Mateiu Ion Caragiale

Sihastrul i umbra
Minunea Sfntului Grigore Papa
De furia furtunii au nu te temi, strine
Cu searbd chip, ce singur, prin cea, treci gemnd,
De te vei pierde-n codri amar va fi de tine,
Nu vezi cum fierb nori negri la zare fulgernd?
Ascult vntul rece n apriga-i mnie
Ce sumbru vaier smulge stejarilor trufai,
St gata s porneasc nprasnica urgie
Cereasc, i mai pregei? - oprete ai ti pai!
Chiar pasrea de noapte ce-a cobe-n selb ip
La cuibu-i se ntoarce n turnul prsit
S-i oploeasc puii i, tremurnd, n prip,
Tot ce e viu s-ascunde de spaim npdit.
Hai, dar, n sihstria din vechile ruine
De te adpostete i tu, rmi la mine.
- Nu, nu pot, mi rspunse cernitul cltor,
De buna ta primire sorit sunt s n-am parte,
Pleca-voi nainte, n noapte, sunt dator
S merg fr-ncetare i fr el, departe,
i nu tii de odihn ce sete mi-e, ce dor...
- Rmi, i locuina-mi tu ia-o drept a ta,
Ca i cum tu stpnul ai fi, iar eu strinul,
Gsi-vom nuntru cu ce ne ospta,
Vom mpri frete azima, mierea, vinul,
Apoi la vatra cald, pndi-vom blnda clip,
Cnd Somnul, fiu al Trudei, trecnd i pe la noi,
Ne va atinge geana, cu molcoma-i arip,
i-nfiorai de vise, dormi-vom amndoi,
n vreme ce afar, n bezna fulgerat
Va chinui pdurea furtuna-nverunat.
- Nu, suspinnd mi zise ciudatul cltor,
Prin negur-nainte, porni-voi... sunt dator!
Micat de graiu-i dulce, sunnd abia, sfios
Eu l privii mai bine. O nobil tristee
Adnc ntiprit pe chipu-i mult duios,
i adumbrea de farmec semeaa frumusee.
Privirea sa cea neagr n taina-i oglindit,
Purta sfietoare o jale nesfrit.
Urmai a-i spune totui: Nu struiesc, strine,

Dar nu pot nici pricepe de ce oare-nfruntnd

Primejdia furtunii slbatice, haine,
Tu fr el n noapte mergi singur lcrmnd,
Ce poate s te-ndemne, ce poate s te-mbie
A rtci prin bezn sub crunta vigelie?
- Vai, mi rspunse dnsul, aa sunt osndit
A-mi ispi pcatul, altmintreli nu pot face,
M leag pe vecie un vechi blestem cumplit,
Odihn s nu aflu, nici linite, nici pace,
n mant mohort de tainic cltor
Prin oarba-ntunecime un blnd rtcitor.
Nu sunt om viu, ci umbr, aievea-ntruchipat
n boiul ce pe lume avut-am altdat,
Cnd paloul i cuca domneasc am purtat;
Dar patima m-mpinse la grea nelegiuire...
..............................
De-atunci trecut-au veacuri i tot n-am fost iertat.
Eu ziua dorm, n racl, n arsa mnstire,
Sub lespedea pe care-mi st numele spat,
i m detept cu groaz ca iar s plec plngnd,
Cnd lin s-aterne noaptea din slav pogornd.