Proteinele sunt componente de baza ale tuturor celulelor

vii, alaturi de lipide, zaharide, vitamine, enzime, apa si saruri

anorganice, formand impreuna un sistem complex in cadrul caruia
se petrec o serie de reactii chimice care asigura reproducerea,
dezvoltarea si functionarea normala a fiintelor vii. Sunt componente ale
structurilor celulare si au functii biologice fundamentale :
enzimatice, hormonale , imunologice. Sunt proteine unele substante cu puternica
activitate biologica ale celulelor ca: enzimele,
pigmentii respiratori, multi hormoni si anticorpii.
Caracteristica cea mai importanta a proteinelor este specificitatea: proteinele
diferitelor specii vegetale si animale se
deosebesc intre ele, existand deosebiri chiar si intre proteinele indivizilor din
aceeasi specie. Se apreciaza ca intr-un organism
animal exista circa 100.000 de proteinele specifice. Fiecare macromolecula de
proteina este alcatuita din 50 pana la 10.000 de
unitati de - aminoacizi, unite prin legaturi peptidice.
Clasificarea proteinelor
1. Dupa sursa de provenienta:
- proteine de origine vegetala
- proteine de origine animala
2. Dupa solubilitatea in apa si in solutii de electoliti :
- insolubile (fibroase)
- solubile (globulare)
3. Dupa produsii rezultati la hidroliza totala:
- proteine propriu-zise ( dau prin hidroliza totala numai - aminoacizi)
- proteine conjugate sau proteide ( prin hidroliza totala se obtine, pe langa aminoacizi, si o alta
substanta, care in structura proteinei apare ca grupa prostetica)
Proteinele fibroase se gasesc in organismul animal in stare solida si confera
tesuturilor rezistenta mecanica (proteine de
schelet) sau protectie impotriva agentilor exteriori.
COMPOZITIA PROTEINELOR
Toate proteinele contin elementele: C, H, O, N si S; in unele proteine se mai
gasesc, in cantitati mici: P, Fe, Cu,

I, Cl, si Br. Continutul procentual al elementelor principale este de: C 50-52 %, H

6,8-7,7 %, S 0,5-2 %, N 15-18 %.
Prin hidroliza, proteinele se transforma in aminoacizi. Hidroliza proteinelor se
poate efectua cu acizi, cu baze
sau cu enzime. Hidroliza acida se face prin fierbere indelungata (12-48 ore) cu
acid clorhidric de 20% sau mai bine cu
acid formic continand HCl (2 ore). Hidroliza cu hidroxizi alcalini sau cu hidroxid de
bariu are loc intr-un timp mai scurt.
Prin hidroliza se obtine un amestec care poate sa contina circa 20 L-aminoacizi.
Se formeaza si amoniac prin hidroliza
grupelor CONH2 ale asparaginei si glutaminei.
ROLUL PROTEINELOR IN ORGANISMUL UMAN:
1. Plastic.
2. Functional (realizeaza presiunea oncotica; participa la echilibrul acido-bazic;
participa la constituirea enzimelor;
hormonilor; constituie receptori membranari, intra in constitutia altor substante
active etc.).
3. Aparare (refacerea tesuturilor lovite, anticorpi; troficitate a celulelor
sistemelor de aparare specific si nespecific;
creste rezistenta fata de actiunea nociva a unor substante toxice: Pb, Hg, Cd, Cr,
Se, As, benzen, toluen, amine,
nitrobenzen, cloroform, CCl4, pesticide organoclorurate, sulfamide, antibiotice
toxice - tetraciclina, saruri de Au s.a.).
4. Energetic - prin ardere dau 4,1 Kcal/g proteine; nu ard complet dand nastere
unor substante toxice (amine toxice:
indol, triptamina, histamina) care cer un efort hepatic suplimentar.
NECESARUL DE PROTEINE
Depinde de necesitatile organismului:
1.Cantitativ:
Copii: 0-6 ani - 3-4 g prot/kg corp/24 h
7-12 ani - 2-3 g prot/kg corp/24 h
12-20 ani - 1,5-1,7 g prot/kg corp/24 h
Adulti: 1,2-1,5 g/kgc/zi (ex: 75 kg 85-105 g proteine/zi)
Gravide si mame care alapteaza: 2 g/kgc/zi
Sportivi, mucitori, refaceri musculare: 2-3 g/kgc/zi

SURSE DE PROTEINE
- Produse animale: lapte, branzeturi (100g branza = 25-30 g proteine), carne
(20% proteine),viscere (ficat, rinichi, inima,
splina, peste), oua.
- Leguminoase: fasole (20-25%), mazare, soia (35%).
- Cereale : paine (8%).
- Nuci, arahide, alune, cartofi, ciuperci, legume, fructe

Aminoacizii sunt compui cu funciune mixt (compui care au grupe funcionale

diferite n molecula lor) care conin n
molecula lor gruprile -NH
2
i -COOH.
Formula general a aminoacizilor este:
Sunt cei mai importanti nutrienti din corp, de multe ori mentionati ca elemente
care ne
formeaza viata. Acest lucru se datoreaza faptului ca aminoacizii stau la baza
formarii tuturor
proteinelor.
75% din corp (excluzand apa) este alcatuit din proteine neluand in
considerare
apa si grasimea, proteinele
reprezinta trei sferturi din ceea ce ramane.
Fibra musculara, membranele celulare, enzimele care ajuta creierul sa
functioneze sunt formate din proteine. Deoarece
proteinele joaca un rol atat de important in organismul nostru este esential sa le
intelegem functia elementelor cheie, si
anume aminoacizii.
Aminoacizii sustin
vitaminele si mineralele pentru a functiona corect si eficient in organismul
nostru. Daca
aminoacizii lipsesc, asimilarea si utilizarea altor nutrienti vor avea de suferit.
Daca aportul oricaruia dintre aminoacizi
este prea mic pentru a indeplini nevoile corpului, niciunul dintre ceilalti
aminoacizi nu pot fi folositi pentru dezvoltarea si

mentinerea sanatatii tesuturilor. Este foarte important ca aminoacizii necesari sa

provina atat din alimentatie cat si din
administrarea de
suplimente nutritionale.

Toti aminoacizii sunt esentiali pentru o sanatate optima. Lipsa chiar si a unui
aminoacid poate duce la aparitia
anumitor afectiuni. Cateva dintre efectele unei diete deficitare in aminoacizi
includ nivel scazut de energie,
insomnii,
oboseala cronica, afectiuni digestive, caderea parului, aparitia afectiunilor
dermatologice, dar si schimbari de natura
psihologica precum nervozitate,
depresie, anxietate, schimbari de dispozitie, iritabilitate, scaderea capacitatii de
concentrare.

Proteinele sunt formate din aminoacizi, n numr, ordine i aezare diferit

pentru fiecare protein. Aminoacizii
sunt baza construciei (crmizile), ns construcia final a unei proteine
cuprinde nu doar o niruire de aminoacizi, ci
mai multe elemente de structur care i confer calitatea de protein. Astfel,
lanurile formate de aminoacizi (structura
primar) se leag ntre ele prin puni, alctuind structura secundar, urmnd
s se aranjeze ca molecul
tridimensional (structura teriar) i apoi ca grupuri de molecule (structura
cuaternar).