Curs 5 Tranzactii comerciale

Potrivit GATS, serviciile care fac obiectul schimburilor comerciale internationale includ
orice prestare de servicii din orice sector de activitate fiind aceptate doar serviciile care fac
obiectul unor acorduri guvernamentale.
Potrivit acestui acord, exista 4 modalitati de furnizare a servicii:
1. Furnizarea prin deplasarea consumatorilor la locul ofertei,
2. Furnizarea serviciilor, pe teritoriul unei tari membre acordului GATS de catre persoane
juridice stabilite legal in aceste tari, dar care apartin altei tari membre,
3. Furnizarea/livrarea transfrontaliera consta in furnizarea unui serviciu de pe teritoriul
unui stat membru in teritoriul unui stat membru in teritoriul altui stat membru GATS,
4. Prestari servicii de catre persoane fizice (ofertanti) care temporar se deplaseaza pe piata
unui alt stat membru GATS.
Principalul obiectiv al acordului GATS este:
obtinerea unei eficiente economice sporite pentru sectorul de servicii din tarile semnatare
GATS, datorita unei mai bune alocari a resurselor precum si sporirii accesului la aprovizionarea
cu servicii calitativ mai bune si la costuri mai reduse.
Alaturi de GATS tarile semnatare au negociat si alte acorduri multiguvernamentale la
nivel regional. Astfel de acorduri sunt la nivel UE: Acordul privind piata unica europeana.
Odata cu aprobarea programului pentru piata unica europeana in 1987, accentul in politica
comunitara a fost pus pe organizarea reglementarilor si statelor din diferitele sectoare de
activitate in scopul de a se constitui un set de masuri pe baza unor principii comune cu scopul de
a dezvolta la modul unitar diferitele sectoare de servicii de pe piata unica europeana.
Astfel, ca optiune de politica comerciala sunt:

Subventii acordate de guvernele tarilor membre UE,

Dreptul de control al tarii gazda asupra unei investitii in tara gazda,
Recunoasterea reciproca a furnizorilor/ofertantilor de servicii in toate tarile membre UE,
Stabilirea dreptului tarii gazda de a o controla furnizorii si consumatorii de servicii.
In 2006, Comisia Europeana a raportat ca masurile promovate ca urmare ale strategiei de

la Lisabona au fost puse in aplicare de tarile membre UE in proportie de 75%.

Obiective ramase in suspensie:
Liberalizarea incompleta a energiei si transporturilor,
Reforma privind sistemul european referitor la proprietatea intelectuala.

Curs 5 Tranzactii comerciale

Directiva privind serviciile a urmarit realizarea pietei interne unice europene pentru
servicii, prin suprimarea tuturor barierelor administrative si juridice dintre tarile membre
UE, care puteau impiedica dezvoltarea activitatilor din sectorul tertiar al acestor tari.
Aceasta directiva prevedea: libertatea de stabilire si prestare a serviciilor in oricare din
tarile UE.
Prima varianta a acestei directive stabilea regula tarii de origine conform careia,
furnizorii de servicii puteau sa-si ofere serviciile lor in alte tari UE, altele decat tara lor de
origine, fara a fi obligati sa se supuna unor reguli administrative si legale din aceste tari.
In plus derectiva prevedea prerogativa de a supraveghea si controla cerintele
administrative si juridice, exclusiv pentru tara de origine a furnizorului.
Un alt obiectiv de interes pentru directiva serviciilor a fost nomenclatorul de
aplicabilitate al acestui obiectiv, prin care:
au fost excluse de la directiva, serviciile de sanatate publica sau private, serviciile de

transport, jocurile de noroc, profesii si activitati care participa la exercitiul autoritatilor

publice si fiscalitatea.
Au ramas sub influenta directivei serviciile de interes economic general: serviciile de
distributie, serviciile postale, prelucrarea deseurilor, serviciile de purificare a apei si
serviciile energetice.
In varianta actuala Directiva UE privind serviciile include:
1. Obligativitatea tarilor UE de a respecta furnizorii de servicii, in sensul de a putea sa le
ofere posibilitatea de a-si promova/oferi serviciile lor in alta tara decat cea de rezidenta,
fara ca acestia sa fie obligati sa-si infiinteze sedii pe teritoriul altei tari membre UE.
2. Drepturile consumatorilor de servicii, de a se aproviziona din alte tari membre UE fara
a fi limitati prin masuri discriminatorii si/sau restrictive, promovate de catre autoritatile
acestor state sau de catre autoritatile din tara de origine a prestatorilor de servicii.
3. Directiva include reguli in ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene in directia
asigurarii liberalizarii circulatiei serviciilor pe teritoriul UE.
4. Directiva prevede aplicarea unui mecanism de examinare de catre fiecare stat a
propriei legislatii in domeniu, cu scopul de a permite identificarea situatiilor in care
regulile aplicate contravin jurisprudentei Curtii Europene.
5. Criteriile de autorizare a furnizorilor de servicii se mentin si trebuie sa indeplineasca
cateva conditii:
Transparenta: informarea furnizorilor privind criteriile de autorizare,
Nediscriminarea,

Curs 5 Tranzactii comerciale

Proportionalitatea: statele membre nu pot impune obligatia autorizarii decat in situatia in
care exista un interes general, caz in care se recomanda inlocuirea sistemelor de autorizare cu
simple notificari.
6. Directiva prevede simplificarea administrativa, respectiv crearea/infiintarea de puncte
unice de contact in fiecare tara membra UE, care sa ofere informatii si sa permita
indeplinirea formalitatilor administrativ legale privind stabilirea unei prezente
comerciale permanente pe teritoriul unui stat UE si prelucrarea electronica a formalitatilor
7. Directiva serviciilor nu prevede obligatii pentru statele membre UE de a privatiza anumite
activitati din diferitele sectoare ale economiei nationale.
Sunt 2 situatii in care firma actuala a Directivei Serviciilor nu se aplica:
a) Pentru serviciile publice oferite de stat gratuit, serviciile educationale, culturale, sociale,
justitie,
b) Pentru serviciile reglementate la nivel comunitar, prin instrumente speciale: servicii
financiare, transport, telecomunicatii, energie si financiare.
Un alt acord la nivel regional este Acordul Nord American pentru Comertul liber
(NAFTA).
NAFTA se refera in general la tranzactiile cu servicii intre tarile din America de Nord
(Canada, Mexic, SUA), contine precizari privind investitiile in servicii, comert transfrontalier cu
servicii, servicii de telecomunicatie.