Sunteți pe pagina 1din 6

S t u d i i

S l ă t i n e n e, Anul VII, vol. XII, nr. 1/2013, Editura Hoffman, pp. 293-300.

SCHIMBĂRILE CLIMATICE GLOBALE O PROBLEMĂ PRIORITAR

Ioan MĂRCU Cătălina MĂRCU

Sistemul climatic cuprinde cinci mari componente atmosfera, hidrosfera, crios suprafaţa terestră şi biosfera — care sunt într-o continuă interacţiune. Climatul po afectat de orice factor care modifică radiația primită de la Soare, radiația reflectată emisă în spațiu, sau care modifică redistribuirea energiei în interiorul atmosferei şi atmosferă, suprafaţă terestră şi ocean. Înţelegerea schimbărilor climatice reprezintă o prioritate pentru comunitatea ştiinţifică.

A. Cauzele schimbărilor climatice pot fi naturale şi antropice. I. Factorii naturali care influenţează şi determină modificările climatice de durată grupaţi în două mari categorii: 1. factori cosmici (radiaţia solară cu ciclurile ei de variaţi funcţie de activitatea solară: 11 ani, 22 ani, 33 ani etc.; forma Pământului şi mişcăril poziţia axei polilor; zonalitatea termică) şi 2. factori geografici (relieful prin form dimensiune; suprafeţele acvatice; dinamica atmosferei; curenţii marini; mişcările tecto vegetaţia ş.a.).

a) Orbita Pământului 1 variază în timp (90-100 mii ani) de la un cerc aproape perfe

o elipsă foarte aplatizată şi invers. Consecinţele constau în modificarea cantităţilo căldură primite de la Soare de către cele două emisfere. 2

b) Unghiul de înclinare al axei terestre execută un du-tevino, între 22 şi 25

41.000 de ani. Amplificarea înclinări (de la 23 o 27’ cât este în prezent) ar ge

intensificarea contrastelor termice dintre vară şi iarnă, în zonele temperate şi reci.

c) Rotaţia conică, cu o durată de 26 mii de ani, determină migrarea polilor geograf

d) Variaţiile intensităţii solare (11, 88, 210 şi 2.300 de ani) 3 , modificările natural

unor parametri atmosferici 4 şi ai revoluţiei Pământului diminuează ori sporesc canti

totale şi anotimpuale de energie radiantă solară primite de suprafaţa terestră.

e) Modificarea câmpului magnetic terestru poate determina schimbări ale climei

inversarea polilor magnetici. f) Erupţiile vulcanice au rol de răcire a climei prin crearea unui ecran absorbant p radiaţia solară, constituit din nori de fum şi praf, picături de acid sulfuric, dioxid de ca vapori de apă etc. 5 Conform geologilor, vulcanii s-ar putea reactiva la fiecare 400.

*

Prof. dr. Colegiul Naţional „I. L. Caragiale“. Bucureşti ** Cercet. dr. Institutul de Geografie al Academiei Române, Bucureşti

1

Excentricitatea orbietei Pământului, oblicitatea planului elipsei şi precesia echinocţiilor fac parte din ciclul Milankovi

2 În prezent, în Emisfera Nordică primăvara şi vara sunt mai lungi cu şapte zile decât toamna şi iarna, iar în Em Sudică, toamna şi iarna sunt mai lungi cu şapte zile.

În anii când numărul petelor solare creşte, vremea pe Pământ este mai rece şi mai umedă, iar în anii când nu acestora scade, timpul este mai cald şi mai uscat. Conform NASA, în septembrie 2011, pe suprafaţa Soarelui s-a pr uriaşă tornadă solară, capabilă de a înghiţi cinci planete de dimensiunile Terrei. La câteva ore de la produ fenomenului, înălţimea tornadei a atins circa 200.000 km. Masa de gaze avea temperaturi cuprinse între 50. 2.000.000 o C, iar viteza de deplasare era de aproximativ 300.000

(http://www.revistamagazin.ro/content/view/9703/21/).

Ponderea gazelor din compoziţia atmosferei a variat foarte mult de la atmosfera primitivă (8-10% azot, 10-15% dio carbon, 60-70% vapori de apă, 8-10% alţi componenţi) la cea actuală (circa 78% azot, 21% oxigen, 0,03% dio carbon, sub 1% vapori de apă şi sub 1% alţi componenţi) (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 72).

La 07.06.1912, în Munţii Katmai, din Alaska, a avut loc o puternică erupţie. Cantitatea de materie expulzată estimată la 33 miliarde tone. Praful şi cenuşa au acoperit vaste regiuni din nord-vestul Americii de Nord, ridicându-se în stratosferă, unde au rămas aproximativ un an. Din cauza radiaţiilor reţinute şi reflectate (circa 10% din radiaţia s pe întreaga planetă iernile au fost mult mai friguroase şi verile mult mai răcoroase. Erupţiei vulcanului Tambora din Insula Sumbawa (Indonezia), care a avut loc la 05.04.1815, i-a urmat aşa-numitul „a vară“ (1816) din cauza calamităţilor generate de el în Europa şi America de Nord. Coloana de gaze sulfuroase pro

5

4

3

S t u d i i

S l ă t i n e n e, Anul VII, vol. XII, nr. 1/2013, Editura Hoffman, pp. 293-300.

500.000 de ani. În urmă cu circa 74.000 de ani în Sumatra a avut loc o „supereru Consecinţele asupra climei au fost majore: valorile temperaturilor medii au scăzut c 10 o C. Ca urmare, omenirea a ajuns în pragul dispariţiei. Analizele ADN au demon faptul că pe toată suprafaţa planetei au mai supravieţuit doar 11.000 de oameni. În pre o astfel de erupţie s-ar putea produce în Wyoming (S.U.A.), unde caldera Yellowston întinde pe 2.500 km 2 (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 43-45). Aşa cum sintetizează Brînduşa Chiotoroiu (1997, p. 36), „există şi opinii care susţ activitatea vulcanică nu determină răcirea ci, dimpotrivă, efectul de seră, din cauza cre concentraţiei bioxidului de carbon din atmosferă şi ca urmare, scăderea stratului de ză şi gheaţă polară precum şi expansiunea oceanelor.“ g) Impactul meteoriţilor cu suprafaţa terestră poate avea efecte precum ră aerului, din cauza diminuării insolaţiei de către praful ridicat în atmosferă, ori încăl acestuia, din cauza şocului provocat de viteza mare a meteoriţilor. Încălzirea aerul forma monoxid de azot (prin disocierea moleculelor de oxigen şi azot) care prov subţierea sau găuri în stratul de ozon. h) Modificarea pe termen lung a proceselor de schimb între atmosferă şi ocean. Aceşti factori naturali s-au manifestat de la începuturile existenţei planetei, pân prezent, ducând în timp la numeroase schimbări paleoclimatice, care au lăsat ampr puternice în scoarţa terestră, descifrate în mare parte prin cercetările întreprinse în dec timpului. II. Activităţile antropice care pot genera schimbări climatice certe sunt defriş accelerate şi consumul prin ardere a unor cantităţi din ce în ce mai mari de combu fosili, contribuind la modificarea concentraţiei atmosferice a gazelor cu „efect de seră“ 6 emisia unei varietăţi de aerosoli 7 . În consecinţă, proporţia de CO 2 8 din atmosferă cr determinând implicit sporirea „efectului de seră“ al acestuia. S-a dovedit faptul că dio de carbon este răspunzător în proporţie de 40% de formarea „efectului de seră“ şi ultimii 200 de ani ponderea sa din atmosferă a crescut cu 34%, de la 280 ppm la 350 (circa 75% din această creştere este cauzată de arderea combustibililor fosili, iar 25% defrişări şi arderea lemnului) (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 97-98). Referindu-se la aceste aspecte, iată ce scria într-un ziar din S.U.A., citat de Grida Ţicleanu N. (2006, p. 99-100): „Planeta albastră e bolnavă. Are călduri şi friso Transpiră şi respiră necontrolat, din cauza unui «metabolism» total dereglat. Sânge albastru, contaminat, şi-a schimbat, pe ici şi colo, culoarea, iar vâscozitatea lui modificat. Unele «vase sanguine» s-au necrozat. Cauza combinaţia nefericită defrişările iraţionale şi poluare – ambele, scăpate de sub control. Rezultatul perfidul de seră. Ritmul actual al agresiunii economice asupra leanului civilizaţiei umane nu s opri, dacă diriguitorii lumii nu vor interveni energic pentru a se diminua măcar deza care deja a început. O mare parte dintre vietăţile Terrei (inclusiv cele umane) vor subco

de la vulcan a urcat până la 40 km în atmosferă. Perdeaua de cenuşă rezultată a obturat radiaţia provenită de la iar consecinţele au fost catastrofale: în toată Emisfera Nordică, primăvara acelui an a fost foarte rece, cu geruri şi până în luna iulie; în multe regiuni a fost foamete şi au avut loc tulburări sociale (în Brazilia, Elveţia, Franţa ş.

America

(http://www.revistamagazin.ro/content/view/4608/8/).

de

Nord

a

avut

loc

un

adevărat

exod

spre

sudul

contin

Acest efect constă în reţinerea parţială în atmosferă a radiaţiilor solare de undă scurtă (între 0,2 şi 4 µm, cu un ma jurul valorii de 0,6 µm) reflectate de suprafaţa terestră sub formă de radiaţii calorice de undă lungă. La nivelul pl efectul de seră este în medie de 33 o C. În absenţa acestui fenomen, temperatura medie la suprafaţa Pământului ar 18 o C (Chiotoroiu Brânduşa, 1997, p. 13). Studiile efectuate arată că până în anul 2050, concentraţia gazelor cu „ef seră“ (exceptând vaporii de apă) dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot, ozonul şi gazele din clorfluorcarbonului se va dubla, ceea ce va genera o creştere cu 1,5-4,5 o C a temperaturii medii anuale la sup

terestră (Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2002, p.156).

Aerosolii sunt particule minuscule aflate în suspensie în atmosferă, definite convenţional ca particule cu diametre 3 -10μm (10 -6 m). Emisia sulfurilor prin arderea biomasei şi sulfurilor conţinute de combustibilii fosili conduc la for aerosolilor de sulf, în timp ce arderea biomasei şi a altor combustibili fosili produce aerosoli cu conţinut de carbon. 8 Cel mai important gaz cu efect de seră şi cu cea mai rapidă rată de creştere a concentraţiei atmosferice.

7

6

S t u d i i

S l ă t i n e n e, Anul VII, vol. XII, nr. 1/2013, Editura Hoffman, pp. 293-300.

în următoarele decenii, din lipsa hranei, înecate, intoxicate ori îmbolnăvite de epid dintre cele mai imprevizibile.Tot mai numeroşi specialişti iau în calcul consecinţele negative ale răzb geoclimatic şi încercările de manipulare ale climei 9 . În prezent, pentru provoc precipitaţiilor norii sunt „însămânţaţi“ cu iodură de argint, iar pentru distrugerea norilo grindină, se folosesc rachete şi proiectile de mare calibru. Se consideră, însă, că u dintre tehnicile războiului geoclimatic nu pot fi controlate în totalitate, iar efectele p extrem de periculoase pentru mediui natural şi societate. Dacă efectele induse de om asupra climei sunt distincte de variaţiile naturale impune cu necesitate înţelegerea şi identificarea semnalului indus de către omenir pofida instabilităţii de fond a variabilităţii naturale a climei.

B. Schimbări climatice produse în era noastră au fost numeroase: în sec Europa (inclusiv bazinul mediteranean) a avut un regim pluviometric asemănător actual; perioada secolelor II-IV s-a caracterizat printr-o intensificare a precipitaţiilor; se V a fost cald şi uscat atât în Europa, cât şi în America de Nord; secolul IX, în Europa, a mai umed şi mai rece; în secolele X şi XI clima a fost foarte caldă şi uscată; în secolu s-au declanşat furtuni puternice pe Atlanticul de Nord, iar în secolul XIV zăpezi abund au acoperit Europa; intervalul 1550-1850, din cauza scăderii temperaturilor, a fost n „mica epocă glaciară“ 10 (Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2002, p. 156). Opiniile speciali privind cauza scăderii temperaturii aerului între secolele XIV şi XIX sunt diferite. consideră ca principală cauză încetinirea Golfstream-ului, iar alţii, scăderea radiaţiei s şi/sau erupţiile unor vulcani. Măsurătorile sistematice asupra temperaturii aerului (începute după anul 185 studiile elaborate pe baza valorilor termice pentru Emisfera Nordică, au pus în eviden creştere a temperaturii de circa 0,6 o C 11 în secolul XX (mai pronunţată în Zona Ecuato America de Nord şi Asia – între 0,4 şi 0,8 o C). Cantităţile de precipitaţii au crescut c până la 1% pe decadă în regiunile de la latitudinile medii şi mari şi cu 0,2 până la 0,3 decadă în regiunile tropicale continentale, iar frecvenţa precipitaţiilor intense a crescut 4%. Conform unor observaţii recente, în Europa temperatura medie a crescut în secolu cu până la 1,2 o C, iar precipitaţiile medii din nordul continentului şi vestul Federaţiei Rus sporit cu 10-40% (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 95) Începând din anul 1961, până în 1980, s-a semnalat o tendinţă accentuată de ră iar din anul 1980 evoluţia s-a inversat, temperatura începând să crească, în decen înregistrându-se şase dintre cei mai calzi ani. Excepţional a fost 1998 când media ter anuală a globului a atins cele mai mari valori. Dar seria recordurilor anilor calzi nu s-a aici, în continuare decada 2002-2012 a fost declarată cea mai caldă din cei 160 de a înregistrări ale temperaturii globale.

9 În războiul din Vietnam „s-a încercat prelungirea sezoanelor ploioase – prin pulverizarea conţinutului a 50.0 containere cu iodură de argint, n.n. – şi transformarea rutelor de aprovizionare într-o masă de noroi pentru împied deplasării convoaielor“ (Deac L. A., Străinu E., 2000, p.163-164). Conform autorilor citaţi (Deac L. A., Străinu E., p.171), „Fenomenele geoclimatice petrecute în ultimii ani în România ne înclină să credem că ţara noastră a fost ţinta virtuală a unor metode de ducere a războiului geofizic. Cel puţin în ultima perioadă de timp, s-au manifestat un alarmant de fenomene geoclimatice, necaracteristice statistic prin amploare, intensitate şi frecvenţă a arealului geografic. România este oricând expusă factorilor distructivi ai unor calamităţi şi catastrofe […]. Inundaţiile catas alternează în ultimul deceniu cu secetele prelungite, însoţite în anumite zone de alunecări de teren şi mişcări sei care, deşi au fost relativ mici în intensitate, prin caracteristicile lor nu pot fi explicate“.

10 Sunt considerate printre principale efecte ale „micii ere sau epoci glaciare“: migrarea vikingilor din Islanda sau ch Groenlanda (şi stingerea acestui tip de societate) şi dispariţia civilizaţiei maya, din cauza secetelor prelungi Peninsula Yucatan (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 92). 11 Totuşi, încălzirea nu este uniformă pe tot Globul, în unele arii producându-se răciri.

S t u d i i

S l ă t i n e n e, Anul VII, vol. XII, nr. 1/2013, Editura Hoffman, pp. 293-300.

Fenomenele El Niño – Oscilaţia Sudică 12 au devenit mai frecvente, mai persisten mai intense, începând cu mijlocul deceniului opt, în comparaţie cu ultimii 100 de an consideră că în intervalul 1997-1998 s-a produs cel mai puternic El Niño. Conform scenarii, creşterea temperaturii cu 3 o C în secolul actual, ar generaliza fenomenul El Ni toată Emisfera Sudică, începând din 2050, şi producerea unor ierni severe şi lun Emisfera Nordică, începând cu anul 2010 (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 104).

C. Efectele încălzirii globale. Urmare a cercetărilor efectuate de oamenii de ş din întreaga lume s-a recunoscut ca realitate certă fenomenul de „încălzire globală“. În consecinţă, au fost emise o serie de scenarii — unele mai sumbre, mai catastr decât altele (posibilitatea realizării în spaţiu şi timp fiind incertă) — prin care, până în 2050, din cauza dublării concentraţiei gazelor cu „efect de seră“, temperaturile globale vor creşte cu 1,5-4,5 o C. Această situaţie va afecta:

Stratul de zăpadă, care acoperă iarna, în prezent, circa 62% din suprafaţa Euras aproape întreaga Americă de Nord situată la latitudini mai mari de 35 o , se va re semnificativ, atât ca suprafaţă, cât şi ca durată (Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2002, p. În regiunile polare, sporirea evaporaţiei ar conduce la creşterea nebulozităţii precipitaţiilor sub formă de ninsoare. Calotele de gheaţă ocupă în prezent o suprafaţă de circa 34.000.000 km 2 . În celei antarctice, conform unor studii, încălzirea ar conduce, în 250 de ani, la creştere 0,5% a volumului de gheaţă şi la scăderea cu aproximativ 30 cm a nivelului Ocea Planetar. Alte scenarii indică topirea rapidă a părţii vestice a calotei glaciare şi la creşt cu circa 6 m a nivelului Oceanului Planetar. Creşterile considerate iniţial, cu 3 o C a temperaturii medii anuale şi cu 12 cantităţilor de precipitaţii până la sfârşitul secolului XXI, ar dubla viteza de topire a ca glaciare groenlandeze, care îşi va reduce volumul cu 3% determinând o creşte nivelurilor oceanelor cu aproximativ 20 cm. Alte studii mai recente prevăd o creşte temperaturii globale a Pământului de până la 5 sau chiar 6ºC chiar în condiţiile scă poluării industriale. Gheţarii montani, cum sunt cei din Alpi, Himalaya şi Anzi, se află într-un pr accentuat de retragere. Cei din Alpii Austriei şi-ar putea restrânge suprafaţa la jumă până în anul 2050, dacă temperatura medie anuală ar creşte cu 3 o C. Permafrostul se extinde pe 20-25% din suprafaţa terestră, fiind prezent în regi polare, subpolare şi pe munţii înalţi din zonele tropicale şi temperate. Creşt temperaturilor face ca permafrostul să se dezgheţe foarte repede pe o adâncime de ci m. O creştere a temperaturilor medii cu 2 o C ar determina retragerea cu 700 km a celu Canada şi cu 500-700 km a celui din Rusia. În regiunile înalte din China, permafr actual se va reduce cu 40-50%. Nivelul Oceanului Planetar, conform scenariului, va creşte cu 0,3-0,5 m până în 2050 şi cu 1 m până în 2100. Ca urmare, mii de kilometri de ţărmuri vor fi inundate ecosistemele specializate din regiunile costiere vor fi afectate. Totodată, se vor pro

12 Fenomenul El Niño (încălzire anormală a apei Oceanului Pacific în largul coastelor vestice ale Americii de Sud responsabil în America Latină de uscăciunea care afectează NE Braziliei, N Amazoniei, coasta pacifică a A Centrale şi Mexicul şi de umezeala accentuată din S Braziliei şi NV Perului. Pe teritoriul Africii produce inundaţii, în estică, şi secete şi extinderea deşertificării, în Sahel. Procesul de deşertificare este amplificat şi în Rajahstan ( Componenta rece, La Niña, este generatoare de căderi impresionante de precipitaţii, de inundaţii (în Columbia, Asi Estică etc.) şi de uragane violente (uraganul George a afectat continentul american în regiunea litoralului M. Carai Golfului Mexic, producând pagube în valoare de 3,3 mlb. dolari). În ultimii 100 de ani s-au produs 23 de fenomene E şi La Niña, această frecvenţă fiind legată, probabil, de încălzirea globală.

S t u d i i

S l ă t i n e n e, Anul VII, vol. XII, nr. 1/2013, Editura Hoffman, pp. 293-300.

modificări ale interacţiunii ocean-atmosferă, care se vor răsfrânge prin feed-back, as climei 13 (Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2002, p. 158-159). Regiunile costiere ale căror ecosisteme sunt fragile, fiind dependente de are inundabile şi de plaje riscă să se reducă cu 50-100 m dacă apa oceanului va creşte m, iar circa 345.000 km de ţărmuri dens populate de pe Glob vor fi ameninţate de inun Ar putea avea de suferit şi recifii coraligeni (din cauza schimbării temperaturii apei grosimii sedimentelor) şi mangrovele. În cazul estuarelor, apa ar pătrunde adânc în lu lor, determinând retragerea spre amonte a animalelor de apă dulce şi a speciilor de pla Ciclul hidrologic (transferul permanent de apă între ocean, atmosferă şi conti poate fi influenţat prin intensificarea proceselor de evaporaţie şi evapotranspiraţie, ca rândul lor pot determina creşterea cantităţilor de precipitaţii. Experimentele au arătat latitudini mari cantitatea de precipitaţii ar putea creşte cu peste 10% în timpul iernii, i cele mici va scădea (vor fi în cantităţi mai ridicate în Danemarca, Germania şi nordul R şi mai mici în sudul Portugaliei, Spaniei şi Greciei). Creşterea temperaturii va intensifi evaporarea apei din sol, reducând astfel umezeala acestuia 14 . Vegetaţia şi ecosistemele (sisteme ecologice unitare rezultate din interacţiunile d biocenoze şi biotopurile corespunzătoare) situate la latitudini medii ar migra spre latitud mai mari, speciile de foioase devenind mai frecvente decât coniferele. La latitudinile mari, creşterea cu 2 o C a temperaturii medii anuale ar face ca pădurile de conifere s apropie cu 4-5 o latitudine de Polul Nord. În aceste condiţii, tundra din nordul Europe Asiei ar putea să dispară. De asemenea, regiunile cu vegetaţie semiaridă ar deveni a consecinţa finală fiind extinderea deşerturilor. În cazul munţilor, vegetaţia alpină va spre vârfurile înalte, restrângându-şi astfel arealele. Circulaţia termohalină 16 poate fi perturbată de modificarea climei. Încălzirea poa determine în viitor o încetinire a acestei circulaţii, cu efecte directe asupra cond climatice regionale din ambele emisfere. Variabilitatea sistemului climatic ar putea tinde chiar spre o nouă glaciațiune, to din cauza încălzirii climatice globale, care, prin uniformizarea salinității și temper apelor Oceanului Planetar, ar modifica traseul curenților oceanici calzi și ar fav înaintarea calotelor de gheață (Bogdan Octavia, Costea Sanda, 2013, p. 252-253). În final, consecinţele complexe ale acestui proces de încălzire vor afecta nu componentele mediului planetar ci însăşi societatea umană, prin modificări major domenii desosebit de importante resursele de apă, producţia agricolă, utilizare calitatea terenurilor, aşezările omeneşti, distribuţia diferitelor boli ş.a. care vor pun dificultate economiile ţărilor afectate. Astfel, secetele severe şi inundaţiile catastro induse de încălzirea climatică, constituie reale dezastre ecologice cu urmări nefaste p multe milioane de locuitori ai regiunilor afectate. Tot astfel, efectele diminuării recoltelo regiunile unde practicile agricole nu se pot adapta rapid, ar reduce resursele de hran piaţa mondială, finalizându-se cu efecte nefaste în plan social. Totuși, în literatura de specialitate există și păreri diferite ale oamenilor de știință De exemplu profesorul Antonio Zichichi, fizician și președinte al Federației Mon a Oamenilor de Știință, consideră că „radiațiile cosmice au o influență covârșitoare

13 Creşterea temperaturilor suprafeţelor oceanice va extinde aria favorabilă producerii ciclonilor tropicali şi v frecvenţa acestora. Fenomenul El Niño care dereglează circulaţia atmosferică şi oceanică va fi intensificat.

Un studiu efectuat în SUA a dus la concluzia că sporirea cu 1-2 o C a temperaturii aerului şi diminuarea cu cantităţilor de precipitaţii, vor conduce la diminuarea cu peste 50% a resurselor de apă din regiunile aride şi sem Consecinţele vor fi catastrofale pentru vegetaţia din semideşert.

15 Pentru Europa se consideră că o creştere cu 5 o C a temperaturilor medii anuale şi cu 10% a cantităţilor medii anu precipitaţii ar putea genera înaintarea cu circa 1.000 km spre nord a actualelor zone mari de vegetaţie.

16 Circulaţia termohalină este fenomenul de deplasare a unor mari mase de apă la scară globală, datorită diferenţe temperatură, densitate şi salinitate ale apei marine şi prin aport de apă dulce.

14

S t u d i i

S l ă t i n e n e, Anul VII, vol. XII, nr. 1/2013, Editura Hoffman, pp. 293-300.

sistemul nostru solar traversează zone din galaxie în care există densități stelare difer că o masă considerabilă a acestora presupune inducerea unei temperaturi mai ridicat timp ce zonele cu mai puține stele duc spre glaciațiuni“. Un sceptic al încălzirii clim este și profesorul David Bellamy, botanist, care consideră că „și dacă ar fi adevărată de sporire a concentrației CO 2 în atmosferă cu 5%, în 10 ani, lucrul acesta nu ar avea influență asupra mediei fenomenului de încălzire globală!“, reliefând rolul benefi bioxidului de carbon în procesul de fotosinteză, afirmând chiar că „nu crede, în n variantă, că acest gaz ar putea modela caracterul climatic al Terrei, într-un ecosiste metabolismul în echilibru. Nu defrișărilor, pentru a nu avea probleme cu bioxidul de car (Ionescu Al., 2009, p. 121).

D. În loc de concluzii. Problema schimbărilor climatice, a efectului de seră mediului înconjurător, constituie în prezent o problemă prioritară a ONU. Pericolu distrugere şi de degradare a mediului înconjurător, desfăşurat în timp mai scurt, po enorm, cu consecinţe dezastruoase pentru locuitorii Terrei. Aceste schimbări provocate direct de activităţile antropice, omenirea fiind direct răspunzătoare de ac modificări, faţă de cele climatice unde factorii determinanţi sunt cei naturali. La Conferinţa ONU privind schimbările climatice, ţinută în decembrie 2007, în secretarul general Ban Ki-moon, la care au participat majoritatea liderilor lumii, a arăt ne aflăm în prezent în pragul unei noi revoluţii, a unor schimbări majore, numită economiei ecologice“ prin care să reducem influenţa activităţii antropice as schimbărilor climatice. Dacă factorii naturali nu pot fi opriţi în manifestările lor, în schimb acţiunea nefa factorilor antropici, care contribuie la acest scenariu sumbru“ poate fi diminuată complet înlăturată prin: reducerea de emisii de gaze cu „efect de seră“; elimin substanţelor de poluare şi degradare a mediului, în special a cantităţilor ce depă capacitatea de regenerare a sistemelor naturale; printr-o dezvoltare economică durab limitele posibilităţilor ecologice, păstrând astfel „planeta verde“ şi pentru generaţiile viito

BIBLIOGRAFIE

Bălteanu D., Şerban Mihaela (2005): Modificările globale ale mediului. O evaluare interdisciplinară a incertitudinilo Coresi, Bucureşti. Bogdan Octavia, Costea Sanda (2013): Încălzirea și schimbarea climei, capitol în Climatologie generală, Edit. „Lucian Blaga“, Sibiu. Chiotoroiu Brânduşa (1997): Variaţiile climei la sfârşitul mileniului II, Edit. Leda, Constanţa. Ciulache I., Ionac Nicoleta (2002): Schimbări climatice globale cauze şi efecte, Terra 1-2/ 2001. Ciulache I., Ionac Nicoleta (2005): Consecinţele schimbărilor climatice asupra resurselor de apă, agricole şi silvice, 2002/2004. Deac L. A., Străinu E. (2000): Armele mileniului 3. Războiul geoclimatic, Edit. Sophia, Bucureşti. Dragne Dana (2003): Schimbări climatice la nivel global, în Cercetarea integrată a mediului şi dezvoltarea durabilă Ars Docendi, Bucureşti. Floria Ioana (2012): Tornadele şi trombele marine hazarde climatice, Revista Magazin, nr. 9703, Buc

(http://www.revistamagazin.ro/content/view/9703/21/).

Greene C (2012): Climate change. The winters of our discontent, Scientific American, December. Gridan T., Ţicleanu N. (2006): Încălzire globală sau glaciaţiune?, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Ionescu, Al. (2009): Încălzire globală? Un adevăr care deranjează, un neadevăr care convine, capitol în Trăim ticăloși, Edit. Eurolobby, București. Mărculeţ Cătălina (2003): Schimbarea climatică indusă de gazele cu efect de seră şi aerosoli. Cauze antropice, cap Pop, C., Factorii care determină variabilitatea şi schimbarea climatică, ISBN 973-0-03253-X, Bucureşti. Mărculeţ Cătălina, Popa-Titoveanu Gh., Mărculeţ I. (2008): Aspecte privind schimbările climatice globale, Liceul p şi viitor, Vol. V, Bucureşti. Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina (2013): Schimbările climatice globale, un coşmar?, Simpozionul Municipal Interdisc „Visul“, 3 aprilie 2013, Secţiunea 2, Discipine socio-umane, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti. Tişcovschi A., Marin M. (2005): Secolul XXI un secol torid?, Terra 2002/2004, Bucureşti. Tudor G. (2006): Erupţii care au schimbat soarta lumii, Revista Magazin, nr. 4608, Bu

(http://www.revistamagazin.ro/content/view/4608/8/).