Sunteți pe pagina 1din 91

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Prof. Univ.dr. Ioan Horga Prof. Doru Surducan

ORADEA

2009

0

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

UNIVERSITATEA DIN ORADEA Departamentul pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic Specializarea: Istorie

MONOGRAFIA SATULUI CRIŞENI

Autor: prof. Doru Surducan Şcoala Gimnazială “Vasile Breban” Crişeni Coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. Ioan Horga

ORADEA

2009

1

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

CUPRINS:

INTRODUCERE…………………………………………………………

….3

Capitolul I

Caracterizarea fizico-geografică a localităţii Crişeni………………

 

4

Evoluţia demografică …………………………………………………

,

9

Evoluţia comunităţii satului de-a lungul timpului

…………

11

Capitolul II

Şcoala din vremurile străvechi până în zilele noastre (1825-2009)…

 

20

Parohia Crişeni…………………………………………………………

30

Elemente de etnografie specifice localităţii Crişeni……………………

40

Capitolul III

Metodica predării istoriei locale în gimnaziu

47

Aplicaţii ale tehnicilor moderne de predare şi transmiterea cunoştinţelor la

cursul de istorie locală şi la disciplinele înrudite Tipuri de itemi folosiţi la orele de istorie

Elemente de deontologie a evaluării în contextul creşterii calităţii actului

69

76

educaţional

84

Capitolul IV

Concluzii………………………………………………………

87

Bibliografie……………………………………………………

89

2

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

INTRODUCERE

MOTTO:

Eu cred că veşnicia s-a născut la sat Aici orice gând e mai încet,

şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,

ca şi cum nu ţi-ar mai bate în piept,

ci adânc in pământ undeva.”

(Lucian Blaga, “Sufletul satului”)

Poetul Lucian Blaga a descoperit comoara nesecată de valori existentă în satul românesc. Ţăranul român a purtat peste vremi nu numai coasa şi furca, sabia şi arcul ci şi doina cea duioasă ce îi încălzea inima la vreme de răgaz şi vorba cea blândă şi plină de înţelepciunea adunată într-o viaţă de suferinţă şi zbucium. Această lucrare a apărut din dorinţa de a afla cât mai multe informaţii despre localitatea în care timp de zece ani am desfăşurat nobila activitate de cadru didactic şi anume satul Crişeni, despre evoluţia în timp a comunităţii. Sper ca această lucrare să satisfacă dorinţele oamenilor de cultură şi a celor interesaţi de evoluţia în timp a acestei comunităţi umane. Pentru elaborarea acestei lucrări am folosit mai multe surse documentare precum Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Arhiva Parohiei Ortodoxe Crişeni, Arhiva Primăriei Crişeni, însemnări şi memorii ale unor foşti dascăli din sat precum domnul Aurel Crişan care o perioadă a îndeplinit profesia de învăţător şi funcţia de director de şcoală în sat, o scurtă monografia satului Crişeni întocmită de preotul Ardelean Ioan (2007), materiale etnografice ale bătrânilor satului, fotografii personale sau ale elevilor culese pe parcursul timpului.

Date despre localitate au mai apărut şi în Monografia Sălajului scrisă de D. Stoica şi I.P. Lazăr (1908). Din păcate am găsit puţine documente în fondurile arhivistice, dar cu toate acestea am încercat să prezint aspectele importante din viaţa comunităţii şi anume la caracterizarea geografică a zonei unde este situat satul,la istoricul satului, la şcoală, biserică şi elemente de etnografie locală.

3

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

CAPITOLUL I Caracterizarea fizico-geografică a localităţii Crişeni

Aşezarea geografică Localitatea Crişeni, face parte din com. Crişeni, judeţul Sălaj şi este situată pe Valea Zalăului, la Nord de oraşul Zalău, la o distanţă de 5 km de acesta. Este străbătută de paralela de 47°233´ latitudine nordică şi meridianul de 23°050´longitudine estică. La nord se învecinează cu dealul Pokohegy, la sud-est cu dealul Finca, la vest cu dealul Oaia, la est cu păşunea Composesorat şi dealul Fundătura iar la sud cu platforma industrială a oraşului Zalău şi cu gara Zalău Nord.

industrială a oraşului Zalău şi cu gara Zalău Nord. Sat.Crişeni (din avion) Sat Crişeni Relieful Relieful

Sat.Crişeni (din avion)

Zalău şi cu gara Zalău Nord. Sat.Crişeni (din avion) Sat Crişeni Relieful Relieful predominant este de

Sat Crişeni

Relieful Relieful predominant este de dealurile joase ce poartă denumirea de Dealurile Crişenilor care fac parte din unitatea de relief numită Dealurile Silvanei.Altitudinile sunt cuprinse între 150 şi 250 m. 1 Dealurile ce încadrează localitatea Crişeni sunt: Dealul Pokohegy (250m) la nord, Dealul Oaia (150 m) la vest, Dealul Finca (200m) în partea de Sud-Est, iar în partea de Est se află dealul Fundătura. Versanţii cu pante mai mici au folosinţă agricolă, iar cei mai înalţi sunt împăduriţi sau cu păşuni. Tot aici s-a dezvoltat un relief de cueste 2 (ex. Dealul Finca) unde au avut loc alunecări de teren.

1 Crişan Aurel, „Monografia satului Crişeni”, 1965, p.1

2 Benţe Florian,” Depresiunea Şimleului”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999, p.49

4

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Harta geografică a Depresiunii Şimleului Alunecări de

Harta geografică a Depresiunii Şimleului

Crișeni” – prof. Doru Surducan Harta geografică a Depresiunii Şimleului Alunecări de teren (Dealul Finca) 5

Alunecări de teren (Dealul Finca)

5

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Alunecări de teren În partea de sud, înspre oraşul

Alunecări de teren

În partea de sud, înspre oraşul Zalău, relieful este de luncă format de Valea Zalăului care străbate satul. Este de precizat că lunca nu este foarte largă dar permite cultivarea plantelor agricole.Tot aici are loc contactul dintre Depresiunea Zalăului şi Dealurile Crişenilor. Resursele de subsol În subsolul localităţii Crişeni, se găsesc zăcăminte de gaz metan despre care se ştia încă din 1938 conform Monografiei sanitare din acest an 3 . Aceste resurse nu sunt însă explotate. Apele termale existente aici ar putea fi valorificate la ştrandul din localitate. Clima Dintre factorii mai importanţi care influenţează clima sunt : poziţia geografică, relieful, circulaţia maselor de aer, radiaţia solară directă. Clima este temperat-continentală cu influenţe vestice. Climatul este specific zonelor de dealuri joase şi depresiuni, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 8-9°C. Precipitaţiile medii anuale sunt aproximativ de 700 mm. Curenţii de aer care se deplasează pe culoarul dintre Depresiunea Zalăului şi Valea Someşului, influenţând mai ales partea de sud a localităţii, în special iarna, temperatura fiind mai scăzută faţă de restul satului.

3 Arhiv. Nat. Zalău,Fond. B.N.R Zalău,Monografia jud. Sălaj,dos.1, fila 58

6

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Apele Râul Zalău sau Valea Zalăului izvorăşte din Munţii Meseş şi se varsă în râul Crasna. Afluenţi mai importanţi sunt Văile Miţei şi Panicului 4 . Valea Zalăului străbate satul Crişeni în partea de sud, formând totodată şi o luncă prielnică agriculturii. Localitatea mai este străbătută de doi afluenţi ai săi Oaia cu scurgere pe direcţie Vest-Est şi Pârâul Satului, care se unesc formând Pârâul Oaia ce se varsă apoi în valea Zalăului.

Pârâul Oaia ce se varsă apoi în valea Zalăului. Valea Zalăului Vegetaţia Vegetaţia este în strânsă

Valea Zalăului

Vegetaţia Vegetaţia este în strânsă legătură cu clima, relieful, solurile, reţeaua hidrografică şi activitatea omului. Vegetaţia locală se caracterizează prin păduri de foioase ( stejar, carpen, cer, ulm, arţari, plopi) dar şi prin ierburi mărunte, pajişti, păşuni( Oaia în Vest, Composesorat în Est). Vegetaţia azonală este cea de luncă dezvoltată pe Valea Zalăului şi se caracterizează prin plopi, sălcii etc. Fauna Fauna este influenţată de relief, climă şi vegetaţie, prin urmare aici vom întâlni specii de animale şi păsări adaptate la condiţiile de mediu locale.

4 Benţe Florian, op.cit. p.95

7

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Fauna locală este caracteristică zonei de dealuri joase şi depresiuni şi cuprinde numeroase specii de animale: rozătoare, iepuri, vulpi, lupi, căprioare etc. Dintre păsări amintesc : barza, privighetoarea, vrabia, rândunica, uliul etc. Solurile În cea mai mare parte predomină solurile brune de pădure ( podzolice). De-o parte şi de alta a văii Zalăului, se întâlnesc soluri erodate. Acestea au apărut pe versanţi puternic înclinaţi care au fost defrişaţi fără a se lua măsuri de regenerare a vegetaţiei lemnoase şi care sunt expuse eroziunii de suprafaţă 5 . Se mai întâlnesc soluri brune de pădure. Solurile aluviale sunt prezente în lunca Văii Zalăului.

5 Benţe Florian, op.cit., p.114

8

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Evoluţia demogafică

Populaţia satului Crişeni a cunoscut de-a lungul timpului numeroase modificări în ceea ce priveşte numărul, etnia şi religia locuitorilor. În anul 1720 populaţia era de 108 locuitori, în 1750 era de 234 locuitori, pentru ca în anul 1847 să ajungă la 450 de locuitori iar în anul 1908 populaţia satului a ajuns la 475 locuitori. 6 În anul 1938 s-a ajuns la cifra de 815 locuitori. 7 Se poate observa din aceste date că la aproape 100 de ani, populaţia satului s-a dublat. Cifra numerică a populaţiei atinge cota 1000 în anul 1965 8 , iar în anul 2006 satul Crişeni avea o populaţie de 1238 de locuitori. Creşterea numărului de locuitori se datorează în special îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale sătenilor, apariţia unor noi locuri de muncă în zona industrială a oraşului Zalău situat în apropiere şi nu în ultimul rând dezvoltării agriculturii. În ultima perioadă au apărut pe teritoriul satului Crişeni firme mici şi mijlocii care oferă locuri de muncă sătenilor şi nu numai.

1400 1200 1000 800 600 400 200 0 1720 1750 1847 1908 1938 1965 2006
1400
1200
1000
800
600
400
200
0
1720
1750
1847
1908
1938
1965
2006
numar locuitori
numar locuitori

Evoluţia numerică a populaţiei În ceeea ce priveşte structura populaţiei pe apartenenţă religioasă au avut loc deasemenea schimbări în timp. În anul 1847, satul era de religie greco-catolică având un număr de 450 de suflete. 9 De aici se poate observa că la acea dată în sat exista o singură religie în sat. În anul 1938, existau 748 de greco-catolici, 23 de reformaţi şi 8 mozaici. 10 În anul 2007 parohia Crişeni, numără 249 familii ortodoxe, 7 familii reformate, 3 romano- catolice şi 4 familii penticostale. 11

6 Ardelean Ioan, “Monografia Crişeni”, Crişeni, 2007, pp 1-2

7 Arhiv.Nat. Zalău, Fond. Pref. Jud. Sălaj, “Monografii sanitare”, dos.81, fila 13

8 Crişan Aurel, op.cit, p.1

9 Ardelean Ioan, op.cit. p.2

10 Arhiv.Nat. Zalău, Fond. Pref. Jud. Sălaj, “Monografii sanitare”, dos.81, fila 1

11 Ardelean Ioan, op. cit.p.2

9

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

800

600

400

200

0

greco- reformati mozaici catolici
greco-
reformati
mozaici
catolici

Anul 1938

Anul 1938
Anul 1938

Structura religioasă a populaţiei (1938)

.

În anul 1938 structura populaţiei pe etnii era astfel: 748 de români, 23 de maghiari şi 8 evrei.În prezent populaţia satului este alcătuită în majoritate din români, urmaţi de maghiari şi de rromi.

500 anul 2007 0 ortodocsi reformati penticostali romano-catolici anul 2007 249 7 4 3 Structura
500
anul 2007
0
ortodocsi
reformati
penticostali
romano-catolici
anul 2007
249
7
4
3
Structura religioasă a populaţiei (2007)

10

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Evoluţia comunităţii satului de-a lungul timpului

Satul Crişeni este un sat de tip linear din zona colinară deoarece se desfăşoară de-a lungul drumului naţional DN 1H care leagă oraşul Zalău de oraşul Jibou. Face parte din comuna Crişeni alături de alte două localităţi: Gîrceiu şi Cristur- Criseni şi îndeplineşte funcţia de centru de comună. Localitatea Crişeni a fost pentru prima dată atestată documentar în anul 1387 sub denumirea de Cziganyvaja. De-a lungul timpului, satul Crişeni a purtat mai multe denumiri: Cziganyvaja (1387), Cigan, Chygan, Czigan (1409), Chigany (1546), Ţigany (1546), Ţigani, Cziganyi (1854) 12 . Am mai purtat şi denumirea de Oaia (Vaja în germană-

1601).

În trecut, pe vatra actualului sat existau sălcii unde locuiau ţigani ce se îndeletniceau cu prelucrarea lemnului de salcie pentru confecţionarea coveţilor. Prin imediata apropiere a acestui loc trecea un drum de ţară bine întreţinut, din direcţia est-vest, a cărui urme se văd şi astăzi. Pe acest drum erau aşezate două sate numite Creicuta şi Orăşel care aveau o biserică de piatră, comună, aşezată între ele. Când au năvălit hoardele barbare, populaţia română din cele două sate s-au refugiat în pădurea de sălcii la ţigani, unde fiind nevoiţi să mai stea un timp, cu vremea s-au instalat aici întemeind satul de azi. 13 De-a lungul intregii sale existenţe localitatea a ţinut de Zalău şi este aşezată la marginea depresiunii în care se află Zalăul, lângă cele două porţi naturale care fac posibilă intrarea în oraş; este vorba de Poarta creată de lunca foarte îngustă a văii Zalăului, în partea de NV a oraşului şi culoarul ce leagă Depresiunea Zalău de Valea Someşului. Acest teritoriu a fost întotdeauna o zonă de trecere din Carpaţii Occidentali spre centru Transilvaniei; a fost traversat din toate părţile, au staţionat trupe, s-au dus bătălii, au fost prădate sate de turci, tătari. Pe aici treceau şi importante drumuri comerciale care legau centru Ţării Transilvaniei de Vestul Europei, dintre care unul era o ramificaţie a “drumului sării”. 14 Un document istoric din 8 noiembrie 1494 scris în limba latină aminteşte că Vladislav al II-lea, regele Ungariei, scuteşte de plata tuturor vămilor şi tricesimilor populaţia Zalăului, a Aghireşului şi Crişeniului (Chygan) aparţinător de Zalău. 15

12 Arhiv. Nat. Zalău, Şemat. Protop. Greco-catolic Crişeni

13 Ardelean Ioan, op cit, p.1

14 Arhiv. Primăriei Crişeni, “Cartea de aur-Cultul eroilor”, p1

15 Arhiv. Nat. Zalău,Fond. Primăria Zalau, “Privilegii”, dos.10, fila 1

11

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Documentul lui Vladislav al II-lea A existat un punct

Documentul lui Vladislav al II-lea

A existat un punct de vămuire la Crişeni până în timpurile moderne, situat pe drumul

comercial Cluj- Baia MareÎn data de 3 august 1601 satul Crişeni a fost ars odată cu aşezarea “oaia” de către armatele învinse la Guruslău, ale lui Sigismund Bathory, care se retrăgeau spre Moldova. Târgul Oaia a fost complet distrus rămânând doar ruinele bisericii din piatră. Localitatea a fost reconstruită de către români fiind locuită de aceştia pânâ în anul 1818 când a fost pustiită din ordinele contelui Carol Andrassy şi a lui Anton

În anul 1715 localitatea Crişeni este amintită ca “Pustă” şi ţinea de Zalău. Înainte de a

se pustii a fost sat locuit de populaţie română şi maghiară. 16

În anul 1920, în urma aplicării reformei agrare, satul s-a extins apărând partea ce se

numeşte azi Satul nou. Iobagii au fost împroprietăriţi cu 2 iugăre şi jumătate de pămât pe care îl lucrau cu plug de lemn. 17

În anul 1926, la cererea preotului Iuga Constantin, ministrul de interne a aprobat schimbarea numelui de Ţigani în Crişeni pe considerentul că majoritatea locuitorilor se numeau Crişan. În cartea “Bărbăţie şi credinţă” apărută în anul 1993, apar mărturiile “combatanţilor sălăjeni” despre războiul antifascist. În acestă lucrare am găsit tipărite amintirile a trei

16 Arhiv. Primăriei Crişeni, “Cartea de aur- Cultul eroilor”, pp 2-3

17 Crişan Aurel,”Monografia satului Crişeni”,, Crişeni, 1965, p.1

12

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

locuitori din satul Crişeni şi anume Gh. I. Bogdan, Victor Gheorghe Ciorba, Gheorghe Grama. 18 Din mărturiile lor reiese faptul că au luptat ostaşii români au luptat cu “bărbăţie şi credinţă” pentru eliberarea de sub dictaturile odioase ale vremii, că s-au dăruit trup şi suflet cauzei pentru care au murit atâţia oameni.În satul Crişeni a fost ridicat la iniţiativa primăriei locale în anul 2008 un monument în cinstea eroilor căzuţi în timpul celor două războaie mondiale.

eroilor căzuţi în timpul celor două războaie mondiale. Monumentul Eroilor sat.Crişeni Monumentul Eroilor sat.

Monumentul Eroilor sat.Crişeni

două războaie mondiale. Monumentul Eroilor sat.Crişeni Monumentul Eroilor sat. Crişeni După terminarea

Monumentul Eroilor sat. Crişeni

După terminarea războiului (1945), satul a cunoscut noi transformări. În urma reformei agrare satul s-a extins teritorial prin apariţia Satului democrat.

18 Bărbăţie şi credinţă, combatanţi sălăjeni. Evocări din războiul antifascist”, Instit. de Istorie şi Toerie militară, Buc, 1993, pp 144-151

13

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

În anul 1965 la Căminul Cultural din localitate exista un aparat de cinematograf care oferea sătenilor ocazia de a se relaxa. La sfârşitul anului 1970, 45,2% din locuinţe beneficiau de energie electrică, iar azi întreg satul se bucură de beneficiile acestei realizări ştiinţifice. În acel an industria nu era foarte dezvoltată în sat, oamenii se ocupau mai mult cu agricultura şi meşteşugurile (tors, ţesut, tâmplărie, fierărit,etc). În sat existau o unitate P.T.T.R. (abonamente la radio şi TV),post de poliţie, un dispensar, un Cămin Cultural, construit în anul 1959 şi o C.A.P care după 1990 s-a desfiinţat. Până în anul 2004, sediul Primăriei Crişeni se afla lângă Căminul Cultural iar apoi s-a mutat într-o locaţie nouă, pe amplasamentului fostului C.A.P. Crişeni.

apoi s-a mutat într-o locaţie nouă, pe amplasamentului fostului C.A.P. Crişeni. Sediul fostei Primării Crişeni 14

Sediul fostei Primării Crişeni

14

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Primăria Crişeni În prezent această unitate este

Primăria Crişeni În prezent această unitate este deservită de un număr de 13 angajaţi, specializaţi fiecare în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea. Domnul primar şi domnul viceprimar sprijiniţi de Consiliul Local care este format din 11 membri ai diferitelor partide politice, contribuie la dezvoltarea comunei. Încă din vremuri străvechi ocupaţia de bază a oamenilor a fost agricultura. Se cultivă cereale, viţa de vie, pomi fructiferi etc. Se cresc bovine, porcine, ovine, cabaline etc. Pe moşia satului se intâlnesc păsuni (Oaia, Composesorat), păduri, livezi etc.

păsuni (Oaia, Composesorat), păduri, livezi etc. Livezi de pomi fructiferi Culturi de cereale Viţă de vie

Livezi de pomi fructiferi

păduri, livezi etc. Livezi de pomi fructiferi Culturi de cereale Viţă de vie După anii ’90,

Culturi de cereale

livezi etc. Livezi de pomi fructiferi Culturi de cereale Viţă de vie După anii ’90, pe

Viţă de vie

După anii ’90, pe teritoriul satului au apărut intreprinderi mici şi mijlocii care au dus la dezvoltarea satului şi a comunei prin prin aducerea de capital.

15

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Platforma Industrială Până la începutul anilor ’90,

Platforma Industrială

Până la începutul anilor ’90, în satul Crişeni se mai puteau vedea case vechi din lemn şi acoperite cu paie, scânduri sau tablă, dar apoi odată cu “revenirea la democraţie” a societăţii româneşti, oamenii au început să construiască aşezări din cărămidă şi acoperite cu ţiglă.

În ultimii ani s-au construit foarte multe case moderne. Cu greu mai găseşti o casă ţărănească cu prispă sau cerdac şi acoperiş din tablă, şindrilă sau paie.

16

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Casă veche sat. Crişeni Case noi sat. Crişeni În

Casă veche sat. Crişeni

– prof. Doru Surducan Casă veche sat. Crişeni Case noi sat. Crişeni În sat funcţionează o

Case noi sat. Crişeni

În sat funcţionează o bibliotecă, o farmacie, un Cămin Cultural, un dispensar, un post de Poliţie, o unitate de poştă, un ştrand (în prezent este în stare deplorabilă), un teren sportiv de iarbă şi unul sintetic, o şcoală gimnazială.

17

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Ştrandul (plan depărtat) Bloc A.N.L 2003 (plan apropiat)

Ştrandul (plan depărtat)

– prof. Doru Surducan Ştrandul (plan depărtat) Bloc A.N.L 2003 (plan apropiat) În trecut oamenii din

Bloc A.N.L 2003 (plan apropiat)

În trecut oamenii din sat se deplasau cei mai mulţi cu bicicletele. În anul 1965 existau pe lângă acestea o motoretă şi o motocicletă. Mijloacele de transport existente în sat care fac legătura cu oraşul Zalău sunt autoturismele personale şi autobuzul care are rută stabilă. Trebuie amintit şi faptul că la ieşirea dinspre oraş există Gara Zalău Nord ceea ce dă posibilitatea deplasării locuitorilor din comună pe distanţe mai mari.

18

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Şcoala din sat, a fost dotată cu aparatură modernă (calculatoare, materiale didactice noi, mobilier) şi a fost conectată la reţeaua de gaz din sat. Din anul 2007 s-au început lucrările de renovare a şcolii şi construire a unui corp de clădire nou. Din cele arătate mai sus se poate spune că satul Crişeni a evoluat foarte mult atât din punct de vedere al bazei materiale, al teritoriului cât şi al calităţii muncii a oamenilor implicaţi trup şi suflet în procesul de modernizare şi integrare europeană a comunei Crişeni şi implicit şi a satului.

19

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

CAPITOLUL II Şcoala din vremurile străvechi până în zilele noastre (1825-2009)

Alături de biserică, şcoala a constituit din totdeauna suportul moral modelator al caracterelor membrilor unei comunităţi. Fără acestea două sacre instituţii omenirea s-ar scălda în haos. Şcoala a avut, are şi va avea mereu acelaşi scop acela de a pregăti oameni care să fie capabili să clădească temeinic pe temelia societăţii lucruri durabile care să rămână peste vremi. O societate fără cultură, ştiinţă şi legi devine turmă. Nimeni nu este bun la toate, dar fiecare este bun la ceva, iar acel “ceva” trebuie descoperit. Temelia educaţiei este familia, iar şcoala reprezintă a două treaptă ce trebuie urcată de fiecare, spre a putea descoperi personal de ceea ce suntem capabili în viaţă şi cum putem fi de folos societăţii în care trăim. Se ştie foarte bine că o lungă perioadă de timp şcolile funcţionau pe lângă biserici sau mănăstiri, prin urmare şcoala din Crişeni a funcţionat în cadrul bisericii greco-catolice. Cei care activau în cadrul ei erau învăţătorul şi preotul. Conform documentelor istorice, în Crişeni exista o şcoală confesională greco- catolică încă din anul 1825. 19 . Nu avea o locaţie proprie ci activitatea şcolară se desfăşura într-o casă cu paie, iar proprietarul era servitorul preotului. Până în anul 1870 la şcoală se studiau, Abecedarul, Biblia şi Catehismul. Din anul 1871 au fost introsuse Catehismul Mic, Catehismul de Mijloc, Istoria biblică şi Artmetica. În anul 1890 au mai fost adăugate istoria patriei, geografia şi ştiinţele naturii. Până în anul 1870 se folosea scrisul şi cititul cu alfabet chirilic, iar din anul

1871 a fost folosit alfabetul latin.

În anul 1885 în sat a venit protopopul greco-catoloc Constantin Iuga ce avea să se ocupe temeinic atât de biserică cât şi de şcoală. Autorităţile maghiare au încercat să înfiinţeze o şcoală de stat, dar populaţia satului s-a opus. S-a încercat introducerea limbii maghiare în şcoală dar fără rezultat. Până în anul 1910 exista un sigur post de învăţător iar sub regim unguresc şcoala nu a primit nici un ajutor financiar sau de altă natură. În anul 1914 la şcoală erau înşcrişi 77 de elevi în 4 clase primare. 20

19 Arhiv. Nat. Zalău, Şemat. Protop. Greco-catolic Crişeni, p. 18 20 Arhiv. Nat. Zalău, Fond.Revizoratul Şcolar Sălaj, “Monografii şcolare”, dos.132, f. 1-2

20

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Şcolii confesionale îi erau asigurate: încălzire, iluminat, mobilier, “servitor” şi un salariu pentru dascăli câte 120 de florini/an şi 2 iugăre de pământ; cei cu diplomă primeau în plus (din anul 1900) şi ajutor de la stat 300 de coroane. Şcoala era susţinută de confesiune până în anul 1921 când a fost preluată de statul român. Din acest an dascălii erau plătiţi de către stat. În continuare voi prezenta o listă cu dascălii care au slujit cu evotament şi seriozitate Şcoala Primară din Crişeni (1846-1926). 1846 – 1870 Orţan Onuţ – studii: 4 clase primare şi 2 clase secundare la Şimleu;

 

1871

– 1877 Curteanu Ilie – studii : 4 clase secundare; Se spune că era “foarte

bun”;

 

1878

– 1888

Negreanu Petru – studii: 4 clase primare; origiar din comuna

Buciumi;

 

1888

Bodoc Teodor – studii: 4 clase primare şi “ceva cursuri”

1889

Sabău Lazăr – studii: nu se ştie ce pregătire avea;

1890

– 1892

Pop Ioan – studii: stagionar, numit prin decret protopopesc, era

din Aghireş;

 

1893

– 1899 Vlad Vasile – studii: 4 clase primare şi curs de 6 săptămâni,

originar din Rodna – “conştient de menirea lui”;

1899 Mărieş Vasile

sătenii şi este obligat să plece;

din judeţul Satu Mare, intră în conflict cu

1900 Onicaş Vasile – studii: absolvent al Preparandiei din Gherla,

a fost primul învăţător cu diplomă;

1901

– 1904 Căpraru Teodor – studii: 4 clase primare şi cursuri de vară;

1904

– 1910

Chiş Petru – studii: cursuri de vară, cel mai activ învăţător “din

câti au funcţionat până aici”;

1911 – 1915 Coşut Alexandru – studii: a obţinut o diplomă la Preparandia

Gherla, originar din Treznea. Pleacă la război şi apoi se întoarce în satul natal.

1915

– 1918

Danciu Petru – învâţător pensionar;

1918

– 1921

Şcoala rămâne fără învăţător;

1921

– 1924 Negreanu Teodor – studii: învăţător suplinitor, 4 clase primare

şi 2 secundare la Zalău;

21

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

regat; 21

1924 – 1925

Dumitru Georgescu – studii: diplomă, era venit din vechiul

1925 Ernest D. – venit din vechiul regat.

1926 Hasvai Stefan – studii: Şcoala Normală de la Satu Mare;

obţine definitivatul. Tot din documente am aflat care era pedeapsa cea mai folosită de dascăli pentru copiii care nu ascultau. Aceştia erau puşi să îngenuncheze pe grăunţe de porumb câte o jumâtate de oră. Şcoala a funcţionat cu 4 clase până în anul 1931; din acest an s-a trecut la 8

clase.

Pe lângă activitatea la catedră, dascălii mai desfăşurau şi activităţi extraşcolare în care erau angrenaţi atât elevii cât şi părinţii. Din anul 1921 au fost organuizate serbări şcolare cu copiii şi adulţii. În anul 1924 a luat fiinţă o bibliotecă, iar în anul 1926 un cor bisericesc pe două voci. Putem deduce că exista o foarte bună colaborare între şcoală, biserică şi comunitatea locală, fapt ce a dus la realizări importante pe plan educaţional. Dintre gazetele care circulau la acea vreme ca să aducă veşti sătenilor amintesc: “ Unirea Poporului”, “ Ţărănismul”, “Foaia Noastră”, “Drumul Nou”, Gazeta de Vest”. 22

“Cartea de aur” a Comunei Crişeni,existentă în Arhivele Statului Zalău, aminteşte că în martie 1937 au început lucrările pentru construirea unei şcoli şi a unei “locuinţe directoriale” cu o sumă de 140.000 de lei. Aceste fonduri nu erau suficiente pentru terminarea lucrărilor, de aceea prefectura a promis un ajutor de 100.000 lei. Acestea s-au încheiat în anul 1938. 23

21 Arhiv. Nat. Zalău, Fond.Revizoratul Şcolar Sălaj, “Monografii şcolare”, dos.132, f. 1-2

22 Arhiv. Nat. Zalău, Fond.Revizoratul Şcolar Sălaj, “Monografii şcolare”, dos.132, f. 1-2

23 Arhiv. Nat. Zalău, Fond. Prefectura Jud.Sălaj, “Cartea de aur”, f. 18

22

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Săteni care au lucrat la zidirea şcolii vechi Construirea

Săteni care au lucrat la zidirea şcolii vechi

Crișeni” – prof. Doru Surducan Săteni care au lucrat la zidirea şcolii vechi Construirea şcolii vechi(1937)

Construirea şcolii vechi(1937)

23

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Sală de clasă (1955) Această şcoală avea locaţie peste

Sală de clasă (1955) Această şcoală avea locaţie peste drum de cea actuală având şi un lot de pâmânt unde elevii învăţau printre altele munca câmpului, îngrijirea mediului înconjurător. În anul 1965 la şcoală erau înscrişi 170 de elevi. 24 Cu doi ani mai târziu sub îndrumarea domnului înv. Aurel Crişan a apărut revista şcolară “ Orizonturi” ce avea 22 de pagini şi cuprindea pe lângă articolele cadrelor didactice şi creaţii ale elevilor ( desene, compuneri etc).

şi creaţii ale elevilor ( desene, compuneri etc). Revista şcolară “Orizonturi” (1967) 2 4 Crişan

Revista şcolară “Orizonturi” (1967)

24 Crişan Aurel, Monografia satului Crişeni, Crişeni, 1965

24

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

În data de 15 martie 1971, la iniţiativa conducerii şcolii şi a consiliului popular s-a început lucrul la un nou edificiu şcolar care a fost dat în folosinţă în anul următor. La construirea localului au contribuit numeroşi săteni. Era necesară o nouă clădire pentru şcoală deoarece numărul copiiilor era în creştere, iar şcoala veche nu mai putea face faţă situaţiei. O perioadă a fost necesară închirierea spaţiului Căminului Cultural pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor educative. În anul 1972 s-a trecut la generalizarea învăţământului astfel că erau nevoie de 5 săli de clasă iar vechea clădire oferea doar 3. Dintre cadrele didactice care au activat în acea perioadă amintesc: director înv. Aurel Crişan (azi pensionar), învăţători - Ioan Terheşiu, Domniţa Damşa, Teodor Damşa, State Maria, Elena Şerban; profesori: Floare Popa, Gheorghe Pop, Lucia Fechete, Tiberiu Bichiş; educatoare stagiară – Maria Bat; maiştri – Petru Iancu şi Grigore Dudaş. La acea vreme destinele comnunei şi a satului Crişeni erau conduse de primarul Gheorghe Marian. 25 Dintre dascălii care au profesat în şcoală doresc să mai amintesc de domnul prof. Alexandru Perneş, născut în satul Crişeni care pe drept cuvânt se poate numi “fiu al satului”. Dânsul a facut cinste şcolii noastre şi nu numai, ocupând funcţii de mare responsabilitate în învăţământul sălăjan. La data de 23.10. 2005 Şcoala Gimnazială din satul Crişeni a primit numele marelui lexicolog român Vasile Breban. La ceremonie au participat reprezentanţi ai Consiliului Judeţean Sălaj, ai Inspectoratului Judeţean Sălaj, ai Primăriei locale, ai Direcţiei Generale pentru Cultură, ai presei, foste cadre didactice din şcoală, foşti elevi ai prof. Vasile Breban, elevii şi toate cadrele didactice din şcoală.

25 Crişan Aurel,”Memoriu de activitate”, Crişeni, 1972, pp 1-2

25

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Ziua Şcolii 23.10.2005 Astfel că de la acea dată

Ziua Şcolii 23.10.2005

Astfel că de la acea dată şcoala a primit numele de – Şcoala Gimnazială “Vasile Breban” Crişeni, nume ce îl poartă cu mândrie şi azi. În anul 2007 s-au început lucrările de renovare şi extindere a clădirii. Renovarea era necesară deoarece pereţii exteriori şi tavanul au început să crape, geamurile nu mai corespundeau cerinţelor actuale fiind schimbate cu geamuri termopan; s-au zugrăvit pereţii, s-a pus parchet stratificat, s-au contruit grupuri sanitare în interiorul clădirii. Extinderea a fost necesară deoarece clădirea unde îşi desfăşurau activitatea clasele primare şi grădiniţa a fost revendicată de vechiul proprietar, iar elevii şi cadrele didactice de aici se vor muta în noua locaţie.

a fost revendicată de vechiul proprietar, iar elevii şi cadrele didactice de aici se vor muta

26

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Şcoala înainte de renovare (2004)

– prof. Doru Surducan Şcoala înainte de renovare (2004) Şcoala după renovare (2009) Şcoala 2009 (vedere

Şcoala după renovare (2009)

înainte de renovare (2004) Şcoala după renovare (2009) Şcoala 2009 (vedere dinspre curte) După anii ’90,

Şcoala 2009 (vedere dinspre curte)

După anii ’90, numărul elevilor a început să scadă datorită faptului că o parte din copiii din sat merg la oraş. S-a dovedit nu o dată că acest lucru nu avantajează în nici un

27

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

caz pe elevi. În prezent, în clasele V-VIII există un număr de 33 de elevi lucru care determină automat formarea claselor simultane. Sperăm că odată cu îmbunătăţirea bazei materiale, a dotării şcolii noastre cu materiale didactice moderne să crească şi numărul elevilor care frecventează cursurile şcolii noastre. Trebuie amintit că şcoala este dotată cu un laborator de informatică ce deţine 11 calculatoare de ultimă generaţie care sunt conectate la Internet; s-au adus în şcoală materiale didactice moderne : microscoape şi ustensile noi pentru biologie, aparate pentru fizică, chimie, planşe şi hărţi noi, materiale sportive etc. În anul anul şcolar 2008-2009, la iniţiativa d-rei prof. Carmen Mălăescu au apărut două numere ale revistei şcolare “Dorinţa”, alcătuită din 28 de pagini la întocmirea căreia au mai contribuit d-na dir. Florica Orţan, prof. Adela Ardelean, Silvia Covaci, Doru Surducan, preot Silviu Boha şi elevii claselor I-VIII.

Covaci, Doru Surducan, preot Silviu Boha şi elevii claselor I-VIII. NR 1 Revista şcolară “Dorinţa” (2008)
NR 1
NR 1
Covaci, Doru Surducan, preot Silviu Boha şi elevii claselor I-VIII. NR 1 Revista şcolară “Dorinţa” (2008)

Revista şcolară “Dorinţa” (2008)

28

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

În prezent la şcoală îşi desfăşoară activitatea o educatoare, 2 învăţători, 6 profesori, o secretară; toate cadrele fiind calificate. De-a lungul timpului destinele şcolii din Crişeni au fost conduse cu multă dăruire şi înţelepciune de către următoarele cadre didactice care au deţinut funcţia de director:

Ilosvai Stefan,Teodor Negreanu, Aurel Crişan, Victoria Marian, Gavril Hosu. Din anul 2000 şi până în prezent, funcţia de director al şcolii este deţinută de d-na prof. Florica Orţan (matematică) pe care o respect şi o stimez deoarece a ştiut întotdeauna cum să lucreze cu cadrele didactice şi nu numai, s-a implicat trup şi suflet atât în munca educativă la clasă şi în afara ei, dar mai mult a ştiut cum să administreze această şcoală timp de aproape 10 ani astfel încât să se vadă un real progres. Aici s-a văzut şi buna colaborare pe care o are şcoala cu consiliul local deoarece nu erau posibile realizarea atâtor schimbări fără sprijinul acestuia. Fără o colaborare strânsă între şcoală, primărie şi biserică nu se poate ajunge la o dezvoltare normală a unei comunităţi de oameni.

29

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Parohia Crişeni

Parohia Crişeni este o aşezare românească foarte veche. În dicţionarul localităţilor din Transilvania a lui Coriolan Suciu, este atestată istoric din anul 1242. Din documente istorice rezultă că în anul 1720 avea 108 suflete. În 1733, unirea cu Roma nu prinsese în mrejele ei şi Parohia Crişeni Dintr-o scrisoare veche, rezultă că în acest an satul Ţigani avea un preot greco-oriental pe numele Lucaciu. Nu se ştie cât timp au rezistat credincioşii de aici să nu se unească cu Roma, dar din documente reiese că în anul 1847 satul era de religje greco-catolică având un numar de 450 suflete şi 121 case. Prima biserică din acest sat nu se ştie când a fost construită, se ştie doar că în anul 1846 a ars în întregime. Din acest an şi până în anul 1894 satul a rămas fără biserică, Sfintele slujbe făcându-se doar într-o baracă de scândură. În anul 1894 a fost construiă o biserică din lemn lipită cu pământ - în timpul păstoririi preotului Iuga Constantin. Nu a fost monument istoric. Dimensiunile iniţiale au fost 15/ 6 m. Acoperişul a fost din şindrilă. În decursul timpului a suferit mai multe reparaţii. În timpul păstoririi preotului Balota Grigore- ginerele preotului Iuga- în anul 1967 şindrila a fost înlocuită cu tablă, iar biserica alungită cu încă 8 m. După ultimul preot amintit a păstorit din anul 1970 până în anul 1975 preotul Ghiurco loan, în timpul căruia s-a rezolvat problema Casei Parohiale care era închiriată sediului C.A.P. şi s-au construit Anexele Gospodăreşti. În anul 1926 număra 249 familii ortodoxe, 7 familii reformate, 3 romano-catolice şi 4 penticostale. 26

26 Ardelean Ioan, “Monografia Crişeni”, Crişeni, 2007, p.1-2

30

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Biserica veche În „Arhiva Parohiala" s-au găsit 5

Biserica veche

În „Arhiva Parohiala" s-au găsit 5 cărţi cu valoare istorică; EVANGHELIE- 1817 STRAŞNIC- 1817 CAZANIE - 1817

MINEI-1826

TRIOD-1840

Acestea se găsesc în prezent la muzeul special amenajat pentru păstrarea lor, la Protopopiatul Zalău. 27 În cuprinsul acestor cărţi am gasit următoarele însemnări marginale.

STRAŞNIC-1817

“În 1914 s-au început marele război european şi aproape a întregii lumi, cu privire la acest război sînt următoarele. Că prin Serbia s-au început marele război căci nişte oameni sfătuiţi de ministrul Serbiei au asasinat pe moştenitorul de tron al Austro- Ungariei Ferdinand şi soţia acestuia. La aceasta Austro-Ungaria au declarat război Serbiei, pe lîngă Serbia au stat următoarele ţări: Rusia, Anglia, Italia, Statele Unite din America, s-a alaturat şi Romania. Pe

27 Ibidem, p.2-3

31

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

lîngă Austro- Ungaria au stat Germania, Turcia şi Bulgaria. La anul 1915 România a intrat în Ardeal dar a fost bătută de armata generalului Makesen din Germania intrînd în Bucureşti, dar la anul 1918 Românii din nou au înaintat în Ardeal şi au înaintat pînă la hotarul şi gara Ţigani fără război, unde s-au şi ciocnit cu secuii în ziua de anul nou 1919 şi la 2 ianuarie 1919 au intrat la Zalău şi au stat apoi românii pînă la 16 aprilie 1919 cînd dimineaţa au înaintat pînă la rîul Tisa apoi spre toamna anului 1919 au înaintat cuprinzînd şi armata maghiară apoi s-a încheiat pacea."

CAZANIE - 1817 „ Pop loan, Crişan loan a Toaderu Paraschii, Crişan Mihai. Grama Gheorghe, Marian Petru, Crisan Gheorghe, Ceava Indreica au mers în război prima oara. Distra aceştia au căzut în luptă Grama Gheorghe. Doctor Iuga loan"

EVANGHELIE-1817.

„ La 1 decermbrie 1918 Românii din cele 26 comitate locuite de ei s-au adunat în cetatea Bălgradului si au hotărît că ne rupem de ţara Ungurească, Ardelenii, Bihorenii, Bănăţenii, Maramureşenii şi Ungurenii, ca la una sută mii şi ne-am alipit de Ţara Românească. În 1920 4 iunie ungurii au semnat subscris pacea de la Versailles cum că lasă Ardealul Românilor. Pr. C-tin luga. „În anul 1918 cam în martie au prins ungurii la baltă când au coborât de pe tren următorii: Pop Nicolaie a lui Alexandru, Crişan Vasile a Văsălichii preotesii. Aurel Iuga ascultător de medicină". În ziua de lăsare de sec de carne, duminica în anul 1919 intrînd ungurii în comuna Ţigani au prins pe următorii şi au voit să-i omoare, cînd ostaşii români s-au retras. Crişan Mihai a Nuţii, Ciorba Teodor a Gavrilii, Ciorba Flore a lui Todor, Jecan loan, Marian Aiexa a Indreichii, Crişan Vasile a Gavrilii, Crisan Teodor a lui Mihaiu, Mocan Alexandru , Crişan loan , Bogdan Gheorghe, Bogdan Vasile, Indrei cel beutor, Ghiurii ţiganul, Crişan Tilică a Pascului. Tot în ziua sus-numită, Copos Mitru prins fiind cu carul au jefuit tot satul. Pr, Iuga C." 28

28 Ibidem, p.3-4

32

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

APOSTOL-1911.

“În anul 1940 august 30 am fost cedaţi Ungariei iar în acest an în ziua de 8 septembrie de Sf. Maria Mică fiind şi zi de Duminică, au intrat trupele maghiare în această comună ocupîndu-ne complet. Trupele române au părăsit comuna sîmbătă după masă în 7 a acestei luni. Comuna noastră a trebuit din nou să-şi schimbe numele din Crişeni în Ţigani. România mare a fost din anul 1913 şi pînă în 1940 8 sept. Eu am fost arestat şi întemniţat. Cu ocazia ocupării Ardealului, în comuna Treznea au împuşcat 250 de oameni, au aprins o stradă, pe preot 1-au împuşcat şi aşa mort 1-au aruncat în foc de a ars, pe învăţător deasemenea 1-au împuşcat, în localitea Ip au împuşcat 254 persoane, în Zalău au împuşcat mai multe persoane la care nu se ştie precis numărul. Din această comună au împuşcat doi pă Crişan loan a lui Toaderu Todorii şi Marian Lică a Vilii. Am trecut prin grozave clipe. În anul 1942 aprilie 6 ni s-au ridicat aparatele de radio mie şi părintelui din această comună de către prim pretorul plasei cu ordin ministerial pt. că am ascultat postul Bucureşti. Dumnezeule, Dumnezeule până cAnd!!!. înv. Teodor Negreanu “Cu inima plină de bucurie scriu cele de mai jos? În 1944 oct. 17 în ziua de marţi dimineaţa la orele 9.30 am fost dejugaţi de sub jugul unguresc. Multe am suferit la aceşti 4 ani şi 39 de zile cît am stat subjugaţi mai ales intelectualii am fost întemniţaţi. internaţi. huiduiţi. bătuţi şi arestaţi forţat încît nici la Sf. Biserică nu ne-a fost permis a merge Înv.Teodor Negreanu " „În anul 1945 luna ian. 2 am început a învăţa în şcoala noastră primară din Crişeni copiii ş-am ocupat postul de director fiind mare lipsă de învăţători. După suferinţele ce le-am suferit în 4 ani şi 39 de zite cît timp aia fost ocupaţi de unguri am constatat că pe copiii de şcoală mult au voit învăţătorii de unguri să-i maghiarizeze. Bunul Dumnezeu nu le-a ajutat. Eu a doua oară mi-am ocupat cariera mea de învăţător şi sînt fericit că pot iară învăţa pe copilaşi în limba noastră. Am suferit multe dar Atotputernicul Dunmezeu ne-a scăpat de sub jugul unguresc. Pr. Balota Grigore, Înv. Teodor Negreanu, Ciorba loan - cantor" La Parohie se păstrează Matricolele Parohiale doar din anul 1947 şi până în prezent. Din aceste mărtirii, înţelegem că satul Crişeni a trecut prin încercări foarte mari cărora le-au făcut faţă numai cu ajutorul Bunului Dumnezeu. 29

29 Ibidem, p.4-5

33

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

În continuare o să prezint ceea ce spune actualul preot din sat, părintele Ioan Ardelean despre viaţa domniei sale şi despre modul cum s-a construit noua biserică. “Eu, preotul Ardelean loan am fost numit în această parohie cu data de 1 mai 1976. M-am născut în satul Şeredeiu jud. Sălaj, la 27 august 1950 unde am absolvit Şcoala Generală de 8 ani. În 1970 am absolvit Seminarul Teologic din Cluj-Napoca. În acelaşi an m- am căsătorit cu Katiu Viorica din Cojocna, judeţul Cluj şi avem 2 fiice: Claudia - Viorica, absolventă a Facultăţii de Teologie - Litere din Oradea - profesoară de Religie, căsătorită cu Bona Silviu - preot la Hereclean; Anca - Ioana, absolventă a Conservatorului Gheorghe Dima din Cluj - Napoca -artist liric la Filarmonica din Cluj - Napoca. Am fost hirotonit preot la 20 noiembrie 1970 pe seama Parohiei Ortodoxe Meseşenii de Sus, judeţul Sălaj, unde am păstorit până în 1976. Aici, pe lângă activitatea pastorală am finisat Casa Parohială, am reparat capital, pictat şi electrificat biserica. În anul 1975 am absolvit Facultatea de Teologie Bucureşti şi în acelaşi an mi-am luat Licenţa în Teologie Dogmatică sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu.

Încă din vara anului 1976 am întocmit dosarul pentru obţinerea autorizaţiei de

contrucţie a unei noi biserici în Crişeni, deoarece vechea biserică era într-o stare gravă de

degradare: pereţii au ieşit din plan vertical şi s-a produs o ruptură de peste 10 cm între partea

veche şi cea adăugată în 1967. Problema grea era însă timpul istoric în care noi ceream

autorizaţie de construcţie, care trebuia eliberată de către autorităţile statului comunist ateu

care dărâma biserici şi voia distrugerea Bisericii. Totuşi am încercat şi-am umblat 11 ani pe la

uşile celor care erau în drept să ne elibereze o autorizaţie, dar fără nici un rezultat pozitiv. În

septembrie 1987 am fost primit în audienţă la prim-secretarul de Partid al judeţului Sălaj

domnul Ion Traian -Ştefănescu. Ceilalţi predecesori ai dânsului ne-au refuzat, pe mine şi pe

reprezentanţii Consiliului Parohial în cei 11 ani de cerşit audienţe şi aşteptare. După ce am

prezentat situaţia bisericii a dat două soluţii: reparaţie capitală sau închiderea bisericii. I-am

explicat că nici una din cele două soluţii nu se poate realiza. În cele din urmă mi-a dat un sfat

care a ţinut loc de autorizaţie de construcţie: „părinte du-te şi fă ce trebuie făcut", adică

biserică în locul celei vechi şi nu în locul din centru satului unde doream cu toţii. Cu acest

sfat, cu nimic scris şi cu amărăciune în sufiet că nu putem face biserica unde dorim, am

început construcţia bisericii în jurul celei vechi în noiembrie 1987 făcând fundaţia. 30 În a treia

30 Ibidem, p.5

34

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

zi de Paşti a anului 1988 biserica veche a fost demolată şi scoasă prin uşile celei noi. Astfel în

decurs de 243 de zile între anii 1987-1989 a fost construită o biserică nouă, numai prin

jertfelnicia credincioşilor din Crişeni, într-o perioadă în care era interzis aşa ceva. Dumnezeu

a fost cu noi şi ne-a ajutat încât la căderea regimului comunist, decembrie 1989, biserica era

pregătită pentru pictură. Meşterul care a construit-o se numeşte Deineş Gheorghe din satul

Cristur - Crişeni, iar pictura în frescă a fost realizată între anii 1992- 1993 de pictorul Tudor

Costică din Bucureşti.

Biserica are Hramul Buna-Vestire şi a fost târnosită de către Episcopul Oradiei Ps. loan Mihălţan, la 2 iulie 1995 înconjurat de un sobor de 46 preoţi, protopop al Zalăului fiind Pr. loan Pop.

Parohia Crişeni are o Casă Parohială cu Anexe în stare bună. De asemenea în

cimitirul din dealul „Oaia", a fost zidită o Clopotniţă nouă, în anul 1989, pe vechiul

amplasament a celei vechi de lemn, în care au fost aşezate clopotele vechi.” 31

Biserica a fost dintotdeauna locul unde omul a găsit linişte şi pace sufletească. Deşi

au existat împotriviri din partea regimului trecut, cu ajutorul lui Dumnezeu şi stăruinţa

domnului părinte Ardelean, satul Crişeni a fost binecuvântat cu o frumoasă biserică, un loc

unde sătenii se pot întâlni cu Dumnezeu spre a deveni mai buni.

31 Ibidem, p.6

35

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Clopotniţa de pe dealul Oaia Biserica “Buna Vestire”

Clopotniţa de pe dealul Oaia

satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Clopotniţa de pe dealul Oaia Biserica “Buna Vestire” Crişeni 36

Biserica “Buna Vestire” Crişeni

36

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Interiorul bisercii Interiorul bisericii

Interiorul bisercii

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Interiorul bisercii Interiorul bisericii

Interiorul bisericii

37

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Frescă “Cina cea de taină” Macheta din lemn a

Frescă “Cina cea de taină”

Crișeni” – prof. Doru Surducan Frescă “Cina cea de taină” Macheta din lemn a Bisericii “Buna

Macheta din lemn a Bisericii “Buna Vestire”

38

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Masa pe care este aşezat chivotul Bolta bisericii (frescă)

Masa pe care este aşezat chivotul

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Masa pe care este aşezat chivotul Bolta bisericii (frescă)

Bolta bisericii (frescă)

39

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Elemente de etnografie specifice localităţii Crişeni

În această parte a lucrării doresc să mă opresc la câteva aspecte specifice localităţii Crişeni şi anume cele referitoare la portul popular, la unelte meşteşugăreşti, la ceramică ornamentală şi folclor local. Costumele populare din sat mi-au atras atenţia cu ocazia desfăşurării serbărilor de sfârşit de an şcolar când unii elevi purtau costume ţărăneşti. Bărbaţii poartă îmbrăcăminte din cânepă, mai puţin in (vara) şi din lână (iarna). Sumanele sunt scurte, din lână, de coloare neagră sau albastră tivite pe margini cu albastru pline cu nasturi mici de plumb. Femeile poartă albituri din cânepă peste care au o rochie şi bluză din ţesături din bumbac. Pe cap poartă o năframă de culoare închisă (în special neagră). 32

năframă de culoare închisă (în special neagră). 3 2 Costum popular Crişeni 3 2 Arhiv. Nat.

Costum popular Crişeni

32 Arhiv. Nat. Zalău,Fond. B.N.R Zalău,Monografia jud. Sălaj,dos.1, fila 90

40

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Costum popular Elevi îmbrăcaţi în costume populare În

Costum popular

satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Costum popular Elevi îmbrăcaţi în costume populare În continuare voi

Elevi îmbrăcaţi în costume populare

În continuare voi prezenta câteva elemene ornamentale (ceramică, şterguri, etc).

41

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Ceramică pictată Ceramică pictată

Ceramică pictată

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Ceramică pictată Ceramică pictată

Ceramică pictată

42

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Piese ornamentale Perini ţărăneşti

Piese ornamentale

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Piese ornamentale Perini ţărăneşti

Perini ţărăneşti

43

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Piese ornamentale Piese ornamentale În căutarea mea prin

Piese ornamentale

Crișeni” – prof. Doru Surducan Piese ornamentale Piese ornamentale În căutarea mea prin sat, am găsit

Piese ornamentale

În căutarea mea prin sat, am găsit la o casă o unealtă veche din lemn folosită pentru torsul lânii – o furcă cu roată. Azi puţini sunt cei care torc lâna sau ţes la râzboi. Am dorit să pot prezenta şi un război de ţesut vechi dar din păcate nu am găsit. Există câteva dar sunt păstrate cu grijă în podurile caselor deoarece nu se mai folosesc.

44

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan Furcă de tors cu roată Aşa cum am mai

Furcă de tors cu roată

Aşa cum am mai menţionat în alt capitol, există puţine case vechi cu cerdac sau prispă. Casele cu paie au dispărut fiind în locuite de cele acoperite cu ţiglă. Ar fi bine ca oamenii să nu uite vechile îndeletniciri şi oboceiuri chiar dacă ştiinţa înaintează cu viteza luminii. În orice condiţii oamenii trebuie să-şi păstreze identitatea cea care ne diferenţiază de alte naţiuni sau locuri. Aş dori în continuare să prezint un fragment dintr-o operă folclorică locală, publicată în 1967 în revista şcolii “Orizonturi”. Actualmente revista se găseşte în colecţia personală a domnului Crişan Aurel fost director şi învăţător la Şcoala Crişeni.

45

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

FRUNZĂ VERDE TULBUREA (fragment)

“Frunză verde tulburea Avea Leana nici ca ea, Tri feciori frumoşi avea Tri feciori şi-o fată mare. Leana cea veselă are Tri feciori ca nişte zmei De-a dragu cauţi la ei. Iar copila râzătoare Subţire şi călătoare Ruptă dintr-o rază de soare Mult cu mă-sa sămâna Şi Lenuţa o boteza, Pe numele maică sa. Câţi feciori a fost în ţară Tăţi o venit ca s-o ceară, Mândri şi viteji feciori ”

Venit-o ca peţitori

Cultura populară are un caracter aparte. Poetul Lucian Blaga a surprins un adevăr fantastic privitor la satul românesc spunând că “veşnicia s-a născut la sat”. Sufletul poporul român îşi are izvorul de viaţă la sat. Aici se întâlnesc tradiţii şi obiceiuri străvechi pe care ţăranul român le-a transmis din generaţie în generaţie până la noi. Generaţia actuală moşteneşte o avere culturală imensă pe care trebuie s-o preţuiasă, să înveţe s-o preţuiască, după valoarea ei şi anume valoarea unui popor.

46

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

CAPITOLUL III

Metodica predării istoriei locale în gimnaziu

În toate timpurile, istoria a însemnat o operă fundametală de civilizaţie şi de umanizare, o inestimabilă valoare de echilibru a omenirii ce i-a însoţit pas cu pas existenţa pe drumul lung şi anevoios al procesului de autocunoaştere şi autodefinire 33 . În centrul istoriei sunt oamenii şi acţiunea umană transformatoare, societatea alcătuită din fiinţe creatoare de valori libere şi sociale care sunt capabile să se organizeze şi să evolueze din punct de vedere social şi cultural. Acesta este motivul pentru care ne-am oprit în lucrarea de faţă asupra Familiei şi a rolului său în evoluţia societăţii în a doua jumătate a secolului XIX şi începutul secolului XX. Istoria este locul în care se întâlnesc civilizaţiile europene şi nu numai 34 . Din nefericire în şcolile din România predomină Istoria Universală, iar Istoria Românilor este predată ca parte integrantă a istoriei universale începând cu clasa a IV-a şi terminând cu ultima clasă de liceu. Singurul nivel de clase la care se predă Istoria Românilor este clasa a VIII-a. De istoria locală nici nu se pune problema, cu toate că, istoria locală a realizat istoria naţională mergându-se de la particular la general. Istoria ca obiect de învăţământ reprezintă forma didactică a bazelor ştiinţei istorice şi asigură conţinutul procesului de predare-învăţare a acestei discipline în şcoală. Istoria selectează calitativ şi cantitativ doar faptele istorice semnificative care prezintă evoluţia înaintaşilor din preistorie până în prezent, stabilind contribuţia fiecărei epoci la tezaurul de valori al umanităţii 35 . Manualele de istorie cuprind teme de civilizaţie românească şi universală din toate epocile, dorindu-se înţelegerea civilizaţiei româneşti ca un tot, dar şi ca un aspect al istoriei universale. Dar nu este suficient, considerăm că este necesar ca fiecare profesor să aibă posibilitatea realizării unui curs de istorie locală, deoarece prin programele Ariei Curriculare Om şi Societate şi prin numărul minim de ore alocate disciplinei Istorie, nu se pot

33 Apud, Gheorghe Tanasă, Metodica predării-învăţării istoriei în şcoală, Iaşi, 1996, p. 19

34 Ion Zainea, Predarea şi învăţarea istoriei, Oradea, 2001, p.11

35 Gheorghe Tanasă, op. cit., p. 22

47

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

studia particularităţi locale coroborate cu istoria naţională, ca să nu mai vorbim de istoria universală.

Istoriei ca disciplină a sistemului de învăţământ românesc îi revine un rol fundamental în formarea unor atitudini pozitive faţă de capacitatea omului şi a întregii societăţi de a evolua. Nu trebuie să minimalizăm importanţa nici unei materii deoarece după cum afirma pedagogul N. Sacalis ,,şcoala trebuie considerată ca o republică în care toate disciplinele sunt egale, pentru că în formarea omului este nevoie şi de literatură dar şi de artă filosofie şi tehnologie”. În raport cu ştiinţa istoriei, istoria ca obiect de învăţământ are o serie de particularităţi deoarece: structurează istoria omenirii, prezintă informaţia verificată de ştiinţa istoriei, materia este sistematizată şi ordonată pe domeniile de bază ale societăţii şi nu în ultimul rând pe epoci istorice 36 . Materia ar trebui scrisă ţinându-se cont de dezvoltarea psihologică a elevilor pentru a permite înţelegerea, realizarea corelaţiilor şi comparaţiilor şi în acelaşi timp dezvoltarea sentimentului civic şi patriotic la elevi. Pentru realizarea unui curs de istorie locală şi nu numai, trebuie avute în vedere următoarele obiective:

- reactualizarea cunoştinţelor de istorie în raport cu realizările istoriografiei româneşti şi universale;

- selectarea unui conţinut istoric adecvat;

- structurarea conţinutului astfel încât să se poată face legătura cu istoria naţională şi cea universală dar să permită interdisciplinaritatea;

- flexilbilitatea conţinuturilor;

- reechilibarea raportului formativ-informativ;

- accesibilitatea cunoştinţelor raportate la particularităţile de vârstă ale elevilor 37 . Finalitatea studierii istoriei ca disciplină şcolară, constă în contribuţia pe care o aduce la formarea culturii generale, la modelarea personalităţii elevilor oferind suficiente date pentru înţelegerea corectă a societăţii contemporane. A.D. Xenopol vorbind despre rolul istoriei afirma: ,,Istoria este singurul mijloc să deştepte în sufletul nostru iubirea cea sfântă de ţară, ea ne arată cum popoarele au fost mari când au ştiut să sacrifice interesele pentru binele comun; tot istoria ne învaţă moralitatea, respectul datoriei, puternica viaţă de familie,ce sunt

36 Ion Zainea, op. cit., p. 15

37 Ibidem

48

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

condiţiile înfloririi vieţii popoarelor. Ea ne învaţă iaraşi că dreptatea este legea supremă şi că nici o faptă abătută de la norma naturală de purtare nu rămâne fără a atrage pedeapsă după sine, pedeapsă care constă în răul ce se produce din aceea faptă însăşi şi se revarsă asupra poporului ce a produs-o” 38 . Astăzi, valorificarea formativă a istoriei are în vedere antrenarea gândirii, apartenenţa la respectarea adevărului, la obiectivitate, la spirit critic, participarea activă şi conştientă la promovarea şi ocrotirea valorilor democraţiei. Scopul predării istoriei este de a ne face să înţelegem starea de faţa a fiecărui popor şi a omenirii, la fel putem anticipa direcţia spre care se vor orienta popoarele şi nu în ultimul rând omenirea. În acest scop stăpânirea unor cunoştinţe de istorie de către elevi are un dublu avantaj:

- asimilarea valorilor de bază promovate de societate;

- formarea tehnicilor de muncă intelectuală 39 .

Promovând ideea că învăţământul are ca finalitate formarea personalităţilor umane, Legea Învăţământului precizează principalele obiective ale acestuia: ,,raportatrea elevilor la valorile naţionale şi universale, formarea şi dezvoltarea la elevi a capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective, a abilităţilor practice în perspectiva instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi, educarea acestora în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi toleranţei, al schimbului liber de opinii” 40 .

Pentru studierea istoriei sunt valorificate valenţele acestei discipline pentru educaţia privind drepturile omului, educaţia pentru pace, educaţia intelectuală, educaţia civică într-o societate democratică. Un obiectiv primordial în studierea istoriei, mai ales a celei locale este revenirea la valorile spirituale naţionale conjugate cu cele universale, pentru a ne putea înscrie în sistemul de educaţie european 41 . În realizarea unui curs de istorie locală trebuie să se pornească de la obiectivele cadru ale ciclului de învăţământ, trecându-se prin obiectivele de referinţă şi activităţile de învăţare şi terminându-se cu obiectivele operaţionale specifice fiecărei componente ale cursului. Obiectivele cadru şi cele de referinţă evidenţiază rezultatele

38 Apud, Gheorghe Tanasă, op. cit., p. 28

39 Gheorghe Tanasă, op. cit., p. 28

40 Ion Zainea, op.cit., p. 24

41 Ibidem

49

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

aşteptate de către profesor în urma parcurgerii materiei, iar activităţile de învăţare prezintă modurile de realizare a obiectivelor. Conţinuturile sunt mijloacele prin care sunt atinse obiectivele cadru şi de referinţă. Ele sunt organizate astfel: - termeni, concepte şi probleme de atins; - lecturi propuse pentru fiecare temă, inclusiv studiul de caz. Obiectivele cadru ale disciplinei istorie sunt:

- înţelegerea şi reprezentarea timpului şi spaţiului istoric;

- cunoşterea şi folosirea surselor istorice;

- investigarea şi interpretarea faptelor şi proceselor istorice;

- înţelegerea şi utilizarea limbajului de specialitate.

Obiectivele de referinţă care vor fi formulate pentru noul curs, necesită utilizarea unei game largi de activităţi de învăţare, adaptate la capacitatea de înţelegere şi nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor. Aceste obiective precizează care sunt rezultatele aşteptate ale procesului instructiv-educativ. Ele se vor desprinde din obiectivele cadru şi urmăresc progresul în achiziţia de capacităţi şi cunoştinţe în anul respectiv. La nivelul fiecărui capitol (unitate de învăţare) profesorul va formula obiectivele operaţionale. Operaţionalizare înseamnă realizarea a două operaţii:

- deducerea din obiectivele cadru şi cele de referinţă a unor obiective mai concrete în funcţie de conţinutul lecţiei;

- transpunerea obiectivelor în comportamente 42 .

Stabilirea corectă a unor obiective operaţionale determină finalitatea procesului de predare-învăţare, care este demonstrată de către elev prin dobândirea de noi cunoştinţe, deprinderi şi capacităţi. Atingerea obiectivelor ne este dovedită de către elevi la sfârşitul procesului de predare-învăţare. În realizarea operaţionalizării obiectivelor ne-am oprit asupra procedeelor propuse de trei pedagogi şi anume: Landsheere, Mager şi Gagne. A. Procedeul propus de Gilbert Landsheere

Acesta propune următorii paşi pe baza unor întrebări pe care profesorul trebuie să şi le pună în momentul stabilirii obiectivelor:

1. Cine va produce comportamentul dorit?

2. Ce comportament observabil va dovedi că obiectivul a fost atins?

42 Ibidem, p. 28

50

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

3. Care este produsul acestui comportament?

4. În ce condiţii se petrece comportamentul?

5. Pe temeiul căror criterii ajungem la concluzia că produsul este satisfăcător? 43

B. Procedeul propus de Mager

Un obiectiv operaţional trebuie să îndeplinească următoarele exigenţe:

1. Să identifice şi să numească comportamentul final.

2. Să definească condiţiile în care trebuie să se producă comportamentul.

3. Să definească criteriile performanţei acceptabile 44 .

C. Procedeul propus de Robert Gagne

Pentru Robert Gagne este foarte important modul în care se formulează obiectivul, enunţul acestuia, care trebuie să cuprindă:

1. Un verb care desemnează o acţiune observabilă.

2. O descriere a clasei de stimuli la care urmează să se răspundă.

3. Precizarea obiectului folosit de elevi în cadrul acţiunii.

4. O descriere a clasei de răspunsuri corecte 45 .

Formularea corectă a obiectivelor operaţionale prezintă următoarele avantaje:

- constituie condiţia de bază în eleborarea proiectului de lecţie, facilitând

planificarea procesului instructiv-educativ şi realizarea unor lecţii mai organizate şi mai eficiente stabilind trepetele necesare de parcurs;

- orientează profesorul în alegerea unor conţinuturi, metode şi mijloace de

învăţamânt adecvate;

- fiind puncte de reper în activitatea profesorului permit o bună diagnoză a

dificultăţilor de învăţare ale elevilor, putându-se adapta nivelului intelectual al clasei;

- reprezintă criterii de evaluare şi autoevaluare a performanţei, facilitând

perfecţionarea instrumentelor de apreciere mai obiectivă a rezultatelor elevilor, a progresului înregistrat, a calităţii, eficienţei şi eficacităţii învăţării 46 .

În realitatea practică există şi unele limite sau interpretări parţial adecvate în folosirea eficientă a operaţionalizării obiectivelor cum ar fi:

- să nu minimalizăm obiectivul general;

43 Apud, Ion Zainea, op. cit., p. 31

44 Ibidem

45 Ibidem

46 Gheorghe Tanasă, op. cit., p. 45

51

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

- să nu reducem operaţionalizarea la criteriul minimal de reuşită 47 .

În realizarea unui curs de istorie locală, la fel ca şi cel pe care-l vom propune, orice profesor de istorie trebuie să respecte următorii paşi:

1. să reactualizeze în permanenţă informaţiile dobândite de către elevi;

2. să respecte raportul dintre istoria ca ştiinţă şi istoria ca obiect de învăţământ;

3. să integreze istoria locală în cea naţională şi universală;

4. să elaboreze conţinutul fiecărei lecţii în concordanţă cu obiectivele informaţionale ale acesteia;

5. să respecte logica ştiinţei istoriei şi cea didactică

6. să organizeze conţinutul lecţiei de istorie în viziune interdisciplinară

7. să stabilească locul şi rostul lecţiei în ansanblul temei, capitolului sau materiei pe care o învaţă;

8. să întocmească o bibliografie minimă, care să fie recomandată elevilor doritori să-şi îmbogăţească cunoştinţele de istorie;

9. să încheie fiecare lecţie cu o concluzie, cu reliefarea unei idei fundamentale 48 .

În studierea istoriei locale (dacă perioada analizată nu este foarte îndepărtată temporal) un rol important îl are istoria orală deoarece ea ne poate prezenta aspecte inedite. În acelaşi timp istoria orală este cea mai democratică istorie, deoarece este o istorie a celor mulţi, a maselor, care prin mărturiile lor ies din anonimat. Dar istoria orală nu este credibilă în totalitate dacă informaţiile nu sunt confirmate şi din alte surse. Un curs opţional de istorie locală poate iniţia elevii în tehnica studiului istoriei orale. Elevii ar putea deprinde câteva noţiuni teoretice despre ceea ce înseamnă istoria orală, care sunt metodele ei de investigaţie, cum se alcătuieşte un chestionar, cum se realizează un interviu, cum se compară sursele şi lucrul cel mai important de învăţat este cum se valorifică informaţiile obţinute Cursul de istorie locală ar trebui să cuprindă diferite momente din istoria judeţului Sălaj, temele pot fi propuse de fiecare profesor care doreşte realizarea unui astfel de curs opţional.

Temele propuse pentru un curs opţional de istorie locală ar fi:

1. Relaţia dintre istoria locală, naţională şi universală

2. Elemente de geografie locală

47 Ibidem, p. 46

48 Gheorghe Tanasă, op. cit., p. 60

52

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

3. Descoperiri arheologice în jud.Sălaj

4. Şcoala din satul Crişeni.

5. Biserica din satul Crişeni.

6. Familie şi societate la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX

7. Soldaţii din Crişeni în cele două războaie mondiale

8. Dezvoltarea economică şi socială a satului Crişeni

9. Colectivizarea agriculturii şi impactul asupra comunităţii locale

10. Părinţii noştrii şi comunismul

11. Monumente de arhitectură din Crişeni

12. Obiceiuri şi tradiţii din Crişeni

Temele propuse de către noi sunt doar orientative, acestea putând fi adaptate nivelului şi capacităţilor elevilor cărora li se propune acest curs.

Pentru a-i determina pe elevi să aleagă din multitudinea de cursuri opţionale pe cel de istorie locală, profesorul trebuie să prezintă succint tematica, principalele obiective ale acestuia şi nu în ultimul rând mijloacele de realizare a acestuia. Cursul trebuie conceput cât mai atractiv pentru elevi, să presupună ieşirea din clădirea şcolii, vizite la muzeu, case memoriale, biserici, excursii de documentare şi cercetare individuală. Toate aceste activităţi ar trebui cuantificate în portofolii şi lucrări ale elevilor, care vor fi făcute cunoscute şi altor clase de elevi, stimulând astfel generaţiile următoare în alegerea unui astfel de curs. Motivaţiile alegerii unui astfel de curs de istorie locală ar fi următoarele:

- elevii vor aplica cunoştinţele dobândite la disciplinele: Istorie, Geografie, Cultură Civică, stimulându-se astfel interdisciplinaritetea;

- elevii au posibilitatea să-şi aprofundeze cunoştinţele despre orizontul

geografic apropiat, să-i înţeleagă mai bine structura, funcţionalitatea, problemele cu care se confruntă şi perspectivele;

- dezvolatrea la elevi a unor deprinderi de muncă individuală şi de echipă cu un pronunţat caracter practico-aplicativ (cercetări pe teren finalizate prin elaborarea unor referate şi proiecte);

- informaţiile, conceptele şi noţiunile dobândite în urma studierii acestui

curs, vor îmbogăţi cultura generală şi vor dezvolta capacitatea intelectuală a elevilor.

Cursul se doreşte a fi unul de tip interactiv, susceptibil oricând la modificări şi îmbunătăţiri (formă, conţinut, metode). Acest curs trebuie să ţină cont după cum am mai

53

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

afirmat de obiectivele generale ale istoriei cum ar fi: cunoaşterea şi interpretarea surselor istorice, investigarea şi interpreatrea faptelor şi proceselor istorice, stimularea curiozităţii pentru studiul istoriei şi dezvoltarea atitudinilor pozitive faţă de sine şi ceilalţi şi nu în ultimul rând ca fiecare elev să conştientizeze apartenenţa sa la un anumit spaţiu istoric, etnic şi cultural.

În formularea obiectivelor se va ţine cont de următoarele condiţii:

- obiectivele vizează activitatea elevului şi nu a profesorului;

- obiectivele trebuie să corespundă particularităţilor de vârstă ale elevilor;

- obiectivele vor descrie comportamente observabile şi nu acţiuni sau procese interne:

- obiectivele desemnează un rezultat imediat al instruirii şi nu unul de perspectivă. Pornind de la aceste obiective generale putem stabili obiectivele de referinţă specifice unui curs de istorie locală cum ar fi:

- să identifice poziţia localităţii natale şi a altor localităţi din judeţul Satu Mare pe harta judeţului şi pe cea a ţării;

- să folosească informaţii provenite din mai multe surse istorice;

- să clasifice informaţiile provenite din sursele istorice:

- să identifice elementele comune şi diferenţele legate de mai multe fapte istorice;

- să identifice în surse istorice diferite elemente de datare;

- să compare surse istorice de natură diferită care se referă la acelaşi subiect;

- să identifice multitudinea cauzelor unui eveniment istoric;

- să exprime opinii despre personaje şi evenimente istorice;

- să relateze experienţe rezulatate din contactul cu diferite comunităţi;

- să comenteze rolul oamenilor în schimbările din societate:

- să se raporteze critic la opiniile altora şi să-şi revizuiască propriile opinii în funcţie de context;

- să conştientizeze valoarea acordată imaginii celuilalt de-alungul istoriei;

- să-şi formuleze planul unei investigaţii istorice simple;

- să utilizeze termenii de bază în situaţii noi;

54

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

- să-şi dezvolte încrederea faţă de capacitatea proprie de investigare, identificând ocupaţiile locale, unelte de muncă, tradiţii locale şi vestigii ale istoriei locale . Pornind de la aceste obiective de referinţă se pot propune următoarele activităţi de învăţare:

- dezbatere pe baza surselor istorice date;

- exerciţii de lucru cu harta;

- consultarea şi utilizarea de surse de informare diferite pentru analizarea unui proces sau fapt istoric;

- formularea unor întrebări legate de vestigiile istorice din judeţ;

- elaborarea unor texte sau grafice pe baza unor termeni sugeraţi;

- realizarea unor reportaje şi interviuri cu oamenii din sat;

- descrierea unor unelte şi obiceiuri locale legate de diferite evenimente din viaţa oamenilor;

- alcătuirea unui repertoriu de surse istorice pentru o temă dată;

- alcatuirea planului unei investigaţii pentru o temă dată;

- realizarea unor proiecte pe tema imaginii celuilalt;

- realizarea unor biografii a personalităţilor locale;

- dezbateri pornind de la problemele actuale ale comunităţii locale. Succesul acestui curs va fi asigurat dacă profesorul va aplica următoarele principii didactice:

- principiul sistematizării şi al continuităţii;

- principiul accesibilităţii;

- principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor;

- principiul corelării cu viaţa.

Pentru ca procesul instructiv-educativ să fie eficient, profesorul indiferent de specialitatea sa trebuie să răspundă la patru întrebări:

1. Ce voi face?

2. Cu ce voi face?

3. Cum voi face?

4. Cum voi ştii că am făcut ceea ce trebuie?

Dacă

la prima întrebare am răspuns prin prezentarea conţinuturilor, vom

încerca în continuare să răspundem şi la celelalte trei.

55

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Metodele de învăţământ

Metoda poate fi considerată un model de realizare practică a operaţiilor care stau la baza acţiunilor parcurse în comun de profesor şi elev şi care conduc în mod planificat şi eficace la realizarea scopurilor propuse 49 . Nicolae Iorga afirma în legătură cu metoda cea mai eficientă următoarele:

Metodele

,,Metoda cea mai bună are valoarea pe care i-o dă omul care o întrebuinţează”

sunt căile prin care elevii învaţă asistaţi de către profesori şi pot fi clasificate astfel: - după obiectivele operaţionale şi conţinutul învăţării: - metode informaţionale

- metode formative

- după sfera de aplicabilitate: - metode generale - metode particulare sau speciale

- după modalitatea de prezentare a cunoştinţelor: - metode verbale - metode intuitive

- după gradul de angajare a elevilor în lecţie: - metode active

- metode pasive

- după scopul urmărit: - de transmitere de cunoştinţe noi

- de fixare şi consolidare

- de formare a deprinderilor

- de verificare şi apreciere

- după forma de organizare a muncii: - metode individuale

- metode de muncă pe grupe

- metode de muncă colectivă

- din punct de vedere istoric: - metode tradiţionale, clasice - metode moderne

- alte clasificări: - metode de însuşire a valorilor culturii - metode de explorare organizată a realităţii

- metode bazate pe activitatea practică

49 Ion Zainea, op. cit., p. 91

56

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

- metode de instruire programată Din punctul nostru de vedere cele mai des folosite metode în predarea istoriei locale ar fi: expunerea, conversaţia, demonstraţia, învăţarea prin descoperire. Mai pot fi folosite comparaţia, problematizarea şi modelarea. Orice curs opţional trebuie să înceapă cu o expunere, o prezentare a temelor cursului şi bineînţeles a principalelor obiective ale cursului respectiv, pentru ca pe parcursul anului şcolar prin variantele expunerii şi anume povestirea, explicaţia şi prelegerea să se prezinte conţinutul cursului.

Povestirea

Este o formă de expunere, cu caracter narativ,care poate fi cu uşurinţă folosită surprinzând frumuseţea şi dramatismul faptelor istorice, în mod captivant, cu rezonanţe afective, fără însă să ne abatem de la prezentarea adevărului istoric. Această metodă poate fi folosită cu succes la clasele gimnaziale datorită trăsăturilor specifice acestei vărste şi anume gandire concretă, imaginaţie fantastică şi intensitatea trăirilor afective. Poate fi folosită pentru transmiterea cunoştinţelor sau pentru completarea cunoştinţelor elevilor din beletristica istorică. În cadrul povestirii poate fi încadrată descrierea de personaje, locuri istorice, prezentarea unor obiecte, cu scopul de a conferi culoarea locală a epocii, faptelor relatate.

Explicaţia

Este o variantă a expunerii şi constă în argumentarea ştinnţifică a faptelor relatate punând accent pe evidenţierea cauzelor care determină evenimentul, a modului de desfăşurare, a urmărilor, a relaţiilor cu alte fapte şi evenimente istorice 50 . Această metodă este folosită în special la clasele mari deoarece ea se adresează gândirii elevilor şi nu afectivităţii lor. O putem folosi şi la predarea istoriei locale la gimnaziu pentru a explica cauzele colonizărilor din secolul XVIII şi începutul secolului XIX în comitatul Satu Mare.

50 Ion Zainea, op. cit., p. 100

57

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Prelegerea

Reprezintă o expunere neîntreruptă, bine organizată şi sistematizată a unei teme fiind folosită la liceu sau în învăţământul superior. Conţinutul prelegerii se caracterizează prin arta de a prezenta logic ideile, prin măiestria de a formula ipoteze, teorii, şi analiza critică a acestora, prin capacitatea de selectare riguroasă şi de sistematizare a unui bogat material, printr-o vorbire aleasă, caldă, expresivă şi convingătoare, capabilă să capteze auditoriul făcându-l părtaş la stabilirea la adevărului istoric. Expunerea sistematică a cunoştinţelor nu va fi unica metodă folosită în predarea istoriei locale, chiar dacă este cea mai avantajoasă metodă de transmitere a unui volum mare de informaţii într-un timp scurt. S-a constatat că dacă se foloseşte doar

expunerea ,,

tehnicile audio-vizuale, vor reţine până la ½ din ceea ce se expune” 51 .

vor reţine de la 1/10 până la 1/6 din prelegere, iar dacă vor fi utilizate

elevii

Conversaţia

Metoda expunerii poate fi imbinată cu succes cu metoda conversaţiei caracterizată de întrebările adresate de către profesor şi răspunsurile oferite de către elevi. În funcţie de obiectivele operaţionale şi cele de referinţă conversaţia poate fi:

- conversaţia introductivă, având rolul de a pregăti demersul lecţiei

- conversaţia euristică pentru dobândirea de noi cunoştinţe

- conversaţia de aprofundare, cu rolul de aprofundare şi sistematizare a cunoştinţelor

- conversaţia de verificare, cu rolul de a evalua performanţele elevilor

Dintre tipurile de conversaţie, cel mai des folosită este conversaţia euristică cu scopul dobândirii unor cunoştinţe noi de către elevi în mod conştient şi pe baza valorificării cunoştinţelor anterioare. De exemplu la tema Părinţii noştri şi comunismul,

51 Gheorghe Tanasă, op. cit., p. 71

58

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

elevii vor fi învăţaţi să alcătuiască un chestionar cu întrebări directe, pe care să îl aplice ulterior părinţilor şi bunicilor. Un curs de istorie locală ar trebui să se bazeze foarte mult pe conversaţia profesor – elev, dar şi elev – elev, deoarece este o metodă bună prin care se pot clarifica anumite aspecte controversate din istoria locală şi nu numai. Prin această metodă va fi activată întreaga clasă, deoarece profesorul va încerca să-şi stimuleze toţi elevii prin întrebări. Aceste întrebări îi vor determina pe elevi să caute răspunsuri în discuţiile cu părinţii ca martori ai regimului comunist din România.

Problematizarea

Este o metodă de tip euristic care dezvoltă creativitatea elevilor, stimulează gândirea, deoarece elevul este pus în faţa unor probleme. Această metodă este mai greu de folosit la gimnaziu, mai ales dacă nivelul clasei este scăzut. Cu toate acestea nu trebuie uitaţi elevii care se ridică peste nivelul clasei cărora li se pot pot pune întrebări problemă. De exemplu să explice cum s-a format satul Crişeni sau de ce cred ei că prima şcoală apărută în Crişeni a aparţinut Bisericii?

Demonstraţia

A apărut ca reacţie la folosirea excesivă a expunerii. Orice demonstraţie conţine trei componente: - prezentarea ideei

- fundamentul demonstraţiei

- procedeul prin care demonstrăm

Demonstraţia se poate realiza prin mai multe mijloace şi anume:

- demonstraţia cu ajutorul unor obiecte şi urme istorice (se poate la realiza la Muzeul Judeţean sau chiar pe teren)

- demonstraţia cu ajutorul materialului grafic (prin grafice, scheme, tablouri cu personalităţi ale locului sau fotografii cu familii de ţărani de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX)

- demonstraţia cu ajutorul documentelor istorice

- demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio – vizuale.

59

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Astfel elevii vor avea ocazia să vadă la Muzeul Judeţean, pe teren, să analizeze anumite documente din istoria locală, dovedindu-şi că faptele prezentate de către profesori sunt reale şi nu invenţii sau poveşti.

Învăţarea prin descoperire

Este o metodă des întâlnită în predarea istoriei locale deoarece se bazează pe investigaţia propie a elevilor. Se poate realiza individual sau pe grupe, punându-se accent pe cooperarea elevilor. Elevii sunt îndrumaţi să observe, să cerceteze, să aprecieze şi să analizeze.

Elevii pot primi spre analiză un document cu referinţe la istoria locală, cerânduli-se precizarea unor aspecte pornind de la cunoştinţele dobândite în orele anterioare. Se poate transforma într-o activitate pe grupe, în care fiecare grupă, într-un timp limitat are de rezolvat o sarcină, iar la final fiecare grupă îşi prezintă concluziile. După prezentarea rezultatelor cercetării fiecărei grupe, cu ajutorul profesorului, elevii vor reuşi să-şi creioneze principalele idei ale lecţiei. Descoperirea poate fi inductivă, mergându-se de la particular la general sau deductivă mergându-se de la general la particular. Mai există şi descoperire prin analogie prin care elevii pot presupune că asemănarea unor evenimente din istoria locală sau naţională va determina şi asemănări ale etapelor acestora.

Comparaţia

Poate fi cu uşurinţă folosită pentru a demonstra similaritatea evenimentelor locale cu cele de la nivel naţional. Prin această metodă elevii vor explica trecutul prin găsirea asemănărilor şi deosebirilor dintre diferite evenimente istorice 52 . Există două tipuri de comparaţie şi anume: concomitentă şi succesivă. Prin comparaţia concomitentă elevii pot compara faptele istorice care s-au produs în aceaşi perioadă, atât la nivel local cât şi naţional

52 Ion Zainea, op. cit., p. 144

60

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Comparaţia succesivă, presupune compararea etapelor aceluiaşi proces istoric sau a evenimentelor de acelaşi fel care s-au petercut la date diferite pe scara timpului istoric. Elevilor li se poate cere să compare numărul de locuitori ai satului Crişeni în diferite perioade în care s-au realizat recensăminte: 1720, 1938, 2006 sau să compare numărul de soldaţi şi familii din sat afectate de cele două războaie mondiale.

Modelarea

Este o metodă de cunoaştere a istoriei prin intermediul unor modele materiale sau ideale asemănătoare cu cele reale, în care gândirea elevului este condusă spre descoperirea adevărului prin intermediul raţionamentului analogic. Pentru o mai bună înţelegere a noţiunilor şi evenimentelor istorice, profesorul poate interveni cu modele figurate de genul fotografiilor, planşelor, desenelor şi schiţelor de pe tablă, dar şi prin grafice sau statistici. Modelarea se poate realiza şi prin intermediul reperezentărilor cartografice, (de aici legătura istoriei cu geografia), cerânduli-se elevilor să amplaseze pe harta mută diferite obiective istorice şi culturale din judeţul Sălaj.

Eseul Reprezintă o lucrare de factură literară în care elevul tratreză un anumit subiect. Prin intermediul eseului elevii ar putea să-şi prezinte propriile păreri legate de o anumită temă, având la bază o cercetare a diferitelor surse. Pornind de la informaţiile obţinute de la părinţi şi bunici, elevii pot să prezinte imaginea unei familii de la începutul secolului XX, sau familia rurală în timpul regimului comunist.

Mijloacele de învăţământ

Metodele didactice prezentate anterior nu pot fi realizate fără mijloacele de învăţământ. Aceastea reperezintă totalitatea materialelor şi instrumentelor ajutătoare întrebuinţate deopotrivă de profesori şi elevi în procesul de predare – învăţare, având scopul de a facilita dobândirea cunoştinţelor, formarea deprinderilor, realizarea atitudinilor, valorilor şi relaţiilor personale şi evaluarea lor cât mai obiectivă şi exactă 53 .

53 Ibidem, p. 157

61

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Mijloacele de învăţământ vor îndeplini următoarele funcţii:

- funcţia informativ – documentară

- funcţia formativ – educativă

- funcţia estetică

Mijloacele de învăţământ utilizate în predarea istoriei locale sunt aceleaşi pe care orice profesor le foloseşte la orele de istorie şi anume: obiecte şi urme istorice, etnografice şi numismatice, reprezentări grafice, machete, hărţi istorice, portrete ale unor personalităţi locale, fotografii, documente istorice şi mijloace audio-vizuale. Indiferent de metodele şi mijloacele folosite în procesul didactic, profesorul de istorie nu trebuie să uite că, elevul reţine: ,, 10% din ceea ce citeşte; 20% din ceea ce aude; 30% din ceea ce vede; 50-60% din ceea ce vede şi aude în acelaşi timp; 80% din ceea ce spune şi 90% din ceea ce spune făcând un lucru la care reflectă şi îl priveşte” 54 .

Evaluarea Este un act de cunoaştere al elevilor sub mai multe aspecte: cunoştinţe acumulate, capacităţi dezvoltate, atitudini şi conduite. O evaluare eficientă este cea care:

- arată profesorului dacă au fost atinse obiectivele

- ajută profesorul să facă o diagnoză a progresului elevilor

- ajută profesorul să adapteze sarcinile la posibilităţile elevilor

- ajută profesorul să-şi aprecieze propria activitate

- orientează elevii în alegerea celei mai bune căi de afirmare

Prin evaluare profesorul urmăreşte:

- cunoştinţele acumulate (concepte, fenomene, procese)

- capacităţile intelectuale (raţionamentele, puterea de argumentare şi gândirea divergentă)

- capacitatea de a utiliza cunoştinţele (priceperi, deprinderi, abilităţi şi stăpânirea unor tehnici de lucru)

- trăsături de personalitate (atitudini, comportamente şi conduite) 55

54 Gheorghe Tanasă, op. cit., p.45

55 Ion Zainea, op. cit., p. 215

62

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Componentele unei evaluări sunt:

- măsurarea sau cuantificarea rezultatelor şcolare

- aprecierea sau formularea unei judecăţi de valoare referitoare la

rezultatele

 

constatate

 

-

notarea prin care profesorul caracterizează performanţele elevului

la un

moment dat, cu ajutorul notelor.

Evaluarea trebuie văzută şi ca o modalitate de perfecţionare atît a elevului cît şi a profesorului. În funţie de momentul realizării evaluării, aceasta este de mai multe tipuri:

- evaluare finală

- evaluare formativă sau continuă

- evaluare periodică - evaluare sumativă sau finală Evaluarea iniţială o putem aplica la începutul studierii cursului de istorie locală, pentru a vedea care este baza cunoştinţelor de la care trebuie pornit cursul. Evaluarea continuă şi periodică o vom folosi pe parcursul întregului an şcolar. Evaluarea finală se poate realiza la sfârşitul cursului putându-se folosi itemii de la testul iniţial, astfel încât elevii vor fi surprinşi să vadă că au progresat, iar cursul de istorie locală şi- a atins scopul.

Importanţa evaluării ca formă de relaţionare la rezultatele şcolare, este pusă în evidenţă prin intermediul funcţiilor pe care le realizează:

- funcţia educativă care stimulează obţinerea de performanţe prin folosirea rezultatelor ca factor motivaţional;

- funcţia de constatare a rezultatelor obţinute de către elevi;

- funcţia de clasificare şi ierarhizare a elevilor sub raport valoric în cadrul grupului;

- funcţia de diagnosticare şi reglare a activităţii desfăşurate prin evidenţierea cauzelor care au determinat succesul sau eşecul;

- funcţia de prognoză putând fi prevăzute performanţele pe care le-ar putea obţine elevul în etapa următoare de pregătire;

63

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

- funcţia socială prin intermediul rezultatelor şcolare factorii de decizie şi societatea fiind informaţi asupra randamentului procesului instructiv – educativ. În procesul de evaluare pot fi utilizate mai multe metode: probele orale, probele scrise şi cele practice (realizarea unor portofolii, hărţi istorice, schiţe şi desene). Profesorul trebuie să fie foarte atent în elaborarea şi aplicarea testelor docimologice urmărind paşii următori:

- formularea clară şi fără ambiguităţi a cerinţelor;

- indicarea punctajului din baremul de corectare;

- indicarea timpului necesar pentru rezolvarea testului

În acelaşi timp profesorul trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

1.Ce tip de itemi trebuie construiţi?

2. În ce număr?

3. La ce grad de dificultate trebuie să se plaseze?

4. Cum trebuie să arate aceştia din punct de vedere tehnic?

În funcţie de tipul răspunsurilor la întrebările puse de către profesor, testul va avea mai multe tipuri de întrebări (itemi) şi anume:

1. Itemi obiectivi care la rândul lor se împart în :

- itemi cu alegere duală de tip Adevarat sau Fals

-itemi de tip pereche care solicită găsirea unor corespondenţe între noţiunile aşezate pe două coloane

- itemi cu alegere multiplă care solicită elevului alegerea unui răspuns dintr-o listă de alternative .

2. Itemi semiobiectivi care includ:

- itemi cu răspuns scurt

- itemi de completare

- întrebări structurate

3. Itemi cu răspunsuri deschise care includ :

- rezolvarea de situaţii problemă

- itemi de tip eseu care poate fi liber sau structurat.

Itemii cu răspunsuri deschise dau posibilitatea elevului să creeze, să treacă prin filtrul propriu cunoştinţele legate de o anumită temă.

64

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Itemi obiectivi şi semiobiectivi limitează creativitatea elevului, deoarece acesta este solicitat să dea un răspuns exact. Pentru o evaluare cât mai obiectivă, care să reflecte cunoştinţele acumulate de elevi dar şi capacitatea lor de prelucrare, creativitatea şi sintetizarea cunoştinţelor, profesorul are obligaţia de a îmbina aceste tipuri de itemi. Pe lângă aceste metode clasice de evaluare există metode altenative de evaluare care ar putea fi folosite cu succes la un curs de istorie locală. Aceste metode alternative ar fi:

- observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului;

- investigaţia;

- portofoliul;

- proiectul;

- studiul de caz;

- interviul;

- referatul;

- autoevaluarea;

- hărţile conceptuale.

Prin aceste metode alternative, evaluarea depăşeşte graniţele sălii de clasă, ale şcolii şi depăşesc cadrul strict al procesului de învăţământ. Nu evaluăm doar elevii, ci în acelaşi timp, direct sau indirect, evaluăm cadrele didactice, calitatea actului de predare, a procesului de învăţământ, a instituţiei şcolare şi nu în ultimul rând evaluăm sistemul educativ cu componentele sale.

Este recunoscut faptul că aceste metode de evaluare constituie o alternativă la formele tradiţionale a căror prezenţă domină. Alternativele oferite constituie opţiuni metodologice şi instrumentale care îmbogăţesc practica educativă evitând rutina şi monotonia. Valenţele formative care susţin aceste metode alternative ca practici de succes atât pentru evaluare cât şi pentru realizarea obiectivului central al învăţământului şi anume învăţarea, sunt următoarele:

stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă;

asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

65

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistemul noţional, devenind astfel operaţionale;

unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevului pe o perioadă mai lungă de timp, depăşind neajunsurile altor metode tradiţionale de evaluare cu caracter de sondaj în materie şi între elevi;

asigură un demers interactiv al actelor de predare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;

descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru notă;

reduce factorul stres în măsura în care profesorul este un consilier, iar evaluarea are ca scop în primul rând îmbunătăţirea activităţii şi stimularea elevului şi nu sancţionarea cu orice preţ, activităţile de evaluare cuprinzând materiale elaborate de-a lungul unui interval mai mare de timp.

Utilizarea metodelor alternative de evaluare (pe care dorim să le folosim cât mai mult în cursul de istorie locală) încurajează crearea unui climat de învăţare plăcut, relaxat, elevii fiind evaluaţi în mediul obişnuit de învăţare prin sarcini contextualizate; realizează experimente, elaborează proiecte, alcătuiesc portofolii, acestea fiind în acelaşi timp sarcini de instruire şi probe de evaluare.

Este important ca elevii să înţeleagă criteriile de evaluare şi procesul evaluativ pentru a putea reflecta asupra performanţelor obţinute, a le explica şi de a gasi modalităţi de progres. Elevii nu trebuie evaluaţi unul în raport cu celălalt, scopul nu este de a- i ierarhiza ci de a vedea evoluţia, progresul şi achiziţiile.

O metodă de evaluare care nu trebuie neglijată este autoevaluarea sau

corectarea reciprocă prin care elevul este solicitat să-şi acorde o notă care este discutată cu profesorul şi colegii. Evaluarea la cursul de istorie locală trebuie să fie continuă, pe tot

parcursul demersului didactic dintr-un an şcolar, dar poate fi şi una sumativă sau finală, (la sfârşit de capitol, respectiv semestru sau an şcolar).

În procesul instructiv – educativ, evaluarea este la fel de importantă ca şi

transmiterea cunoştinţelor, nu trebuie neglijat acest aspect într-o lecţie, deoarece elevii pot să

neglijeze materia, nesimţindu-se controlaţi şi stimulaţi să înveţe ritmic. Modalitatea de notare a rezultatelor evaluării cunoştinţelor poate fi nota sau calificativul. Referitor la funcţiile notelor V. Pavelcu afirma că acestea sunt următoarele:

66

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

,,funcţia de informare pentru elevi, părinţi şi profesori; funcţia de reglare a procesului de învăţare; rol educativ, terapeutic, dinamizator în anumite cazuri, dar şi un rol patogen pentru că nota induce stres şi disconfort psihic la elev, mai ales în situaţii de insucces” Concluzionând putem afirma că evaluarea nu presupune în mod obligatoriu compararea elevilor şi nici ierarhizarea acestora.

Numele

Prenumele

Clasa

Test de evaluare

I. Completaţi spaţiile punctate de mai jos cu răspunsul corect

1. Satul crişeni este atestat documentar în anul

2. Cea mai veche biserică din Crişeni este

3. Stilul romanic este întâlnit la biserica

4. Şcoala din satul Crişeni era de confesiune

4x5=20p

II. Răspundeţi pe scurt la următoarele întrebări:

1. Prezentaţi 3 descoperiri arheologice din Judeţul Sălaj, menţionând importanţa fiecăreia

2. Motivaţi cauzele colonizărilor din secolul XVIII şi începutul secolului XIX

3. Cum explicaţi transformarea primei biserici catolice în biserică reformată?

4. Care au fost urmările colectivizării agriculturii?

4x5=20p

III. Descrieţi un monument arhitectonic din Crişeni urmărind:

- Anul construcţiei

- Constructorul

- Stilul construcţiei

67

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

- Istoricul clădirii

20p

IV. Realizaţi arborele genealogic al familie voastre

Se acordă 20 de puncte din oficiu. Timp de lucru: 30 minute

20p

Proiectarea didactică În realizarea proiectului de lecţie trebuie să se ţină cont de tipul de lecţie care se doreşte a fi susţinută, particularităţile de vârstă ale elevilor, nivelul de pregătire şi receptivitatea faţă de acţiunile profesorului.

În prezentarea cursului de istorie locală pot fi folosite următoarele tipuri de lecţii şi anume: lecţii mixte, de recapitulare şi sistematizare. Lecţiile de recapitulare şi sistematizare vor fi folosite la final de capitol, semestru sau an şcolar şi vor cuantifica rezultatele demersului intructiv – educativ pe o perioadă dată, scoţând în evidenţă limitele sau plusurile activităţii profesorului, dar mai ales a elevilor. După părerea lui Gheorghe Tanasă, un proiect de lecţie este eficient atunci când permite realizarea obiectivelor urmărite în timpul planificat, cu cheltuieli minime de resurse materiale şi educaţionale. Un proiect de lecţie corect şi bine gândit are următoarele calităţi:

- consemnează numai aspectele esnţiale, realizabile care vizează conduita elevului şi schimburile care se vor produce în legătură cu ea pe un fond de activitate propRie şi conştientă a acestuia.

- poate fi finalizat

- este suficient de flexibil

- este un intrument de lucru util pentru toţi profesorii 56 .

56 Gheorghe Tanasă, op. cit., p. 148

68

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Aplicaţii ale tehnicilor moderne de predare şi transmiterea cunoştinţelor la cursul de istorie locală şi la disciplinele înrudite

În continuare vom prezenta modalităţi prin care metodele activ-participative se pot folosi în cursul de istorie locală, prezentând iniţial câteva caracteristici ale metodelor şi apoi exemplele concrete pe curs. Ca şî teme de studiu au fost alese: părinţii noştri şi comunismul (al doilea război mondial, colectivizarea). Pentru folosirea acestor metode este necesar ca elevii să fie împărţiţi în grupuri mici în care membrii unui grup colaborează pentu realizarea aceleaşi teme sau membrii grupului au sarcini diferite în cadrul grupului sau elevii sunt puşi să lucreze individual.

Tehnicile activ - participative care vor fi prezentate şi exemplificate sunt preluate dintr-o cunoscută lucrare a Mariei Eliza Dulamă 57 .

1.

Brainstormingul

Reprezintă un asalt de idei, o stare de intensă activitate imaginativă, fără

judecăţi critice.

Tehnica poate fi folosită frontal, în condiţiile în care se anunţă tema sau noţiunea şi fiecare elev poate să-şi spună prima părere pe care o are despre tema respectivă. Dacă metoda este folosită în grupuri trebuie să se respecte următoarele

condiţii:

-prezentarea prealabilă a temei discutate -gruparea elevilor în funcţie de relaţiile personale pentru evitarea tensiunilor la nivelul grupurilor. Metoda are mai multe etape pe care le vom prezenta succint.

a. Comunicarea sarcinii de lucru

57 Maria Eliza Dulamă, Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în geografie, Cluj Napoca, 2002, pp. 46-188

69

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Fiecare elev trebuie să spună ce înţelege prin noţiunea familie . Un elev poate veni cu mai multe idei. Noţiunea familie este trecută pe tablă, în centru, din ea ramificându-se ideile pe cae le-au precizat elevii.

b. Comunicarea regulilor

Profesorul trebuie să le reamintească elevilor faptul că, fiecare are dreptul la o idee personală şi nu se va interveni pentru a se critica ideea colegului, nu există răspunsuri greşite sau absurde.

c. Emisia şi înregistrarea ideilor

Fiecare elev este provocat să scrie în caiet ideile care i se par mai sugestive legate de familie.

d. Activitatea frontală de prezentare a ideilor

Fiecare elev,sau cei numiţi de profesor, poate să-şi prezinte ideile legate de familie care i s-au părrut lui mai sugestive.

e. Evaluarea ideilor produse prin Braimstorming După prezentarea ideilor elevii pot să decidă care sunt cele mai sugestive şi să aducă argumente pro sau contra. În această fază este permisă critica, dar numai dacă ai un contraargument solid. În final elevii ajutaţi de profesori ordonează ideile legate de familie după importanţa stabilită de comun acord. Este foarte avanatajoasă această tehnică dar folosită frontal şi nu în grup deoarece permite fiecărui elev să îşi spună părerea legată de o anumită problemă.

2. Gândiţi – lucraţi în perechi – comunicaţi

Această tehnică implică un moment individual în care se caută răspunsuri la o problemă, urmată de un moment de confruntare cu ideile partenerului, iar apoi comunicarea rezultatelor discuţiilor dintre parteneri.

Tehnica are la fel mai multe etape.

a. Comunicarea sarcinii de lucru Timp de două minute scrieţi fiecare ce înţelegeţi prin spor natural şi ce implicaţii poate avea el la nivelul populaţiei.

b. Activitatea individuală Elevii îşi trec în caiete propriile idei.

c. Activitatea în perechi

70

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Timp de cinci minute citiţi ideile colegului de bancă, discutaţi-le şi formulaţi ideile cu care sunteţi de acord amândoi

d. Activitatea frontală

Fiecărei perechi i se cere să-şi prezinte ideile sau doar anumitor perechi a căror idei vor fi trecute pe tablă. La final, elevii împreună cu profesorul vor răspunde corect la întrebarea pusă. Prin această tehnică elevii sunt învăţaţi să comunice între ei şi la nivelul lor, fiind mai uşor să comunice cu colegul de bancă decât să comunice cu profesorul în faţa întregii clase. Faptul că perechea îi confirmă ideile face să crească încrederea în sine şi elevului nu îi este teamaăsă-şi exprime public opinia sau răspunsul asupra căruia a reflectat.

3.

Graffiti

Este un organizator grafic al informaţiilor care este folosit în activitatea pe grupe. Are mai multe etape:

a. Comunicarea sarcinii de lucru

Fiecare grup a primit câte o foaie în centru căreia este trecută noţiunea colectivizare. Toţi membrii grupului trebuie să scrie simultan cel puţin o idee despre acestă noţiune trasând linii de la cercul central.

b. Schimbarea foilor între grupuri

Foaia este trecută unui alt grup care este obligat să scrie ideile legate de noţiune, dar fără a citi ce au scris membrii grupului anterior.

c. Completarea foii cu ideile celui de al treilea sau al patrulea grup

d. Returnarea foilor către grupurile iniţiale

e. Analizarea şi sintetizarea ideilor între grupuri Fiecare grup citeşte şi discută ideile care au fost scrise iar apoi va trece o concluzie pe foaie.

f. Afişarea posterelor şi prezentarea lor Reprezentantul grupului prezintă ideile care sunt scrise pe foaie şi concluzia la care au ajuns motivând-o. Tehnica este valoroasă deaoarece fiecare membru al grupului contribuie cu idei la tema cerută, fără ca în momentul ,,producţiei de idei” să se facă evaluarea acestora.

4. Copacul ideilor

71

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Este un organizator grafic în care cuvântul cheie este înscris într-un dreptunghi situat la baza foii, în partea centrală. Din acest dreptunghi se ramifică spre partea superioară, asemeni crengilor unui copac, toate cunoştinţele evocate. Copacul ideilor poate fi completat individual sau în perechi, în grupe sau frontal, membrii grupului având posibilitatea de a vedea ce au scris ceilalţi membrii Pornind de la termenul colectivizare scrieţi cât mai multe idei referitoare la această noţiune. Elevii individual sau în grup vor trece propriile idei care apoi vor fi prezentate de către reprezentantul grupului în faţa clasei, din ideile grupurilor putându-se realiza pe tablă de către profesor un nou copac al ideilor.

5. Ghidul de studiu

Îi ajută pe elevi în studierea unui text prin neimplicarea profesorului, având de răspuns la o serie de întrebări. Se lucrează individual în mai multe etape:

a. Comunicarea sarcinii de lucru

Citiţi textul de mai jos şi răspunde-ţi la întrebări. Li se dă elevilor un text de analizat cu întrebările aferente.

b. Activitatea individuală Fiecare elev va rezolva sarcinile de lucru.

c. Activitatea frontală Profesorul citeşte pe rând fiecare întrebare şi solicită răspunsuri din partea

elevilor.

6.Schemele logice Sunt reprezentări concise ale informaţiilor ordonate grafic după criterii logice. Acestea sunt elaborate iniţial de către profesor pe tablă pentru a-i ajuta pe elevi să-şi sistematizeze cunoştinţele dar şi pentru a-i determina să înveţe logic şi să reuşească să facă o schemă asemănătoare unei viitoare lecţii.

Familia

- natalitate

- mortalitate - epidemii - condiţii sociale - bătâneţe - căsătorii - vărstă - localitate

72

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

- lună

- spor natural - pozitiv

- negativ

7. Eseul cu răspuns restrâns Poate fi structurat şi dimensionat conform cerinţelor enunţului. Reflectă organizarea şi integrarea ideilor legate de subiectul abordat, interpretarea şi aplicarea datelor. Se realizează individual şi în mai multe etape. a. Comunicarea sarcinii de lucru Explicaţi într-un mini eseu de maxim o pagină următoarea afirmaţie:

Instaurerea regimului comunist din România a determinat dispariţia elitei româneşti şi mai ales a celei care s-a afirmat în perioada interbelică. Construiţi-vă explicaţia pornind de la următoarele idei:

- cauzele migraţiei elitei româneşti sau a dispariţiei fizice a acesteia

- urmările acestei dispariţii

- exemple de oameni de cultură români din perioada interbelică Un alt exemplu este: Explicaţi următoarea afirmaţie: Familia a fost dintotdeauna nucleul societăţii urmărind următoarele idei:

- rolul familiei într-o comunitate

- importanţa căsătoriei în realizarea familiei

- evoluţia sporului natural şi implicaţiile acestuia

6. Înterviul în trei etape Este o tehnică de învăţare prin cooperare, în care partenerii se intervievează

reciproc asupra unui anumit conţinut de idei. Se realizează în special în grupuri de doi, între colegii de bancă, având următoarele etape:

a. Comunicarea sarcinii de lucru Vă veţi intervieva colegului de bancă despre consecinţele celui de-al doilea război mondial asupra localităţii natale.

b. Primul interviu în grup Fiecare elev formulează mai multe întrebări despre subiect, îşi notează răspunsurile şi apoi îl intervievează pe colegul său.

c. Al doilea interviu în grup

73

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Acum se schimbă rolurile, notându-se răspunsurile celui intervievat.

d. Activitate individuală pentru rezumarea răspunsurilor. Timp de două minute rezumaţi răspunsurile celui intervievat.

e. Prezentarea interviului şi a răspunsurilor În acest caz sunt selectate doar câteva grupuri să-şi prezinte munca, urmărind să se tragă concluziile împreună cu profesorul.

7. Cubul

Este o tehnică prin care un subiect este studiat şi prezentat din mai multe perspective. Se realizează un cub din hârtie, pe fiecare faţă a cubului este scrisă câte una din următoarele instrucţiuni: Descrie!, Compară!, Asociază!, Aplică!, Argumentează!. Tehnica se aplică individual, apoi se lucrează în perechi şi frontal.

Etape:

a. Comunicarea sarcinii de lucru Fiecare elev are un cub. Timp de trei minute completaţi în caiete ce se cere pe fiecare faţă a cubului. Subiectul este ,,Monumente de arhitectură din Crişeni” Descrie = Care sunt acestea? Compară = Unde aţi mai văzut astfel de monumente? Asociază = Căror stiluri arhitectonice pot fi încadrate? Analizează = Care sunt principalele caracteristici? Aplică = Care sunt elementele caracteristice stilului, lipsă? Argumentează = De ce nu sunt stiluri arhitectonice pure?

b. Activitate individuală Fiecare elev răspunde la cele şase întrebări de pe feţele cubului.

c. Activitatea în perechi Colegii de bancă îşi citesc unii celuilalt răspunsurile la cele şase întrebări discutându-le şi argumentându-le.

d. Activitate frontală Pe tabla împărţită în şase, la fel ca şi feţele cubului reprezentanţi din fiecare grupă vor trece răspunsurile corespunzătoare feţei cubului şi întrebării respective, clasa putând aduce completări.

8. Eseul de cinci minute

74

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Este utilizat la finalul lecţiei, având scopul de a aduna opiniile elevilor referitoare la subiectul lecţiei. Este de fapt un feed-back oferit de elevi profesorului, având următoarele etape:

a. Comunicarea sarcinii de lucru

Timp de cinci minute scrieţi pe foaie:

1. Un aspect important pe care l-aţi învăţat ora aceasta despre colectivizarea agriculturii.

2. O întrebare pe care o mai aveţi despre acest subiect.

3. O sugestie, un comentariu despre activitatea de astăzi.

b. Activitate individuală

După ce răspunde la întrebări, fiecare elev predă eseul profesorului. Acestea sunt folosite de profesor pentru a proiecta lecţia următoare, pentru a identifica problemele cu care se confruntă elevii referitor la subiectul abordat sau aspectele care i-au impresionat mai mult în activitatea respectivă. Ora următoare profesorul răspunde la unele dintre întrebările puse de elevi. Considerăm că aceste tehnici activ participative ne pot ajuta în procesul de predare-învăţare al cursului de istorie locală.

75

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

TIPURI DE ITEMI FOLOSIŢI LA ORELE DE ISTORIE

Itemi obiectivi

A. Itemi cu răspuns dual. Citiţi cu atentie enunţurile următoare:

1. Primul rege al României a fost Ferdinand I.

2. România işi proclamă independenţa la 9 mai 1878.

3. Prima provincie româneasca in care izbucneşte revoluţia de la 1848 a fost Moldova.

4. România intră in Primul Razboi Mondial în anul 1917.

5. Transilvania se uneşte cu România la 1 Decembrie 1918.

Pentru fiecare dintre enunţurile de de la 1 la 5, scrieţi cifra corespunzatoare enunţului şi notaţi in dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că răspunsul este adevarat sau F, dacă apreciaţi că răspunsul este fals Barem Câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect.

1.F; 2.F; 3.A; 4.F; 5.A;

2×5=10p

B. Itemi cu răspuns de tip alegere multiplă Scrieţi litera corespunzătoare răspunsului:

1. Domn al Moldovei în perioda revoluţiei de la 1848 era:

c) M. Sturdza d) Barbu Ştirbei

a) Gheoghe Bibescu

b) A. Ghica

2. Unirea politică deplină a celor doua Principate a fost recunoscută de Marile Puteri în anul :

a) 1856

c) 1858

b) 1859

d) 1861

3. În urma Congresului de Pace de la Berlin din anul 1878, România a fost obligata să cedeze Imperiului Rus:

a) Gurile Dunarii

b) Insula Serpilor

4.Regele României din timpul izbucnirii Primului Război Mondial se numea:

76

c) Sudul Basarabiei

d) Sudul Dobrogei

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

a) Carol I

b) Carol al II-lea

c) Ferdinand I

d) Mihai I

5. Prima provincie care s-a unit cu Romania in anul 1918 a fost:

a) Bucovina

c) Transilvania

b) Dobrogea

d) Basarabia

Barem Câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect.

1.c;

2. d;

3.c;

4.a;

5.d;

2×5=10p

C. Itemi de tip asociere.

În coloana A sunt prezentaţi anii, iar în coloana B sunt enumerate evenimente istorice. Scrieţi perechile corecte dintre dintre fiecare număr din coloana A şi litera

corespunzatoare din coloana B

A

1. 1866

2. 1881

3. 1914

4. 1921

5. 1940

independenţa

B a.Cedarea Basarabiei b. Reforma agrară c. Primul Razboi Mondial d. Prima Constituţie e. România devine regat f. România îşi câştigă

Barem Câte 2 puncte pentru fiecare asociere corectă.

1 – d;

2 – e ;

3-c;

4-b;

5-a.

2×5=10p

Itemi semiobiectivi

A. Itemi de tip completare. Completaţi spaţiile libere cu noţiunile lipsă:

1. România işi declară independenţa la data de

2. România devine regat în timpul lui

3. Prima provincie care s-a unit cu România în anul 1918 a fost

77

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

4. In urma Congresului de Pace de la Berlin, România pierde

5. Rege al României după moartea lui Carol I devine

puncte

Barem Câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect.

2×5=10

1.

9 mai ; 2. Carol I; 3. Basarabia; 4. Sudul Basarabiei ; 5. Ferdinand I .

B.

Itemi cu răspuns scurt

Alcătuiţi câte o propoziţie/frază cu fiecare din termenii de mai jos, referitoare la un eveniment din istoria românilor. Lista termenilor: reformă, secularizare, partide politice, vot universal, monarhie

Barem Câte 2 puncte pentru fiecare frază corectă referitoare la un eveniment din istoria românilor 2×5=10 puncte

C. Itemi de tip întrebări structurate.

Citiţi cu atenţie textul de mai jos:

“ Ostaşi! Regele nostru vă cheamă din nou la luptă ca să înfăptuiţi visul nostru de atâtea veacuri: unirea tuturor românilor, pentru care in anii 1916-1917 aţi luptat cu vitejie”.

ostaşi

(Proclamaţia

regelui

către

1918)

Pornind de la text răspundeţi la următoarele intrebări:

1. Transcrieţi din text fragmentul care menţionează “visul de atâtea veacuri” al românilor.

2. Numiţi regele României care ,, îi cheamă din nou la luptă” în anul 1918.

3. Mentionaţi anul realizării Marii Uniri.

4. Precizaţi numele alianţei alături de care a intrat România in război in anul 1916.

5. Numiţi două state împotriva cărora lupta România între anii 1916-1918

78

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Barem

1. 2 puncte pentru răspunsul “ Unirea tuturor românilor”.

2. 2 puncte pentru răspunsul Ferdinand

3. 2 puncte pentru răspunsul 1918

4. 2 puncte pentru răspunsul Antanta

5. Câte 1 punct pentru menţionarea oricărui stat împotriva căruia a luptat România.

puncte

2×5=10

Test de evaluare I. Ordonaţi cronologic următoarele evenimente istorice:

a. Unirea Transilvaniei cu România

b. Proclamaţia de la Izlaz

c. Tratatul de Pace de la Berlin

d. Abdicarea

lui Alexandru Ioan

Cuza

4×2=8puncte

II.Construiti câte o propozitie/frază cu următorii termeni referitoare la un eveniment din istoria românilor.

secularizare,

independenţă.

4×2=8puncte

Lista de termeni:

Petiţia Proclamatiune,

monarhie costitutională,

III.Completaţi spaţiile libere cu noţiunile lipsă din lista de termeni:

În timpul lui Al. I. Cuza au fost adoptate o serie de

de

stat

a

României

şi

realizarea

adoptată

în

care au

vizat modernizarea României. În perioada următoare statul român se va consolida prin

proclamarea

la

Rezoluţia de unire a Transilvaniei a fost

în

Adunări

1918.

de

cadrul

Marii

Lista de termeni: Constituţie, Reformă, Blaj, Alba-Iulia, Unirea Moldovei cu Ţara

Românească, Marea Unire, independenţă, autonomie.

79

4×2=8puncte

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

IV. Găsiţi corespondenţa între cele două coloane A şi B, având în vedere că în coloana A sunt daţi ani iar în coloana B evenimente istorice.

A

B

1.1848

a. Proclamarea independenţei de stat a României

2.1864

b. Congresul de Pace de la Berlin

3.1878

c. Proclamaţia de la Izlaz

4.1866

d.Legea agrară

5.1918

e. Prima Constituţie a României

f. Marea Unire

5×2=10

puncte

V. Citiţi cu atenţie textul de mai jos. “ Pe temeiul dreptului firesc că fiecare naţiune poate hotarî liber, de soarta ei naţiunea română din Ungaria şi Ardeal doreşte acum să se folosească de acest drept şi reclamă pentru ea dreptul să hotarască singură aşezarea ei printre naţiunile libere”. (Declaraţia de la Oradea)

Pornind de la text răspundeţi la întrebări:

1. Precizaţi anul în care a fost semnată Declaraţia de la Oradea. (10 puncte)

2. Transcrieţi din text dreptul reclamat de naţiunea română.

3. Numiţi pe baza textului provincia românească în care a fost adoptată Declaraţia de

(8 puncte)

Oradea.

(8 puncte)

4. Stabiliţi modificarea aparută în statutul politico-juridic al României în 1918 faţă de

1859.

(11 puncte)

Precizaţi o

5. asemănare

între

un

program paşoptist

şi Rezoluţia de Alba Iulia.

(11puncte)

6. Precizaţi ce principiu a stat la baza Declaraţiei de la Alba Iulia.

80

(8 puncte) Total 56 puncte

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Barem

I. Câte 2 puncte pentru ordonarea corectă a fiecărui eveniment istoric: b, d, c, a.

4×2=8 puncte

II. Câte 2 puncte pentru fiecare propoziţie/frază alcătuită corect şi care se referă la

4x2=8 puncte

Câte 2 puncte pentru fiecare termen poziţionat corect: reforme, Marea Unire, Blaj

un eveniment din istoria românilor.

III

.

independenţă,

4×2=8 puncte IV.Câte 2 puncte pentru fiecare pereche corectă:

1-c; 2-d; 3-b; 4-e; 5-f

5×2=10

puncte

V. 1.Câte 10 puncte pentru răspunsul 1918.

2. Câte 8 puncte pentru răspunsul “fiecare naţiune poate hotărâ liber de soarta ei”.

3. Câte 8 puncte pentru răspunsul Ardeal

4. Câte 11 puncte pentru prezentarea modificării apărute în a anul 1918 în statutul politico-juridic al României.

5. Câte 11 puncte pentru orice asemanare prezentată.

6. Câte 8 puncte pentru menţionarea principiului autodeterminarii naţionale Total 56 puncte

Test de evaluare Clasa a VIII-a Unitatea de învaţare evaluată: România între democraţie şi autoritarism

I. Completaţi spaţiile libere cu noţiunile lipsă din lista de termeni de mai jos:

a

, 1923. În viaţa politică s-au manifestat mai multe partide politice, cele mai importante

fiind

elaborată în anul

După promulgat o serie de

realizarea

Marii

Uniri

din

anul

regele

Ferdinand

cea mai importantă find

şi

81

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Lista de termeni: 1859, Partidul Conservator, Constituţia, reforme, 1918, Partidul

Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal, Garda de Fier. puncte

2×5=10

 

II Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:

1.

România şi-a desăvârşit unitatea naţională în timpul regelui:

a.

Carol I

c. Ferdinand

b.

Carol al II-lea d. Mihai

 

2.

În urma Dictatului de la Viena România pierde:

a.

Basarabia c, NV Transilvaniei

b.

Bucovina d. Cadrilaterul

2×5=10 puncte

III. Răspundeţi pe scurt la următoarele cerinţe:

1.

Motivaţi necesitatea elaborării unei noi Constituţii în anul 1923.

2.

Explicaţi intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea Germaniei.

3.

Argumentaţi existenţa pluralismului politic in România interbelică.

 

4.

Explicaţi dispariţia Partidului Conservator de pe şcena politica românească.

4×10=40

puncte

IV. 1.Stabiliţi utilizând numai următoarele evenimente istorice două asemănări

monarhia constituţională din timpul lui Ferdinand si monarhia

şi o deosebire între

constituţională din timpul lui Carol al II-lea:

- instaurarea monarhiei constituţionale

- adoptarea Constituţiei din 1923

- existenţa regimului politic pluripartidist

- instaurarea monarhiei autoritare

- desfinţarea partidelor politice

3x5=15 puncte

2. Prezentaţi o cauză şi o urmare a adoptării Constituţiei din 1923.

2×5=10 puncte

3. Caracterizaţi un principiu care a stat la baza Constituţiei României din anul 1923 5 puncte

puncte

Total: 30

Barem I. Câte 2 puncte pentru fecare noţiune menţionată corect: 1918, reforme, Constituţie, Partidul Naţional Tărănesc, Partidul Naţional Liberal.

82

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

2×5=10

puncte

II.Câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect: 1.c; 2.c;

5×2=10 puncte

III. 1. Câte 10 puncte pentru precizarea necesităţii elaborării unei noi Constituţii.

2. Câte 10 puncte pentru explicarea oricăror cauze pentru care România a

intrat în război de partea Germaniei.

3.

Câte 10 puncte pentru precizarea existentei mai multor partide în România.

4.

Câte 10 puncte pentru prezentarea motivului dispariţiei Partidului

Conservator.

Total 40 puncte IV. 1. Câte 5 puncte pentru precizarea unei deosebiri şi câte 10 puncte pentru precizarea oricăror două deosebiri între monarhiile constituţionale din timpul celor doi regi. 3x5=15 puncte 2. Câte 5 puncte pentru prezentarea oricărei cauze si 5 puncte pentru prezentarea oricărei urmări a adoptarii Constituţiei din 1923. 5×2=10 puncte 3. Câte 5 puncte pentru prezentarea unui principiu care a stat la baza

Constituţiei.

83

Total 30 puncte

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Elemente de deontologie a evaluării în contextul creşterii calităţii actului educaţional

În procesul instructiv educativ un rol important îl are evaluarea. Evaluarea trebuie realizată de către persoanele care declanşează procesul instructiv educativ, dar trebuie realizată şi de către subiectul procesului educativ şi anume de către elev prin dezvoltarea capacităţilor sale de autoevaluare. Un educator, indiferent de materia pe care o predă elevilor trebuie să fie şi un bun examinator prin adoptarea unor metode şi tehnici de evaluare care să diminueze erorile în aprecirea rezultatelor şcolare. Arta şi tehnica de interogare, examinare, apreciere şi notare cu un grad mare de obiectivitate se învaţă 58 . Nici un profesor debutant nu va putea aprecia corect din toate punctele de vedere randamentul şcolar al elevilor,deoarece în această perioadă este nesigur şi foarte uşor înfluenţabil. Se considera în mod greşit că profesorii sunt apţi să evalueze doar pentru că stăpânesc conţinutul materiei şi implicit răspunsurile aşteptate din partea elevilor 59 . Prin această viziune ignorăm faptul că, de cele mai multe ori evaluarea se face în mod direct faţă în faţă cu elevul (exceptând probele scrise) şi pot interveni o serie de factori perturbatori care pot duce la distorsiuni în măsurarea răspunsurilor elevilor. Pentru o evaluare cât mai corectă şi mai obiectivă profesorii ar trebui să cunoască factorii psihologici care influenţează evaluarea, astfel încât să fie capabili să acţioneze pentru înlăturarea cauzelor erorilor apărute în notarea respectiv evaluarea elevilor. Totodată ei stăpânesc criteriile ştiinţifice – obiectivele cognitive, afective şi psihomotorii – care reprezintă cheia evaluării exacte şi obiective a rezultatelor elevilor, cât şi folosirea corectă a formelor, metodelor şi tehnicilor de evaluare 60 .

58 Gheorghe Tanasă, Metodica predării istoriei în şcoală, Iaşi, 1996, p. 214

59 Ibidem

60 Ibidem

84

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Evaluarea are un rol important ducând la stimularea elevilor deoarece are următoarele

funcţii:

- măsurarea progresului învăţării

- prezintă nivelul pregătirii elevilor

- evidenţiează calitatea cunoştinţelor

- ierarhizarea elevilor

- control

- orientarea asupra progresului şcolar

- orientarea şcolară şi profesională

- reglare a conduitei, efortului, stimulând motivaţia

Pentru o evaluare cât mai corectă care să corespundă cu nivelul cunoştinţelor elevului trebuie avute în vedere următoarele lucruri: obiectivitatea şi fidelitatea notării.

Criteriile notării obiective ar fi:

- evaluarea cunoştinţelor pornind de la programă, obiectivele de referinţă şi operaţionale

- evaluarea calităţii cunoştinţelor

- evaluarea deprinderilor practice

- evaluarea limbajului de specialitate folosit În practica pedagogică putem observa mai multe tipuri de examinatori:

- după gradul de exigenţă: - examinatori foarte exigenţi - examinatori echilibraţi

- examinatori indulgenţi (care dau uşor note mari elevilor ducând la supraevaluarea acestora în final dezinformându-i asupra nivelului lor de cunoştinţe).

- după comportamentul docimologic – indiferenţi (ignoră relaţia cu elevii)

- autoritari (doresc să-i domine pe

elevi intimidându-i şi având relaţii tensionate cu aceştia).

- optimist sau echilibrat (se

implică cu mult tact în procesul de evaluare şi nu numai, încurajându-i pe elevi)

Evaluarea implică în mod inevitabil şi personalitatea cadrului didactic,

pregatirea sa ştiinţifică, psihopedagogică şi metodică, structura sa temperamentală şi stilul

său didactic. Se poate realiza o

comparaţie între personalitatea profesorului şi cea a

85

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

examinatorului astfel încât nu orice profesor bun poate fi şi un examinator la fel de eficient, acestuia fiindu-i necesare calităţi care să confere evaluării un grad sporit de rigurozitate 61 . Din punctul nostru de vedere cele mai frecvente erori întâlnite în evaluarea elevilor la clasă, excluzând Tezele cu subiect unic şi examenul de Bacalaureat sunt:

- efectul,, Halo” în care situaţia şcolară a elevului îl va deruta cel mai mult pe profesorul debutant, care va avea dileme dacă un anumit elev va avea notele cele mai mici la materia sa, neştiind cum să procedeze, simţindu-se vinovat că nu a ştiut să-şi motiveze suficient elevii să înveţe mai bine la materia sa.

- efectul Pygmalion în care evaluarea se face din prisma părerii anterioare pe care şi-a făcut-o profesorul despre un anumit elev, acest defect apărând chiar şi la profesorii cu multă experienţă şi mai ales la cei care nu acceptă ideea de a fi contrazişi de către elevi, de a li se cere explicaţii privitoare la lecţie sau chiar la notarea unei lucrări(din punctul lor de vedere elevul nu ştie niciodată mai mult decât profesorul).

- efectul de Backwash care considerăm că se manifestă şi se va manifesta din ce în ce mai pregnant având în vedere presiunile care se fac pornind de la conducerea şcolii şi terminând cu părinţii elevilor în condiţiile în care admiterea la liceu şi la facultate se face pornind de la mediile obţinute de către elev în cei patru ani de şcoală la tezele cu subiect unic şi la Bacalaureat.

- Starea psihică de moment a profesorului, dispoziţia sa, gradul de oboseală, răbdarea pe care profesorii după un număr mai mare de ani petrecuţi la catedră încep să şi-o piardă înflunţând notarea elevilor, sau pot să cadă în cealaltă extremă supraevaluând evoluţiile elevilor. Printr-o bună pregatire psihopedagogică, prin talent înăscut şi în permanenţă modelat profesorul indiferent de specialitate poate elimina aceste erori astfel încât să se realizeze o evaluare cât mai obiectivă . În procesul de evaluare trebuie să se ţină cont şi de personalitatea elevilor. Aceştia se deosebesc între ei prin temperament, particularităţi psihofiziologice, potenţial ereditar, condiţii de mediu şi de educaţie, astfel încât profesorul ar trebui să-şi adapteze instrumentele de predare şi evaluare specificului fiecărui elev 62 .

61 Valentin Cosmin Blândul, Evaluarea progresului şcolar, în Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Oradea, 2003, p. 208

62 Ibidem, p. 209

86

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Pentru o evaluare cât mai obiectivă ar trebui eliminaţi factorii de presiune cum ar fi:

folosirea mediilor ca mijloc de admitere în liceu şi la facultate şi nu în ultimul rând conştientizarea elevilor că nu învaţă pentru note ci pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele. Nu în ultimul rând ar fi de dorit revenirea la admitere atât pentru liceu cât şi pentru facultate, astfel încât elevii să fie conştienţi că pentru a-şi continua studiile trebuie să promoveze un examen foarte riguros iar subiectele şi baremele să fie foarte clar concepute, astfel încât să nu existe posibilitatea de interpretare a subiectelor, respectiv a răspunsurilor. La nivelul clasei profesorul trebuie să fie foarte conştient de faptul că notele acordate trebuie să reflecte nivelul de cunoştinţe al elevului adaptat la nivelul întregii clase iar evaluarea trebuie realizată pe parcursul întregului semestru respectiv an şcolar, chiar dacă nu toate rezultatele vor fi consemnate în catalog Pentru ca evaluarea să fie cât mai obiectivă să reflecte nivelul cunoştinţelor elevului, considerăm că trebuie încurajat procesul de autoevaluare al elevilor, astfel încât la finalul unei evaluări scrise sau orale, după ce i s-au explicat lipsurile, acesta să fie capabil să se evalueze corect, crescându-i astfel încrederea în sine şi încurajându-l să se perfecţioneze. În ceea ce priveşte tezele cu subiect unic, considerăm că ele ar trebui date cu profesorii de la clasă, care vor supaveghea şi vor evalua lucrările propriilor elevi, deoarece acesta va fi mult mai obiectiv şi nu vor exista neînţelegeri între diferiţi profesori, de pe urma cărora să sufere elevii. În acelaşi timp nu vor exista diferenţe între notele de la clasă şi notele de la teză. Astfel nota va reflecta cunoştinţele elevilor dacă şi profesorul va fi interesat ca evaluarea să fie cât mai obiectivă şi nu îşi va favoriza elevii supraevaluându-i. În concluzie profesorii trebuie să fie conştienţi că nu au o meserie oarecare, că formează personalităţi, că modelează caractere, iar elevii trebuie „ modelaţi”astfel încât să-şi cunoască valoarea şi să-şi poată identifica locul în societate.

87

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Capitolul IV

Concluzii

Satul Crişeni, alături de celelalte sate din România au contribuit şi contribuie la păstrarea şî transmiterea tradiţiilor şi obieciurilor străvechi. Multe dintre ele s-au peirdut în negura vremurilor, dar cele care au rămas se cade a le păstra cu grijă, la loc de cinste. Am încercat prin această lucrare să reînviu spiritul de altădată a localităţii Crişeni, acel spirit ancestral, care a fost dintotdeauna sursa de viaţă al tăranului român, cel care i-a dat curaj de a merge mai departe, indiferent de împrejurări. Azi satul reprezintă o oază de linişte în mijlocul agitaţiei orăşeneşti. În ultima vreme au apărut foarte multe aşezăminte noi în Crişeni, deoarece orăşenii căutau un loc unde să-şi poată trage sufletul după zbuciumul zilei petrecute la oraş. Este important ca tinerii de azi să nu uite modul de a fi al înaintaşilor lor, deoarece sunt multe lucruri benefice de învăţat de la bătrânii satului fiindcă aceştia au trecut prin şcoala vieţii. Elevii şcolii din satul Crişeni, trebuie să cunoască cât mai multe informaţii despre localitate, biserică, şcoală, tradiţii, obiceiuri locale. În viitorul apropiat voi propune şi celorlalte cadre didactice din şcoală (diriginţii) să îşi rezerve o oră sau două pentru a prezenta o temă legată de localitatea Crişeni. Un alt gând al meu de viitor este acela de a amenaja în localitate sau în şcoală, un mic muzeu etnografic cu specific local, tocmai pentru a menţine vie imaginea trecutului. La elaborarea acestei lucrări am fost ajutat de către reprezentanţi ai Primăriei Crişeni, de domnul părinte Ioan Ardelean, de domnul Crişan Aurel, de elevi şi de bătrâni ai satului. Pentru ca o comunitate să se dezvolte normal este nevoie de o colaborare strânsă între biserică, şcoală şi consiliul local. Satul Crişeni nu ar fi atins nivelul de dezvoltare actual dacă această colaborare nu ar fi exisat.Ţin să mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat cu documentele şi materialele necesare la elaborarea acestei lucrări.

88

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Bibliografie

Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Fond.Prefectura Jud.Sălaj, Monografii sanitare, dos. 81 Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Fond.Prefectura Jud.Sălaj, Cartea de aur Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Fond.Primăria Zalău, Privilegii, dos. 10 Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Fond.Revizoratul Şcoalar, Monografii şcolare, dos.132 Arhivele Naţionale ale Statului Zalău, Fond.Banca Naţională Română, Monografia judeţului Sălaj, dos. 1 Arhiva Primăriei Crişeni, Cartea de aur-Cultul eroilor XXX-(1993),Bărbăţie şi credinţă-combatanţi sălăjeni.Evocări din războiul antifascist, Institutul de Istorie şi Teorie Militară, Buc XXX-(1992), Geografia României, IV, Regiunile pericarpatice,

Editura Academiei, Bucureşti. Ardelean Ioan,(2007), Monografia Crişeni, Crişeni Blândul Valentin Cosmin,(2003) Evaluarea progresului şcolar, în Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Oradea Crişan Aurel, (1972), Memoriu de activitate, Crişeni Crişan Aurel, (1965),Monografia satului Crişeni, Crişeni Dulamă Maria Eliza, (2002) Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în geografie, Cluj Napoca Godea, Ioan (1972). Monumente de arhitectură populară din nord-vestul

României. Vol I: Biserici de lemn din zona Barcău-Crasna.

89

Lucrare de grad I – ”Monografia satului Crișeni” – prof. Doru Surducan

Ghergariu, Leontin,(1973) , Meşterii construcţiilor monumentale de lemn din

Sălaj, AMET 1971-73: 255-273, Cluj

Ghergariu, Leontin,(1976) , Biserici de lemn din Sălaj, manuscris în Arhivele

Naţionale din Zalău, colecţia personală Leontin Ghergariu (actul 11 din 1976).

Cristache-Panait, Ioana şi Daia, Marinel, (1976), Noi rezultate ale cercetării

arhitecturii de lemn din Sălaj, Buletinul Monumentelor Istorice

Negoescu, Bebe,(2001), Românaşi, un sat din Ţara de sub munte, Editura New, Bucureşti Petrean-Păuşan, Ileana, Ghiurco, Ioan, Chende-Roman, Gheorghe,(2008), Bisericile de lemn din Salaj. Schite monografice; foto album", Ed. Silvania, Zalău Pop, Gr, (2005), Dealurile de Vest şi Campia de Vest,, Ed.Universităţii din Oradea, Oradea Pop, Viorel,(2003), Bobâlna: studiu monografic, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca Suciu, Coriolan,(1967-1968), Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România Tanasă Gheorghe,(1996), Metodica predării-învăţării istoriei în şcoală, Iaşi Zainea Ion,( 2001), Predarea şi învăţarea istoriei, Oradea

90