşi desfăşoară activitatea o educatoare, 2 învăţători, 6 profesori,

o secretară; toate cadrele fiind calificate.
De-a lungul timpului destinele şcolii din Crişeni au fost conduse cu multă
dăruire şi înţelepciune de către următoarele cadre didactice care au deţinut funcţia de director:
Ilosvai Stefan,Teodor Negreanu, Aurel Crişan, Victoria Marian, Gavril Hosu.
Din anul 2000 şi până în prezent, funcţia de director al şcolii este deţinută de
d-na prof. Florica Orţan (matematică) pe care o respect şi o stimez deoarece a ştiut
întotdeauna cum să lucreze cu cadrele didactice şi nu numai, s-a implicat trup şi suflet atât în
munca educativă la clasă şi în afara ei, dar mai mult a ştiut cum să administreze această
şcoală timp de aproape 10 ani astfel încât să se vadă un real progres. Aici s-a văzut şi buna
colaborare pe care o are şcoala cu consiliul local deoarece nu erau posibile realizarea atâtor
schimbări fără sprijinul acestuia.
Fără o colaborare strânsă între şcoală, primărie şi biserică nu se poate ajunge
la o dezvoltare normală a unei comunităţi de oameni.
29
Parohia Crişeni
Parohia Crişeni este o aşezare românească foarte veche. În dicţionarul

localităţilor din Transilvania a lui Coriolan Suciu, este atestată istoric din anul 1242. Din
documente istorice rezultă că în anul 1720 avea 108 suflete. În 1733, unirea cu Roma nu
prinsese în mrejele ei şi Parohia Crişeni Dintr-o scrisoare veche, rezultă că în acest an satul
Ţigani avea un preot greco-oriental pe numele Lucaciu. Nu se ştie cât timp au rezistat
credincioşii de aici să nu se unească cu Roma, dar din documente reiese că în anul 1847 satul
era de religje greco-catolică având un numar de 450 suflete şi 121 case. Prima biserică din
acest sat nu se ştie când a fost construită, se ştie doar că în anul 1846 a ars în întregime. Din
acest an şi până în anul 1894 satul a rămas fără biserică, Sfintele slujbe făcându-se doar într-o
baracă de scândură.
În anul 1894 a fost construiă o biserică din lemn lipită cu pământ - în timpul
păstoririi preotului Iuga Constantin. Nu a fost monument istoric. Dimensiunile iniţiale au fost
15/ 6 m. Acoperişul a fost din şindrilă. În decursul timpului a suferit mai multe reparaţii.
În timpul păstoririi preotului Balota Grigore- ginerele preotului Iuga- în anul 1967
şindrila a fost înlocuită cu tablă, iar biserica alungită cu încă 8 m.
După ultimul preot amintit a păstorit din anul 1970 până în anul 1975 preotul
Ghiurco loan, în timpul căruia s-a rezolvat problema Casei Parohiale care era închiriată
sediului C.A.P. şi s-au construit Anexele Gospodăreşti.
În anul 1926 număra 249 familii ortodoxe, 7 familii reformate, 3 romano-catolice şi 4
penticostale.26
26
Ardelean Ioan, “Monografia Crişeni”, Crişeni, 2007, p.1-2
30
Biserica veche
În „Arhiva Parohiala" s-au găsit 5 cărţi cu valoare istorică;

EVANGHELIE- 1817
STRAŞNIC- 1817
CAZANIE - 1817
MINEI-1826
TRIOD-1840
Acestea se găsesc în prezent la muzeul special amenajat pentru păstrarea lor, la
Protopopiatul Zalău. 27
În cuprinsul acestor cărţi am gasit următoarele însemnări marginale.
STRAŞNIC-1817
“În 1914 s-au început marele război european şi aproape a întregii lumi, cu privire
la acest război sînt următoarele. Că prin Serbia s-au început marele război căci nişte oameni
sfătuiţi de ministrul Serbiei au asasinat pe moştenitorul de tron al Austro- Ungariei Ferdinand
şi soţia acestuia. La aceasta Austro-Ungaria au declarat război Serbiei, pe lîngă Serbia au stat
următoarele ţări: Rusia, Anglia, Italia, Statele Unite din America, s-a alaturat şi Romania. Pe
27
Ibidem, p.2-3
31
lîngă Austro- Ungaria au stat Germania, Turcia şi Bulgaria. La anul 1915 România a intrat în
Ardeal dar a fost bătută de armata generalului Makesen din Germania intrînd în Bucureşti,
dar la anul 1918 Românii din nou au înaintat în Ardeal şi au înaintat pînă la hotarul şi gara
Ţigani fără război, unde s-au şi ciocnit cu secuii în ziua de anul nou 1919 şi la 2 ianuarie
1919 au intrat la Zalău şi au stat apoi românii pînă la 16 aprilie 1919 cînd dimineaţa au
înaintat pînă la rîul Tisa apoi spre toamna anului 1919 au înaintat cuprinzînd şi armata
maghiară apoi s-a încheiat pacea."
CAZANIE - 1817
„ Pop loan, Crişan loan a Toaderu Paraschii, Crişan Mihai. Grama Gheorghe,
Marian Petru, Crisan Gheorghe, Ceava Indreica au mers în război prima oara. Distra aceştia
au căzut în luptă Grama Gheorghe. Doctor Iuga loan"
EVANGHELIE-1817.
„ La 1 decermbrie 1918 Românii din cele 26 comitate locuite de ei s-au adunat în
cetatea Bălgradului si au hotărît că ne rupem de ţara Ungurească, Ardelenii, Bihorenii,
Bănăţenii, Maramureşenii şi Ungurenii, ca la una sută mii şi ne-am alipit de Ţara
Românească.
În 1920 4 iunie ungurii au semnat subscris pacea de la Versailles cum că lasă
Ardealul Românilor. Pr. C-tin luga.
„În anul 1918 cam în martie au prins ungurii la baltă când au coborât de pe tren
următorii: Pop Nicolaie a lui Alexandru, Crişan Vasile a Văsălichii preotesii. Aurel Iuga
ascultător de medicină".
În ziua de lăsare de sec de carne, duminica în anul 1919 intrînd ungurii în comuna
Ţigani au prins pe următorii şi au voit să-i omoare, cînd ostaşii români s-au retras. Crişan
Mihai a Nuţii, Ciorba Teodor a Gavrilii, Ciorba Flore a lui Todor, Jecan loan, Marian Aiexa a
Indreichii, Crişan Vasile a Gavrilii, Crisan Teodor a lui Mihaiu, Mocan Alexandru , Crişan
loan , Bogdan Gheorghe, Bogdan Vasile, Indrei cel beutor, Ghiurii ţiganul, Crişan Tilică a
Pascului. Tot în ziua sus-numită, Copos Mitru prins fiind cu carul au jefuit tot satul. Pr, Iuga
C."28
28
Ibidem, p.3-4
32
APOSTOL-1911.
“În anul 1940 august 30 am fost cedaţi Ungariei iar în acest an în ziua de 8
septembrie de Sf. Maria Mică fiind şi zi de Duminică, au intrat trupele maghiare în această
comună ocupîndu-ne complet. Trupele române au părăsit comuna sîmbătă după masă în 7 a
acestei luni. Comuna noastră a trebuit din nou să-şi schimbe numele din Crişeni în Ţigani.
România mare a fost din anul 1913 şi pînă în 1940 8 sept. Eu am fost arestat şi întemniţat. Cu
ocazia ocupării Ardealului, în comuna Treznea au împuşcat 250 de oameni, au aprins o
stradă, pe preot 1-au împuşcat şi aşa mort 1-au aruncat în foc de a ars, pe învăţător
deasemenea 1-au împuşcat, în localitea Ip au împuşcat 254 persoane, în Zalău au împuşcat
mai multe persoane la care nu se ştie precis numărul. Din această comună au împuşcat doi pă
Crişan loan a lui Toaderu Todorii şi Marian Lică a Vilii. Am trecut prin grozave clipe. În anul
1942 aprilie 6 ni s-au ridicat aparatele de radio mie şi părintelui din această comună de către
prim pretorul plasei cu ordin ministerial pt. că am ascultat postul Bucureşti. Dumnezeule,
Dumnezeule până cAnd!!!. înv. Teodor Negreanu”
“Cu inima plină de bucurie scriu cele de mai jos? În 1944 oct. 17 în ziua de marţi
dimineaţa la orele 9.30 am fost dejugaţi de sub jugul unguresc. Multe am suferit la aceşti 4
ani şi 39 de zile cît am stat subjugaţi mai ales intelectualii am fost întemniţaţi. internaţi.
huiduiţi. bătuţi şi arestaţi forţat încît nici la Sf. Biserică nu ne-a fost permis a merge...
Înv.Teodor Negreanu "
„În anul 1945 luna ian. 2 am început a învăţa în şcoala noastră primară din Crişeni
copiii ş-am ocupat postul de director fiind mare lipsă de învăţători. După suferinţele ce le-am
suferit în 4 ani şi 39 de zite cît timp aia fost ocupaţi de unguri am constatat că pe copiii de
şcoală mult au voit învăţătorii de unguri să-i maghiarizeze. Bunul Dumnezeu nu le-a ajutat.
Eu a doua oară mi-am ocupat cariera mea de învăţător şi sînt fericit că pot iară învăţa pe
copilaşi în limba noastră. Am suferit multe dar Atotputernicul Dunmezeu ne-a scăpat de sub
jugul unguresc. Pr. Balota Grigore, Înv. Teodor Negreanu, Ciorba loan - cantor"
La Parohie se păstrează Matricolele Parohiale doar din anul 1947 şi până în prezent.
Din aceste mărtirii, înţelegem că satul Crişeni a trecut prin încercări foarte mari
cărora le-au făcut faţă numai cu ajutorul Bunului Dumnezeu.29
29
Ibidem, p.4-5
33
În continuare o să prezint ceea ce spune actualul preot din sat, părintele Ioan
Ardelean despre viaţa domniei sale şi despre modul cum s-a construit noua biserică.
“Eu, preotul Ardelean loan am fost numit în această parohie cu data de 1 mai 1976.
M-am născut în satul Şeredeiu jud. Sălaj, la 27 august 1950 unde am absolvit Şcoala
Generală de 8 ani. În 1970 am absolvit Seminarul Teologic din Cluj-Napoca. În acelaşi an m-
am căsătorit cu Katiu Viorica din Cojocna, judeţul Cluj şi avem 2 fiice: Claudia - Viorica,
absolventă a Facultăţii de Teologie - Litere din Oradea - profesoară de Religie, căsătorită cu
Bona Silviu - preot la Hereclean; Anca - Ioana, absolventă a Conservatorului Gheorghe Dima
din Cluj - Napoca -artist liric la Filarmonica din Cluj - Napoca.
Am fost hirotonit preot la 20 noiembrie 1970 pe seama Parohiei Ortodoxe
Meseşenii de Sus, judeţul Sălaj, unde am păstorit până în 1976. Aici, pe lângă activitatea
pastorală am finisat Casa Parohială, am reparat capital, pictat şi electrificat biserica.
În anul 1975 am absolvit Facultatea de Teologie Bucureşti şi în acelaşi an mi-am
luat Licenţa în Teologie Dogmatică sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu.
Încă din vara anului 1976 am întocmit dosarul pentru obţinerea autorizaţiei de
contrucţie a unei noi biserici în Crişeni, deoarece vechea biserică era într-o stare gravă de
degradare: pereţii au ieşit din plan vertical şi s-a produs o ruptură de peste 10 cm între partea
veche şi cea adăugată în 1967. Problema grea era însă timpul istoric în care noi ceream
autorizaţie de construcţie, care trebuia eliberată de către autorităţile statului comunist ateu
care dărâma biserici şi voia distrugerea Bisericii. Totuşi am încercat şi-am umblat 11 ani pe la
uşile celor care erau în drept să ne elibereze o autorizaţie, dar fără nici un rezultat pozitiv. În
septembrie 1987 am fost primit în audienţă la prim-secretarul de Partid al judeţului Sălaj
domnul Ion Traian -Ştefănescu. Ceilalţi predecesori ai dânsului ne-au refuzat, pe mine şi pe
reprezentanţii Consiliului Parohial în cei 11 ani de cerşit audienţe şi aşteptare. După ce am
prezentat situaţia bisericii a dat două soluţii: reparaţie capitală sau închiderea bisericii. I-am
explicat că nici una din cele două soluţii nu se poate realiza. În cele din urmă mi-a dat un sfat
care a ţinut loc de autorizaţie de construcţie: „părinte du-te şi fă ce trebuie făcut", adică
biserică în locul celei vechi şi nu în locul din centru satului unde doream cu toţii. Cu acest
sfat, cu nimic scris şi cu amărăciune în sufiet că nu putem face biserica unde dorim, am
început construcţia bisericii în jurul celei vechi în noiembrie 1987 făcând fundaţia.30 În a treia
30
Ibidem, p.5
34
zi de Paşti a anului 1988 biserica veche a fost demolată şi scoasă prin uşile celei noi. Astfel în
decurs de 243 de zile între anii 1987-1989 a fost construită o biserică nouă, numai prin
jertfelnicia credincioşilor din Crişeni, într-o perioadă în care era interzis aşa ceva. Dumnezeu
a fost cu noi şi ne-a ajutat încât la căderea regimului comunist, decembrie 1989, biserica era
pregătită pentru pictură. Meşterul care a construit-o se numeşte Deineş Gheorghe din satul
Cristur - Crişeni, iar pictura în frescă a fost realizată între anii 1992- 1993 de pictorul Tudor
Costică din Bucureşti.
Biserica are Hramul Buna-Vestire şi a fost târnosită de către Episcopul Oradiei Ps.
loan Mihălţan, la 2 iulie 1995 înconjurat de un sobor de 46 preoţi, protopop al Zalăului fiind
Pr. loan Pop.
Parohia Crişeni are o Casă Parohială cu Anexe în stare bună. De asemenea în

cimitirul din dealul „Oaia", a fost zidită o Clopotniţă nouă, în anul 1989, pe vechiul
amplasament a celei vechi de lemn, în care au fost aşezate clopotele vechi.”31
Biserica a fost dintotdeauna locul unde omul a găsit linişte şi pace sufletească. Deşi
au existat împotriviri din partea regimului trecut, cu ajutorul lui Dumnezeu şi stăruinţa
domnului părinte Ardelean, satul Crişeni a fost binecuvântat cu o frumoasă biserică, un loc
unde sătenii se pot întâlni cu Dumnezeu spre a deveni mai buni.
31
Ibidem, p.6
35
Clopotniţa de pe dealul Oaia
Biserica “Buna Vestire” Crişeni
36
Interiorul bisercii
Interiorul bisericii
37
Frescă “Cina cea de taină”
Macheta din lemn a Bisericii “Buna Vestire”
38
Masa pe care este aşezat chivotul
Bolta bisericii (frescă)
39
Elemente de etnografie specifice localităţii Crişeni
În această parte a lucrării doresc să mă opresc la câteva aspecte specifice localităţii

Crişeni şi anume cele referitoare la portul popular, la unelte meşteşugăreşti, la ceramică
ornamentală şi folclor local. Costumele populare din sat mi-au atras atenţia cu ocazia
desfăşurării serbărilor de sfârşit de an şcolar când unii elevi purtau costume ţărăneşti.
Bărbaţii poartă îmbrăcăminte din cânepă, mai puţin in (vara) şi din lână (iarna).
Sumanele sunt scurte, din lână, de coloare neagră sau albastră tivite pe margini cu albastru
pline cu nasturi mici de plumb.
Femeile poartă albituri din cânepă peste care au o rochie şi bluză din ţesături din
bumbac. Pe cap poartă o năframă de culoare închisă (în special neagră).32
Costum popular Crişeni
32
Arhiv. Nat. Zalău,Fond. B.N.R Zalău,Monografia jud. Sălaj,dos.1, fila 90
40
Costum popular
Elevi îmbrăcaţi în costume populare
În continuare voi prezenta câteva elemene ornamentale (ceramică, şterguri, etc).
41
Ceramică pictată
Ceramică pictată
42
Piese ornamentale
Perini ţărăneşti
43
Piese ornamentale
Piese ornamentale
În căutarea mea prin sat, am găsit la o casă o unealtă veche din lemn folosită pentru
torsul lânii – o furcă cu roată. Azi puţini sunt cei care torc lâna sau ţes la râzboi. Am dorit să
pot prezenta şi un război de ţesut vechi dar din păcate nu am găsit. Există câteva dar sunt
păstrate cu grijă în podurile caselor deoarece nu se mai folosesc.
44
Furcă de tors cu roată
Aşa cum am mai menţionat în alt capitol, există puţine case vechi cu cerdac sau
prispă. Casele cu paie au dispărut fiind în locuite de cele acoperite cu ţiglă.
Ar fi bine ca oamenii să nu uite vechile îndeletniciri şi oboceiuri chiar dacă ştiinţa înaintează
cu viteza luminii. În orice condiţii oamenii trebuie să-şi păstreze identitatea cea care ne
diferenţiază de alte naţiuni sau locuri.
Aş dori în continuare să prezint un fragment dintr-o operă folclorică locală, publicată
în 1967 în revista şcolii “Orizonturi”. Actualmente revista se găseşte în colecţia personală a
domnului Crişan Aurel fost director şi învăţător la Şcoala Crişeni.
45
FRUNZĂ VERDE TULBUREA

(fragment)
“Frunză verde tulburea

Avea Leana nici ca ea,
Tri feciori frumoşi avea
Tri feciori şi-o fată mare.
Leana cea veselă are
Tri feciori ca nişte zmei
De-a dragu cauţi la ei.
Iar copila râzătoare
Subţire şi călătoare
Ruptă dintr-o rază de soare
Mult cu mă-sa sămâna
Şi Lenuţa o boteza,
Pe numele maică sa.
Câţi feciori a fost în ţară
Tăţi o venit ca s-o ceară,
Mândri şi viteji feciori
Venit-o ca peţitori....”
Cultura populară are un caracter aparte. Poetul Lucian Blaga a surprins un adevăr
fantastic privitor la satul românesc spunând că “veşnicia s-a născut la sat”. Sufletul poporul
român îşi are izvorul de viaţă la sat. Aici se întâlnesc tradiţii şi obiceiuri străvechi pe care
ţăranul român le-a transmis din generaţie în generaţie până la noi. Generaţia actuală
moşteneşte o avere culturală imensă pe care trebuie s-o preţuiasă, să înveţe s-o preţuiască,
după valoarea ei şi anume valoarea unui popor.
46
CAPITOLUL III
Metodica predării istoriei locale în gimnaziu
În toate timpurile, istoria a însemnat o operă fundametală de civilizaţie şi de

umanizare, o inestimabilă valoare de echilibru a omenirii ce i-a însoţit pas cu pas existenţa pe
drumul lung şi anevoios al procesului de autocunoaştere şi autodefinire33.
În centrul istoriei sunt oamenii şi acţiunea umană transformatoare, societatea
alcătuită din fiinţe creatoare de valori libere şi sociale care sunt capabile să se organizeze şi să
evolueze din punct de vedere social şi cultural. Acesta este motivul pentru care ne-am oprit în
lucrarea de faţă asupra Familiei şi a rolului său în evoluţia societăţii în a doua jumătate a
secolului XIX şi începutul secolului XX.
Istoria este locul în care se întâlnesc civilizaţiile europene şi nu numai34. Din
nefericire în şcolile din România predomină Istoria Universală, iar Istoria Românilor este
predată ca parte integrantă a istoriei universale începând cu clasa a IV-a şi terminând cu
ultima clasă de liceu. Singurul nivel de clase la care se predă Istoria Românilor este clasa a
VIII-a. De istoria locală nici nu se pune problema, cu toate că, istoria locală a realizat istoria
naţională mergându-se de la particular la general.
Istoria ca obiect de învăţământ reprezintă forma didactică a bazelor ştiinţei
istorice şi asigură conţinutul procesului de predare-învăţare a acestei discipline în şcoală.
Istoria selectează calitativ şi cantitativ doar faptele istorice semnificative care prezintă
evoluţia înaintaşilor din preistorie până în prezent, stabilind contribuţia fiecărei epoci la
tezaurul de valori al umanităţii35.
Manualele de istorie cuprind teme de civilizaţie românească şi universală din
toate epocile, dorindu-se înţelegerea civilizaţiei româneşti ca un tot, dar şi ca un aspect al
istoriei universale. Dar nu este suficient, considerăm că este necesar ca fiecare profesor să
aibă posibilitatea realizării unui curs de istorie locală, deoarece prin programele Ariei
Curriculare Om şi Societate şi prin numărul minim de ore alocate disciplinei Istorie, nu se pot
33
Apud, Gheorghe Tanasă, Metodica predării-învăţării istoriei în şcoală, Iaşi, 1996, p. 19
34
Ion Zainea, Predarea şi învăţarea istoriei, Oradea, 2001, p.11
35
Gheorghe Tanasă, op. cit., p. 22
47
studia particularităţi locale coroborate cu istoria naţională, ca să nu mai vorbim de istoria

universală.
Istoriei ca disciplină a sistemului de învăţământ românesc îi revine un rol
fundamental în formarea unor atitudini pozitive faţă de capacitatea omului şi a întregii
societăţi de a evolua. Nu trebuie să minimalizăm importanţa nici unei materii deoarece după
cum afirma pedagogul N. Sacalis ,,şcoala trebuie considerată ca o republică în care toate
disciplinele sunt egale, pentru că în formarea omului este nevoie şi de literatură dar şi de artă
filosofie şi tehnologie”.
În raport cu ştiinţa istoriei, istoria ca obiect de învăţământ are o serie de
particularităţi deoarece: structurează istoria omenirii, prezintă informaţia verificată de ştiinţa
istoriei, materia este sistematizată şi ordonată pe domeniile de bază ale societăţii şi nu în
ultimul rând pe epoci istorice36. Materia ar trebui scrisă ţinându-se cont de dezvoltarea
psihologică a elevilor pentru a permite înţelegerea, realizarea corelaţiilor şi comparaţiilor şi în
acelaşi timp dezvoltarea sentimentului civic şi patriotic la elevi.
Pentru realizarea unui curs de istorie locală şi nu numai, trebuie avute în
vedere următoarele obiective:
- reactualizarea cunoştinţelor de istorie în raport cu realizările
istoriografiei româneşti şi universale;
- selectarea unui conţinut istoric adecvat;
- structurarea conţinutului astfel încât să se poată face legătura cu istoria
naţională şi cea universală dar să permită interdisciplinaritatea;
- flexilbilitatea conţinuturilor;
- reechilibarea raportului formativ-informativ;
- accesibilitatea cunoştinţelor raportate la particularităţile de vârstă ale
elevilor37.
Finalitatea studierii istoriei ca disciplină şcolară, constă în contribuţia pe care
o aduce la formarea culturii generale, la modelarea personalităţii elevilor oferind suficiente
date pentru înţelegerea corectă a societăţii contemporane. A.D. Xenopol vorbind despre rolul
istoriei afirma: ,,Istoria este singurul mijloc să deştepte în sufletul nostru iubirea cea sfântă de
ţară, ea ne arată cum popoarele au fost mari când au ştiut să sacrifice interesele pentru binele
comun; tot istoria ne învaţă moralitatea, respectul datoriei, puternica viaţă de familie,ce sunt
36
Ion Zainea, op. cit., p. 15
37
Ibidem
48
condiţiile înfloririi vieţii popoarelor. Ea ne învaţă iaraşi că dreptatea este legea supremă şi că
nici o faptă abătută de la norma naturală de purtare nu rămâne fără a atrage pedeapsă după
sine, pedeapsă care constă în răul ce se produce din aceea faptă însăşi şi se revarsă asupra
poporului ce a produs-o”38.
Astăzi, valorificarea formativă a istoriei are în vedere antrenarea gândirii,
apartenenţa la respectarea adevărului, la obiectivitate, la spirit critic, participarea activă şi
conştientă la promovarea şi ocrotirea valorilor democraţiei. Scopul predării istoriei este de a
ne face să înţelegem starea de faţa a fiecărui popor şi a omenirii, la fel putem anticipa direcţia
spre care se vor orienta popoarele şi nu în ultimul rând omenirea. În acest scop stăpânirea
unor cunoştinţe de istorie de către elevi are un dublu avantaj:
- asimilarea valorilor de bază promovate de societate;
- formarea tehnicilor de muncă intelectuală39.
Promovând ideea că învăţământul are ca finalitate formarea personalităţilor
umane, Legea Învăţământului precizează principalele obiective ale acestuia: ,,raportatrea
elevilor la valorile naţionale şi universale, formarea şi dezvoltarea la elevi a capacităţilor
intelectuale, a disponibilităţilor afective, a abilităţilor practice în perspectiva instruirii şi
autoinstruirii pe durata întregii vieţi, educarea acestora în spiritul respectării drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi toleranţei, al schimbului liber de
opinii”40.
Pentru studierea istoriei sunt valorificate valenţele acestei discipline pentru
educaţia privind drepturile omului, educaţia pentru pace, educaţia intelectuală, educaţia civică
într-o societate democratică. Un obiectiv primordial în studierea istoriei, mai ales a celei
locale este revenirea la valorile spirituale naţionale conjugate cu cele universale, pentru a ne
putea înscrie în sistemul de educaţie european41.
În realizarea unui curs de istorie locală trebuie să se pornească de la
obiectivele cadru ale ciclului de învăţământ, trecându-se prin obiectivele de referinţă şi
activităţile de învăţare şi terminându-se cu obiectivele operaţionale specifice fiecărei
componente ale cursului. Obiectivele cadru şi cele de referinţă evidenţiază rezultatele
38
Apud, Gheorghe Tanasă, op. cit., p. 28
39
40
Ion Zainea, op.cit., p. 24
41
Ibidem
49
aşteptate de către profesor în urma parcurgerii materiei, iar activităţile de învăţare prezintă
modurile de realizare a obiectivelor.
Conţinuturile sunt mijloacele prin care sunt atinse obiectivele cadru şi de
referinţă. Ele sunt organizate astfel: - termeni, concepte şi probleme de atins;
- lecturi propuse pentru fiecare temă, inclusiv studiul de caz.
Obiectivele cadru ale disciplinei istorie sunt:
- înţelegerea şi reprezentarea timpului şi spaţiului istoric;
- cunoşterea şi folosirea surselor istorice;
- investigarea şi interpretarea faptelor şi proceselor istorice;
- înţelegerea şi utilizarea limbajului de specialitate.
Obiectivele de referinţă care vor fi formulate pentru noul curs, necesită
utilizarea unei game largi de activităţi de învăţare, adaptate la capacitatea de înţelegere şi
nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor. Aceste obiective precizează care sunt rezultatele
aşteptate ale procesului instructiv-educativ. Ele se vor desprinde din obiectivele cadru şi
urmăresc progresul în achiziţia de capacităţi şi cunoştinţe în anul respectiv.
La nivelul fiecărui capitol (unitate de învăţare) profesorul va formula
obiectivele operaţionale. Operaţionalizare înseamnă realizarea a două operaţii:
- deducerea din obiectivele cadru şi cele de referinţă a unor obiective mai
concrete în funcţie de conţinutul lecţiei;
- transpunerea obiectivelor în comportamente42.
Stabilirea corectă a unor obiective operaţionale determină finalitatea
procesului de predare-învăţare, care este demonstrată de către elev prin dobândirea de noi
cunoştinţe, deprinderi şi capacităţi. Atingerea obiectivelor ne este dovedită de către elevi la
sfârşitul procesului de predare-învăţare.
În realizarea operaţionalizării obiectivelor ne-am oprit asupra procedeelor
propuse de trei pedagogi şi anume: Landsheere, Mager şi Gagne.
A. Procedeul propus de Gilbert Landsheere
Acesta propune următorii paşi pe baza unor întrebări pe care profesorul
trebuie să şi le pună în momentul stabilirii obiectivelor:
1. Cine va produce comportamentul dorit?
2. Ce comportament observabil va dovedi că obiectivul a fost atins?
42
Ibidem, p. 28
50
3. Care este produsul acestui comportament?

4. În ce condiţii se petrece comportamentul?
5. Pe temeiul căror criterii ajungem la concluzia că produsul este satisfăcător?43
B. Procedeul propus de Mager
Un obiectiv operaţional trebuie să îndeplinească următoarele exigenţe:
1. Să identifice şi să numească comportamentul final.
2. Să definească condiţiile în care trebuie să se producă comportamentul.
3. Să definească criteriile performanţei acceptabile44.
C. Procedeul propus de Robert Gagne
Pentru Robert Gagne este foarte important modul în care se formulează
obiectivul, enunţul acestuia, care trebuie să cuprindă:
1. Un verb care desemnează o acţiune observabilă.
2. O descriere a clasei de stimuli la care urmează să se răspundă.
3. Precizarea obiectului folosit de elevi în cadrul acţiunii.
4. O descriere a clasei de răspunsuri corecte45.
Formularea corectă a obiectivelor operaţionale prezintă următoarele avantaje:
- constituie condiţia de bază în eleborarea proiectului de lecţie, facilitând
planificarea procesului instructiv-educativ şi realizarea unor lecţii mai organizate şi
mai eficiente stabilind trepetele necesare de parcurs;
- orientează profesorul în alegerea unor conţinuturi, metode şi mijloace de
învăţamânt adecvate;
- fiind puncte de reper în activitatea profesorului permit o bună diagnoză a
dificultăţilor de învăţare ale elevilor, putându-se adapta nivelului intelectual al clasei;
- reprezintă criterii de evaluare şi autoevaluare a performanţei, facilitând
perfecţionarea instrumentelor de apreciere mai obiectivă a rezultatelor elevilor, a
progresului înregistrat, a calităţii, eficienţei şi eficacităţii învăţării46.
În realitatea practică există şi unele limite sau interpretări parţial adecvate în
folosirea eficientă a operaţionalizării obiectivelor cum ar fi:
- să nu minimalizăm obiectivul general;
43
Apud, Ion Zainea, op. cit., p. 31
44
Ibidem
45
Ibidem
46
51
- să nu reducem operaţionalizarea la criteriul minimal de reuşită47.

În realizarea unui curs de istorie locală, la fel ca şi cel pe care-l vom propune,
orice profesor de istorie trebuie să respecte următorii paşi:
1. să reactualizeze în permanenţă informaţiile dobândite de către elevi;
2. să respecte raportul dintre istoria ca ştiinţă şi istoria ca obiect de învăţământ;
3. să integreze istoria locală în cea naţională şi universală;
4. să elaboreze conţinutul fiecărei lecţii în concordanţă cu obiectivele informaţionale ale
acesteia;
5. să respecte logica ştiinţei istoriei şi cea didactică
6. să organizeze conţinutul lecţiei de istorie în viziune interdisciplinară
7. să stabilească locul şi rostul lecţiei în ansanblul temei, capitolului sau materiei pe care
o învaţă;
8. să întocmească o bibliografie minimă, care să fie recomandată elevilor doritori să-şi
îmbogăţească cunoştinţele de istorie;
9. să încheie fiecare lecţie cu o concluzie, cu reliefarea unei idei fundamentale48.
În studierea istoriei locale (dacă perioada analizată nu este foarte îndepărtată
temporal) un rol important îl are istoria orală deoarece ea ne poate prezenta aspecte inedite. În
acelaşi timp istoria orală este cea mai democratică istorie, deoarece este o istorie a celor
mulţi, a maselor, care prin mărturiile lor ies din anonimat. Dar istoria orală nu este credibilă
în totalitate dacă informaţiile nu sunt confirmate şi din alte surse.
Un curs opţional de istorie locală poate iniţia elevii în tehnica studiului
istoriei orale. Elevii ar putea deprinde câteva noţiuni teoretice despre ceea ce înseamnă istoria
orală, care sunt metodele ei de investigaţie, cum se alcătuieşte un chestionar, cum se
realizează un interviu, cum se compară sursele şi lucrul cel mai important de învăţat este cum
se valorifică informaţiile obţinute
Cursul de istorie locală ar trebui să cuprindă diferite momente din istoria
judeţului Sălaj, temele pot fi propuse de fiecare profesor care doreşte realizarea unui astfel de
curs opţional.
Temele propuse pentru un curs opţional de istorie locală ar fi:
1. Relaţia dintre istoria locală, naţională şi universală
2. Elemente de geografie locală
47
Ibidem, p. 46
48
52
3. Descoperiri arheologice în jud.Sălaj

4. Şcoala din satul Crişeni.
5. Biserica din satul Crişeni.
6. Familie şi societate la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX
7. Soldaţii din Crişeni în cele două războaie mondiale
8. Dezvoltarea economică şi socială a satului Crişeni
9. Colectivizarea agriculturii şi impactul asupra comunităţii locale
10. Părinţii noştrii şi comunismul
11. Monumente de arhitectură din Crişeni
12. Obiceiuri şi tradiţii din Crişeni
Temele propuse de către noi sunt doar orientative, acestea putând fi adaptate
nivelului şi capacităţilor elevilor cărora li se propune acest curs.
Pentru a-i determina pe elevi să aleagă din multitudinea de cursuri opţionale
pe cel de istorie locală, profesorul trebuie să prezintă succint tematica, principalele obiective
ale acestuia şi nu în ultimul rând mijloacele de realizare a acestuia. Cursul trebuie conceput
cât mai atractiv pentru elevi, să presupună ieşirea din clădirea şcolii, vizite la muzeu, case
memoriale, biserici, excursii de documentare şi cercetare individuală. Toate aceste activităţi
ar trebui cuantificate în portofolii şi lucrări ale elevilor, care vor fi făcute cunoscute şi altor
clase de elevi, stimulând astfel generaţiile următoare în alegerea unui astfel de curs.
Motivaţiile alegerii unui astfel de curs de istorie locală ar fi următoarele:
- elevii vor aplica cunoştinţele dobândite la disciplinele: Istorie, Geografie,
Cultură Civică, stimulându-se astfel interdisciplinaritetea;
- elevii au posibilitatea să-şi aprofundeze cunoştinţele despre orizontul
geografic apropiat, să-i înţeleagă mai bine structura, funcţionalitatea, problemele cu care se
confruntă şi perspectivele;
- dezvolatrea la elevi a unor deprinderi de muncă individuală şi de echipă cu
un pronunţat caracter practico-aplicativ (cercetări pe teren finalizate prin elaborarea unor
referate şi proiecte);
- informaţiile, conceptele şi noţiunile dobândite în urma studierii acestui
curs, vor îmbogăţi cultura generală şi vor dezvolta capacitatea intelectuală a elevilor.
Cursul se doreşte a fi unul de tip interactiv, susceptibil oricând la modificări şi
îmbunătăţiri (formă, conţinut, metode). Acest curs trebuie să ţină cont după cum am mai
53
afirmat de obiectivele generale ale istoriei cum ar fi: cunoaşterea şi interpretarea surselor
istorice, investigarea şi interpreatrea faptelor şi proceselor istorice, stimularea curiozităţii
pentru studiul istoriei şi dezvoltarea atitudinilor pozitive faţă de sine şi ceilalţi şi nu în ultimul
rând ca fiecare elev să conştientizeze apartenenţa sa la un anumit spaţiu istoric, etnic şi
cultural.
În formularea obiectivelor se va ţine cont de următoarele condiţii:
- obiectivele vizează activitatea elevului şi nu a profesorului;
- obiectivele trebuie să corespundă particularităţilor de vârstă ale elevilor;
- obiectivele vor descrie comportamente observabile şi nu acţiuni sau
procese interne:
- obiectivele desemnează un rezultat imediat al instruirii şi nu unul de
perspectivă.
Pornind de la aceste obiective generale putem stabili obiectivele de referinţă
specifice unui curs de istorie locală cum ar fi:
- să identifice poziţia localităţii natale şi a altor localităţi din judeţul Satu
Mare pe harta judeţului şi pe cea a ţării;
- să folosească informaţii provenite din mai multe surse istorice;
- să clasifice informaţiile provenite din sursele istorice:
- să identifice elementele comune şi diferenţele legate de mai multe fapte
istorice;
- să identifice în surse istorice diferite elemente de datare;
- să compare surse istorice de natură diferită care se referă la acelaşi
subiect;
- să identifice multitudinea cauzelor unui eveniment istoric;
- să exprime opinii despre personaje şi evenimente istorice;
- să relateze experienţe rezulatate din contactul cu diferite comunităţi;
- să comenteze rolul oamenilor în schimbările din societate:
- să se raporteze critic la opiniile altora şi să-şi revizuiască propriile opinii
în funcţie de context;
- să conştientizeze valoarea acordată imaginii celuilalt de-alungul istoriei;
- să-şi formuleze planul unei investigaţii istorice simple;
- să utilizeze termenii de bază în situaţii noi;
54
- să-şi dezvolte încrederea faţă de capacitatea proprie de investigare,

identificând ocupaţiile locale, unelte de muncă, tradiţii locale şi vestigii
ale istoriei locale .
Pornind de la aceste obiective de referinţă se pot propune următoarele
activităţi de învăţare:
- dezbatere pe baza surselor istorice date;
- exerciţii de lucru cu harta;
- consultarea şi utilizarea de surse de informare diferite pentru analizarea
unui proces sau fapt istoric;
- formularea unor întrebări legate de vestigiile istorice din judeţ;
- elaborarea unor texte sau grafice pe baza unor termeni sugeraţi;
- realizarea unor reportaje şi interviuri cu oamenii din sat;
- descrierea unor unelte şi obiceiuri locale legate de diferite evenimente
din viaţa oamenilor;
- alcătuirea unui repertoriu de surse istorice pentru o temă dată;
- alcatuirea planului unei investigaţii pentru o temă dată;
- realizarea unor proiecte pe tema imaginii celuilalt;
- realizarea unor biografii a personalităţilor locale;
- dezbateri pornind de la problemele actuale ale comunităţii locale.
Succesul acestui curs va fi asigurat dacă profesorul va aplica următoarele
principii didactice:
- principiul sistematizării şi al continuităţii;
- principiul accesibilităţii;
- principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor;
- principiul corelării cu viaţa.
Pentru ca procesul instructiv-educativ să fie eficient, profesorul indiferent de
specialitatea sa trebuie să răspundă la patru întrebări:
1. Ce voi face?
2. Cu ce voi face?
3. Cum voi face?
4. Cum voi ştii că am făcut ceea ce trebuie?
Dacă la prima întrebare am răspuns prin prezentarea conţinuturilor, vom
încerca în continuare să răspundem şi la celelalte trei.
55
Metodele de învăţământ
Metoda poate fi considerată un model de realizare practică a operaţiilor care

stau la baza acţiunilor parcurse în comun de profesor şi elev şi care conduc în mod planificat
şi eficace la realizarea scopurilor propuse49.
Nicolae Iorga afirma în legătură cu metoda cea mai eficientă următoarele:
,,Metoda cea mai bună are valoarea pe care i-o dă omul care o întrebuinţează” Metodele
sunt căile prin care elevii învaţă asistaţi de către profesori şi pot fi clasificate astfel: - după
obiectivele operaţionale şi conţinutul învăţării: - metode informaţionale
- metode formative
- după sfera de aplicabilitate: - metode generale
- metode particulare sau speciale
- după modalitatea de prezentare a cunoştinţelor: - metode verbale
- metode intuitive
- după gradul de angajare a elevilor în lecţie: - metode active
- metode pasive
- după scopul urmărit: - de transmitere de cunoştinţe noi
- de fixare şi consolidare
- de formare a deprinderilor
- de verificare şi apreciere
- după forma de organizare a muncii: - metode individuale
- metode de muncă pe grupe
- metode de muncă colectivă
- din punct de vedere istoric: - metode tradiţionale, clasice
- metode moderne
- alte clasificări: - metode de însuşire a valorilor culturii
- metode de explorare organizată a realităţii
- metode bazate pe activitatea practică
49
56
- metode de instruire programată

Din punctul nostru de vedere cele mai des folosite metode în predarea istoriei
locale ar fi: expunerea, conversaţia, demonstraţia, învăţarea prin descoperire. Mai pot fi
folosite comparaţia, problematizarea şi modelarea.
Orice curs opţional trebuie să înceapă cu o expunere, o prezentare a temelor
cursului şi bineînţeles a principalelor obiective ale cursului respectiv, pentru ca pe parcursul
anului şcolar prin variantele expunerii şi anume povestirea, explicaţia şi prelegerea să se
prezinte conţinutul cursului.
Povestirea
Este o formă de expunere, cu caracter narativ,care poate fi cu uşurinţă folosită

surprinzând frumuseţea şi dramatismul faptelor istorice, în mod captivant, cu rezonanţe
afective, fără însă să ne abatem de la prezentarea adevărului istoric. Această metodă poate fi
folosită cu succes la clasele gimnaziale datorită trăsăturilor specifice acestei vărste şi anume
gandire concretă, imaginaţie fantastică şi intensitatea trăirilor afective. Poate fi folosită pentru
transmiterea cunoştinţelor sau pentru completarea cunoştinţelor elevilor din beletristica
istorică. În cadrul povestirii poate fi încadrată descrierea de personaje, locuri istorice,
prezentarea unor obiecte, cu scopul de a conferi culoarea locală a epocii, faptelor relatate.
Explicaţia
Este o variantă a expunerii şi constă în argumentarea ştinnţifică a faptelor

relatate punând accent pe evidenţierea cauzelor care determină evenimentul, a modului de
desfăşurare, a urmărilor, a relaţiilor cu alte fapte şi evenimente istorice50.
Această metodă este folosită în special la clasele mari deoarece ea se
adresează gândirii elevilor şi nu afectivităţii lor. O putem folosi şi la predarea istoriei locale la
gimnaziu pentru a explica cauzele colonizărilor din secolul XVIII şi începutul secolului XIX
în comitatul Satu Mare.
50
57
Prelegerea
Reprezintă o expunere neîntreruptă, bine organizată şi sistematizată a unei

teme fiind folosită la liceu sau în învăţământul superior. Conţinutul prelegerii se
caracterizează prin arta de a prezenta logic ideile, prin măiestria de a formula ipoteze, teorii,
şi analiza critică a acestora, prin capacitatea de selectare riguroasă şi de sistematizare a unui
bogat material, printr-o vorbire aleasă, caldă, expresivă şi convingătoare, capabilă să capteze
auditoriul făcându-l părtaş la stabilirea la adevărului istoric.
Expunerea sistematică a cunoştinţelor nu va fi unica metodă folosită în
predarea istoriei locale, chiar dacă este cea mai avantajoasă metodă de transmitere a unui
volum mare de informaţii într-un timp scurt. S-a constatat că dacă se foloseşte doar
expunerea ,,...elevii vor reţine de la 1/10 până la 1/6 din prelegere, iar dacă vor fi utilizate
tehnicile audio-vizuale, vor reţine până la ½ din ceea ce se expune”51.
Conversaţia
Metoda expunerii poate fi imbinată cu succes cu metoda conversaţiei

caracterizată de întrebările adresate de către profesor şi răspunsurile oferite de către elevi.
În funcţie de obiectivele operaţionale şi cele de referinţă conversaţia poate fi:
- conversaţia introductivă, având rolul de a pregăti demersul lecţiei
- conversaţia euristică pentru dobândirea de noi cunoştinţe
- conversaţia de aprofundare, cu rolul de aprofundare şi sistematizare a
cunoştinţelor
- conversaţia de verificare, cu rolul de a evalua performanţele elevilor
Dintre tipurile de conversaţie, cel mai des folosită este conversaţia euristică
cu scopul dobândirii unor cunoştinţe noi de către elevi în mod conştient şi pe baza
valorificării cunoştinţelor anterioare. De exemplu la tema Părinţii noştri şi comunismul,
51
58
elevii vor fi învăţaţi să alcătuiască un chestionar cu întrebări directe, pe care să îl aplice

ulterior părinţilor şi bunicilor.
Un curs de istorie locală ar trebui să se bazeze foarte mult pe conversaţia
profesor – elev, dar şi elev – elev, deoarece este o metodă bună prin care se pot clarifica
anumite aspecte controversate din istoria locală şi nu numai.
Prin această metodă va fi activată întreaga clasă, deoarece profesorul va
încerca să-şi stimuleze toţi elevii prin întrebări. Aceste întrebări îi vor determina pe elevi să
caute răspunsuri în discuţiile cu părinţii ca martori ai regimului comunist din România.
Problematizarea
Este o metodă de tip euristic care dezvoltă creativitatea elevilor, stimulează

gândirea, deoarece elevul este pus în faţa unor probleme. Această metodă este mai greu de
folosit la gimnaziu, mai ales dacă nivelul clasei este scăzut.
Cu toate acestea nu trebuie uitaţi elevii care se ridică peste nivelul clasei
cărora li se pot pot pune întrebări problemă. De exemplu să explice cum s-a format satul
Crişeni sau de ce cred ei că prima şcoală apărută în Crişeni a aparţinut Bisericii?
Demonstraţia
A apărut ca reacţie la folosirea excesivă a expunerii. Orice demonstraţie

conţine trei componente: - prezentarea ideei
- fundamentul demonstraţiei
- procedeul prin care demonstrăm
Demonstraţia se poate realiza prin mai multe mijloace şi anume:
- demonstraţia cu ajutorul unor obiecte şi urme istorice (se poate la realiza
la Muzeul Judeţean sau chiar pe teren)
- demonstraţia cu ajutorul materialului grafic (prin grafice, scheme,
tablouri cu personalităţi ale locului sau fotografii cu familii de ţărani de
la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX)
- demonstraţia cu ajutorul documentelor istorice
- demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio – vizuale.
59
Astfel elevii vor avea ocazia să vadă la Muzeul Judeţean, pe teren, să

analizeze anumite documente din istoria locală, dovedindu-şi că faptele prezentate de către
profesori sunt reale şi nu invenţii sau poveşti.
Învăţarea prin descoperire
Este o metodă des întâlnită în predarea istoriei locale deoarece se bazează pe

investigaţia propie a elevilor. Se poate realiza individual sau pe grupe, punându-se accent pe
cooperarea elevilor. Elevii sunt îndrumaţi să observe, să cerceteze, să aprecieze şi să
analizeze.
Elevii pot primi spre analiză un document cu referinţe la istoria locală,
cerânduli-se precizarea unor aspecte pornind de la cunoştinţele dobândite în orele anterioare.
Se poate transforma într-o activitate pe grupe, în care fiecare grupă, într-un timp limitat are
de rezolvat o sarcină, iar la final fiecare grupă îşi prezintă concluziile. După prezentarea
rezultatelor cercetării fiecărei grupe, cu ajutorul profesorului, elevii vor reuşi să-şi creioneze
principalele idei ale lecţiei.
Descoperirea poate fi inductivă, mergându-se de la particular la general sau
deductivă mergându-se de la general la particular. Mai există şi descoperire prin analogie
prin care elevii pot presupune că asemănarea unor evenimente din istoria locală sau naţională
va determina şi asemănări ale etapelor acestora.
Comparaţia
Poate fi cu uşurinţă folosită pentru a demonstra similaritatea evenimentelor

locale cu cele de la nivel naţional. Prin această metodă elevii vor explica trecutul prin găsirea
asemănărilor şi deosebirilor dintre diferite evenimente istorice52.
Există două tipuri de comparaţie şi anume: concomitentă şi succesivă. Prin
comparaţia concomitentă elevii pot compara faptele istorice care s-au produs în aceaşi
perioadă, atât la nivel local cât şi naţional..
52
60
Comparaţia succesivă, presupune compararea etapelor aceluiaşi proces istoric

sau a evenimentelor de acelaşi fel care s-au petercut la date diferite pe scara timpului istoric.
Elevilor li se poate cere să compare numărul de locuitori ai satului Crişeni în diferite perioade
în care s-au realizat recensăminte: 1720, 1938, 2006 sau să compare numărul de soldaţi şi
familii din sat afectate de cele două războaie mondiale.
Modelarea
Este o metodă de cunoaştere a istoriei prin intermediul unor modele materiale

sau ideale asemănătoare cu cele reale, în care gândirea elevului este condusă spre
descoperirea adevărului prin intermediul raţionamentului analogic. Pentru o mai bună
înţelegere a noţiunilor şi evenimentelor istorice, profesorul poate interveni cu modele figurate
de genul fotografiilor, planşelor, desenelor şi schiţelor de pe tablă, dar şi prin grafice sau
statistici. Modelarea se poate realiza şi prin intermediul reperezentărilor cartografice, (de aici
legătura istoriei cu geografia), cerânduli-se elevilor să amplaseze pe harta mută diferite
obiective istorice şi culturale din judeţul Sălaj.
Eseul
Reprezintă o lucrare de factură literară în care elevul tratreză un anumit
subiect. Prin intermediul eseului elevii ar putea să-şi prezinte propriile păreri legate de o
anumită temă, având la bază o cercetare a diferitelor surse.
Pornind de la informaţiile obţinute de la părinţi şi bunici, elevii pot să prezinte
imaginea unei familii de la începutul secolului XX, sau familia rurală în timpul regimului
comunist.
Mijloacele de învăţământ
Metodele didactice prezentate anterior nu pot fi realizate fără mijloacele de

învăţământ. Aceastea reperezintă totalitatea materialelor şi instrumentelor ajutătoare
întrebuinţate deopotrivă de profesori şi elevi în procesul de predare – învăţare, având scopul
de a facilita dobândirea cunoştinţelor, formarea deprinderilor, realizarea atitudinilor, valorilor
şi relaţiilor personale şi evaluarea lor cât mai obiectivă şi exactă53.
53
Ibidem, p. 157
61
Mijloacele de învăţământ vor îndeplini următoarele funcţii:

- funcţia informativ – documentară
- funcţia formativ – educativă
- funcţia estetică
Mijloacele de învăţământ utilizate în predarea istoriei locale sunt aceleaşi pe
care orice profesor le foloseşte la orele de istorie şi anume: obiecte şi urme istorice,
etnografice şi numismatice, reprezentări grafice, machete, hărţi istorice, portrete ale unor
personalităţi locale, fotografii, documente istorice şi mijloace audio-vizuale.
Indiferent de metodele şi mijloacele folosite în procesul didactic, profesorul
de istorie nu trebuie să uite că, elevul reţine: ,, 10% din ceea ce citeşte; 20% din ceea ce aude;
30% din ceea ce vede; 50-60% din ceea ce vede şi aude în acelaşi timp; 80% din ceea ce
spune şi 90% din ceea ce spune făcând un lucru la care reflectă şi îl priveşte”54.
Evaluarea
Este un act de cunoaştere al elevilor sub mai multe aspecte: cunoştinţe
acumulate, capacităţi dezvoltate, atitudini şi conduite.
O evaluare eficientă este cea care:
- arată profesorului dacă au fost atinse obiectivele
- ajută profesorul să facă o diagnoză a progresului elevilor
- ajută profesorul să adapteze sarcinile la posibilităţile elevilor
- ajută profesorul să-şi aprecieze propria activitate
- orientează elevii în alegerea celei mai bune căi de afirmare
Prin evaluare profesorul urmăreşte:
- cunoştinţele acumulate (concepte, fenomene, procese)
- capacităţile intelectuale (raţionamentele, puterea de argumentare şi
gândirea divergentă)
- capacitatea de a utiliza cunoştinţele (priceperi, deprinderi, abilităţi şi
stăpânirea unor tehnici de lucru)
- trăsături de personalitate (atitudini, comportamente şi conduite)55
54
Gheorghe Tanasă, op. cit., p.45
55
62
Componentele unei evaluări sunt:

- măsurarea sau cuantificarea rezultatelor şcolare
- aprecierea sau formularea unei judecăţi de valoare referitoare la
rezultatele
constatate
- notarea prin care profesorul caracterizează performanţele elevului
la un
moment dat, cu ajutorul notelor.
Evaluarea trebuie văzută şi ca o modalitate de perfecţionare atît a elevului cît
şi a profesorului.
În funţie de momentul realizării evaluării, aceasta este de mai multe tipuri:
- evaluare finală
- evaluare formativă sau continuă
- evaluare periodică
- evaluare sumativă sau finală
Evaluarea iniţială o putem aplica la începutul studierii cursului de istorie
locală, pentru a vedea care este baza cunoştinţelor de la care trebuie pornit cursul.
Evaluarea continuă şi periodică o vom folosi pe parcursul întregului an şcolar.
Evaluarea finală se poate realiza la sfârşitul cursului putându-se folosi itemii de la testul
iniţial, astfel încât elevii vor fi surprinşi să vadă că au progresat, iar cursul de istorie locală şi-
a atins scopul.
Importanţa evaluării ca formă de relaţionare la rezultatele şcolare, este pusă în
evidenţă prin intermediul funcţiilor pe care le realizează:
- funcţia educativă care stimulează obţinerea de performanţe prin folosirea
rezultatelor ca factor motivaţional;
- funcţia de constatare a rezultatelor obţinute de către elevi;
- funcţia de clasificare şi ierarhizare a elevilor sub raport valoric în cadrul
grupului;
- funcţia de diagnosticare şi reglare a activităţii desfăşurate prin
evidenţierea cauzelor care au determinat succesul sau eşecul;
- funcţia de prognoză putând fi prevăzute performanţele pe care le-ar
putea obţine elevul în etapa următoare de pregătire;
63
- funcţia socială prin intermediul rezultatelor şcolare factorii de decizie şi

societatea fiind informaţi asupra randamentului procesului instructiv –
educativ.
În procesul de evaluare pot fi utilizate mai multe metode: probele orale,
probele scrise şi cele practice (realizarea unor portofolii, hărţi istorice, schiţe şi desene).
Profesorul trebuie să fie foarte atent în elaborarea şi aplicarea testelor docimologice urmărind
paşii următori:
- formularea clară şi fără ambiguităţi a cerinţelor;
- indicarea punctajului din baremul de corectare;
- indicarea timpului necesar pentru rezolvarea testului
În acelaşi timp profesorul trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
1.Ce tip de itemi trebuie construiţi?
2. În ce număr?
3. La ce grad de dificultate trebuie să se plaseze?
4. Cum trebuie să arate aceştia din punct de vedere tehnic?
În funcţie de tipul răspunsurilor la întrebările puse de către profesor, testul va
avea mai multe tipuri de întrebări (itemi) şi anume:
1. Itemi obiectivi care la rândul lor se împart în :
- itemi cu alegere duală de tip Adevarat sau Fals
-itemi de tip pereche care solicită găsirea unor corespondenţe între noţiunile aşezate
pe două coloane
- itemi cu alegere multiplă care solicită elevului alegerea unui răspuns dintr-o listă
de alternative .
2. Itemi semiobiectivi care includ:
- itemi cu răspuns scurt
- itemi de completare
- întrebări structurate
3. Itemi cu răspunsuri deschise care includ :
- rezolvarea de situaţii problemă
- itemi de tip eseu care poate fi liber sau structurat.
Itemii cu răspunsuri deschise dau posibilitatea elevului să creeze, să treacă
prin filtrul propriu cunoştinţele legate de o anumită temă.
64
Itemi obiectivi şi semiobiectivi limitează creativitatea elevului, deoarece

acesta este solicitat să dea un răspuns exact.
Pentru o evaluare cât mai obiectivă, care să reflecte cunoştinţele acumulate de
elevi dar şi capacitatea lor de prelucrare, creativitatea şi sintetizarea cunoştinţelor, profesorul
are obligaţia de a îmbina aceste tipuri de itemi.
Pe lângă aceste metode clasice de evaluare există metode altenative de
evaluare care ar putea fi folosite cu succes la un curs de istorie locală. Aceste metode
alternative ar fi:
- observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului;
- investigaţia;
- portofoliul;
- proiectul;
- studiul de caz;
- interviul;
- referatul;
- autoevaluarea;
- hărţile conceptuale.
Prin aceste metode alternative, evaluarea depăşeşte graniţele sălii de clasă, ale
şcolii şi depăşesc cadrul strict al procesului de învăţământ. Nu evaluăm doar elevii, ci în
acelaşi timp, direct sau indirect, evaluăm cadrele didactice, calitatea actului de predare, a
procesului de învăţământ, a instituţiei şcolare şi nu în ultimul rând evaluăm sistemul educativ
cu componentele sale.
Este recunoscut faptul că aceste metode de evaluare constituie o alternativă la
formele tradiţionale a căror prezenţă domină. Alternativele oferite constituie opţiuni
metodologice şi instrumentale care îmbogăţesc practica educativă evitând rutina şi
monotonia.
Valenţele formative care susţin aceste metode alternative ca practici de succes atât
pentru evaluare cât şi pentru realizarea obiectivului central al învăţământului şi anume
învăţarea, sunt următoarele:
 stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de
responsabilitatea ce şi-o asumă;
 asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi
capacităţilor în variate contexte şi situaţii;
65
 asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor

asimilate în sistemul noţional, devenind astfel operaţionale;
 unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra
activităţii elevului pe o perioadă mai lungă de timp, depăşind neajunsurile altor
metode tradiţionale de evaluare cu caracter de sondaj în materie şi între elevi;
 asigură un demers interactiv al actelor de predare-evaluare, adaptat nevoilor de
individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând
potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;
 descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru notă;
 reduce factorul stres în măsura în care profesorul este un consilier, iar evaluarea are ca
scop în primul rând îmbunătăţirea activităţii şi stimularea elevului şi nu sancţionarea
cu orice preţ, activităţile de evaluare cuprinzând materiale elaborate de-a lungul unui
interval mai mare de timp.
Utilizarea metodelor alternative de evaluare (pe care dorim să le folosim cât

mai mult în cursul de istorie locală) încurajează crearea unui climat de învăţare plăcut,
relaxat, elevii fiind evaluaţi în mediul obişnuit de învăţare prin sarcini contextualizate;
realizează experimente, elaborează proiecte, alcătuiesc portofolii, acestea fiind în acelaşi timp
sarcini de instruire şi probe de evaluare.
Este important ca elevii să înţeleagă criteriile de evaluare şi procesul
evaluativ pentru a putea reflecta asupra performanţelor obţinute, a le explica şi de a gasi
modalităţi de progres. Elevii nu trebuie evaluaţi unul în raport cu celălalt, scopul nu este de a-
i ierarhiza ci de a vedea evoluţia, progresul şi achiziţiile.
O metodă de evaluare care nu trebuie neglijată este autoevaluarea sau
corectarea reciprocă prin care elevul este solicitat să-şi acorde o notă care este discutată cu
profesorul şi colegii. Evaluarea la cursul de istorie locală trebuie să fie continuă, pe tot
parcursul demersului didactic dintr-un an şcolar, dar poate fi şi una sumativă sau finală, (la
sfârşit de capitol, respectiv semestru sau an şcolar).
În procesul instructiv – educativ, evaluarea este la fel de importantă ca şi
transmiterea cunoştinţelor, nu trebuie neglijat acest aspect într-o lecţie, deoarece elevii pot să
neglijeze materia, nesimţindu-se controlaţi şi stimulaţi să înveţe ritmic.
Modalitatea de notare a rezultatelor evaluării cunoştinţelor poate fi nota sau
calificativul. Referitor la funcţiile notelor V. Pavelcu afirma că acestea sunt următoarele:
66
,,funcţia de informare pentru elevi, părinţi şi profesori; funcţia de reglare a procesului de

învăţare; rol educativ, terapeutic, dinamizator în anumite cazuri, dar şi un rol patogen pentru
că nota induce stres şi disconfort psihic la elev, mai ales în situaţii de insucces”
Concluzionând putem afirma că evaluarea nu presupune în mod obligatoriu
compararea elevilor şi nici ierarhizarea acestora.
Numele ___________________
Prenumele _________________
Clasa_________
Test de evaluare
I. Completaţi spaţiile punctate de mai jos cu răspunsul corect

1. Satul crişeni este atestat documentar în anul .....................
2. Cea mai veche biserică din Crişeni este ................................................
3. Stilul romanic este întâlnit la biserica ..........................................................
4. Şcoala din satul Crişeni era de confesiune .............................
4x5=20p
II. Răspundeţi pe scurt la următoarele întrebări:

1. Prezentaţi 3 descoperiri arheologice din Judeţul Sălaj, menţionând importanţa
fiecăreia
2. Motivaţi cauzele colonizărilor din secolul XVIII şi începutul secolului XIX
3. Cum explicaţi transformarea primei biserici catolice în biserică reformată?
4. Care au fost urmările colectivizării agriculturii?
4x5=20p
III. Descrieţi un monument arhitectonic din Crişeni urmărind:
- Anul construcţiei
- Constructorul
- Stilul construcţiei
67
- Istoricul clădirii
20p
IV. Realizaţi arborele genealogic al familie voastre
20p
Se acordă 20 de puncte din oficiu.
Timp de lucru: 30 minute
Proiectarea didactică
În realizarea proiectului de lecţie trebuie să se ţină cont de tipul de lecţie care
se doreşte a fi susţinută, particularităţile de vârstă ale elevilor, nivelul de pregătire şi
receptivitatea faţă de acţiunile profesorului.
În prezentarea cursului de istorie locală pot fi folosite următoarele tipuri de
lecţii şi anume: lecţii mixte, de recapitulare şi sistematizare. Lecţiile de recapitulare şi
sistematizare vor fi folosite la final de capitol, semestru sau an şcolar şi vor cuantifica
rezultatele demersului intructiv – educativ pe o perioadă dată, scoţând în evidenţă limitele sau
plusurile activităţii profesorului, dar mai ales a elevilor.
După părerea lui Gheorghe Tanasă, un proiect de lecţie este eficient atunci
când permite realizarea obiectivelor urmărite în timpul planificat, cu cheltuieli minime de
resurse materiale şi educaţionale.
Un proiect de lecţie corect şi bine gândit are următoarele calităţi:
- consemnează numai aspectele esnţiale, realizabile care vizează conduita
elevului şi schimburile care se vor produce în legătură cu ea pe un fond
de activitate propRie şi conştientă a acestuia.
- poate fi finalizat
- este suficient de flexibil
- este un intrument de lucru util pentru toţi profesorii56.
56
68
Aplicaţii ale tehnicilor moderne de predare şi transmiterea

cunoştinţelor la cursul de istorie locală şi la disciplinele înrudite
În continuare vom prezenta modalităţi prin care metodele activ-participative

se pot folosi în cursul de istorie locală, prezentând iniţial câteva caracteristici ale metodelor şi
apoi exemplele concrete pe curs. Ca şî teme de studiu au fost alese: părinţii noştri şi
comunismul (al doilea război mondial, colectivizarea).
Pentru folosirea acestor metode este necesar ca elevii să fie împărţiţi în
grupuri mici în care membrii unui grup colaborează pentu realizarea aceleaşi teme sau
membrii grupului au sarcini diferite în cadrul grupului sau elevii sunt puşi să lucreze
individual.
Tehnicile activ - participative care vor fi prezentate şi exemplificate sunt
preluate dintr-o cunoscută lucrare a Mariei Eliza Dulamă 57.
1. Brainstormingul
Reprezintă un asalt de idei, o stare de intensă activitate imaginativă, fără

judecăţi critice.
Tehnica poate fi folosită frontal, în condiţiile în care se anunţă tema sau
noţiunea şi fiecare elev poate să-şi spună prima părere pe care o are despre tema respectivă.
Dacă metoda este folosită în grupuri trebuie să se respecte următoarele
condiţii:
-prezentarea prealabilă a temei discutate
-gruparea elevilor în funcţie de relaţiile personale pentru evitarea
tensiunilor la nivelul grupurilor.
Metoda are mai multe etape pe care le vom prezenta succint.
a. Comunicarea sarcinii de lucru
57
Maria Eliza Dulamă, Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în geografie, Cluj Napoca,
2002, pp. 46-188
69
Fiecare elev trebuie să spună ce înţelege prin noţiunea familie . Un elev poate
veni cu mai multe idei. Noţiunea familie este trecută pe tablă, în centru, din ea ramificându-se
ideile pe cae le-au precizat elevii.
b. Comunicarea regulilor
Profesorul trebuie să le reamintească elevilor faptul că, fiecare are dreptul la o
idee personală şi nu se va interveni pentru a se critica ideea colegului, nu există răspunsuri
greşite sau absurde.
c. Emisia şi înregistrarea ideilor
Fiecare elev este provocat să scrie în caiet ideile care i se par mai sugestive
legate de familie.
d. Activitatea frontală de prezentare a ideilor
Fiecare elev,sau cei numiţi de profesor, poate să-şi prezinte ideile legate de
familie care i s-au părrut lui mai sugestive.
e. Evaluarea ideilor produse prin Braimstorming
După prezentarea ideilor elevii pot să decidă care sunt cele mai sugestive şi să
aducă argumente pro sau contra. În această fază este permisă critica, dar numai dacă ai un
contraargument solid. În final elevii ajutaţi de profesori ordonează ideile legate de familie
după importanţa stabilită de comun acord.
Este foarte avanatajoasă această tehnică dar folosită frontal şi nu în grup
deoarece permite fiecărui elev să îşi spună părerea legată de o anumită problemă.
2. Gândiţi – lucraţi în perechi – comunicaţi

Această tehnică implică un moment individual în care se caută răspunsuri la o
problemă, urmată de un moment de confruntare cu ideile partenerului, iar apoi comunicarea
rezultatelor discuţiilor dintre parteneri.
Tehnica are la fel mai multe etape.
Timp de două minute scrieţi fiecare ce înţelegeţi prin spor natural şi ce
implicaţii poate avea el la nivelul populaţiei.
b. Activitatea individuală
Elevii îşi trec în caiete propriile idei.
c. Activitatea în perechi
70
Timp de cinci minute citiţi ideile colegului de bancă, discutaţi-le şi formulaţi

ideile cu care sunteţi de acord amândoi
d. Activitatea frontală
Fiecărei perechi i se cere să-şi prezinte ideile sau doar anumitor perechi a
căror idei vor fi trecute pe tablă. La final, elevii împreună cu profesorul vor răspunde
corect la întrebarea pusă.
Prin această tehnică elevii sunt învăţaţi să comunice între ei şi la nivelul lor,
fiind mai uşor să comunice cu colegul de bancă decât să comunice cu profesorul în faţa
întregii clase. Faptul că perechea îi confirmă ideile face să crească încrederea în sine şi
elevului nu îi este teamaăsă-şi exprime public opinia sau răspunsul asupra căruia a reflectat.
3. Graffiti
Este un organizator grafic al informaţiilor care este folosit în activitatea pe
grupe. Are mai multe etape:
Fiecare grup a primit câte o foaie în centru căreia este trecută noţiunea
colectivizare. Toţi membrii grupului trebuie să scrie simultan cel puţin o idee despre acestă
noţiune trasând linii de la cercul central.
b. Schimbarea foilor între grupuri
Foaia este trecută unui alt grup care este obligat să scrie ideile legate de
noţiune, dar fără a citi ce au scris membrii grupului anterior.
c. Completarea foii cu ideile celui de al treilea sau al patrulea grup
d. Returnarea foilor către grupurile iniţiale
e. Analizarea şi sintetizarea ideilor între grupuri
Fiecare grup citeşte şi discută ideile care au fost scrise iar apoi va trece o
concluzie pe foaie.
f. Afişarea posterelor şi prezentarea lor
Reprezentantul grupului prezintă ideile care sunt scrise pe foaie şi concluzia
la care au ajuns motivând-o.
Tehnica este valoroasă deaoarece fiecare membru al grupului contribuie cu
idei la tema cerută, fără ca în momentul ,,producţiei de idei” să se facă evaluarea acestora.
4. Copacul ideilor
71
Este un organizator grafic în care cuvântul cheie este înscris într-un

dreptunghi situat la baza foii, în partea centrală. Din acest dreptunghi se ramifică spre partea
superioară, asemeni crengilor unui copac, toate cunoştinţele evocate.
Copacul ideilor poate fi completat individual sau în perechi, în grupe sau
frontal, membrii grupului având posibilitatea de a vedea ce au scris ceilalţi membrii
Pornind de la termenul colectivizare scrieţi cât mai multe idei referitoare la
această noţiune. Elevii individual sau în grup vor trece propriile idei care apoi vor fi
prezentate de către reprezentantul grupului în faţa clasei, din ideile grupurilor putându-se
realiza pe tablă de către profesor un nou copac al ideilor.
5. Ghidul de studiu
Îi ajută pe elevi în studierea unui text prin neimplicarea profesorului, având
de răspuns la o serie de întrebări. Se lucrează individual în mai multe etape:
Citiţi textul de mai jos şi răspunde-ţi la întrebări. Li se dă elevilor un text de
analizat cu întrebările aferente.
b. Activitatea individuală
Fiecare elev va rezolva sarcinile de lucru.
c. Activitatea frontală
Profesorul citeşte pe rând fiecare întrebare şi solicită răspunsuri din partea
elevilor.
6.Schemele logice
Sunt reprezentări concise ale informaţiilor ordonate grafic după criterii
logice. Acestea sunt elaborate iniţial de către profesor pe tablă pentru a-i ajuta pe elevi să-şi
sistematizeze cunoştinţele dar şi pentru a-i determina să înveţe logic şi să reuşească să facă o
schemă asemănătoare unei viitoare lecţii.
- natalitate
- mortalitate - epidemii
- condiţii sociale
- bătâneţe
Familia - căsătorii - vărstă
- localitate
72
- lună
- spor natural - pozitiv
- negativ
7. Eseul cu răspuns restrâns

Poate fi structurat şi dimensionat conform cerinţelor enunţului. Reflectă
organizarea şi integrarea ideilor legate de subiectul abordat, interpretarea şi aplicarea datelor.
Se realizează individual şi în mai multe etape.
Explicaţi într-un mini eseu de maxim o pagină următoarea afirmaţie:
Instaurerea regimului comunist din România a determinat dispariţia elitei româneşti şi mai
ales a celei care s-a afirmat în perioada interbelică.
Construiţi-vă explicaţia pornind de la următoarele idei:
- cauzele migraţiei elitei româneşti sau a dispariţiei fizice a acesteia
- urmările acestei dispariţii
- exemple de oameni de cultură români din perioada interbelică
Un alt exemplu este: Explicaţi următoarea afirmaţie: Familia a fost
dintotdeauna nucleul societăţii urmărind următoarele idei:
- rolul familiei într-o comunitate
- importanţa căsătoriei în realizarea familiei
- evoluţia sporului natural şi implicaţiile acestuia
6. Înterviul în trei etape

Este o tehnică de învăţare prin cooperare, în care partenerii se intervievează
reciproc asupra unui anumit conţinut de idei. Se realizează în special în grupuri de doi, între
colegii de bancă, având următoarele etape:
Vă veţi intervieva colegului de bancă despre consecinţele celui de-al doilea
război mondial asupra localităţii natale.
b. Primul interviu în grup
Fiecare elev formulează mai multe întrebări despre subiect, îşi notează
răspunsurile şi apoi îl intervievează pe colegul său.
c. Al doilea interviu în grup
73
Acum se schimbă rolurile, notându-se răspunsurile celui intervievat.

d. Activitate individuală pentru rezumarea răspunsurilor.
Timp de două minute rezumaţi răspunsurile celui intervievat.
e. Prezentarea interviului şi a răspunsurilor
În acest caz sunt selectate doar câteva grupuri să-şi prezinte munca,
urmărind să se tragă concluziile împreună cu profesorul.
7. Cubul
Este o tehnică prin care un subiect este studiat şi prezentat din mai multe
perspective. Se realizează un cub din hârtie, pe fiecare faţă a cubului este scrisă câte una din
următoarele instrucţiuni: Descrie!, Compară!, Asociază!, Aplică!, Argumentează!. Tehnica se
aplică individual, apoi se lucrează în perechi şi frontal.
Etape:
Fiecare elev are un cub. Timp de trei minute completaţi în caiete ce se cere
pe fiecare faţă a cubului. Subiectul este ,,Monumente de arhitectură din Crişeni”
Descrie = Care sunt acestea?
Compară = Unde aţi mai văzut astfel de monumente?
Asociază = Căror stiluri arhitectonice pot fi încadrate?
Analizează = Care sunt principalele caracteristici?
Aplică = Care sunt elementele caracteristice stilului, lipsă?
Argumentează = De ce nu sunt stiluri arhitectonice pure?
b. Activitate individuală
Fiecare elev răspunde la cele şase întrebări de pe feţele cubului.
c. Activitatea în perechi
Colegii de bancă îşi citesc unii celuilalt răspunsurile la cele şase întrebări
discutându-le şi argumentându-le.
d. Activitate frontală
Pe tabla împărţită în şase, la fel ca şi feţele cubului reprezentanţi din fiecare
grupă vor trece răspunsurile corespunzătoare feţei cubului şi întrebării respective,
clasa putând aduce completări.
8. Eseul de cinci minute

74
Este utilizat la finalul lecţiei, având scopul de a aduna opiniile elevilor

referitoare la subiectul lecţiei. Este de fapt un feed-back oferit de elevi profesorului, având
următoarele etape:
Timp de cinci minute scrieţi pe foaie:
1. Un aspect important pe care l-aţi învăţat ora aceasta despre colectivizarea
agriculturii.
2. O întrebare pe care o mai aveţi despre acest subiect.
3. O sugestie, un comentariu despre activitatea de astăzi.
b. Activitate individuală
După ce răspunde la întrebări, fiecare elev predă eseul profesorului. Acestea
sunt folosite de profesor pentru a proiecta lecţia următoare, pentru a identifica
problemele cu care se confruntă elevii referitor la subiectul abordat sau aspectele care
i-au impresionat mai mult în activitatea respectivă. Ora următoare profesorul răspunde
la unele dintre întrebările puse de elevi.
Considerăm că aceste tehnici activ participative ne pot ajuta în procesul de
predare-învăţare al cursului de istorie locală.
75
TIPURI DE ITEMI FOLOSIŢI LA ORELE DE ISTORIE
Itemi obiectivi
A. Itemi cu răspuns dual.
Citiţi cu atentie enunţurile următoare:
1. Primul rege al României a fost Ferdinand I.
2. România işi proclamă independenţa la 9 mai 1878.
3. Prima provincie româneasca in care izbucneşte revoluţia de la 1848 a fost Moldova.
4. România intră in Primul Razboi Mondial în anul 1917.
5. Transilvania se uneşte cu România la 1 Decembrie 1918.
Pentru fiecare dintre enunţurile de de la 1 la 5, scrieţi cifra corespunzatoare
enunţului şi notaţi in dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că răspunsul este adevarat sau F,
dacă apreciaţi că răspunsul este fals
Barem
Câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect.
1.F; 2.F; 3.A; 4.F; 5.A; 2×5=10p
B. Itemi cu răspuns de tip alegere multiplă
Scrieţi litera corespunzătoare răspunsului:
1. Domn al Moldovei în perioda revoluţiei de la 1848 era:
a) Gheoghe Bibescu c) M. Sturdza
b) A. Ghica d) Barbu Ştirbei
2. Unirea politică deplină a celor doua Principate a fost recunoscută de Marile
Puteri în anul :
a) 1856 c) 1858
b) 1859 d) 1861
3. În urma Congresului de Pace de la Berlin din anul 1878, România a fost
obligata să cedeze Imperiului Rus:
a) Gurile Dunarii c) Sudul Basarabiei
b) Insula Serpilor d) Sudul Dobrogei
4.Regele României din timpul izbucnirii Primului Război Mondial se numea:
76
a) Carol I c) Ferdinand I
b) Carol al II-lea d) Mihai I
5. Prima provincie care s-a unit cu Romania in anul 1918 a fost:
a) Bucovina c) Transilvania
b) Dobrogea d) Basarabia
Barem
Câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. 2×5=10p
1.c; 2. d; 3.c; 4.a; 5.d;
C. Itemi de tip asociere.

În coloana A sunt prezentaţi anii, iar în coloana B sunt enumerate evenimente
istorice. Scrieţi perechile corecte dintre dintre fiecare număr din coloana A şi litera
corespunzatoare din coloana B
A B
1. 1866 a.Cedarea Basarabiei
2. 1881 b. Reforma agrară
3. 1914 c. Primul Razboi Mondial
4. 1921 d. Prima Constituţie
5. 1940 e. România devine regat
f. România îşi câştigă
independenţa
Barem
Câte 2 puncte pentru fiecare asociere corectă. 2×5=10p
1 – d; 2 – e ; 3-c; 4-b; 5-a.
Itemi semiobiectivi
A. Itemi de tip completare.
Completaţi spaţiile libere cu noţiunile lipsă:
1. România işi declară independenţa la data de............................
2. România devine regat în timpul lui............................................
3. Prima provincie care s-a unit cu România în anul 1918 a fost.......................................
77
4. In urma Congresului de Pace de la Berlin, România pierde...........................................

5. Rege al României după moartea lui Carol I devine........................................................
Barem
Câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. 2×5=10
puncte
1. 9 mai ; 2. Carol I; 3. Basarabia; 4. Sudul Basarabiei ; 5. Ferdinand I .
B. Itemi cu răspuns scurt
Alcătuiţi câte o propoziţie/frază cu fiecare din termenii de mai jos, referitoare la
un eveniment din istoria românilor.
Lista termenilor: reformă, secularizare, partide politice, vot universal, monarhie
Barem
Câte 2 puncte pentru fiecare frază corectă referitoare la un eveniment din istoria
românilor
2×5=10 puncte
C. Itemi de tip întrebări structurate.
Citiţi cu atenţie textul de mai jos:
“ Ostaşi! Regele nostru vă cheamă din nou la luptă ca să înfăptuiţi visul nostru
de atâtea veacuri: unirea tuturor românilor, pentru care in anii 1916-1917 aţi luptat cu
vitejie”.
(Proclamaţia regelui către ostaşi
1918)
Pornind de la text răspundeţi la următoarele intrebări:
1. Transcrieţi din text fragmentul care menţionează “visul de atâtea veacuri” al
românilor.
2. Numiţi regele României care ,, îi cheamă din nou la luptă” în anul 1918.
3. Mentionaţi anul realizării Marii Uniri.
4. Precizaţi numele alianţei alături de care a intrat România in război in anul 1916.
5. Numiţi două state împotriva cărora lupta România între anii 1916-1918
78
Barem
1. 2 puncte pentru răspunsul “ Unirea tuturor românilor”.
2. 2 puncte pentru răspunsul Ferdinand
3. 2 puncte pentru răspunsul 1918
4. 2 puncte pentru răspunsul Antanta
5. Câte 1 punct pentru menţionarea oricărui stat împotriva căruia a luptat România.
2×5=10
puncte
Test de evaluare
I. Ordonaţi cronologic următoarele evenimente istorice:
a. Unirea Transilvaniei cu România
b. Proclamaţia de la Izlaz
c. Tratatul de Pace de la Berlin
d. Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza
4×2=8puncte
II.Construiti câte o propozitie/frază cu următorii termeni referitoare la un eveniment
din istoria românilor.
Lista de termeni: Petiţia Proclamatiune, monarhie costitutională, secularizare,
independenţă.
4×2=8puncte
III.Completaţi spaţiile libere cu noţiunile lipsă din lista de termeni:
În timpul lui Al. I. Cuza au fost adoptate o serie de................................ care au
vizat modernizarea României. În perioada următoare statul român se va consolida prin
proclamarea...................... de stat a României şi realizarea ........................... în 1918.
Rezoluţia de unire a Transilvaniei a fost adoptată în cadrul Marii Adunări de la
.................................
Lista de termeni: Constituţie, Reformă, Blaj, Alba-Iulia, Unirea Moldovei cu Ţara
Românească, Marea Unire, independenţă, autonomie. 4×2=8puncte
79
IV. Găsiţi corespondenţa între cele două coloane A şi B, având în vedere că în

coloana A sunt daţi ani iar în coloana B evenimente istorice.
A B
1.1848 a. Proclamarea independenţei de stat a României
2.1864 b. Congresul de Pace de la Berlin
3.1878 c. Proclamaţia de la Izlaz
4.1866 d.Legea agrară
5.1918 e. Prima Constituţie a României
f. Marea Unire 5×2=10
puncte
V. Citiţi cu atenţie textul de mai jos.

“ Pe temeiul dreptului firesc că fiecare naţiune poate hotarî liber, de soarta ei
naţiunea română din Ungaria şi Ardeal doreşte acum să se folosească de acest drept şi
reclamă pentru ea dreptul să hotarască singură aşezarea ei printre naţiunile libere”.
(Declaraţia de la Oradea)
Pornind de la text răspundeţi la întrebări:
1. Precizaţi anul în care a fost semnată Declaraţia de la Oradea. (10
puncte)
2. Transcrieţi din text dreptul reclamat de naţiunea română. (8 puncte)
3. Numiţi pe baza textului provincia românească în care a fost adoptată Declaraţia de
Oradea. (8 puncte)
4. Stabiliţi modificarea aparută în statutul politico-juridic al României în 1918 faţă de
1859. (11 puncte)
5. Precizaţi o asemănare între un program paşoptist şi Rezoluţia de Alba Iulia.
(11puncte)
6. Precizaţi ce principiu a stat la baza Declaraţiei de la Alba Iulia. (8 puncte)
Total 56 puncte
80
Barem
I. Câte 2 puncte pentru ordonarea corectă a fiecărui eveniment istoric: b, d, c, a.

4×2=8 puncte
II. Câte 2 puncte pentru fiecare propoziţie/frază alcătuită corect şi care se referă la
un eveniment din istoria românilor. 4x2=8 puncte
III . Câte 2 puncte pentru fiecare termen poziţionat corect: reforme,
independenţă, Marea Unire, Blaj
4×2=8 puncte
IV.Câte 2 puncte pentru fiecare pereche corectă:
1-c; 2-d; 3-b; 4-e; 5-f 5×2=10
puncte
V. 1.Câte 10 puncte pentru răspunsul 1918.
2. Câte 8 puncte pentru răspunsul “fiecare naţiune poate hotărâ liber de soarta ei”.
3. Câte 8 puncte pentru răspunsul Ardeal
4. Câte 11 puncte pentru prezentarea modificării apărute în a anul 1918 în statutul
politico-juridic al României.
5. Câte 11 puncte pentru orice asemanare prezentată.
6. Câte 8 puncte pentru menţionarea principiului autodeterminarii naţionale
Total 56 puncte
Test de evaluare
Clasa a VIII-a
Unitatea de învaţare evaluată: România între democraţie şi autoritarism
I. Completaţi spaţiile libere cu noţiunile lipsă din lista de termeni de mai jos:
După realizarea Marii Uniri din anul........................regele Ferdinand a
promulgat o serie de...................., cea mai importantă find ........................ elaborată în anul
1923. În viaţa politică s-au manifestat mai multe partide politice, cele mai importante
fiind...........şi .........
81
Lista de termeni: 1859, Partidul Conservator, Constituţia, reforme, 1918, Partidul

Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal, Garda de Fier. 2×5=10
puncte
II Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. România şi-a desăvârşit unitatea naţională în timpul regelui:
a. Carol I c. Ferdinand
b. Carol al II-lea d. Mihai
2. În urma Dictatului de la Viena România pierde:
a. Basarabia c, NV Transilvaniei
b. Bucovina d. Cadrilaterul 2×5=10 puncte
III. Răspundeţi pe scurt la următoarele cerinţe:
1. Motivaţi necesitatea elaborării unei noi Constituţii în anul 1923.
2. Explicaţi intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea Germaniei.
3. Argumentaţi existenţa pluralismului politic in România interbelică.
4. Explicaţi dispariţia Partidului Conservator de pe şcena politica românească.
4×10=40
puncte
IV. 1.Stabiliţi utilizând numai următoarele evenimente istorice două asemănări
şi o deosebire între monarhia constituţională din timpul lui Ferdinand si monarhia
constituţională din timpul lui Carol al II-lea:
- instaurarea monarhiei constituţionale
- adoptarea Constituţiei din 1923
- existenţa regimului politic pluripartidist
- instaurarea monarhiei autoritare
- desfinţarea partidelor politice 3x5=15 puncte
2. Prezentaţi o cauză şi o urmare a adoptării Constituţiei din 1923. 2×5=10 puncte
3. Caracterizaţi un principiu care a stat la baza Constituţiei României din anul 1923
5 puncte Total: 30
puncte
Barem
I. Câte 2 puncte pentru fecare noţiune menţionată corect: 1918, reforme,
Constituţie, Partidul Naţional Tărănesc, Partidul Naţional Liberal.
82
2×5=10
puncte
II.Câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect: 1.c; 2.c;
5×2=10 puncte
III. 1. Câte 10 puncte pentru precizarea necesităţii elaborării unei noi Constituţii.
2. Câte 10 puncte pentru explicarea oricăror cauze pentru care România a
intrat în război de partea Germaniei.
3. Câte 10 puncte pentru precizarea existentei mai multor partide în România.
4. Câte 10 puncte pentru prezentarea motivului dispariţiei Partidului
Conservator.
Total 40 puncte
IV. 1. Câte 5 puncte pentru precizarea unei deosebiri şi câte 10 puncte pentru
precizarea oricăror două deosebiri între monarhiile constituţionale din timpul celor doi regi.
3x5=15 puncte
2. Câte 5 puncte pentru prezentarea oricărei cauze si 5 puncte pentru prezentarea
oricărei urmări a adoptarii Constituţiei din 1923. 5×2=10 puncte
3. Câte 5 puncte pentru prezentarea unui principiu care a stat la baza
Constituţiei.
Total 30 puncte
83
Elemente de deontologie a evaluării în contextul

creşterii calităţii actului educaţional
În procesul instructiv educativ un rol important îl are evaluarea. Evaluarea

trebuie realizată de către persoanele care declanşează procesul instructiv educativ, dar trebuie
realizată şi de către subiectul procesului educativ şi anume de către elev prin dezvoltarea
capacităţilor sale de autoevaluare.
Un educator, indiferent de materia pe care o predă elevilor trebuie să fie şi un
bun examinator prin adoptarea unor metode şi tehnici de evaluare care să diminueze erorile în
aprecirea rezultatelor şcolare.
Arta şi tehnica de interogare, examinare, apreciere şi notare cu un grad mare
de obiectivitate se învaţă58. Nici un profesor debutant nu va putea aprecia corect din toate
punctele de vedere randamentul şcolar al elevilor,deoarece în această perioadă este nesigur şi
foarte uşor înfluenţabil.
Se considera în mod greşit că profesorii sunt apţi să evalueze doar pentru că
stăpânesc conţinutul materiei şi implicit răspunsurile aşteptate din partea elevilor59. Prin
această viziune ignorăm faptul că, de cele mai multe ori evaluarea se face în mod direct faţă
în faţă cu elevul (exceptând probele scrise) şi pot interveni o serie de factori perturbatori care
pot duce la distorsiuni în măsurarea răspunsurilor elevilor.
Pentru o evaluare cât mai corectă şi mai obiectivă profesorii ar trebui să cunoască
factorii psihologici care influenţează evaluarea, astfel încât să fie capabili să acţioneze pentru
înlăturarea cauzelor erorilor apărute în notarea respectiv evaluarea elevilor. Totodată ei
stăpânesc criteriile ştiinţifice – obiectivele cognitive, afective şi psihomotorii – care
reprezintă cheia evaluării exacte şi obiective a rezultatelor elevilor, cât şi folosirea corectă a
formelor, metodelor şi tehnicilor de evaluare60.
58
Gheorghe Tanasă, Metodica predării istoriei în şcoală, Iaşi, 1996, p. 214
59
Ibidem
60
Ibidem
84
Evaluarea are un rol important ducând la stimularea elevilor deoarece are următoarele
funcţii:
- măsurarea progresului învăţării
- prezintă nivelul pregătirii elevilor
- evidenţiează calitatea cunoştinţelor
- ierarhizarea elevilor
- control
- orientarea asupra progresului şcolar
- orientarea şcolară şi profesională
- reglare a conduitei, efortului, stimulând motivaţia
Pentru o evaluare cât mai corectă care să corespundă cu nivelul cunoştinţelor elevului
trebuie avute în vedere următoarele lucruri: obiectivitatea şi fidelitatea notării.
Criteriile notării obiective ar fi:
- evaluarea cunoştinţelor pornind de la programă, obiectivele de referinţă şi
operaţionale
- evaluarea calităţii cunoştinţelor
- evaluarea deprinderilor practice
- evaluarea limbajului de specialitate folosit
În practica pedagogică putem observa mai multe tipuri de examinatori:
- după gradul de exigenţă: - examinatori foarte exigenţi
- examinatori echilibraţi
- examinatori indulgenţi (care dau uşor note mari
elevilor ducând la supraevaluarea acestora în final dezinformându-i asupra nivelului
lor de cunoştinţe).
- după comportamentul docimologic – indiferenţi (ignoră relaţia cu elevii)
- autoritari (doresc să-i domine pe
elevi intimidându-i şi având relaţii tensionate cu aceştia).
- optimist sau echilibrat (se
implică cu mult tact în procesul de evaluare şi nu numai, încurajându-i pe elevi)
Evaluarea implică în mod inevitabil şi personalitatea cadrului didactic,
pregatirea sa ştiinţifică, psihopedagogică şi metodică, structura sa temperamentală şi stilul
său didactic. Se poate realiza o comparaţie între personalitatea profesorului şi cea a
85
examinatorului astfel încât nu orice profesor bun poate fi şi un examinator la fel de eficient,
acestuia fiindu-i necesare calităţi care să confere evaluării un grad sporit de rigurozitate61.
Din punctul nostru de vedere cele mai frecvente erori întâlnite în evaluarea
elevilor la clasă, excluzând Tezele cu subiect unic şi examenul de Bacalaureat sunt:
- efectul,, Halo” în care situaţia şcolară a elevului îl va deruta cel mai mult pe
profesorul debutant, care va avea dileme dacă un anumit elev va avea notele cele
mai mici la materia sa, neştiind cum să procedeze, simţindu-se vinovat că nu a
ştiut să-şi motiveze suficient elevii să înveţe mai bine la materia sa.
- efectul Pygmalion în care evaluarea se face din prisma părerii anterioare pe care
şi-a făcut-o profesorul despre un anumit elev, acest defect apărând chiar şi la
profesorii cu multă experienţă şi mai ales la cei care nu acceptă ideea de a fi
contrazişi de către elevi, de a li se cere explicaţii privitoare la lecţie sau chiar la
notarea unei lucrări(din punctul lor de vedere elevul nu ştie niciodată mai mult
decât profesorul).
- efectul de Backwash care considerăm că se manifestă şi se va manifesta din ce în
ce mai pregnant având în vedere presiunile care se fac pornind de la conducerea
şcolii şi terminând cu părinţii elevilor în condiţiile în care admiterea la liceu şi la
facultate se face pornind de la mediile obţinute de către elev în cei patru ani de
şcoală la tezele cu subiect unic şi la Bacalaureat.
- Starea psihică de moment a profesorului, dispoziţia sa, gradul de oboseală,
răbdarea pe care profesorii după un număr mai mare de ani petrecuţi la catedră
încep să şi-o piardă înflunţând notarea elevilor, sau pot să cadă în cealaltă extremă
supraevaluând evoluţiile elevilor.
Printr-o bună pregatire psihopedagogică, prin talent înăscut şi în permanenţă modelat
profesorul indiferent de specialitate poate elimina aceste erori astfel încât să se realizeze o
evaluare cât mai obiectivă .
În procesul de evaluare trebuie să se ţină cont şi de personalitatea elevilor. Aceştia se
deosebesc între ei prin temperament, particularităţi psihofiziologice, potenţial ereditar,
condiţii de mediu şi de educaţie, astfel încât profesorul ar trebui să-şi adapteze instrumentele
de predare şi evaluare specificului fiecărui elev62.
61
Valentin Cosmin Blândul, Evaluarea progresului şcolar, în Psihopedagogie pentru formarea profesorilor,
Oradea, 2003, p. 208
62
Ibidem, p. 209
86
Pentru o evaluare cât mai obiectivă ar trebui eliminaţi factorii de presiune cum ar fi:
folosirea mediilor ca mijloc de admitere în liceu şi la facultate şi nu în ultimul rând
conştientizarea elevilor că nu învaţă pentru note ci pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele.
Nu în ultimul rând ar fi de dorit revenirea la admitere atât pentru liceu cât şi pentru
facultate, astfel încât elevii să fie conştienţi că pentru a-şi continua studiile trebuie să
promoveze un examen foarte riguros iar subiectele şi baremele să fie foarte clar concepute,
astfel încât să nu existe posibilitatea de interpretare a subiectelor, respectiv a răspunsurilor.
La nivelul clasei profesorul trebuie să fie foarte conştient de faptul că notele acordate
trebuie să reflecte nivelul de cunoştinţe al elevului adaptat la nivelul întregii clase iar
evaluarea trebuie realizată pe parcursul întregului semestru respectiv an şcolar, chiar dacă nu
toate rezultatele vor fi consemnate în catalog
Pentru ca evaluarea să fie cât mai obiectivă să reflecte nivelul cunoştinţelor elevului,
considerăm că trebuie încurajat procesul de autoevaluare al elevilor, astfel încât la finalul
unei evaluări scrise sau orale, după ce i s-au explicat lipsurile, acesta să fie capabil să se
evalueze corect, crescându-i astfel încrederea în sine şi încurajându-l să se perfecţioneze.
În ceea ce priveşte tezele cu subiect unic, considerăm că ele ar trebui date cu
profesorii de la clasă, care vor supaveghea şi vor evalua lucrările propriilor elevi, deoarece
acesta va fi mult mai obiectiv şi nu vor exista neînţelegeri între diferiţi profesori, de pe urma
cărora să sufere elevii. În acelaşi timp nu vor exista diferenţe între notele de la clasă şi notele
de la teză. Astfel nota va reflecta cunoştinţele elevilor dacă şi profesorul va fi interesat ca
evaluarea să fie cât mai obiectivă şi nu îşi va favoriza elevii supraevaluându-i.
În concluzie profesorii trebuie să fie conştienţi că nu au o meserie oarecare, că
formează personalităţi, că modelează caractere, iar elevii trebuie „ modelaţi”astfel încât să-şi
cunoască valoarea şi să-şi poată identifica locul în societate.
87
Capitolul IV
Concluzii
Satul Crişeni, alături de celelalte sate din România au contribuit şi contribuie la

păstrarea şî transmiterea tradiţiilor şi obieciurilor străvechi. Multe dintre ele s-au peirdut în
negura vremurilor, dar cele care au rămas se cade a le păstra cu grijă, la loc de cinste. Am
încercat prin această lucrare să reînviu spiritul de altădată a localităţii Crişeni, acel spirit
ancestral, care a fost dintotdeauna sursa de viaţă al tăranului român, cel care i-a dat curaj de a
merge mai departe, indiferent de împrejurări. Azi satul reprezintă o oază de linişte în mijlocul
agitaţiei orăşeneşti. În ultima vreme au apărut foarte multe aşezăminte noi în Crişeni,
deoarece orăşenii căutau un loc unde să-şi poată trage sufletul după zbuciumul zilei petrecute
la oraş.
Este important ca tinerii de azi să nu uite modul de a fi al înaintaşilor lor, deoarece sunt
multe lucruri benefice de învăţat de la bătrânii satului fiindcă aceştia au trecut prin şcoala
vieţii. Elevii şcolii din satul Crişeni, trebuie să cunoască cât mai multe informaţii despre
localitate, biserică, şcoală, tradiţii, obiceiuri locale.
În viitorul apropiat voi propune şi celorlalte cadre didactice din şcoală (diriginţii) să
îşi rezerve o oră sau două pentru a prezenta o temă legată de localitatea Crişeni. Un alt gând
al meu de viitor este acela de a amenaja în localitate sau în şcoală, un mic muzeu etnografic
cu specific local, tocmai pentru a menţine vie imaginea trecutului.
La elaborarea acestei lucrări am fost ajutat de către reprezentanţi ai Primăriei Crişeni,
de domnul părinte Ioan Ardelean, de domnul Crişan Aurel, de elevi şi de bătrâni ai satului.
Pentru ca o comunitate să se dezvolte normal este nevoie de o colaborare strânsă între
biserică, şcoală şi consiliul local. Satul Crişeni nu ar fi atins nivelul de dezvoltare actual dacă
această colaborare nu ar fi exisat.Ţin să mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat cu
documentele şi materialele necesare la elaborarea acestei lucrări.
88
Bibliografie
Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Fond.Prefectura Jud.Sălaj, Monografii

sanitare, dos. 81
Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Fond.Prefectura Jud.Sălaj, Cartea de aur
Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Fond.Primăria Zalău, Privilegii, dos. 10
Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Fond.Revizoratul Şcoalar, Monografii
şcolare, dos.132
Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Fond.Banca Naţională Română,
Monografia judeţului Sălaj, dos. 1
Arhiva Primăriei Crişeni, Cartea de aur-Cultul eroilor
XXX-(1993),Bărbăţie şi credinţă-combatanţi sălăjeni.Evocări din războiul
antifascist, Institutul de Istorie şi Teorie Militară, Buc
XXX-(1992), Geografia României, IV, Regiunile pericarpatice,
Editura Academiei, Bucureşti.

Ardelean Ioan,(2007), Monografia Crişeni, Crişeni
Blândul Valentin Cosmin,(2003) Evaluarea progresului şcolar, în
Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Oradea
Crişan Aurel, (1972), Memoriu de activitate, Crişeni
Crişan Aurel, (1965),Monografia satului Crişeni, Crişeni
Dulamă Maria Eliza, (2002) Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu
aplicaţii în geografie, Cluj Napoca
Godea, Ioan (1972). Monumente de arhitectură populară din nord-vestul
României. Vol I: Biserici de lemn din zona Barcău-Crasna.
89
Ghergariu, Leontin,(1973) , Meşterii construcţiilor monumentale de lemn din
Sălaj, AMET 1971-73: 255-273, Cluj
Ghergariu, Leontin,(1976) , Biserici de lemn din Sălaj, manuscris în Arhivele
Naţionale din Zalău, colecţia personală Leontin Ghergariu (actul 11 din 1976).
Cristache-Panait, Ioana şi Daia, Marinel, (1976), Noi rezultate ale cercetării
arhitecturii de lemn din Sălaj, Buletinul Monumentelor Istorice
Negoescu, Bebe,(2001), Românaşi, un sat din Ţara de sub munte, Editura New,
Bucureşti
Petrean-Păuşan, Ileana, Ghiurco, Ioan, Chende-Roman, Gheorghe,(2008),
Bisericile de lemn din Salaj. Schite monografice; foto album", Ed. Silvania,
Zalău
Pop, Gr, (2005), Dealurile de Vest şi Campia de Vest,, Ed.Universităţii din
Oradea, Oradea
Pop, Viorel,(2003), Bobâlna: studiu monografic, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca
Suciu, Coriolan,(1967-1968), Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania,
Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România
Tanasă Gheorghe,(1996), Metodica predării-învăţării istoriei în şcoală, Iaşi
Zainea Ion,( 2001), Predarea şi învăţarea istoriei, Oradea
90

Monografia Satului Criseni Lucrarea Grad I

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Monografia Satului Criseni Lucrarea Grad I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof.

Prof. Univ.dr. Ioan Horga

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

MONOGRAFIA SATULUI CRIŞENI

Autor: prof. Doru Surducan

Poetul Lucian Blaga a descoperit comoara nesecată de valori existentă în satul

Sat.Crişeni (din avion) Sat Crişeni

Harta geografică a Depresiunii Şimleului

Alunecări de teren (Dealul Finca)

Fauna locală este caracteristică zonei de dealuri joase şi depresiuni şi cuprinde

Evoluţia numerică a populaţiei

Structura religioasă a populaţiei (1938)

anul 2007 249 7 4 3

Structura religioasă a populaţiei (2007)

Evoluţia comunităţii satului de-a lungul timpului

Documentul lui Vladislav al II-lea

Monumentul Eroilor sat.Crişeni

Monumentul Eroilor sat. Crişeni

După terminarea războiului (1945), satul a cunoscut noi transformări. În urma

În anul 1965 la Căminul Cultural din localitate exista un aparat de

Sediul fostei Primării Crişeni

Livezi de pomi fructiferi Culturi de cereale Viţă de vie

Casă veche sat. Crişeni

Case noi sat. Crişeni

În sat funcţionează o bibliotecă, o farmacie, un Cămin Cultural, un dispensar, un post

Ştrandul (plan depărtat)

Bloc A.N.L 2003 (plan apropiat)

Alături de biserică, şcoala a constituit din totdeauna suportul moral modelator

Şcolii confesionale îi erau asigurate: încălzire, iluminat, mobilier, “servitor” şi

Săteni care au lucrat la zidirea şcolii vechi

Construirea şcolii vechi(1937)

Sală de clasă (1955)

Revista şcolară “Orizonturi” (1967)

În data de 15 martie 1971, la iniţiativa conducerii şcolii şi a consiliului popular

Ziua Şcolii 23.10.2005

Astfel că de la acea dată şcoala a primit numele de – Şcoala Gimnazială

Şcoala înainte de renovare (2004)

Şcoala după renovare (2009)

Şcoala 2009 (vedere dinspre curte)

Revista şcolară “Dorinţa” (2008)

În prezent la şcoală îşi desfăşoară activitatea o educatoare, 2 învăţători, 6 profesori,

Parohia Crişeni este o aşezare românească foarte veche. În dicţionarul

În „Arhiva Parohiala" s-au găsit 5 cărţi cu valoare istorică;

Parohia Crişeni are o Casă Parohială cu Anexe în stare bună. De asemenea în

Clopotniţa de pe dealul Oaia

Biserica “Buna Vestire” Crişeni

Frescă “Cina cea de taină”

Macheta din lemn a Bisericii “Buna Vestire”

Masa pe care este aşezat chivotul

Bolta bisericii (frescă)

Elemente de etnografie specifice localităţii Crişeni

În această parte a lucrării doresc să mă opresc la câteva aspecte specifice localităţii

Costum popular Crişeni

Elevi îmbrăcaţi în costume populare

În continuare voi prezenta câteva elemene ornamentale (ceramică, şterguri, etc).

Furcă de tors cu roată

FRUNZĂ VERDE TULBUREA

“Frunză verde tulburea

În toate timpurile, istoria a însemnat o operă fundametală de civilizaţie şi de

studia particularităţi locale coroborate cu istoria naţională, ca să nu mai vorbim de istoria

3. Care este produsul acestui comportament?

- să nu reducem operaţionalizarea la criteriul minimal de reuşită47.

3. Descoperiri arheologice în jud.Sălaj

- să-şi dezvolte încrederea faţă de capacitatea proprie de investigare,