Universitatea Polithenica Bucureti

Facultatea de Electronic, Telecomunicaii i Tehnologia Informaiei

Standardul IEEE 802.15.4

Felea Iulian-Ionu
442A

Cuprins:
1. Privire de ansamblu
2. Arhitectura protocolului
a. Nivelul fizic
b. Nivelul MAC
c. Nivelurile superioare
3. Modelul de retea
a. Tipuri de noduri
b. Topologii
4. Arhitectura transportului de date
5. Fiabilitate i securitate
6. Concluzii

1. Privire de ansamblu
Standardul IEEE 902.15.4 este specific nivelului fizic si controlului de acces la mediu
pentru retelele wireless personale cu rata scazuta (Low Rate Wireless Personal Area Network).
Acest standard este folosit ca baza pentru specificatiile ZigBee, ISA100.11A,
WirelessHART si MiWi, fiecare dintre acestea extind standardul prin implementarea de noi
niveluri care nu sunt definite in 802.15.4. Ca alternativa pentru a construi un Internet wireless
ncorporat poate fi folosit standardul 6LoWPAN care reprezinta un acronimul de la IPv6 over
Low Power Wireless Personal Area Network si deasemenea si protocoalele standard ale
Internetului.
Standardul IEEE 802.15.4 intentioneaza sa ofere niveluri fundamentale inferioare de
retea unui tip de retea personala wireless (WPAN) care se concentreaz pe cost scazut,
comunicare omniprezenta de viteza redusa intre dispozitive. Accentul se pune pe comunicare
foarte low-cost cu dispozitivele din apropiere care contin foarte putina sau chiar deloc
infrastructura de baza si intentioneaza sa exploateze acest lucru pentru un consum redus de
energie.
Framework-ul de baza pleaca de la un concept de cu o raza de comunicare de 10 metri si
o rata de transfer de 250 kbit/s. Sunt acceptate compromisuri pentru a favoriza dispozitive
embedded chiar si cu cerinte de putere mai mici, prin definirea nu unul, ci chiar mai multe nivele
fizice. S-au definit initial rate de transfer mai mici de 20 si 49 kbit/s, iar in revizuirea actuala a
mai fost adaugata si o rata de 100 kbit/s.
Deasemenea chiar si rate de transfer mai mici pot avea efect asupra consumului de
energie. Dupa cum s-a mentionat deja, principala caracteristica de identificare a IEEE 802.15.4
printre WPAN este importanta realizarii de costuri extrem de mici de productie si functionare si
simplitate tehnologica, fara a sacrifica flexibilitatea sau generalitatea comunicatiei.
Printre caracteristicile importante sunt incluse rezervarea in timp real a sloturilor, evitarea
coliziunilor prin CSMA/CA si suport integrat pentru comunicatii securizate. Dispozitivele includ
deasemenea functii de gestionare a energiei, cum ar fi link-uri de calitate si detectare a energiei.
Dispozitivele ce suporta IEEE 802.15.4 pot folosi una din cele trei tipuri de benzi posibile
de frecventa de functionare.

2. Arhitectura protocolului
Dispozitivele sunt concepute sa interactioneze unele cu celelalte intr-un concept simplu
de retea wireless. Definirea nivelelor de retea se bazeaza pe modelul OSI, desi numai nivelurile
inferioare sunt definite in standard, se intentioneaza interactiunea cu nivelurile superioare,
eventual folosind subnivelul IEEE 802.2 Logical Link Control de accesare MAC printr-un
substrat de convergen. Implementarea se poate baza pe dispozitive externe sau pur si simplu sa
fie incorporate ori dispozitive de auto-functionare.

IEEE 802.15.4 stiva de protocoale

a. Nivelul fizic
Nivelul fizic este nivelul initial in modelul de referinta OSI utilizat in intreaga lume.
Denumit si PHY, acesta furnizeaza serviciul de transmitere al datelor, precum si interfata cu
entitatea de management al nivelului fizic, care ofera acces la fiecare functie de management al
nivelului si mentine o baza de date de informatii cu provire la retelele personale aferente. Astfel,
PHY gestioneaza fizic transiverul RF(Radio Frequency) si efectueaza selectarea canalului,
energia si functiile de management al semnalului. Acesta functioneaza pe una din cele trei
frecvente posibile fara licenta:
868.0-868.6 MHz: pentru Europa, ce permite un canal de comunicare (2003), extins la
trei (2006)
902-928 MHz: America de Nord, pn la zece canale (2003), extins la treizeci (2006)
2400-2483,5 MHz: la nivel mondial se folosesc pn la aisprezece canale (2003, 2006)

Versiunea originala a standardulului 2003 precede doua nivele fizice bazate pe tehnici de
imprastiere directa a spectului de secventa (DSSS, Direct Sequence Spread Spectrum): una care
lucreaza in benzile 868/915 MHz, cu rate de transfer de 20 i 40 kbit/s, i una n banda de 2450
MHz cu o rat de 250 kbit/s.

Revizuirea din 2006 imbunatateste ratele maxime de date ale benzilor 868/915 MHz,
aducandu-le pentru a sprijini 100 si 250 kbit/s si chiar mai mult. Deasemenea continua prin a
defini patru nivele fizice, in functie de metoda de modulatie utilizata. Trei dintre ele postreaza
abordarea DSSS: in benzile 868/915 MHz, folosind fie BPSK (Binary phase-shift keying
(BPSK)) sau QPSK (Quadrature phase-shift keying (QPSK)), in banda de 2450 MHz folosind
QPSK. O alternativa este definirea unui strat optional pentru nivelul 868/915 MHz folosind o
combinatie de BPSK si ASK (Amplitude-shift keying (ASK)), deasemenea PHY 868/915 MHz
suporta si comutare dinamica.

Dincolo de aceste trei benzi, grupul IEEE 802.15.4c a considerat recent deschise si
benzile 314-316 MHz, 430-434 MHz si 779-787 MHz in China, in timp de grupul IEEE
802.15.4d a definit un amendament la 802.15.4 2006 pentru a sprijini noua banda de 950-956
MHz in Japonia. Primele modificari standard de catre aceste grupuri s-au lansat in aprilie 2009.
In august 2007, a fost lansat IEEE 802.15.4a extinzand cele 4 nivele fizice PHY
disponibile la inceputul lui 2006 la 6, incluzand un PHY care foloseste secventa directa de banda
ultralarga (Direct Sequence ultra-wideband UWB) si unul folosind chirp spread spectrum (CSS).
Pentru PHY UWB sunt alocate frecvene n trei intervale: sub 1 GHz, ntre 3 i 5 GHz, i ntre 6
i 10 GHz, iar pentru CSS PHY este alocat un spectru n banda ISM de 2,450 MHz.
n aprilie 2009 IEEE 802.15.4c i IEEE 802.15.4d au eliberat extensii pentru nivelurile
fizice deja disponibile cu cateva aditionale: unul in banda 780 MHz folosind O-QPSK(Offset

QPSK) si MPSK, si altul pentru 950 MHz folosind GFSK (Gaussian frequency-shift keying) sau
BPSK.
IEEE802.15.4e a fost infiintata pentru a defini un amendament MAC al standardului deja
existent 802.15.4-2006 care adopt o strategie de salt de canal pentru a mbunt i pieele
industriale in cretere, robustetea impotriva interfetelor externe si persistenta estomparilor cailor
multiple. In februarie 2012 Asociaia Consiliulului pentru Standarde IEEE a aprobat IEEE
802.15.4e.

b. Nivelul MAC
Controlul de acces la mediu (medium access control MAC) permite transmiterea de cadre
MAC prin utilizarea canalului fizic. Pe langa serviciul de date, acesta ofera o interfata de
management si gestioneaza accesul la canalul fizic. Acesta controleaza deasemenea validarea
cadrelor, garanteaza intervalele de timp si se ocupa de asocierile dintre noduri. In cele din urma
ofera servicii sigure.

De retinut faptul ca standardul IEEE 802.15 nu utilizeaza 802.1D sau 802.1Q intrucat nu
face schimb de frame-uri de Ethernet. Formatul frame-ului fizic este specificat in IEEE802.15.42011 in sectiunea 5.2. Acesta este creat de faptul ca majoritatea nivelelor fizice IEEE802.15.4
suporta doar cadre de pana la 127 de bytes(protocoale de adaptare a nivelului, cum 6LoWPAN
ofera scheme de fragmentare pentru a suporta pachete de dimensiuni mai mari de la nivelul de
retea).
c. Nivelurile superioare
Acest standard nu defineste alte straturi de nivel superior si substraturi de
interoperabilitate. Specificatii precum 6LoWPAN si ZigBee sunt construite pe baza acestui
standard. Deasemenea stive precum TinyOS, Unison RTOS, DSPnano RTOS si Contiki
utilizeaza cateva elemente hardware de IEEE802.15.4.

3. Modelul de retea
a. Tipuri de noduri
Standardul defineste doua tipuri de nod de retea.
Prima dintre ele este dispozitivul cu funcionalitate deplin (full-function device FFD).
Acesta poate servi n calitate de coordonator de reea personal care funcioneaza ca un nod
comun. El pune in aplicare un model de general de comunicare care ii permite sa comunice cu
orice alt dispozitiv, se bazeaza deasemenea si pe mesaje, caz in care este denumit un coordonator,
numit coordonator PAN atunci cand acesta este responsabil pentru intreaga retea.
Pe de alta parte, exista si dispozitive cu functii reduse (reduced-function devices RFD).
Acestea sunt menite sa fie extrem de simple, cu cerinte de comunicare reduse foarte modeste si
din acesta cauza poate comunica doar cu FFD-uri si nu pot actiona in calitate de coordonatori.
b. Topologii
Retelele pot fi construite fie punct-la-punct sau in stea. Cu toate acestea, fiecare retea are
nevoie de cel putin un FFD pentru a putea lucra in calitate de coordonator al retelei. Retelele sunt
formate din grupuri de dispozitive separate prin distante adecvate. Fiecare dispozitiv are un
identificator unic pe 64 de biti si daca sunt indeplinite anumite conditii, se pot folosi si
identificatori pe 16 biti ce poate fi utilizat intr-un mediu restrans, si anume in interiorul fiecarui
domeniu PAN in comunicatie se va folosi identificatori de 16 biti.

IEEE 802.15.4 stele si peer-to-peer

Retelele peer-to-peer(punct-la-punct) pot forma modele arbitrare de conexiuni, iar
extinderea acestora este limitata doar de distanta dintre fiecare pereche de noduri. Ele sunt
menite sa serveasca drept baza pentru retele ad hoc ce sunt capabile sa realizeze managementul
automat si auto-organizare. Deoarece standardul nu defineste un nivel de retea, rutarea nu este
suportata direct, dar un astfel de strat suplimentar poate adauga suport pentru comunicatiile
multihop. Se mai pot adauga restrictii suplimentare topologice, standardul mentioneaza o grupare
de tip arbore ca i structura ce exploateaza faptul ca un RFD poate fi asociata numai cu un singur
FFD la un moment dat pentru a forma o retea unde RFD-urile sunt frunzele arborelui, si cele mai
multe noduri sunt FFD-uri. Structura poate fi extinsa mai generic ca o retea de tip plasa ale carei
noduri sunt clustere de retele de tip arbore cu un coordonator local pentru fiecare grup, in plus
fata de coordonatorul global.

IEEE 802.15.4 grupare de tip arbore

Deasemenea este suportata si un model de retea de tip stea, pentru care coordonatorul va
fi neaparat nodul central. O astfel de retea poate aparea atunci cand un FFD decide sa creeze
propriu PAN si se autodeclara coordonatorul retelei, dupa alegerea unui identificator unic PAN.

Dupa aceea alte dispozitive care sunt complet independent de toate celelalte de tip stea se pot
alatura retelei nou create.

4. Arhitectura transportului de date

In general se folosesc diferite frame-uri ca si unitate de baza in transportul de date, iar

pentru acest standard sunt specificate patru tipuri fundamentale de frame-uri, data frame,
acknowledgement, beacon si MAC command frames, care ofera un compromis rezonabil intre
simplitate si robustete. In plus, un coordonator poate defini si utiliza totodata un superframe, in
acest caz sunt impuse doua limite ce actioneaza si asigura sincronizarea cu alte dispozitive,
precum si informatii de configurare. Un astfel de superframe este format din saisprezece sloturi
de lungimi egale, care pot fi impartite intr-o parte activa si o parte inactiva, in care coordonatorul
poate intra in modul de economisire a energiei si nu isi mai poate controla propria retea.
Dispute intre superframe-uri pot aparea intre limite, dispute ce pot fi rezolvate cu
CSMA/CA. Fiecare transmisie trebuie sa termine inainte de sosirea celui de-al doilea beacon.
Asa cum am mentionat inainte, aplicatii cu cerinte lungimi de banda bine definite pot folosi pana
la sapte domenii de una sau mai multe intevale de timp lipsite de dispute pana la sfarsitul
superframe-ului. Prima parte a superframe-ului trebuie sa fie suficienta pentru a oferi servicii la
structura retelei si dispozitivelor alese. Superframe-urile sunt utilizate de obicei in contextul
dispozitivelor cu latente de timp mici, ale caror asociatii trebuie pastrata chiar daca sunt inactive
pentru perioade lungi de timp.
Transferurile de date catre coordonator necesita un beacon de sincronizare a fazei, daca
este cazul, urmata de transmisia CSMA/CA, iar confirmarea este optionala. Transferurile de date
de la coordonator urmaresc de cele mai multe ori cererile dispozitivelor: daca se folosesc
beacon-uri, acestea sunt folosite pentru a semnaliza cererile, coordonatorul recunoaste cererea si
apoi trimite datele in pachete care sunt recunoscute de dispozitiv. Acelasi lucru se face si in
momentul cand nu se utilizeaza superframe-uri, numai ca in acest caz nu exista beacon-uri pentru
a urmari mesajele in asteptare.
Retelele punct-la-punct pot utiliza pentru a realiza comunicarea intre doua dispozitive fie
CSMA/CA, fie mecanisme de sincronizare, in timp ce in modurile "structurate", unul dintre
dispozitive trebuie sa fie coordonatorul retelei.
In general toate procedurile implementate urmeaza o clasificare tipica cerereconfirmare/indicatie-raspuns.

5. Fiabilitate i securitate
Mediul fizic este accesat printr-un protocol CSMA/CA. Retelele care nu folosesc
mecanisme de beacon utilizeaza o variatie fara sloturi care se bazeaza pe ascultarea mediului,

echilibrat cu un mecanism de revenire intamplatoare exponentiala. Transmisiile de date comune

utilizeaza sloturile nealocate cand se folosesc beacon-uri, caz in care confirmarile nu sunt
necesare.
Mesajele de confirmare pot fi optionale in anumite situatii, caz in care se presupune ca sa transmis cu succes. Oricare ar fi cazul, daca un dispozitiv nu este capabil sa proceseze un frame
la un moment dat, pur si simplu nu confirma primirea acestuia. In acest caz se poate efectua in
urma luarii unei decizii daca sa continue retransmiterea de un anumit numar de ori dupa
expirarea unei interval de timp sau sa o abandoneze.
Prin simpla estimare a cererii maximizarii bateriei dispozitivelor, protocoalele tind sa
favorizeze metodele care conduc la aceasta, implementand controale periodice pentru mesajele in
asteptare, se obtin frecventele de care aplicatia are nevoie.
In ceea ce priveste securitatea comunicatiei, subnivelul MAC ofera facilitati care pot fi
valorificate de catre nivelurile superioare pentru a atinge nivelul dorit de securitate. Procesele
nivelelor superioare pot specifica cheile pentru a efectua o criptare simetrica pentru a proteja
payload-ul si a-i limita accesul la un grup de dispozitive sau doar o legatura punct-la-punct,
aceste grupuri de dispozitive pot fi specificate in listele de acces controlat. Mai mult decat atat,
MAC-ul calculeaza controale de periodice intre receptii succesive, pentru a se asigura daca
cadrele mai vechi sau de date care nu mai sunt considerate valabile nu transcend la nivelurile
superioare.
Pe langa aceasta metoda de securitate, mai exista si modul MAC nesigur care permite
listele de acces controlat doar ca un mijloc pentru a decide asupra acceptarii cadrelor conform
sursei lor.

6. Concluzii
Acest standard este specific retelelor wireless personale cu rata scazuta, reusind sa fie
implementat cu succes in cadrul dispozitivelor de comunicare de mici dimensiuni pentru care
este necesar sa se realizeze transferul de date cu un cost scazut, consum redus de energie oferind
siguranta transmiterii securizate a datelor la distante intre 10 si 20 de metri. Deasemenea este
folosit ca baza de dezvoltare pentru diferite specificatii precum ZigBee, ISA100.11A,
WirelessHART si MiWi ce sunt folosite cu succes in cadrul dispozitivelor casnice, aducand astfel
conceptul de home automation mai aproape de realitate.

Bibliografie :
IEEE Standard for Local and metropolitan area networks Part 15.4: Low-Rate
Wireless Personal Area Networks (LR-WPANs) IEEE Std 802.15.42011, IEEE Computer
Society, New York, USA, September 2011
www.standards.ieee.org/getieee802