Sunteți pe pagina 1din 15

CONVERVAREA BIODIVERSITII

Ocrotirea naturii nu este o stiinta independenta propriu-zisa deoarece nu are


metode proprii de cercetare. Ea este considerata o disciplina de interferenta, de
sinteza, in care se reunesc botanica si zoologia, ecologia si biogeografia,
geologia si hidrobiologia, speologia si biospelogia, paleontologia si
evolutionismul, pedologia si microbiologia, biochimia si genetica.
Necesitatea conservarii biodiversitatii este obiectiva i stringenta deoarece
comunitatiile umane nu pot trai si nu se pot dezvolta in afara si independent de
ecosistemele naturale.
Salvarea naturii inseamna salvarea speciei umane in ultima sau poate prima
instanta.
Mediul natural si mediul creat de om sunt indispensabile evolutiti si
supravietuirii omului astfel incat viata fiecarei specii de pe pamant si soarta
Terrei se afla la un moment de rascruce care trebuie sa rezolve contradictia
dintre dezvoltarea societatii umane pe de-o parte si conservarea naturii pe de alta
parte.
Unul dintre primele documente care au adus in atentie necesitatea protectiei
naturii in general si a biodiversitatii in special, a fost elaborat la conferinta
natiunilor unite cu privire la mediul inconjurator de la Stockhlom in 1972.
Art. 1. Omul are un drept fundamental la libertate, egalitate si la conditiile e
viata satisfacatoare intr-un mediu a carei calitate sa-i permita sa traiasca in
demnitate si buna stare. El are datoria solemna de a aparea si imbunatati mediul
inconjurator pentru generatiile prezente si viitoare.
Art. 2. Resursele naturale ale globului inclusiv: apa, aerul, pamantul, flora si
fauna si in special esantioanele reprezentative alea ecosistemelor naturale,
trebuie sa fie aparate in interesul generatiilor prezente si viitoare printr-o
planificare sau administrare atenta in functie de nevoi.
Art. 3. Capacitatea globului de a produce resurse esentiale ce pot fi reinnoite
trebuie aparata, restabilita si imbunatatita.
Art. 4. Omul poarta o raspundere speciala in ceea ce priveste apararea si
administrarea inteleapta a patrimoniului constituite din flora si fauna salbatica si
de mediul lor care sunt azi grav amenintate de un concurs de factori
nefavorabili. Conservarea naturii, in special a florei si a faunei salbatice trebuie
sa ocupe un plan important in planificarea dezvoltarii economice.

Art. 5. Resursele globului care nu pot fi reinnoite trebuie exploatate in asa fel
incat sa nu riste sa se epuizeze, iar avantajele obtinute de pe urma folosirii lui sa
fie impartasite de intreaga umanitate.
Art. 6. Deseurile de materii toxice si degajarile de caldura in cantitati sau
concentratii atat de mari incat mediul nu le mai poate neutraliza, efectele trebuie
intrerupte pentru a evita ca ecosistemele sa sufere daune grave sau ireversibile.
Art. 7. Statele vor trebui sa ia toate masurile posibile ptr. a impiedica poluare
marilor cu substante care risca sa puna in pericol santatea omului, sa dauneze
vietii organismelor marine, sa aduca atingere frumusetilor naturale sau sa
dauneze altor utilizari legitime marii.
Art. 8. Dezvoltarea econimica si sociala este necesara dar ea trebuie sa asigure
pastrarea unui mediu propice existentei si actvitatile omului si crearea pe Terra a
conditilor necesare imbunatatirii calitatii vietii oricarui organism.
Art. 9. Deficientele mediului imputabile unor conditii de subdezvoltare si unor
catastrofe naturale pun probleme grave, iar pentru a le remedia, trebuie facut un
transfer de ajutor financiar si tehnic care sa completeze efortul national al tarilor
in curs de dezvoltare.
Art. 10. Politicile nationale cu privire la mediu ar trebui sa consolideze
potentialul de progres actual si viitor al tarilor in curs de dezvoltare si nu sa il
slabeasca sau sa impiedice instaurarea unor conditii mai bune de viata pentru
toti.
Art. 11. Ptr a rationaliza administrarea resurselor statale ar trebui sa adopte o
conceptie integrata si coordonata a planificarii dezvoltarii astfel incat
dezvoltarea sa fie compatibila cu necesitatea de a apara si imbunatati mediul in
interesul populatiei.
In regiunile in care ritmul de crestere a populatiei sau concentrarea ei sunt de
natura sa influenteze nefavorabil asupra mediuluji sau cele in care densitatea
slaba a populatiei risca sa impiedice orice imbunatatire a mediului, trebuie sa se
aplice politici demografice care sa respecte drepturile fundamentale ale omului.
Trebuie sa se recurga la tehnica si la stiinta, in cadrul contribuitiei lor la
dezvoltarea econimica si sociala pt. a evita sau limita pericolele care ameninta
mediul. Este necesar sa se asigure educatia in problemele mediului atat a
generatiilor tinere cat si a celor adulte, tinand seama de cel mai putin
defavorizati cu scopul de a lamuri opinia publica si de a da indivizilor,

institutilot si colectivitatiilor simtul raspunderii in ceea ce priveste apararea si


imbunatatirea mediului in toata dimensiunea lui umana.
Un ecosistem sau un organism viu trebuie ocrotit in primul rand ptr ca exista.
Aparute pe pamant in urma cu milioane de ani si intrat in interlatie cu omul a
devenit o entitate etnoculturala si mai ales in ultimele veacuri un obiect si un
subiect al stiintei. Protejarea lui are semnificatia pastrarii si transmiterii in
viitora a activitatilor antice. Avem datoria ca toate acestea sa ramana mostenire
generatiilor urmatoare intr-o stare cat mai buna e conservare, conform
preceptului ca noi am mostenit pamantul de la parinti, ci l-am imprumutat doar
de la copiii nostri.
In al doilea rand orice organism trebuie sa traisca si sa se perpetueze in virtutea
dreptului la viata.
In al treilea rand orice specie incadrata intr-un colt de natura are pe langa
valoarea intrinseca, o importanta estetico-peisagistica, recreativ-creativ,
bioistorica, genetica, sanogena.
O specie trebuie protejata deoarece disparitia ei ar putea determina dezechilibre
mai mare sau mai mici in ecosisteme sau chiar dezastre care pot afecta grav
civilizatia umana.
Ecologia a oferit deja exemple de astfel de perturbari cauzate de extinctia unor
plante si animale (ciuma, invazii de insecte, tulburarile metabolice).
CAUZELE CARE AU DUS LA DIMINUAREA BIODIVERSITATII
Presiunea antropica a avut cel mai mare impact asupra biodiversitatii, plantele si
animalele fiind cele mai vulnerabile elemente ale mediului. Activitatile umane
se raporteaza direct la ele, existenta lor fiind legata de calitatea celorlalte
componente ale mediului.
In timp istoric principalii factori responsabili de disparitia a numeroase specii
floristice si faunistice pot fi considerati: vantul excesiv, alterarea sau distrugerea
biotopurilor; poluarea (fizica, chimica sau biologica) care poate afecta atat
speciile vegetale si animale dar si mediile de viata ale acestora.
OBIECTIVELE OBSERVARII BIODIVERSITATII: investigarea si descrierea
diversitatii lumii vii; intelegerea efectelor activitatilor umane asupra speciilor
sau populatiilor; dezvoltarea unor metodologii ptr. protejarea si restaurarea
biodiversitatii; cuantificarea diversitatii specifice si a diversitatii genetice;
identificarea si clasificarea unitatilor operationale; estimarea si modelarea

sistemelor biologice in timp si cu o capacitate de prognoza cat mai buna;


identificarea sistemelor ecologice care trebuiesc puse sub protectie; stabilirea
ariilor protejate; stabilirea masurilor care se impun ptr. conservarea sistemului
pe termen lung; evaluarea costurilor si a raportului cost economic/beneficiu
ecologic si compararea optiunilor.
De obicei in alegerea elementelor care vor fi puse sub regim de protectie si
conservare sau restaurare sau reconstructie se urmaresc 3 criterii principale:
1. UNICITATEA o biocenoza reprezinta o prioritate ptr conservare daca este
alcatuita predominant din specii endemice, rare, mai mult sau mai putin fata de
speciile preponderent comune si larg raspandite;
- o specie este cu atat mai valoroasa pentru conservare daca este unica d.p.d.v.
taxonomic, daca este unica specia din genul sau familia sa, decat daca este
membrul unui gen cu multiple specii.
2. PERICOLUL DE EXTINCTIE
3. UTILITATEA speciile cu valoare actuala sau potentiala reprezinta o
prioritate de conservare mai mare fata de speciile fata interes economic evident.
CONCEPTUL DE BIODIVERSITATE se refera la varietatea componentelor
unui sistem, fiind o masura a heterogenitatii acestuia.
- Dictionarul de biologie Penguin (1995) defineste biodiversitatea ca fiind:
nivelul local sau global al diversitatii biologice, cel mai frecvent exprimat ca
numar de specii sau de taxoni superiori speciei sau ca indicator al diversitatii
genetice.
- Dictionarul de biologie Oxford (1999) defineste biodiversitatea ca fiind: mare
varietate de specii (diversitatea speciilor) sau de alti taxoni de plante si animale
dar si de microorganismele existente intr-un habitat, diversitatea biocenozelor
dintr-o anumita regiune (diversitate ecologica) sau variabilitatea genetica din
cadrul unei specii (diversitate genetica).
In momentul de fata nu exista o viziune unitara asupra conceptului de
biodiversitate la nivelului anului 1996 cunoscandu-se 85 de definitii ale
biodiversitatii grupate in 2 mari categorii.
Prima dintre ele in sens restrans: conceptul de biodiversitate desemneaza
diversitatea speciilor si a taxonilor de rang superior din cadrul ierarhiei
taxonomice.

A doua categorie este in sens larg biodiversitatea definita ca intreaga


variabilitate a organismelor vii si a habitatelor acestor.
Se disting astfel 4 componente ierarhice ale biodiversitatii:
- DIVERSITATEA GENETICA- se refera la variabilitatea intraspecifica si
reprezinta fundamentul procesului evolutiv
- DIVERSITATEA SPECIFICA- se refera la varietatea speciilor la nivel local
(biocenoza), nivel regional (regiune biogeografica) sau la nivel global (biosfera).
- DIVERSITATEA ECOSISTEMICA este nivelul la care au loc procesele
evolutive care pe langa viu include si componenta nevie adica biotopul.
- DIVERSITATEA ANTROPICA sau etnoculturala se refera la diversitatea
etnica, culturala si lingvistica a comunitatilor urbane.
Unii autori considera diversitatea antropica ca o componenta ce trebuie tratata
separat datorita complexitatii si importantei sistemului socio-economic ca si
componenta a ecosferei.
Semnificatia restransa a conceptului de biodiversitate nu este adecvata mai ales
atunci cand se pune problema strategiilor de conservare deoarece experienta a
demonstrat ca masurile de conservare sunt eficiente doar atunci cand se pune
problema strategiilor de conservare deoarece experienta a demonstrat ca
masurile de conservare sunt eficiente doar atunci cand se tine seama de
functionarea sistemelor ecologice si nu doar de mentinerea unei specii intr-un
anumit areal.
In mod obiectiv viul nu poate fi separat de biotopul lui astfel s-a produs
extinderea conceptului de biodiversitate de la cea taxonomica la cea a unitatilor
si functionale ale ecosferei.
Astfel biodiversitatea trebuie analizata si cuantificata in urmatoarele planuri:
- diversitatea sistemelor ecologice: sistemelor supraindividuale si diversitatea
habitatelor
- diversitate sistemelor biologice cu rang de specie (ierarhia taxonomica)
- diversitatea structurii genetice a populatiilor si functionala.

Arii protejate

Singura posibilitate reala de a proteja speciile periclitate ramane incercarea


de a conserva comunitatile biologice si ecosistemele din care acestea fac parte.
Conservarea se poate realiza insitu care este considerata in continuare
solutia optima sau conservarea exsitu.
In conservarea biodiversitatii s-a luat in considerare speciile rare sau cele
care aveau o valoare biogeografica deosebita care au fost declarate monumente
ale naturii si care au servit la crearea asa-numitelor liste rosii. Asa s-a nascut
stiinta conservarii biodiversitatii numita de unii autori sezologie. Starea de
conservare a unei specii este un indicator al probabilitatii ca specie respectiva sa
supravietuiasca in prezent sau in viitor. Pentru acest parametru nu conteaza doar
numarul total al indivizilor speciei care traiesc la momentul respectiv, ci si
cresterile si descresterile populatiei de-a lungul timpului.
Conform UICN din 1994 exista o clasificare a specieiamenintate si
disparute dupa anul 1500. Toate categoriile acestei liste necesita o protectie
foarte stricta in prezent: (EX) -speciile disparute (sxtinte); (CR) -specii critice
(specii in mare pericol) ale caror populatii s-au redus drastic in ultimul timp;
(EN) -specii amenintate reprezentate in prezent de populatii ajunse la efective
sub nivelul carora refacerea lor ar fi dificila.

de conservare, deoarece experienta a demonstrat ca masurile de conservare


sunt eficiente doar atunci cand se tine cont de functionarea sistemelor ecologice
si nu doar de mentinerea unei specii intr-un anumit areal.
In mod obiectiv viul nu poate fi separat de biotopul sau, astfel s-a realizat
extinderea conceptului de biodiversitate de la cea taxonomica la cea a unitatilor
structurale si functionale ale ecosferei. Astfel biodiversitatea trebuie analizata si
cuantificata in urmatoarele planuri: -diversitatea sistemelor ecologice:
diversitatea sistemelor supraindividoale si diversitatea habitatelor; -diversitatea

sistemelor biologice cu rang de specie (ierarhia taxonomica); -diversitatea


structurii genetice a populatiilor; -diversitatea functionala.

Diversitatea genetica
La baza biodiversitatii sta procesul speciatiei, acesta fiind un efect direct al
actiunii fortelor primare ale evolutiei, dintre acestea mutatia, migratia si
recombinarea genereaza variatii ereditare in timp ce selectia naturala si driftul
genetic au rolul de a selectiona si de a retine acele variatii care au o valoare
adaptativa ridicata.
Rata modificarilor evolutive ale unei populatii este proportionala cu gradul
de diversitate genetica.

Genofondul biosferei contine intreaga informatie a tuturor proceselor


planetare, iar diminuarea acestuia limiteaza capacitatea populatiilor de a se
adapta la modificarile mediului sireduce informatia genetica potential utila
pentru societatea umana.
Variatiile ereditare sau mutatiile pot fi definite ca fiind orice modificare
discontinua cu efect genetic si in istorie au rol hotarator pentru formarea speciei.
Mutatiile pot fi:
-genetice care produc prin afectarea mecanismului replicarii directe, astfel
incat modificarile din structura ADN determina formarea unor noi secvente de
baze azotate care provoaca schimbari metabolice caracteristice cu formarea unei
noi molecule stabile care se replica in generatiile viitoare.
-cromozomiale pot fi: duplicatiile, inversiile sau translocatiile, delatiile
-genomale care sunt reprezentate in cea mai mare marura de femele
poliploide. Procentul formelor poliploide la plante depasesc 60% din total in
apropierea cercurilor polare si este mult mai redus la Ecuator.
Mutatiile pot fi spontane sau naturale. Sunt provocate in general de factori
naturali (variatii de temperatura, etc) si toate mutatiile apar la intamplare, nu pot
fi prezise, actiunea lor nu este indreptata in directia adapratii, iar importanta lor
rezida rezida in marea lor varietate cu care produc in natura.

Migratia se produce prin transferul de gene de la o populatie la alta prin


deplasarea grupurilor de indivizi, a indivizilor sau chiar a gametilor. In acest fel
frecventele genice pot fi modificate prin introducerea sau extragerea
dezechilibrata a unor genotipuri in asa masura incat pot produce schimbari
profunde ale populatiei descendente.
Transferul de gene are loc intre populatiile aceleiasi specii si foarte rar intre
populatii apartinand speciilor diferite.
Fenomenul de migratie produce 2 efecte majore:
-la populatia care primeste, produce o imbogatire cu noi gene care conduce
la recombinarea genelor autohtone cu cele imigrante.
-intarzierea procesului evolutiv al populatiilor prin tulburarea armoniei
genelor inn populatia gazda.
Migratia duce la o oarecare modificare a structurii genetice a populatiei dar
numai temporar pt ca intervine procesul de selectie naturala care stabilizeaza si
consolideaza populatia.
Recombinarea sexuata este o sursa importanta de variatii ereditare si consta
in unirea a doua forme parentale cu constitutie genetica diferita si producerea de
descendenti genetic diferiti de parinti.
Genotipurile nou formate pot fi rezultatul procesului sexual (hibridare
sexuata) sau pot fi rezultatul ingineriei genetice (hibridare somatica).
Recombinarile sexuale pot fi de natura intraspecifica sau interspecifica.
Recombinarea intraspecifica are loc atat in natura cat si dirijata de om si in
ambele situatii se constata ca acest fenomen legat de numarul de cromozomi, de
gene si de alele are capacitatea de a produce un numar extraordinar de mare de
noi combinatii.
Genotipurile noi recombinate au caracteristici noi si o capacitate
suplimentara de adaptare.
Recombinarea interspecifica se produce mai rar in natura si are un aport
redus la cresterea de variabilitati genetice, dar intotdeauna noile combinatii sunt
puternic modificate sub aspect fenotipic sau genotipic. Recombinarea
interspecifica se produce mai ales intre specii care ocupa acelasi areal geografic,
iar hibrizii nou formati sunt de regula sterili si pentru a asigura continuitatea

generatiilor sunt necesare alte interventii, cum ar fi retroincrucisarea sau


introgresiunea foarte larg raspandita in natura, in special la plante.
Hibernarea introgresiva nu duce la disparitia formelor angajate insa cu cat
este mai putin intensa cu atat este mai valoroasa. Actual acest lucru este
important pentru speciile de cereale (grau, porumb, floarea-soarelui, orez), dar si
la alte plante de interes economic.
Hibridarea interspecifica este mult mai rara la animale decat la plante.

Selectia naturala
Actioneaza in sensul reducerii variatiilor ereditare si are rolul de a sorta
variatiile genetice prin promovarea acelora cu valoare selectiva ridicata si
folositoare indivizilor populatiei si speciei.
Actiunea S.N. se produce la nivelul fenotipurilor si tinde sa se stabilizeze pe
cele care au cea mai ridicata capacitate de adaptare.
Procesul de S.N. Actioneaza la diferite nivele si anume;
-selectie individuala
-selectie intercromozomala
-selectie gametica
-selectie sexuala
-selectie intre populatii
Dupa felul cum actioneaza exista mai multe tipuri de selectie:
-selectie stabilizatoare se produce in locuri cu conditii de mediu uniforme si
duce la formarea de indivizi si populatii cu caractere intermediare cu organizare
normala.
-selectia directionala actioneaza atunci cand conditiile de mediu sunt
fluctuante, de fapt asa cum se produce in natura.
Fenotipurile marginale care dovedesc o capacitate de adaptare mai buna vor
fi prinse in campul de actiune a selectiei din generatie in generatie in timp ce
celelalte fenotipuri vor fi eliminate.

Datorita selectiei directionale media populatiei se schimba la fel si


constitutia sa genetica. Odata cu schimbarea populatiei se schimba progrestu si
mediul, asa explicandu-se adaptarea populatiilor la anumite conditii de mediu.
Selectia directionala este deosebit de importanta prin interventia omului in
crearea de soiuri si rase noi de plante si animale.
Selectia disrectiva, in anumite conditii de mediu selectia avantajeaza 2 sau
mai multe genotipuri distincte sau favorizeaza mai multe stari optime
intermediare.
In conditiile unui mediu nou, neomogen apar forte noi ale selectiei care vor
dezvolta formele marginale in timp ce vechiul fenotip va disparea.
Driftul genetic
Este un proces biologic intamplator care determina schimbarea frectentei
genelor in populatii mici cu tendinta de a crea dezordine in natura. Acest
fenomen nu este orientat, actioneaza in sensul reducerii variatiei ereditare si
rolul sau in evolutie este raportat doar la populatii reduse si in special la om.
Driftul genetic se explica prin aceea ca in populatii mici, un anumit genotip
fie, in exces, fie in lipsa poate modifica radical frecventa genelor. Aceste
schimbari in unele cazuri duc la schimbarea definitiva a unor gene in populatie.

Diversitatea si uniformitatea genetic sub actiuneafactorului antropogen

Genetic si ameliorarea plantelor si animalelor folosesc din ce in ce mai


multe gene de la sp salbatice inrudite cu principalele plante de cultura.Valoarea
acestui material genetic sporeste odata cu utilizarea metodelor modern, in
special cu manipularea ADN. Daca pana la interventia directa a omului in
modificarea naturii diversitatea genetica interspecifica a fost dominant cu cea
intraspecifica , actual acest raport s-a modificat dramatic deoarece la toate sp
folosite de om exista un nr foarte mare de soiuri, hibrizi.
Toate aceste soiuri poseda o structura genetia proprie, insusiri morfofiziologice care le diferentiaza intre ele, prez de obicei imp economica, iar
folosirea lor la nivelul Terei a dus la inlocuirea altor sp pe suprafete apreciabile
si au creat noi relatii biocenoza-biotop. Toate acestea formeaza ecosisteme
antropologice care nu se pot mentine si stabiliza decat prin interventia omului.

Populatile nu sunt in echilibru si nici nu se supun fenomenului de selectie


naturala decat partal.
Interventia omului a condus la aparitia unui alt termen si anume
uniformitatea genetic ce face referire la utilizarea pe suprafete mari de teren a
aceluiasi soi, deci a unor plante cu aceeasi structuura genetic. Implicatiile
acestui fenomen pot fi uneori dramatice pt ca pot provoca adevarate catastrofe
de productie ca urmare a aparitiei unei epidemii generalizate sau se poate
intrerupe sau incetini procesul evolutiv daca uniformittatea genetic se extinde
mult in timp.
Ingineria genetic si hibridarea somatica ajuta omul sa intervina puternic in
procesul evolutiv la nivel planetar, aceste instrumente avand 2 sanse diferite de
utilizare:
1-continuitatea evolutiei intr-o directive favorabila Terrei si a omului
2-anihilarea procesului evolutiv si chiar incheierea ciclului de evolutie prin
extinctia vietii
Vulnerabilitatea genetic creaza premisele potential ale pierderii unui nr
mare de specii, in special de plante , deoarece este determinat de uniformitatea
culturilor agricole care prezinta mare susceptibilitate la boli, daunatori si la
conditii hazardate ale mediului. Flora si fauna spontana st privite mai putin sub
aspectul vulnerabilitatii genetice si sunt privite mai mult ca pierderi. Diferenta
majora care apare intre 2 tipuri de vietuitoare, pe de-o parte cele cultivate sau
domestic si cele spontane sau salbatice pe de alta parte, este ca la cele la care
omul a avut interventie sa se piarda soiul sau rasa ca indivizi si populatii, dar
ramane sansa ca genele sa supravietuiasca in alte cultivaruri. In cazul disparitiei
sp spontane odata cu disparitia populatiilor lor dispar si genele acestora fara nici
o sansa de recuperare.
Una sin cele mai imp cause a vulnerabilitatii genetice o reprezinta
fenomenul global de inlocuire a diferitelor cultivaruri sau rase cu baza genetica
diferita cu altele noi, moderne dar foarte homogene sau uniforme in vederea
aprecierii gradului de vulnerabilitate potentiala, importanta deosebita prez 2
factori:
-aria relativa de cultura sau de raspandire
-gradul de uniformitate sau de inrudire intre soiuri sau rase care nu este
intotdeauna posibil de evaluat dupa fenotip.

Eroziunea genetica este fenomenul prin care se produce pierderea


diversitatii genetice prin pierderea stricta a unor gene sau combinatii de gene
care se manifesta ca fiind adaptate anumitor habitate zonale, altfel spus este
pierdere de gene allele in sens restrans si pierdere de soiuri in sens larg.
Cauzele eroziunii genetice: - inlocuirea soiurilor vechi sau soiurilor
locale; -defrisarile de terenuri; -supraexploatarea sp prin tehnologii avansate;
-urbanizarea care duce la presiuni asupra populatiilor; -degradarea mediului;
-politica guvernamentala sau legislatia; -schimbarea sistemelor agricole;
-bolile,daunatorii si buruienile; -pasunatul excesiv; -reducerea terenurilor
necultivate; -conflictele sociale.
Inlocuirea soiurilor locale sau vechi : in toate tarile lumii care dispun de
cond favorabile s-au format in timp soiuri locale cu baza genetica larga, bine
adaptate prin introducerea in cultura si prin domesticire pe baza unei indelungate
selectii (nat sau artificiala), aceasta biodiversitate create in timp lung, foarte
bogata, dar la indemana imediata a omului risca sa fie pierduta in timp scurt si
ireversibil.
Ameliorarea genetica este directionata spre cultivaruri, hibrizi comerciali sau
organisme transcenice care sa convina cel mai bine fermierului si comertului,
dar acestea au o baza genetica din ce in ce mai ingusta . Concomitent cu soiurile
vechi inlocuite sau pierdute se pot pierde si gene care in viitor ar putea devenii
utile omului.
Defrisarea terenurilor poate avea loc prin diferite metode: taieri, incendii,
total sau partial contribuie in mare masura la sporirea eroziunii genetice.
Padurile ocupa 32% din suprafata uscatului si se considera ca in acestea este
conservata cea mai mare parte a biodiversitatii Terrei.
Presiunea exercitata de tehnologiile avansate: introducerea tehnologiilor
avansate in cultura are de regula consecinte economice foarte mari, dar efectele
negative nu st indeajuns si correct evidentiate. Folosirea abuziva si irationala a
pesticidelor si erbicidelor maresc substantial gradul de eroziune genetica pe
areale foarte mari si duc la schimbari ale sistemelor agricole care necesita
costuri exagerat de mari pt reconstructia lor.
Biodiversitatea specifica
Este cea mai studiata categorie de diversitate bioecologica si se refera la
nr de sp dintr.o regiune , dintr-o biocenoza sau dintr-un anume biotop ori tip de
ecosystem. CAlcularea indicilor de diversitate ofera posibilitatea evaluarilor si

comparatiilor intre diferite regiuni sau intre diferite ecosisteme studiate avand ca
rezultat final ierarhizarea acestora.
Inventarierea nr de sp din diverse regiuni ale globului a dus la cartografierea asa
numitelor puncte fierbinti a biodiversitatii specifice in cadrul careia se vorbeste
de :
1-tari sau regiuni cu megadiversitate in care nr total de sp este foarte mare
( mexic ,Columbia, Ecuador, Australia)
2-tari sau regiuni cu mare bogatie de specii endemice
Principalele cause , cum ar fi supraexploatarea sp si explozia procesului
de poluare au dus la schimbari asupra climatului general care in present a dus de
la o rata naturala a extinctiilor de o sp la 4 ani a ajuns la 1-2 specii pe zi. Un
factor imp care afecteaza biodiversitatea specifica este procesul de introducere
voluntara sau involuntara a unor sp. Aceste sp inntroduse pot fi plante exotice
care sunt aduse intr.o anumita regiune in scop productiv sau in scop decorative.
Plantele naturalizate sunt plante care gasesc in regiuni noi cond favorabile si se
aclimatizeaza. Plantele invasive care dispun de o mare capacitate competitive si
care se deplaseaza in medie cu 100m la 100 de ani (plante care se inmultesc prin
seminte) sau... la plante care se inmultesc vegetative.
Intr.un studiu specific de biodiversitate sunt necesare pe langa raportarea
taxonilor la ecosystem si suprafata si precizari la urmt categorii de sp:
-sp cheie= producatori cheie , sp care au un rol indicator in functionarea normala
a tipului de ecosystem si care devin specii de monitorizare
-sp tinta sunt sp care prezinta un grad ridicat de vulnerabilitate si care trebuie sa
faca obiectul unor actiuni de gestionare si protectie
-sp redundante sunt taxoni capabili de a substitui....afectate de unele perturbatii,
insa fara a modifica major functionarea ecosistemului dat
In interpretarea bogatii specifice se tine cont de faptul ca aceasta este
supusa unor gradienti:
1-pozitia latitudinala si altitudinala a suprafetelor studiate: acestigradienti
constau intr.o reducere a nr de sp de la ecuator spre poli si din etajul colinar
montan spre cel nivoglacial

2-marimea suprafetelor si diversitatea microhabitatelor din interiorul ei, astfel in


aceeasi regiune geografica biodiversitatea creste parallel cu cresterea suprafetei
si cu diversitatea microhabitatelor din interiorul unui sistem
3-stadiul evolutiv al ecosistemuluidat: din stadiile de tinerete spre cel de climax
ecosistemele devin mai complet structurate si cantitatea de info creste implicit si
diversitatea specifica generala
4-troficitatea mediului in care se dezvolta comunitaiile, in acest sens dinamica
bogatii specifice urmeaza o curba de tip gausian pornind de la mediile extreme
de sarace cu un maximum in cazul celor mezobazice si din nou o scadere la cele
megabazice
5-intensitatea presiunii antropozoogene: cu cat presiunea antropica este mai
intensa si de durata mai mare , cu atat vor fi mai multe sp eliminate din....si cu
atat maim ult va dura procesul de restaurare a ecosistemului respective.

Biodiversitatea ecosistemica/ecologica
Este cel mai putin studiat tip de biodiversitate deoarece nu priveste numai
tipul de ecosistem si structura sa specifica, ci in special bogatia si lungimea
lanturilor si retelelor trofice, modul in care se realizeaza circularea materiei si
energiei precum si evaluarea capacitatii de productie si suport a fiecarui tip de
ecosistem in parte.
Biodiversitatea ecosistemica se apreciaza in functie de tipurile de aliante de
vegetatie dintr-un spatiu dat, modalitate care a dus la o clasificare a
ecosistemelor astfel:
-dupa tipul major de biotop: ecosist. acvatice; ecosist. terestre
-dupa impactul antropic: ecosist. naturale; seminaturale;antropizate
-dupa caracteristicile structurale(abundenta si distributia sp. durata de viata si
importante)
-dupa natura si importante bunurilor si serviciilor furnizate
-dupa capacitatea de refacere sau rezistenta la modificari
Prin ecosist. naturale intelegem ecosist. In care activitatea umana nu este
sesizabila sau acelea la care se considera ca sunt nevizitate de oameni.
Majoritatea ecosist. prezente sunt ecosist. naturale spontane, constituite cu

cateva secole in urma, carea u suferit in cea mai mare parte o influenta antrpica
si..care mai pot fi considrate si ecosist.modificate.
Ecosist.amenajate sunt formate in principal din culturi, paduri aflate sunt
sub acdin ecosist.lacustre si marine amenajate pt. Piscicultura si din
ecosist.urbane si rurale. In ultimii ani, ca urmare a procesului de internalizare a
valorilor ecologice s-au proiectat si construit ecosistin care
se
incearcacare stau la baza proceselor ecologice. Activitatea umana
determina din ce in ce mai mult biodiversitati periclitand stabilitatea
ecosistemica cu implicatii economice, stiintifice, estetice si din ce in ce mai
etice.
Stabilitatea reprezinta o stare a ecosist. la care se ajunge la functia de
autocontrol care, ca si functia de controlare a materiei si functia energtica este
rezultatul interdependentei dintre specii.
Rolul autocontrolului este de a pastra o stare de echilibru intre populatiile
componente, de a un permite oscilatii numerice prea mari, ceea ce conduce la
stabilitate in structura si
Stabilitatea biocenozelor este direct proportionala cu cresterea
complexitatii retelei trofice, iar fenomene ca reducerea si/sau inmultirea
excesiva a diversitatii speciilor pot duce la pierderea ecosistemelor
Diversitatea antrpica si etnoculturala se refera la diversitatea tnica,
lingvistica, culturala