Sunteți pe pagina 1din 21

1.

ASPECTE TEORETICE
INDEPENDENTA

PRIVIND

DEPRINDERILE

DE

VIATA

Despre deprinderi psihologul american Sean Covey spunea ca ele


" il insotesc continuu pe om, putand reprezenta un mare ajutor dar si
un mare handicap: unele il pot propulsa, asigurand succesul actiunilor
sale, altele il pot trage in jos pana la ratarea completa" ( Sean Covey,
"Cele 7 deprinderi ale adolescentilor eficienti", ed.Simon&Schuster,
1998).
Deprinderile ne insotesc permanent , au caracter de
automatism.Unele sunt abilitati de a face ceva, altele sunt priceperiin
relatiile cu oamenii; unele au caracter concret, altele sunt mai
abstracte, mai putin palpabile, insa tot atat de importante.
Deprinderile de viata independenta sunt acele " abilitati tehnice
si psihosociale, insusite pana la automatism, care ii permit individului
sa duca o existenta normala, fara a depinde de asistenta din partea
societatii si folosind oportunitatile pe care societatea le ofera"
I.2- CATEGORII DE DEPRINDERI DE VIATA
Se pot distinge mai multe categorii de deprinderi care se
formeaza pe parcursul socializarii copilului/tanarului, acestea
instalandu-se treptat si contribuind la formarea unei personalitati
adaptate din punct de vedere social si cultural.
Astfel, putem distinge:
a)

Deprinderi de viata zilnica

b) Deprinderi privind gestiunea locuintei si folosirea


resurselor comunitare:
c) Deprinderi privind managementul banilor
d) Deprinderi privitoare la ingrijirea personala/sanatatea:
e) Deprinderi vizand dezvoltarea sociala
f)

Deprinderi necesare pentru integrarea profesionala

I.3-DEPRINDER SPECIFICE COPIILOR/TINERILOR DIN INSTITUTIILE DE


OCROTIRE

-cea mai numeroasa categorie de clienti pentru insusirea


deprinderilor de viata independenta o reprezinta copiii/tinerii care au
suferit un regim indelungat de institutionalizare.
-o serie de situatii de viata specifice vechilor institutii cu
repercursiuni profunde la nivelul deprinderilor dobandite de
catre copii/tineri:
1. ambientul era depersonalizat, copiii/tinerii nu dispuneau de un
mobilier de folosinta proprie sau obiecte personale.
2. Furtul si insecuritatea erau incurajate
3 copilul nu era stimulat sa se perceapa pe sine ca pe un individ
responsabil, capabil sa decida asupra propriului destin.
4. copiii/tinerii nu cunosteau alimentele de baza si compozitia felurilor
de mancare pe care le serveau.Aveau dificultati in a se organiza in
magazine dupa alimentele care le-ar fi fost necesare
5- nu erau solicitati sa participe la gospodarirea centrului, pe motiv ca
regulile de igiena nu permiteau.
6. marea parte a procesului educativ reducandu-se la pregatirea
lectiilor pentru scoala si uneori la petrecerea timpului liber, insa tot in
spatial inchis al centrului
7. cei mai multi dintre tineri nu cunosteau unde si cum sa se sdreseze
pentru gasirea unui loc de munca.
8. in conditii de austeritate, copiii/tinerii din institutii obisnuiau sa
utilizeze ca moneda de schimb orice obiect sau cadou pe care il
primesc
9. - o alta caracteristica este o pronuntata dependenta de grup
10 copiii/tinerii institutionalizati mai pot fi caracterizati printr-o slaba
responsabilizare fata de viata lor in general.
I.4-

PRINCIPII

METODOLOGICE

ALE

FORMARII SI

DEZVOLTARII

DEPRINDERILOR DE VIATA INDEPENDENTA


Asa cum se mentioneaza in standard (3.2.4.) " pregatirea pentru
viata independenta este o forma particulara de educatie nonformala,
participativa, de stimulare si dezvoltare personala."

Formarea si dezvoltarea de deprinderi se poate face in doua


modalitati:
- ca o activitate organizata cu scopul formarii si dezvoltarii unor
deprinderi de viata independenta;
- ca o latura a diferitelor activitati educative la care participa
copiii/tinerii din institutiile rezidentiale sau in cadrul ingrijirii la asistent
maternal profesionist.
Ciclul formarii deprinderilor cuprinde trei etape principale
si anume:
1.Definirea deprinderii : generarea de exemple, incurajarea
repetarii verbale si a actiunii, corectarea intelegerilor gresite;
2.Promovarea
unor
deprinderi
performante
prin: asigurarea conditiilor pentru a practica sub supraveghere si cu
asigurarea unui feedback adecvat, evaluarea performantei, emiterea
unor recomandari de corectare;
3.Asigurarea
mentinerii
durabile
a
deprinderii
prin: oportunitati pentru practica personala, stimularea autoevaluarii
si a ajustarilor de comportament.
Dezvoltarea deprinderilor de viata independenta reprezinta un
proces de lunga durata, un proces prin care prin activitati si experiente
coordonate si progresive copiii/tinerii sunt ajutati sa devina competenti
din punct de vedere social, emotional, fizic si cognitive.
Dezvoltarea porneste de la nevoile generale ale copiilor/tinerilor.
Ea presupune colaborarea intre diferite institutii si organizatii
care se angajeaza sa lucreze impreuna pentru indeplinirea unui scop
comun.
Dezvoltarea acestor deprinderi se bazeaza pe relatii personale
intre client si formatorul de deprinderi.
Asa cum se mentioneaza in standardul 4 privind dezvoltarea
deprinderilor de viata independenta " activitatile nu mizeaza pe
privatiune, nu se sprijina pe constrangeri, iar orice abuzz in acest sens,
ce contravine reglementarilor in vigoare, este sanctionat".

Va trebui eliminata pe cat posibil si participarea la activitati in


virtutea unei motivatii exclusiv extrinseci ( de teama sau cu
gandul la obtinerea unei recompense).
Trebuie sa asiguram participantilor stimulente corespunzatoare
Capacitatea de a-I motiva pe adolescenti este considerata una
dintre conditiile principale de reusita in dezvoltarea deprinderilor de
viata independenta.
Deprinderile de viata reprezinta competente si comportamente
reale; de aceea formarea, in masura in care urmareste sa inzestreze
clientul cu abilitati noi sau imbunatatite, trebuie sa foloseasca metode
bazate pe invatarea prin participare active.
Achizitionarea unor deprinderi cere identificarea si folosirea
acelor ocazii de a practica si aplica deprinderile ce se doresc a fi
invatate.
Un alt principiu ce trebuie avut in vedere este de a structura
formarea numai dupa luarea in considerare a parerilor, propunerilor,
initiativelor manifestate de copii/tineri.
Pentru a ajuta la formarea unei deprinderi, formatorul trebuie sa
parcurga o serie de pasi:
- sa evalueze nivelul real al insusirii deprinderilor,
- sa motiveze copilul/tanarul,
-

sa-si stabileasca orele de "predare" si locul potrivit pentru


acestea,

sa-si constituie un grup de copii/tineri cu care va lucra si sa-l


armonizeze,

"predarea" propriuzisa,
sa stimuleze copilul/tanarul sa incerce singur ceea ce a
invatat, deci sa-si asume riscul,
sa ofere un feed back corespunzator.

Este bine ca activitatea de dezvoltare a deprinderilor de viata


independenta sa inceapa de timpuriu in conditii de maxima

disponibilitate educative si atunci cand deprinderile se pot invata in


armonie unele cu celelalte si nu in disonanta.
Programele de formare a deprinderilor pot incepe in jurul
varstei de 8 ani si se pot prelungi pana dupa 18 ani, in functie
de evaluarea deprinderilor insusite. Formatorul trebuie sa
actioneze conform cadrului de referinta si nivelului copiilor , tinand
cont daca copiii au dificultati in dezvoltarea cognitive.
Pentru a facilita invatarea este recomandabil sa se foloseasca in
primul rand discutiile de grup, intrucat acestea stimuleaza schimbul
liber de opinii si ii ajuta pe copii/tineri sa-si clarifice anumite idei,
sentimente, atitudini.. Discutiile merg foarte bine daca sunt provocate
de o scurta povestire, un studiu de caz prezentat anterior.
Pe langa discutii, recomandate a se folosi sunt si dezbaterile:
brainstormingul, jocul de rol, analiza de caz, jocurile, practicarea
deprinderilor.
I.5- ABORDAREA DIFERENTIALA A DEPRINDERILOR DE VIATA LA
DIFERITE VARSTE
Orice deprindere este specifica unei anumite categorii de
varsta : la varste mai mici asteptam deprinderi simple, concrete, in
timp ce la varste mai mari asteptam deprinderi complexe, cu grad mai
ridicat de abstractie.
Totusi copiii/tinerii nu invata deprinderile in ordine cronologica;
este posibil ca unii copii/tineri cu o varsta mai mare sa fi emis o
deprindere pe care semenii lor au invatat-o la o varsta mai mica. Acest
lucru este cu atat mai mult posibil cu cat unii copii/tineri au avut
experienta mai multor plasamente si intreruperi succesive in educatie.
Practica
asistentei
sociale
a
copilului/tanarului
necesita cunoasterea procesului de dezvoltare a acestuia de la
stadiul de sugar neajutorat la acela al adultului independent,
deoarece pentru a judeca daca vreunul din aspectele emotional, social
sau de personalitate este anormal, acestea trebuiesc comparate cu
limitele normalului pentru grupul de varsta respectiv.
Trebuie sa avem in vedere insa ca acei copii nascuti
prematur in mod tipic dobandesc deprinderile mai tardiv decat alti
copii de aceeasi varsta . Prematuritatea are efecte negative asupra
dezvoltarii copilului.Dezvoltarea psihomotorie poate fi incetinita; la
varste mai mari unii dintre ei vor fi neindemanatici, labile afectiv, iar la

varsta scolarizarii pot sa aiba greutati in insusirea scrisului, cititului sau


a calcului arithmetic.
De asemenea, chiar daca majoritatea copiilor dobandesc
anumite deprinderi la o varsta specifica, este important sa stim ca
dezvoltarea se produce intr-un ritm individualizat. Exista si situatii cand
copiii pot inregistra un progres intr-un anumit domeniu ( de exemplu
invata sa pronunte mai devreme cuvinte monosilabice), in timp ce alte
abilitati nu inregistreaza progrese ( de exemplu coordonarea motorie).
Daca copilul prezinta o usoara intarziere in dezvoltarea abilitatilor
dintr-un anumit domeniu, aceasta nu constitutie neaparat o mare
problema. Daca totusi apar motive de ingrijorare este bine sa
consultam specialistii.

DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR DE VIATA INDEPENDENTA LA COPILUL


INSTITUTIONALIZAT
ROLUL PERSOANEI DE REFERINTA..
DEFINITIE:
Deprinderile de viata independenta sunt abilitati psiho-sociale insusite
pana la automatism,care ii permit individului sa duca o existenta
normala fara a depinde de asistenta din partea societatii si folosind
oportunitatile pe care viata le ofera.
In formarea deprinderilor de viata independenta pornim de la
o serie de premise :
-prevenirea gravidiei adolescentine
-incurajarea tolerantei si intelegeri inter -etnice
-prevenirea
imbolnavirilor sexuale
-promovarea
se descurca singur

consumului

de

capacitatii

141f55b

roguri

adolescentului

sau
de

a
a-

Dezvoltarea deprinderilor de viata independenta reprezinta un


proces complex , prin care beneficiarii, prin activitati, experiente
progresive si coordonate, sunt ajutati sa devina competenti din punct
de vedere social, emotional, moral, fizic si cognitiv.

Pregatire pentru viata independenta este o forma de educare nonformala, participativa, de stimulare si dezvoltare personala , care cauta
sa imbine metode si atitudini specifice mai multor feluri de
profesionisti (asistent social , psiholog , lucrator social).
Lucratorul social este cel care desfasoara activitati de dezvoltare
a deprinderilor de viata independenta.
Lucratorul are in vedere motivatia tinerilor de a lua parte la un astfel
de program, el nu trebuie sa impuna participarea , activitatile nefiind
obligatorii,impuse si rigide.
Deprinderile de viata independenta se pot incadra in urmatoarele
domenii :
-competente de viata
-informatii despre sanatate
-gandire practica
-cunoasterea resurselor comunitare
-planuri de viitor
-pregatirea pentru viata independenta
lucratorul trebuie sa posede unele din cele mai importante
calitati :empatia,disponibilitate de comunicare , ascultarea activa.
Lucratorul social este persoana de referinta pentru 1-2 copii ,el este
formator al deprinderilor de viata independenta ;petrece alaturi de
copii momente de viata de grup,pune in evidenta si experimenteaza
acele deprinderi de viata independenta ce doresc a fi explicate si
invatate.
Procesul de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta,
trebuie sa inceapa de timpuriu, atunci cand deprinderile pot fi invatate
in armonie unele cu celelante si nu in disonanta.
(standard 4.2 pag 17)
In O.U nr. 48 din 30/03/2004pentru dezvoltarea standardelor
minime obligatorii (S.M.O) Privind Serviciul pentru dezvoltarea
deprinderilor de viata independenta se mentioneaza:

''.activitatile nu mizeaza pe privatiune ,nu se bazeaza


pe constrangeri,iar orice abuz in acest sens, ce contravine
reglementarilor in vigoare,este pedepsit. ''
Tanarul trebuie sa fie sustinut sa-si formeze deprinderi de
administrare a banilor in viata de zi cu zi ,precum si de planificare a
venitului corespunzator propriilor nevoi si obiective. Astfel la nivelul
centrelor rezidentiale se pot organiza activitati care sa creeze
premisele dobandirii de catre tineri a abilitatilor de realizare a
bugetelor si de organizare a economiilor ; de utilizare a serviciilor
bancare ; abilitati de prevenire a problemelor legate de economia
personala.
Activitatile de recreere -socializare(activitati de petrecere a
tmpului liber orientate spre cunoasterea si relationarea cu ceilanti
copii) reprezinta o forma de socializare in grupul de egali.
Aceste activitati contribuie la formarea unor abilitati si deprinderi
pentru care copilul manifesta interes , precum si la dezvoltarea si
cultivarea unor talente , crearea unor oportunitati pentru copii, pentu a
avea optiuni si initiativa.
Totodata prin aceste activitati de petrecere a timpului liber se
elimina comportamentele deviante care conduc la izolarea
individului respectiv ,fata de comunitate.
Cele mai importante tipuri de obiective avute in vedere in
organizarea timpului liber trebuie sa priveasca sustinerea deprinderilor
sociale normale si a activitatilor fizice , in functie de afinitatile si
placerile fiecarui copil.
Pentru copilul protejat in regim rezidential , timpul liber ocupa o
mare parte din zi. Timpul nu trebuie sa devina datorita lipsei de
experienta si competenta profesionala, un timp''de asteptare''.
Personalul este implicat direct in dezvoltarea deprinderilor de
viata independenta ;personalul este cel care supravegheza activitatile
copilului ,este cel care ii observa comportamentul , ii vede inclinatiile
spre un anumit domeniu de activitate
intr-un cuvant este cel care
ii indruma pasi pe tot parcursul sederii in institutie.
Relatia personal-copil nu poate fi comparata cu relatia parintecopil ,dargrija adecvata pentru fiecare copil este esentiala pentru
formarea unor ''pachete de cunostiinte'' care il vor ajuta dupa iesirea
din sistem.

Lucratorul social
,persoana de
referinta
sau
''parinte
social''intervine in calitate de profesionist respectand, in interactiunea
sa cu copilul, valorile de baza ale unei relatii parentale de calitate :
-caldura, afectiune
-limite clare si bine precise
-raspuns imediat la nevoile copilului
-disponibilitatea de a raspunde la nevoiile copilului si la
intrebarile acestuia
-sanctionarea educativa a comportamentelor inacceptabile ale
copilului
-recunoasterea calitatilor si a reusitelor
-confidentialitate si incredere reciproca
Persoana responsabila (lucratorul social - persoana de referinta) va
delimita rolul sau de rolul parintilor pentru a nu creea dependenta
copilului de centru.
Pentru responsabilizarea tinerilor/copiilor ,li-se vor incredinta
diferite sarcinii cotidiene,similare cu cele practicate de copii dar care
nu vor afecta activitatile de baza ale copilului (cum ar fi cele scolare)
Copilul /tanarul din institutie trebuie sa-si dezvolte idea de
propietate personala fiind stimulat sa-si pastreze obiectele personale si
sa respecte propietatea altora.
Detinerea de obiecte personale dezvolta
integritate si autonomie personala, valorizand
responsabilitate fata de propietatea personala.

sentimentul
sentimentul

de
de

In cadrul deprinderilor de viata independenta se pune accentul pe


deprinderile sanatoase de viata, copilul trebuie sa adopte un stil de
viata sanatos trebuie sa inteleaga importanta igienei personale , a
alimentatiei corecte ,importanta educatiei sexuale si contraceptive ,
cat si eliminarea unor factori nocivi cum ar fi :consumul de droguri ,
fumatul , consumul de alcool
Temele sesiunilor de dezvoltare a deprinderilor de via independent
au fost urmtoarele:

Deprinderi de via zilnic (nutriie, stil de via sntos, gestiunea


locuinei i folosirea
resurselor comunitare);
- Deprinderi privind dezvoltarea social (contiina cultural,
comunicarea, relaiile
interpersonale);
- Deprinderi privind managementul resurselor financiare
(gestionarea banilor, credite,
impozite, valuta);
- Deprinderi privind integrarea colar i profesional (obinerea unui
loc de munc,
- redactarea unui CV, i a unei scrisori de intenie, pregtirea pentru
interviu n vederea angajrii);]

CE ESTE DEPRINDEREA DE VIATA?


1. Definitie
Specific fiintei umane este ponderea deosebit de mare a
comportamentelor invatate in raport cu cele innascute. Sean Covey
spunea ca deprinderile reprezinta comportamente invatate ce il insotesc
continuu pe om, putand reprezenta un mare ajutor, dar si mai mare
handicap: unele il pot propulsa inainte, asigurand succesul actiunilor
sale, altele il pot trage in jos pana la ratarea completa. Din alta
perspectiva, unele deprinderi sunt abilitati de a face ceva legat de
obiecte, altele sunt priceperi in relatiile cu alti oameni; unele au un
caracter concret(deprinderi tangibile), altele sunt mai abstracte, mai
putin palpabile (deprinderi intangibile), dar tot atat de importante.
Deprinderile pentru viata independenta sunt acele abilitati
tehnice si psihosociale, insusite pana la automatism, care ii permit
individului sa duca o existenta normala, fara a depinde de asistenta din
partea societatii si folosind oportunitatile pe care societatea i le ofera.
2. Categorii de deprinderi de viata independent
Deprinderile pentru viata independenta nu epuizeza lista
posibilelor deprinderi ce pot fi insusite de un copil pana la varsta
maturitatii. Deprinderile de viata independenta sunt acele abilitati care ii
permit detinatorului sa desfasoare o viata sociala normala,

ne(mai)avand nevoie
serviciilor sociale.

de

asistenta

sau

acompaniere din

partea

Se pot distinge mai multe categorii de deprinderi care se formeaza pe


parcursul socializarii copilului si adolescentului, instalandu-se treptat si
contribuind la formarea unei personalitati adaptate din punct de vedere
social si cultural:

Deprinderile de viata zilnica : nutritie, planificarea meniului,


cumpararea alimentelor, prepararea mancarii, comportamentul
corect la masa, curatenia bucatariei si depozitarea mancarii,
managementul si siguranta casei.

Deprinderile privind gestiunea locuintei si folosirea resurselor


comunitare : se refera la acele arii de deprinderi necesare pentru
ca un tanar sa faca o tranzitie pozitiva catre comunitate. Sunt
incluse gestiunea locuirii, transportul si resursele comunitare.

Deprinderi privind managementul banilor: se concentreaza pe


arii de deprinderi care ii ajuta pe tineri sa ia decizii financiare
intelepte; notiuni despre bani, economii, venituri si impozite ,
operatiuni bancare, obtinerea de credite, plan de venituri
si cheltuieli ( buget personal ), abilitati de consumator.

Deprinderi privind ingrijirea personala: promoveaza dezvoltarea


fizica si emotionala armonioasa a tanarului prin igiena personala,
stil de viata sanatos, sexualitate corecta.

Deprinderi vizand dezvoltarea sociala: se concentreaza asupra


modului in care tanarul se relationeaza cu ceilalti prin dezvoltare
personala, constiinta culturala, comunicare, relatii sociale.

Deprinderi pentru integrare profesionala: se refera la ariile de


deprinderi care ii ajuta pe tineri sa isi finalizeze programele
educationale si sa urmeze o cariera conform interesului lor. Acest
domeniu include deprinderi privitoare la planificarea carierei ,
angajare, luarea deciziilor si pregatire prin studiu.

3. Formarea deprinderilor de viat independent


Obiectivul formarii si dezvoltarii deprinderilor pentru viata
independenta este foarte potrivit, mai ales, pentru acei adolescenti care
au fost lipsiti de posibilitatile normale de a-si insusi pe durata
copilariei, deprinderile adecvate de viata, neputand folosi imitatia
adultilor (in absenta modelului familial) sau metoda incercarii si erorii
(primind prea multe lucruri dea gata sau fiind constransi sa adopte

solutiile prestabilite, iar in alte cazuri nefiind suficient de motivati sa


caute singuri rezolvarea).
Situatii de acest fel nu sunt specifice doar copiilor crescuti in institutii. Si
copiii din familii naturale sau incredintati unor asistenti maternali pot
acuza deficiente in privinta deprinderilor de viata independenta. Si ei
pot avea nevoie sa dezvolte anumite deprinderi, se pot confrunta cu
deficiente de socializare, de adaptare la viata sociala si la cultura
comunitatii din care fac parte. Insusirea deprinderilor necesare pentru a
trai pe cont propriu reprezinta un proces care dureaza intreaga viata.
Pregtirea pentru viata independent este o form particular de
educatie non-formal, participativ, de stimulare si dezvoltare
personal. Formarea si dezvoltarea de deprinderi se poate face in doua
modalitati:

ca o activitate organizata cu scopul formarii sau dezvoltarii unor


deprinderi de viata independenta;

ca o latura a diferitelor activitati educative la care iau parte


adolescentii.

O abordare bazata pe dezvoltare sustine faptul ca invatarea se produce


in timp si copiii progreseaza printr-o serie de etape sau niveluri pe
masura ce procesul se desfasoara.
3.1. Ciclul formarii deprinderilor de viat
Ciclul formarii deprinderii cuprinde urmatoarele etape principale:

Definirea deprinderii :
- generarea de exemple,
- incurajarea repetarii verbale si a actiunii,
- corectarea intelegerilor gresite.

Promovarea unei deprinderi performante prin :

- asigurarea conditiilor pentru a practica sub supraveghere si cu


asigurarea unui
feed-back adecvat;
- evaluarea performantei;

- emiterea unor recomandari de corectare.

Asigurarea mentinerii durabile a deprinderii prin :


- oportunitati pentru practica personala;
- stimularea autoevaluarii si a ajustarilor de comportament.

Nivelurile de invatare utilizate in modelul de dezvoltare sunt


mentionate in figura de mai jos :

Nivel
deDefinitie
Observatii privind metoda
invatare
Constientizare Cursantul
achizitioneaza
Instructorul
urmeaza
sa
informatii. La acest nivel el ar
prezinte
informatii.
La
Cunoastere
trebui
sa
fie
capabil
sa
finalul
sesiunii
se
va
abstracta si
identifice, sa descrie sau sa
astepta
ca
tanarul
sa
intelegere
ofere
informatii
despre
descrie sau sa explice ce a
subiectul respectiv.
invatat despre subiectul
abordat.
Cunoastere
Cursantul incepe sa aplice
Trebuie creata ocazia de a
practica ( stieccunostintele dobandite prin
pune
in
practica
acel
um )
instruire. Ar trebui sa prezinte
comportament despre care
o anumita indemanare in
s-au oferit informatii. De
realizarea practica, dar mai
regula se simuleaza situatii
mult sub forma de exercitiu
de viata reala, in special,
didactic
sau
simulare
in
acelea de care tanarul
mediul de invatare.
poate avea nevoie in viitor.
Capacitate de aCursantul
ajunge
sa
Se ofera ocazia de a exersa
face
utilizeze cunostintele
in lumea reala, punandu-i
dobandite in afara mediului de
pe cursanti in situatia de a
studiu. El este capabil sa
demonstra ce sunt in stare
demonstreze
detinerea
sa faca si in acest fel sa
deprinderii in mod
regulat,
capete incredere in propriile
fiind constient de progresele
lor forte.
sale.

Sursa : Serviciile pentru dezvoltarea deprinderilor de viata


independent.
Scopul principal al serviciilor pentru deprinderi de viata independenta
este de a le oferi adolescentilor acele competente necesare pentru a trai
o viata adulta sanatoasa, utila si independenta. Serviciile care au ca si
scop formarea de deprinderi pentru o viata independenta trebuie sa fie
in concordanta cu nevoile in continua schimbare ale tinerilor, pe masura
ce acestia isi dezvolta competentele si isi imbunatatesc performantele.
Activitatile pentru dezvoltarea deprinderilor de viat se pot desfasura in

cadrul unui serviciu specializat sau in cadrul altor servicii pentru


protectia copilului: servicii de tip rezidential, centre de zi, asistenti
maternali profesionisti. Aceste servicii se adreseaza adolescentilor care
au fost separati de familie si au nevoie sa obtina acele deprinderi
necesare unei vieti sanatoase, utile si responsabile ca adulti
independenti. Asemenea adolescenti pot fi cei care:
au parasit/urmeaza sa paraseasca sistemul de protectie a
copilului
au dizabilitati de dezvoltare
nu au locuinta
traiesc intr-o forma de rezidenta temporara
provin din familii cu resurse financiare precare.
3.2. Clientii serviciilor de formare de deprinderi de viat
Cea mai importanta si numeroasa categorie de clienti pentru
serviciile de formare de deprinderi de viat o reprezinta tinerii care au
suferit un regim indelungat de institutionalizare, fiind privati de
posibilitatile normale de insusire a deprinderilor .
Studiile de specialitate (M.Dumitrana, 1998) releva o serie de trasaturi
specifice acestor adolescenti:
- intarzieri in dezvoltarea fizica si motorie;
- retard intelectual si de limbaj;
- dificultati in comportamentul social, ca urmare a inabilitatii de a
forma si pastra
relatii cu ceilalti copii si adulti, a incapacitatii de a respecta
reguli, a lipsei
sentimentului de vinovatie;
- o tulburare emotionala profunda care sta, in fapt la baza tuturor
celorlalte
distorsiuni.

Este evident ca mediul de viata isi pune amprenta pe comportamentul si


structura mentala a copiilor si tinerilor crescuti in institutii. O
caracteristica a cadrului de viata din centrele de plasament este
neadecvarea sa si promovarea unor trasaturi disjunctive cu mediul
social. Copiii suporta adesea situatii de disonanta cognitiva, de confuzie.
Nefiind suficient informati sau primind informatii distorsionate,
neveridice, le este foarte greu sa crediteze anumite date, sa acorde
relevanta si sa ia decizii in virtutea unor convingeri si certitudini.
Comportamentele
lor
sunt patternuri insusite
prin
socializarea
institutionala, dar care devin modalitati dezadaptative in conditii de
viata in mediu deschis. Aceste comportamente pot fi explicate datorit
faptului
ca
le
lipsesc anumite
experiente
foarte
timpurii.
Astfel, deprinderile lor de viata ajung sa fie diferite de ale celorlalti
oameni.
Viata in institutie duce la o pronuntata dependenta de
grup: grupul de
colegi
este
principala
surs
depattern
uri comportamentale si valori personale, si este mediul esential cu rol
important in socializare. Grupul indeplineste si un rol de securizare, prin
modul in care ii ajuta pe copiii sa faca fata situatiilor de adversitate,
momentelor de neliniste , de suferinta prin interventia suport a grupului.
O alta problem este legata de slaba responsabilizare a tinerilor
fata de viata lor in general. Cadrul restrans de viata, limitat la scoala si
centru, ii poate determina sa adopte un comportament defensiv fata de
orice element care le-ar putea provoca insecuritate, disconfort psihic,
situatii de inferioritate.
3.3. Specificul deprinderilor de viat la diferite varste
Deprinderile sunt specifice anumitor grupe de varsta, la varstele
mai mici acestea fiind deprinderi simple, concrete, la varste mai mari
fiind deprinderi complexe, cu grad mai ridicat de abstractie.
Grupa de varsta 8 14 ani evidentiaza nevoia de stimulare
suplimentara a dezvoltarii personalitatii lor. Contactul cu mediul deschis
este foarte limitat si nu sunt obisnuiti sa dezvolte strategii adaptative.
Stimularea participarii se face adesea prin oferirea unor mici cadouri
dulciuri, fructe etc. Pentru facilitarea exprimarii este eficienta utilizarea
suportului grafic. Copiii se simt adesea in competitie unii cu altii.
Confruntarea , reusita sunt foarte importante, iar dorinta de a fi tratati
cu mai multa atentie decat restul colegilor este foarte pronuntata.
Uneori atitudinea poate fi presarata cu comportamente cu tenta
agresiva la adresa celorlalti, pornind de la nevoia de afectiune pe care o
resimt acesti copii.

Grupa de varsta 15 -18 ani prezinta o problematica aparte. Ei se


apropie de momentul asumarii de responsabilitati individuale. De aici
pot pleca reactii revendicative, stari de nemultumire si chiar suspiciune.
Cei mai multi traiesc intr-o stare de incertitudine in legatura cu viitorul
lor si au lacune in ceea ce priveste cunoasterea propriei personalitati.
Uneori acestor tineri le este greu sa se raporteze la cineva pe care il
percep ca pe o autoritate, ca la un egal. Acest impas poate fi depasit
daca este practicata o comunicare deschisa, sincera, in raport cu adultii
si pe tema nevoilor lor. Acesti tineri sunt retinuti in a vorbi despre ei
insisi si a analiza in grup problemele lor. Rezistenta la verbalizare este
determinata uneori de teama, alteori de lipsa exercitiului in a se
autoevalua. Le este greu sa decida pentru viitorul lor profesional care le
provoaca stari emotionale incarcate negativ si au nevoie de clarificarea
criteriilor de apreciere.
3.3.1. Abordari in formare
Principii ale muncii cu copilul respectand dezvoltarea lui (dupa
Carmen Anghelescu):

Copilul are nevoie sa fie respectat. Respectul fata de copil se


obiectiveaza in timpul care se acorda fiecarui copil pentru a
integra senzatiile corporate si pentru a-si construi repere pe care
se structureaza psihologicul sensul individului ca existenta.

Dezvoltarea este unitara. Orice act al copilului presupune


implicarea mai multor arii de dezvoltare.

Schimbarile consecutive dezvoltarii sunt complexe si pot sa fie


dificil de observat sau inobservabile celor de langa ei; de aceea,
observatia cuiva din exterior poate evidentia ceea ce cei apropiati
nu vad.

Dezvoltarea este reciproca, schimbarile dintr-un domeniu


influenteaza toate celelalte domenii de dezvoltare. O achizitie
motorie duce la acumulari cognitive insotite de trairi ce pot
consolida achizitia sau o pot bloca.

Dezvoltarea este un proces dinamic care alterneaza. Achizitiile


realizate de un copil intr-un interval de timp necesita apoi un timp
pentru organizare. Organizarea si structurarea pot absorbi toata
atentia copilului, ceea ce poate avea ca efect regresia in alte
domenii si dezechilibre tranzitorii. Cel mai bun exemplu este cel al
anxietatii fata de strain, care se manifesta in jurul varstei de 8 luni
si care marcheaza achizitia diferentierii intre persoane
necunoscute si cunoscute (R. Spitz, 1965).

Dezvoltarea se realizeaza cu precadere in context social si se


bazeaza in copilarie pe formarea atasamentului.

3.3.2. Principii de abordare a deprinderilor de viata


pentru toate categoriile de varsta
Principii:
1. Stabilirea si intretinerea unei relatii in care clientii sa se simta
ca sunt intampinati
cu sensibilitate, empatie si respect.
2. Grija si sprijin acordat in functie de nevoi.
3. Consolidarea unei retele de suport social.
4. Consolidarea functiilor
interactiunilor plecand de la

de

adult

(matur)

si

stimularea

acest nivel.
5. Concentrarea pe internalizarea modelelor si rolurilor de adult
matur.
6. Incurajarea cautarii de solutii proprii pentru situatiile de criza
mergand mai tarziu
pana la anticiparea crizelor.
7. Reducerea stresului din institutie.
8. Terapie si asistenta in situatii de criza.
4. Instrumente de evaluare a deprinderii de viat independent

4.1. Evaluarea bazat pe puncte tari si nevoi


Aceast metod se bazeaza pe o abordare de tip pozitiv asupra
persoanei. Ea este folosita de specialistii americani de la National
Resource Center for Youth Services din Tulsa, Oklahoma si a fost
prezentata in Romania cu ocazia unui stagiu de formare organizat in
martie 2002 de catre World Learning (vezi anexa 1). Se porneste de la
credinta ca fiecare persoana detine un fond propriu de cunostinte,

capacitati si deprinderi, insusiri personale si resurse. Formarea unor noi


deprinderi inseamna alinierea capacitatilor si resurselor interne si
externe la sperante si viziuni.
Evaluarea deprinderilor de viata pe baza punctelor tari si a nevoilor se
va face tinand seama de urmatoarele recomandari:

Formatorii trebuie sa cunoasca foarte bine intrebarile.

Se va incepe intotdeauna prin identificarea intereselor speciale


ale tinerilor.

In mod normal, se trece de la partea cu puncte tari la cea cu


nevoi.

La inceputul interviului se va arata tinarului formularul de


raportare. El va fi informat ca la incheierea interviului va primi
copia acestui raport.

Rspunsurile vor fi inregistrate pe scurt. Se pot adauga unele


intrebari suplimentare.

La terminarea interviului, se va revizui impreuna cu tanarul


formularul de evaluare completat.

Se va cere tanarului sa identifice nevoia pe care ar vrea sa o


satisfaca imediat si se va consemna acest fapt in formular.

La finalul interviului
documentului.

se

va

inmana

tanarului

copie

4.2. Ecoharta
Ecoharta este o simpla hartie si o stimulare, un instrument
de evaluare, planificare si interventie. In mod dinamic, reprezinta sistemele
ecologice ale clientului. Include sistemele de baza cu care clientul
interactioneaza (vezi anexa 2).
Ecomap poate fi utilizata sa adune cateva tipuri de informatii:
1). Sa identifice
(complexa), natura relatiilor

membrii

gospodariei,

familia

extinsa

dintre indivizi, resursele pe care le schimba cu clientul.


2). Sa identifice alte persoane si sisteme in acest mediu social al
clientului si

resursele schimbate cu ei.


3). Sa identifice relatiile clientului cu sistemele din comunitate.
4). Sa identifice contributiile prezente si trecute ale clientului fata
de altii.
5).
Sa identifice sistemele cu ajutorul carora resursele suplimentare
pot fi
alocate.
Ecoharta este un instrument folositor deoarece:
1). Furnizeaza si organizeaza o mare varietate de informatii
pentru evidenta clientului.
2). Angajeaza clientul in procesul de evaluare a relatiilor cu
mediul social.
3). Ajuta sa identifice contributiile clientului pozitive
mediu, posibilele resurse pentru ajutor, pentru lipsurile
suportul acordat pentru mediu.

la
in

4). Poate fi modificat peste timp.


5). Poate fi adoptat la toate tipurile de situatii sociale
si tendinte.
6). Asigura o imagine clara ce poate fi prezentata cu usurinta
la toti.
4.3. Planuri de Interventie Specific (PIS)
Serviciile sau interventiile specifice destinate dobandirii
deprinderilor de viata independenta ale copilului/tanarului in vederea
includerii sale sociale, se desprind din PIS (Planul de Interventie
Specific), intocmit in 30 de zile de la inregistrarea cazului, de catre
echipa interdisciplinara. Planul trebuie sa serveasca unui scop clar
definit si sa conduca la indeplinirea obiectivelor specifice pentru fiecare
arie de interventie identificata in etapa anterioara de evaluare
complexa.
Componentele planificarii serviciilor sunt urmatoarele :

a) identificarea prioritatilor - de exemplu, determinarea situatiilor


critice ce urmeaza
a fi rezolvate imediat;
b) identificarea activitatilor, mijloacelor, termenelor, conditiilor si
indicatorilor de
performanta privind atingerea obiectivelor programului de
interventie specifica;
c) stabilirea responsabililor si repartizarea sarcinilor cuprinse in
programul de
interventie specifica.
Persoana responsabila de caz are urmatoarele obligatii:
a) de a facilita stabilirea prioritatilor in colaborare cu familia si
echipa de
profesionisti;
b) de a stabili cu claritate rolurile si responsabilitatile tuturor
celor implicati in
implementarea planului de servicii personalizat: parinti, copil,
profesionisti,
institutii, comunitate etc.
c) serviciile si interventiile recomandate raspund nevoilor reale
si prioritatilor
copilului si familiei;
d) familia si copilul au acces la serviciile si interventiile
recomandate;
e) serviciile si interventiile sunt oferite copilului si familiei.
Serviciile oferite familiei se face in baza unui contract, care ofera
posibilitatea participarii si responsabilizarii partilor implicate.
Programul de interventie specifica are urmatoarele caracteristici:

Este un proiect personalizat de interventie.

Este un document scris.

Concretizeaza interventiile echipei pluridisciplinare.

Este intocmit impreuna cu clientul.

Urmareste responsabilizarea clientului, co-participarea clientului


la propria integrare sociala si educatie.

Promoveaza clientul ca partener activ.

Contine obiective, activitati, precum si evaluari concrete.

Implicarea tuturor membrilor echipei.

Prevede termene concrete si realiste.

Prevede evaluari periodice.

Specifica responsabilitatile echipei si ale clientului.

Eficient in autoevaluarea clientului.

Se bazeaza pe punctele tari ale clientului.

Respecta nevoile clientului.

Ajuta la cresterea interioara si maturizare.

Favorizeaza constientizarea realitatii.

Clientul are un rol important in deciziile obiectivelor si actiunilor


din Planul Personalizat de Interventie.

Tine cont de problemele identificate.

Este formulat intr-un limbaj clar, accesibil clientului.

Este pozitiv si pune accent pe solutii.

Finalitatea P.P.I.-ului este viata independenta a clientului. Se


recomanda o monitorizare post- P.P.I. de minim 6 luni, insa cel mai bine
ar fi de 2 ani, deoarece astfel s-ar putea obtine o imagine mult mai
concreta si corecta in ceea ce priveste integrarea pe termen lung