Fiziologia Cordului

Zgomotele cardiace
Zgomotele cardiace sunt produse de miscarile valvelor in timpul ciclului cardiac. Exista doua
zgomote care se aud in mod normal ( zgomotul 1, zgomotul 2 ), iar zgomotul 3 si zgomotul 4 apar de
obicei in situatii patologice.
Zgomotul 1 - este observat la inceputul sistolei ventriculare, produs de inchiderea valvelor mitrala si
tricuspida, are o frecventa joasa. Zgomotul mitral 1 se aude cel mai bine la nivelul apexului iar
zgomotul tricuspidian 1 se aude mai bine la baza xifoidului.
Zgomotul 2 - este produs de inchiderea valvelor aortica si pulmonara, se observa la inceputul
diastolei ventriculare, are o frecventa mai inalta si se aude cel mai bine la baza cordului.
Zgomotul 3 - este un zgomot care apare in prima partea a diastolei, are o frecventa mai joasa, la
copii si tineri se aude in tahicardia paroxistica iar la persoanele in varsta apare, de obicei,
in insuficienta cardiaca.
Zgomotul 4 - apare in partea de final a diastolei, are o frecventa joasa si se poate intalni in mod
normal la persoanele in varsta. La tineri apare in caz de hipertensiune, miocardita sau stenoza
mitrala.

Zgomotele cardiace se aud cu intensitate mai mare la persoanele tinere, pentru ca acestea au un perete
toracic mai subtire. Auscultatia este mai dificila la persoanele cu obezitate, emfizem pulmonar, pleurezie,
pericardita. Zgomotele cardiace se intensifica in situatiile care determina cresterea vitezei de circulatie
a sangelui: efort, stres.

Ciclul cardiac
Ciclul cardiac sau revolutia cardiaca este format din doua faze : sistola (contractia) care realizeaza evacuarea
cavitatilor si diastola (relaxarea) in timpul careia se produce umplerea cu sange a acestora.
Revolutia cardiaca are o durata de 0,8 s ( la o frecventa cardiaca de 70 de batai pe minut). Ea incepe cu sistola atriala care
dureaza 0,10 s. In sistola atriala sangele este impins din atrii in ventricule, datorita cresterii presiunii intraatriale. Acesta
determina deschiderea valvelor atrioventriculare care permit intai scurgerea pasiva a circa 75-80 % din umplerea
ventriculara si doar 20-25% prin contractia propriu-zisa a atriilor. In timpul sistolei atriale sangele nu poate reflua in venele
mari, datorita contractiei fibrelor musculare din jurul orificiilor de varsare a acestora.
Dupa sistola atriala se instaleaza diastola atriala, cu o durata de 0,70 s. Imediat dupa debutul diastolei atriale, incepe sistola
ventriculara care dureaza 0,30 s si se desfasoara in 2 faze :
- o faza de punere in tensiune a fibrelor musculare ventriculare, cand valvele atrioventriculare se inchid si ventriculele sunt
pentru o perioada scurta cavitati inchise. In contiunare, presiunea creste depasind-o pe cea din artere si ca urmare, se
deschid valvele semilunare si sangele este ejectat in aorta si artera pulmonara. Aceasta faza,care incepe in momentul
inchiderii valvelor atrioventriculare si se termina cu deschiderea valvelor semilunare, poarta numele de faza de contractie
izovolumetrica.
In continuare, urmeaza faza de ejectie, cand sangele este expulzat in artera aorta si cea pulmonara. Faza de ejectie incepe cu

deschiderea valvelor semilunare si sfarseste cu inchiderea acestora.. Cantitatea de sange ejectat de fiecare ventricul prin
sistola ventriculara este de 70-75 ml in repaus si se numeste volum sistolic.
Dupa sistola urmeaza diastola ventriculara ce dureaza 0,50 s. In aceasta faza, musculatura ventriculara se relaxeaza,
presiunea scade rapid si devine inferioara celei din arterele mari determinand inchiderea valvelor acestora. Astfel sangele nu
reflueaza inapoi in ventricule.
Intre inceputul diastolei ventriculare si instalarea unei noi sistole atriale cavitatile inimii sunt relaxate (sunt in diastola).
Aceasta faza are durata de 0,40 s si se numeste diastola generala.

PROPRIETILE MIOCARDULUI
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Automatismul cardiac
Ritmicitatea (funcia cronotrop)
Conductibilitatea (funcia dromotrop)
Contractilitatea (funcia inotrop)
Excitabilitatea (funcia batmotrop)
Inexcitabilitatea periodic a inimii

1.AUTOMATISMUL CARDIAC
= capacitatea celulelor cardiace de a genera spontan impulsuri
- se datoreaz celulelor specializate din esutul nodal = pace-maker
atrial
-fiziologic:
-pace-maker-ul cardiac dominant este nodulul sinoatrial
-imprim ritmul sinusal
-pace maker-ii lateni: -nodulul atrio-ventricular
-fasciculul His
-reeaua Purkinje
-mecanismul intim de producere a automatismului cardiac:
-explicat electrofiziologic
-celulele nodale descarc automat impulsuri de contracie
-datorit faptului c sunt

incapabile s menin un potenial

membranar de repaus constant

-n diastol -celulele nodale se depolarizeaz lent i
continuu
-cnd se atinge pragul de excitaie -se deschid canalele
voltaj-dependente i se declaneaz un potenial de aciune ce se
propag declannd sistola

-depolarizarea diastolic i potenialul de aciune difer n

funcie de

segmentul sistemului nodal n care sunt generai datorit

fluxurilor specifice de ioni implicate

1. Nodulul sinoatrial (Keith-Flack)
-grosime:2 mm
-lungime: 2 cm
-situat ntre vena cav superioar i atriul
drept, n sulcus terminalis
-aglomerare central de celule nodale P

-mici,

rotunjite , cu aspect palid

-lipsite de elemente contractile
-dotate cu automatism
-n contact strns unele cu altele
2. Nodulul atrio-ventricular (Aschoff Tawara)
-situat subendocardic n dreapta i posterior de marginea
inferioar a septului interatrial, lng orificiul sinusului
coronarian
-celule

-asemntoare cu cele din nodulul sinoatrial

-Purkinje -mai alungite, ramificate
-rol de conducere

3. Fasciculul His -continu extremitatea ventricular a nodulului atrioventricular

-trunchiul comun -20 mm lungime
-2mm lime

-se ndreapt spre marginea posterioar a septului

interventricular
-ramura stng -se aeaz pe marginea
superioar a septului muscular
-ramura dreapt -ajunge n acelai loc dar mai
jos
-celule Purkinje mari -puine miofibrile

-sarcoplasm abundent -mult glicogen

4. Reeaua Purkinje -cele 2 ramuri His se continu cu o reea subendocardic
de fibre
Purkinje
-potenialul de repaus -are valori reduse n celula excitoconductoare de - 60
-70 mV
`

-instabil -depolarizare treptat a membranei numit:

depolarizare lent diastolic (pace maker potenial)
-este o modificare local de

excitabilitate, un potenial gradat ce

nu se propag

-declanat de 2 factori: -scurgerea lent intracelular

+

++

a Na i Ca

-scderea treptat a permeabilitii pentru K+

-cnd depolarizarea lent diastolic atinge un voltaj prag de
40 mV
declaneaz un potenial de aciune
-potenialul de aciune -ncepe cu :
faza 0
de Na+ ci de

-depolarizare rapid care nu beneficiaz de canalele rapide

canalele lente de Na+ i Ca++ , motiv pentru care este atenuat

semnificativ panta ascendent

-vrful este mai rotunjit datorit unui aflux
intracelular lent de Ca++

repolarizarea -150 ms
-nu este aa de distinct ca la celula miocardic
contractil
-concomitent cu ncetinirea influxului de Na+ i Ca++
se declaneaz un
eflux masiv de K+ ce declaneaz repolarizarea
-canalele de K+ (K2 , K3) rmn deschise cteva zecimi
de secund

producnd o hiperpolarizare a membranei (creterea negativitii interioare)

astfel c potenialul de aciune coboar

pn la 60

mV
-la acest nivel se deschid canalele de K+ numite K1 ce
asigur efluxul de K+
pentru atingerea depolarizrii diastolice maxime
-cnd s-a atins acest moment, canalele K2 se
inactiveaz, efluxul de K+ se
reduce treptat i pe msura acumulrii de Na+ ptruns,
are loc depolarizarea
diastolic, cu o pant de 0,1 Voli / secund
-potenialul de repaus i de aciune n sistemul nodal difer:
-nodulul A-V -potenialul de repaus -valori mai reduse: - 60 mV
-potenialul de aciune -de tip intermediar-ntre cel
din nodulul sinoatrial i cel nregistrat n fibrele Purkinje
-durata: 200 250 ms
-fascicolul His -potenialul de repaus: - 90 mV
-potenialul de aciune difer foarte mult

exist

canale rapide de Na+ (n faza 0 amplitudinea potenialului ajunge la 120 mV i

este foarte

rapid, ca n fibra muscular atrial)

-repolarizarea rapid este ajutat de canalele

voltaj-dependente de Cl
Cu toate acestea, cel mai rapid ritm de descrcare l au celulele nodulului
sinoatrial.

Mecanica respiratorie

Inspiratia
Inspiratia este un proces activ care se datoreaza contractiei muschilor inspiratori ducand la marirea
tuturor diametrelor cutiei toracice.In timpul inspiratiei aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana
la nivelul alveolelor pulmonare.
Inspiratia normala dureaza o secunda. In timpul inspiratiei fortate intervin si muschii inspiratori accesori
(sternocleidomastoidian,pectoralul mare, dintatul mare si trapezul).

Expiratia

Expiratia normala este un proces pasiv, care urmeaza fara pauza dupa inspiratie.In expiratie, o parte din
aerul alveolar este expulzat la exterior. Expiratia dureaza aproximativ doua secunde la adult. In timpul
expiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute anterior.
Cele doua faze ale respiratiei pulmonare se succed ritmic, fara pauza, cu o freceventa de 14-16 / minut la
barbat si 18/minut la femeie. Frecventa respiratiei creste in functie de nevoia de O 2 si de prezenta CO2. In
timpul efortului fizic sau in caz de obstacol pe caile aeriene, expiratia poate deveni activa prin inervatia
muschilor expiratori. Contractia lor comprima viscerele abdominale, care deplaseaza diafragmul spre cutia
toracica si apropie rebordurile costale, reducand volumul toracelui.
In inspiratie, prin cresterea volumului pulmonar, alveolele se destind si volumul lor creste. Ca urmare,
presiunea aerului in regiunea alveolara scade. Se creeaza astfel o diferenta de presiune intre aerul
atmosferic (unde presiunea ramane neschimbata) si presiunea intrapulmonara (care scade). In felul acesta
aerul patrunde prin caile respiratorii pana la alveole, pe baza fortei fizice.
In expiratie, prin retractia plamanului si revenirea la forma initiala a cutiei toracice, se intalnesc doua faze :

prima, in care revenirea cutiei toracice se face pe seama elasticitatii cartilajelor si ligamentelor ei;
a doua, in care plamanul elastic, in tendinta de a se retracta spre hil, exercita o presiune de
aspiratie asupra cutiei toracice.

Schimbul gazos alveolo-capilar

2

Alveolele sunt inconjurate de o retea de capilare pericapilara, alcatuind bariera alveolo-capilara.

Aceasta este formata din epiteliul alveolar si membrana fibroelastica, membrana bazala a capilarului
si endoteliului capilar.
Molecula de oxigen va strabate straturile:

surfactantul alveolar;
celula epiteliala alveolara;
membrana bazala alveolara;
spatiul interstitial;
membrana bazala a endoteliului capilar;
celulele endoteliului capilar;
plasma sanguina;
membrana eritrocitului.
Trecerea gazelor se face in functie de gradientul presional de o parte si de alta a membranei.
Oxigenul trece din aerul alveolar in sangele capilar, iar dioxidul de carbon trece din sange in alveole,
pana ce presiunile se egalizeaza.
Desi gradientul de presiune este pentru CO2doar de 6 mm Hg, acesta difuzeaza de 20 de ori mai
repede, deoarece este de 25 de ori mai solubil decat O2 . Astfel, la plamani soseste sange venos,
adus de arterele pulmonare si dupa efectuarea schimbului de gaze, sangele incarcat cu CO 2 se
oxigeneaza, se transforma in sange arterial. Acesta, imbogatit cu oxigen, paraseste plamanul pentru
a ajunge in circulatia sistemica.

Fiziologia sistemului vascular

Pulsul Arterial
Dilatarea aortei la originea sa , cu cresterea presiunii datorita sngelui expulzat de ventricul , cuprinde sub
forma unei vibratii care se propaga de-a lungul peretilor vasculari ntregul teritoriu vascular cu presiune
ridicata .
Este unda pulsului . Ea nu este identica cu viteza sngelui n aorta (50 cm / s sistola) , ci superioara acesteia
(4 5 m/s) .
Fiecare contractie cardiaca ventriculara genereaza o unda de presiune care se propaga de-a lungul aortei si
ramurilor sale , denumita puls .
Unda pulsatila arteriala , care se palpeaza prin comprimarea arterei pe o suprafata rigida consta ntr-o

destindere a peretilor arteriali , cu cresterea presiunii si a diametrului arterei caracterele undei pulsatile
depind de forta de contractie cardiaca , de volumul sistolic si de presiunea arteriala , precum si de
elasticitatea arterelor .
nscrierea pulsului se face cu aparate numite sfigmografe ; grafica poarta numele de sfigmograma . Ea se
poate nregistra direct , cu un manometru elastic , sau indirect prin variate procedee tehnice .
Viteza de propagare a pulsului arterial se masoara prin nscrierea simultana pe acelasi kimograf a
sfigmogramei n doua regiuni arteriale diferit ndepartate de inima (ex artera carotida radiala) .
Viteza pulsului la tineri este aproximativ 4 m/s n aorta si 7 12 m / s n artere periferice .
Forma pulsului arterial nregistrata cu sfimografe elastice difera dupa cum nscrierea se face :
n apropierea inimii (sfigmograma centrala) ;
la distanta de inima (sfigmograma periferica) ;
Odata cu ejectia sngelui n aorta pe sfigmograma centrala apare o linie ascendenta , traducnd cresterea
brusca a presiunii urmata de o serie mai lenta . Sfrsitul ejectiei sngelui este marcat pe panta descendenta a
curbei printr-o incizura care marcheaza refularea de scurta durata a sngelui care nchide valva aortica .
Incizura este urmata de unda dierota .
Pulsul periferic cu ndepartarea de inima , prezinta unda anacrota mai trziu si incizura din ce n ce mai
stearsa , fiind aproape disparuta n pulsul femural , deoarece unde reflectate de periferie interfereaza cu
unda pulsatila. Odata cu ndepartarea de inima , pulsul devine tot mai putin net , pna dispare n capilare .
Calitatile pulsului se apreciaza strict obiectiv , prin analiza sfigmogramei .
n mod uzual , n practica medicala , palpatoric aceste calitati sunt :
frecvente ;
ritmul ;
viteza sau celeritatea ;
amplitudinea ;
tensiunea ;
Calitatile pulsului depind de frecventa si ritmul cardiac , debitul sistolic , elasticitatea vaselor si presiunea
arteriala , viteza sngelui etc. , si sunt utilizate n scop diagnostic .
Presiunea arteriala
n artere , sngele circula sub presiunea ntretinuta de contractiile ritmice ale inimii , de elasticitatea
peretilor arteriali si de rezistenta periferica totala a arborelui aortic , n functie de calibrul vaselor mici si de
vscozitatea sngelui .
n conditii normale , presiunea are , la nceputul undei pulsatile de la sfrsitul undei diastole (pd presiunea
diastolica minima) valoarea de 80 mm Hg ; n sistola ajunge un vrf maxim (ps presiunea sistolica sau

maxima) de 120 mm Hg . Diferenta ntre cele doua valori (ps - pd) de aproximativ 40 mm Hg constituie
amplitudinea presiunii sau a pulsului .

Circulatia sangelui in vene

Venele sunt vasele care adun sngele de la periferie i il transport la inim. Diametrul crete de la capilare spre inim.
Sistemul venos al marii circulaii este format din toate venele care conduc sngele venos nvenele cave
superioar i inferioar ce se deschid n inim.
Vena cav superioar colecteaz sngele venos de la nivelul extremitii cefalice, al membrelor superioare i al
trunchiului(partea supradiafragmatic a acestuia). Are originea n trunchiurile venoase brahiocefalice iar ca afluent marea
ven azygos. Trunchiurile venoase brahiocefalice drept i stng iau nastere din unirea venelor jugulare interne cu venele
subclaviculare.Vena jugular intern colecteaz sngele venos din craniu, orbita i parial de la fa. Vena subclavicular
colecteaz sngele de la nivelul membrelor superioare. n unghiul dintre jugulara intern i subclavicular se varsa vena
jugular extern care colecteaza sngele de la pielea capului, fa i gt. Vena cava inferioar colecteaz sngele venos din
organele abdominale i pelvine, din pereii cavitii abdominale i din membrele inferioare. Se vars n final n atriul drept.
Rezult din unirea venelor iliace comune dreapta i stng. Vena iliac comun rezult din confluena v.iliac
intern(hipogastric) i v.iliac extern. V.iliac intern colecteaz sngele de la uter, vagin, rect, vezica urinar, organele
genitale externe, pereii bazinului.Vena iliac extern, continu v.femural i colecteaz sngele de la membrul inferior. n
vena cav inferioar se vars v.spermatice i ovariene(de la organele genitale), v.suprarenala dreapt(de la gl.suprarenale),
v.renale(de la rinichi), v.hepatice(de la viscerele abdominale), v.diafragmatice inferioare i v. lombare. Venele hepatice
strng sngele adus la ficat de vena port. Vena port se formeaz din unireav.mezenterice superioare cu v. splenic dup
ce aceasta din urm s-a unit cu v. mezenteric inferioar. V.splenica colecteaz sngele de la pancreas(v.pancreatice),
stomac(v.gastrice), duoden(v.duodenale). Vena mezenteric superioara colecteaz sngele de la intestinul
subire(v.intestinale) i jumtatea dreapt a colonului(v.colice drepte). Vena mezenteric inferioar colecteaz sngele de la
rect(v.rectale superioare) i de la jumatatea stng a colonului(v.colice stngi).

Fiziologia sistemului digestiv

Prehensiunea si masticatia
PREHENSIUNEA SOLIDELOR

,,prinderii furajelor i a apei din mediu i introducerea lor n cavitatea bucal.

Solipedele pasc ajutndu-se de buze care sunt foarte mobile i selective; cu incisivii superiori i inferiori
fixeaz tulpinile plantelor i apoi le secioneaz dar nu prin tiere ci printr-o micare brusc anteroposterioar a capului.
Bovinele apuc hrana cu ajutorul limbii care este exteriorizat din cavitatea bucal ca o secer ce prinde
tulpinile plantelor i le nclin ctre cavitatea bucal. Bovinele fixeaz furajele ntre bureletul incisiv i
incisivii inferiori i apoi secioneaz plantele de la o nlime de 8-10 cm de la sol.
Ovinele realizeaz prehensiunea plantelor cu ajutorul buzelor (pentru prinderea tulpinelor nu folosesc

limba), iar cu ajutorul bureletului incisiv i a incisivilor inferiori fixeaz tulpinele i le secioneaz foarte
aproape de sol.
Suinele taie iarba folosindu-se de incisivii superiori i inferiori iar la bostnoase (sfecl, pepene, dovleac)
folosesc arcada inferioar ca pe o lam pentru a disloca poriuni mai mici.
Canidele (cine, pisic) apuc hrana cu incisivii i caninii iar la nevoie se pot folosi i de membrele
anterioare. Psrile realizeaz prehensiunea cu ciocul, limba i valvele.
PREHENSIUNEA LICHIDELOR
Cabalinele, bovinele i ovinele plaseaz botul pe suprafaa lichidului, coboar mandibula, realizeaznd o
depresiune n cavitatea bucal i prin retragerea limbii, aspirar lichidul n interiorul ei.
Suinele introduc rtul profound n lichid, coboar mandibula i aspir lichidul n cavitatea bucal (datorit
comisurilor foarte adnci aspir i aer realiznd zgomotul de ,,plescit).
Felinele introduc limba n lichid i o retrag foarte frecvent n cavitatea bucal; apa se prinde ntre papilele
linguale foarte dezvoltate i este transportat n cavitatea bucal. Aceste micri repetate genereaz un
zgomot de ,,lipit.
Cinele i exteriorizeaz limba sub forma unei ,,lingurie i o introduce n lichid apoi este retras repetat
i energic n cavitatea bucal proiectnd apa n interiorul ei.
Galinaceele introduc ciocul n lichid care ptrunde n mod pasiv n cavitatea bucal apoi ridic brusc capul
deglutind lichidul cu ajutorul gravitaiei.
Aceste particulariti de specie sunt luate n consideraie la proiectarea instalaiilor de adpare i hrnire a
animalelor.

MASTICAIA
Act fiziologic reprezentat de procesele mecanice de fragmentare, mrunire, a alimentelor n cavitatea
bucal, amestecarea lor cu saliv, rezultnd bolul alimentar. Este realizat prin participarea corelat a mai
multor componente morfo-funcionale: suprafeele arcadelor dentare, mandibula, articulaia temporomandibular, obraji, buze, limb, saliv, muchi masticatori, elementele arcurilor nervoase ale reflexului de
masticaie.
Calul, porcul, cinele i pisica, execut micri exclusiv n plan vertical.
Taurinele, ovinele, caprinele, execut micri n plan latero-vertical, preponderant laterale.
Iepurele, obolanul, cobaiul, execut micri n plan vertical i antero-posterior. Aceste particulariti sunt
n funcie de conformaia articulaiei temporo-mandibulare. Cea mai minuioas masticaie este la pisic;
cea mai sumar masticaie este la cine (nghite nemestecat).
Centrii nervoi ai masticaiei sunt n bulb pentru controlul involuntar i n zonele motorii de pe scoara
cerebral pentru controlul voluntar.

Fiziologia sistemului muscular

FIZIOLOGIA FIBREI MUSCULARE NETEDE

1. Particularitati structurale ale fibrei musculare netede
Fibrele musculare netede au marimi si densitati diferite, iar forma poate fi fusiforma - in
viscerele cavitare sau ramificata - in media arterelor mari. Au o lungime cuprinsa intre 10 si
100 m, un diametru de 2-4 m si un singur nucleu, plasat central. Sarcolema nu prezinta
tubi T, dar la nivelul ei se pot deosebi 3 zone de specializare morfofunctionala care nu sunt
prezente la fibrele musculare scheletice, si anume:

caveolele - microinvaginatii ale sarcolemei care comunica liber cu

spatiul extracelular;

ariile dense sau corpii densi care se gasesc fixati pe fata interna a

plasmalemei sau sunt dispusi liberi in citoplasma, reprezentand locul de atasare al

miofilamentele subtiri de actina;

jonctiunile intercelulare cu rol in cuplarea electrica si metabolica.

Proteine contractile - miozina si actina au o organizare ultrastructurala diferita fata de cea
a muschiului scheletic. Astfel, miofilamentele de actina se afla atasate de corpii densi, iar
printre acestea se afla dispersate miofilamentele de miozina. Nu exista benzi Z si, deci, nici
organizarea sub forma de sarcomere. Raportul cantitativ miozina - actina este 1/8 -1/15,
fata de 1/2 la fibra striata.
Miofilamentul de miozina are organizare structurala comuna tuturor fibrelor
musculare, dar prezinta o activitatea ATP-azica mai redusa, iar interactiunea cu actina este
conditionata de actiunea kinazei lantului usor al miozinei (MLCK (miozin-light-chain-kinaza).
Miofilamentele de actina au atasate mai multe tipuri de proteine reglatorii:
tropomiozina - identica ca structura si functie cu cea din musculatura striata;
caldesmona - combina proprietatile troponinei I si T din muschiul striat, stabilind un raport
de 1 molecula de caldesmona la 4 molecule tropomiozina si 28 de molecule de actina;
calmodulina - preia rolul troponinei C fiind capabila fiind sa fixeze 4Ca 2+ intr-un
complex
Ca2+- calmodulina care face parte din sistemul mesagerilor secundari
ce cresc activitatea proteinelor contractile.

Fig. 1. Particularitati morfofunctionale ale fibrei musculare netede.

2. Cuplarea excitatie-contractie in fibra musculara neteda
Cuplarea excitatiei cu contractia este realizata tot prin intermediul ionului de
Ca2+, dar provenienta acestuia este total diferita in comparatie cu muschiul
scheletic. Deoarece fibra musculara neteda nu are tubuli T si nici un reticul
sarcoplasmatic bine dezvoltat, Ca2+ necesar cuplarii excitatiei cu contractia provine
din mediul extracelular.
Intrarea Ca2+ in celula se face prin canale ionice lente voltaj-dependente,
deschise in momentul depolarizarii fibrei. In plus, cisternele reticulului
sarcoplasmatic vin in contact direct cu sarcolema astfel, ca potentialul de actiune
membranar determina direct iesirea Ca2+ din cisterne.
Durata necesara cresterii concentratiei Ca 2+ pana la valoarea de cuplare a
excitatiei cu contractia este insa mult mai mare, perioada de latenta determinata de
acest proces fiind de 50 de ori mai mare decat in cazul muschiului striat.
Datorita absentei complexului de troponine, Ca 2+ initiaza contractia printr-un
mecanisme diferit de cel descris in cazul muschiului scheletal:

Cresterea Ca2+ si fixarea sa pe calmodulina (complex Ca 2+calmodulina) activeaza kinaza lantului usor miozinic (MLCK)
-

MLCK fosforileaza lantul usor al miozinei, creste afinitatea miozinei

fata de actina si activeaza ATP-aza miozinica.
Iesirea Ca2+ din sarcoplasma, in vederea relaxarii, se realizeaza prin Ca 2+-APT-aza
sarcolemala care are o eficacitate mult redusa in comparatie cu cea din membrana
reticulului sarcoplasmatic. MLCK este rapid inactivata de disocierea complexului Ca 2+calmodulina, iar miozina este defosforilata de catre MLCP (myosin light chain phosphatase).
Din acest motiv, concentratia Ca2+ citosolic scade la fel de lent cum a crescut, ceea ce
determina ca durata contractiei sa fie de ordinul secundelor (in muschiul striat este de
ordinul zecilor de milisecunde).

Fig. Cuplarea excitatie-contractie in fibra musculara neteda.

-

2 Mecanismul contractiei in fibra musculara neteda

Mecanismul de scurtare consta, ca si la muschiul striat, in interactiunea

filamentelor de actina si miozina prin intermediul puntilor transversale.
Ciclurile de formare a puntilor transversale sunt identice cu cele din muschiul
striat, doar ca fenomenele se desfasoara cu viteza mult mai redusa. Fibra
musculara neteda are o forta de contractie mai mica, datorita unui numar mai mic
de punti transversale. De asemenea, viteza de contractie este mai mica, datorita
unei activitati ATP-azice mai scazute.
In schimb, capacitatea de scurtare este mult mai mare (sub 50% din lungimea
initiala) datorita absentei benzilor Z.
3. Mecanisme de reglare a contractiei fibrei musculare netede
Contractia fibrelor musculare netede poate fi declansata sau inhibata prin doua
mecanisme:
mecanisme membranare depolarizante sau hiperpolarizante - includ potentiale de
membrana specifice tipului de fibra musculara neteda:
mecanisme umoral-hormonale - implica actiunea directa a unor:
factori metabolici locali (CO2, O2, acid lactic, K+)
hormoni circulanti sau locali (noradrenalina, adrenalina, histamina, ocitocina,
etc) asupra receptorilor membranari specifici.
Contractia fibrei musculare netede
este indusa de cresterea Ca2+ citosolic prin activarea canalelor de Ca2+ voltajdependente, a canalelor operate de ligand sau activate intermediul proteinei Gq.
Cresterea Ca2+ citosolic determina activarea fosfolipazei C cu generarea de
IP3 si DAG.
IP3 induce eliberarea de Ca2+ din reticulul sarcoplasmatic si formarea
complexului Ca2+-calmodulina care initiaza contractia, iar aceasta va fi sustinuta prin
activarea proteinkinazei C membranare de catre DAG.
Relaxarea fibrei musculare netede se realizeaza prin cresterea fie a AMPc (cai
respiratorii), fie a GMPc (vase), care scad nivelul Ca 2+ prin stimularea recaptarii acestuia in
reticulul sarcoplasmatic.

4. Clasificarea functionala a fibrelor musculare netede

Desi muschii netezi au particularitati morfofunctionale ce difera de la un organ la altul, ei pot

fi clasificati in doua categorii principale: muschi netezi unitari si muschi netezi multiunitari.
Totusi, trebuie mentionat ca musculatura neteda nu se preteaza la o clasificare rigida
deoarece exista muschi netezi, cum sunt cei ai veziculelor seminale, cu caracteristici
intermediare, intre muschii unitari si multiunitari. De asemenea, musculatura unor vase
sangvine este sub control strict nervos, in timp ce alte vase prezinta o musculatura cu
caracteristici intermediare, care functioneaza dependent de inervatia extrinseca, dar si pe
fondul unui automatism functional discret.
4.1. Muschii netezi de tip unitar
Muschii netezi unitari, numiti si viscerali, intra in structura tubului digestiv, a
ureterelor, uterului, a viscerelor in general, unde functioneaza ca sincitii (masa
citoplasmatica cu mai multi nuclei, rezultata prin fuziunea mai multor celule, dar intre care
mai raman punti intercelulare).
Fibrele musculare de tip unitar:
sunt unite in fascicule sau tunici prin jonctiuni intercelulare de tip gap junction, prin care
se pot produce fluxuri ionice intercelulare care asigura propagarea potentialelor de actiune.
stimulii se propaga de la o celula la alta, cuprinzand portiuni largi sau chiar muschiul in
intregime, care se contracta ca un tot unitar determinand aparitia undelor contractile
peristaltice.
nu au inervatie motorie proprie. Fibrele nervoase vegetative prezinta pe traseu
numeroase varicozitati cu mediator chimic, care formeaza retele la suprafata muschiului fara
a intra in contact direct cu acesta. La nivelul acestor jonctiuni difuze, mediatorul chimic eliberat
la distante relativ mari (nanometri sau chiar micrometri) difuzeaza spre fibrele musculare.
In conditii de repaus, potentialul de membrana al fibrei musculare netede este de
-50 mV, -60 mV (cu 30 mV mai redus decat cel al fibrelor striate scheletice). Muschiul
neted visceral este mai putin excitabil decat cel striat. Potentialele de actiune au
amplitudinea mai mica (60 mV), iar viteza transmiterii impulsului variaza de la cativa mm
pana la 5-10 cm/sec.
Potentialele de actiune pot fi de doua tipuri:

potentiale de actiune tipice - varf (spike), asemanatoare celor din

fibra musculara scheletica, dar cu o durata mai mare, de 10-50 msec;

potentiale de actiune cu platou, asemanatoare potentialului fibrei

musculare cardiace de lucru, dar mai putin ample si cu o durata de la cateva sute pana la
cateva mii de milisecunde.
Durata mare a potentialelor de actiune din fibrele musculare netede se explica prin
faptul ca depolarizarea se realizeaza in mare masura cu participarea influxului lent de Ca 2+,
densitatea canalelor de Ca2+ voltaj-dependente de la nivelul sarcolemei fiind mult mai mare
comparativ cu muschiul striat. Canalele de Ca 2+ avand o constanta de deschidere mult mai
mare decat cele de Na+ determina prelungirea potentialului de actiune.
In unele tipuri de muschi netezi viscerali apare o activitate electrica spontana,
reprezentata de unde lente de depolarizare, capabile sa genereze potentiale de actiune
propagate, atunci cand ating pragul detonant de 35 mV. Aceste unde, prezente mai ales la
nivelul fibrelor musculare unitare din tubul digestiv, exprima automatismul functional al unor
fibre sau grupuri de fibre cu rol de pacemaker. Undele lente de depolarizare reprezinta de
fapt o oscilatiei continua, de fond, a potentialului de repaus in jurul valorii de -50 mV.
Oscilatiile se succed spontan cu o frecventa de
3-12 /min, au amplitudine de cativa mV
si asigura tonusul muscular bazal. Cauza acestor oscilatii o reprezinta cresterea si scaderea
ritmica a activitatii pompei Na+/K+ si a conductantei ionice membranare.

Pe fondul undelor lente apar modificari ale potentialului transmembranar, induse de

inervatia extrinseca sau de hormoni, dupa cum urmeaza:

sub

actiunea acetilcolinei sau

prin excitatie

parasimpatica membrana

se

depolarizeaza de la -50 mV la -40 mV si determina cresterea tonusului muscular;

-

daca depolarizarea este si mai pronuntata, undele lente ating pragul detonant (35
mV), iar la varful undei lente apar potentiale de actiune propagate de tip spike, cu
amplitudinea de 20-25 mV si cu durata medie de 50 msec. Frecventa spike-urilor creste
pe masura ce potentialul de membrana se departeaza de valoarea de repaus. Dupa
aproximativ 200 msec de la debutul spike-urilor se produce contractia lenta a fibrei
musculare, care atinge amplitudinea maxima la 500 msec de la debutul spike-urilor si
dureaza inca 150 msec dupa incetarea spike-urilor;

la stimulari foarte puternice, cand potentialul de membrana atinge -15 mV, -20 mV, are
loc odepolarizare totala, spike-urile dispar, iar tonusul muscular atinge o valoare
maxima;

sub

actiunea noradrenalinei sau

prin excitatie

simpatica membrana

se

hiperpolarizeaza de la - 50 mV la -70 mV, determinand scaderea tonusului muscular si

relaxarea muschiului.
O particularitate a excitabilitatii in cazul muschilor netezi viscerali este stimularea
prin intindere. Numerosi muschi viscerali raspund la intindere prin generarea unor potentiale
de actiune spontane care se propaga determinand contractia. Aceasta particularitate asigura
rezistenta peretilor si evacuarea organelor cavitare la distensia prin continut excesiv.
O alta particularitate a muschiului neted visceral este plasticitatea sau capacitatea
de a-si mentine constanta tensiunea la diverse lungimi. Plasticitatea explica capacitatea
viscerelor cavitare de a-si modifica volumul fara cresteri semnificative ale presiunii
intracavitare (umplerea stomacului, acumularea bilei in colecist sau a urinii in vezica urinara,
etc)

Fiziologia sistemului nervos vegetativ

Functii
Sistemul nervos vegetativ coordoneaz activitatea organelor care nu pot fi controlate voluntar: inima,
pulmonul, glandele digestive, glandele endocrine i muchii netezi din vase, viscere i piele.
Dei prezint o anumit individualitate, sistemul nervos vegetativ are relaii strnse cu sistemul nervos al
vieii de relaie, att la nivel central, ct i la nivel periferic.
Sistemul nervos vegetativ este format dintr-o parte central (centrii nervoi vegetativi) i o parte
periferic (fibre nervoase i ganglioni vegetativi). Dup funcia pe care o ndeplinete, sistemul nervos
vegetativ se mparte n sistem nervos simpatic i sistem nervos parasimpatic, care acioneaz antagonic.
6.1 Funciile sistemului nervos vegetativ simpatic
Calea aferent a arcurilor reflexe din sistemul nervos vegetativ simpatic este format din dendritele i
axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali aflai pe rdcinile dorsale ale nervilor rahidieni. Aceast
cale conduce excitaiile de la viscere i vase ctre centrii nervoi.

Centrii nervoi simpatici sunt reprezentai de neuronii vegetativi din coarnele laterale ale mduvei
spinrii toraco-lombare (T T5).
Calea eferent este format din dou segmente:
- fibrele preganglionare (reprezentate de axonii neuronilor vegetativi din coarnele laterale ale mduvei
spinrii), care prsesc mduva prin rdcinile ventrale ale nervilor rahidieni i ptrund n lanul
ganglionar paravertebral sau n cel prevertebral sau periferic.
- fibrele postganglionare, care pot reintra n nervul rahidian sau formeaz plexuri n jurul arterelor sau
intr n alctuirea unor nervi viscerali (nervul splanchnic).
Transmiterea excitaiei ntre cele dou tipuri de fibre este mediat de noradrenalin (n proporie de 95
%) i adrenalin ( n proporie de 5 %). Organele inervate de fibrele postganglionare simpatice sunt:
muchii netezi ai vaselor, viscerele i canalele excretoare, glandele digestive i sudoripare, fibrele
musculare radiale ale irisului i muchii scheletici

Fig 1 Distribuia sistemului nervos simpatic

Sistemul nervos vegetativ simpatic acioneaz prin mobilizarea mijloacelor de aprare a organismului
contra factorilor de mediu, avnd un puternic caracter energotrop (eliberator de energie), punnd
organismul ntr-o mai bun stare de lupt i de rezisten. Astfel, determin:
- midriaz (mrirea diametrului pupilar)
- hiposecreie salivar
- hipersecreie tiroidian
- tahipnee i bronhodilataie
- tahicardie
- reducerea secreiilor digestive
- hiperglicemie
- horipilaie
- vasoconstricie periferic

- sudoraie
- accelerarea catabolismului
6.2 Funciile sistemului nervos vegetativ parasimpatic
Calea aferent a parasimpaticului cranial este reprezentat de dendritele i axonii neuronilor vegetativi
senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni care conduc excitaiile de la interoceptori la neuronii
parasimpatici din trunchiul cerebral. Calea aferent a parasimpaticului sacral are traiect asemntor cu
simpaticul.
Centrii nervoi ai parasimpaticului cranial sunt reprezentai de neuronii vegetativi ai nucleilor
parasimpatici din trunchiul cerebral. Centrii nervoi ai parasimpaticului sacral, sunt situai n coarnele
laterale ale mduvei sacrate (S2 S6).
e=font-size: small;>Calea eferent este reprezentat de:
- fibre preganglionare (axonii neuronilor din centrii nervoi), care prsesc trunchiul cerebral pe traiectul
nervilor oculomotor comun, facial, glosofaringian, vag i accesor, iar cele ale parasimpaticului sacral,
prsesc mduva spinrii atandu-se rdcinilor ventrale ale nervilor rahidieni;
- fibre postganglionare (axonii neuronilor din ganglionii parasimpatici viscerali).
Mediatorul chimic parasimpatic este acetilcolina. Spre deosebire de simpatic, parasimpaticul are aciuni
de refacere i conservare a potenialului energetic al organismului, determinnd:
- mioz (micorarea diametrului pupilar)
- hipersalivaie
- hiposecreie tiroidian
- bronhoconstricie
- bradicardie
- intensific secreiile i motricitatea tubului digestiv
- hipoglicemie
- vasodilataie i scderea presiunii arteriale
- inhibiia horipilaiei i sudoraiei
- intensific anabolismul

Fiziologia sistemului excretor

Diureza

Diureza =formarea urinei

Nefronul,functioneaza printr-un process de secretie urmat de unul de reabsorbtie deoarece impreuna cu
deseurile metabolice ajung si importante cantitati de substante nutritive din sange in glomeruli de la nivelul
capsulei Bowman.Reabsorbtia are loc intr-unul din segmentele tubilor uriniferi numit tub contort distal.
Deci, urina se produce prin:filtrare, reabsorbtie si secretie.
Lichidul ce ramane dupa reabsorbtia nutrientilor esentiali este urina, aceasta se aduna in canale colectoare
apoi in uretere, de unde este eliminata din organism prin intermediul vezicii urinare.
La nivelul ureterelor este o activitate peristaltica intensa,astfel la fiecare 10-60 secunde urina este deplasata
de la nivelul bazinetului catre vezica urinara.
Ureterele patrund oblic in vezica urinara, in felul acesta este evitat refluxul urinei in ureter din vezica.
Muschiul vezicii urinare se gaseste sub control nervos involuntar,iar vezica urinara se umple fara a-si
creste presiunea interna pana aproape de limita maxima.

In momentul in care vezica este plina ,creste presiunea din interior si este declansat un reflex nervos spinal
ce determina contractia musculaturii vezicale si golirea continutului acesteia prin uretra process ce poarta
numele de mictionare (urinare)
RINICHII=sunt responsabili de mentinerea constanta a lichidelor in organism filtrand toxinele,produsii ce
rezulta in urma metabolismului si excesul de ioni din sange. Rezultatul final al acestui proces este URINA.
RINICHII-asigura mentinerea volumului sanguin si aciditatea normala a lichidelor organismului,proces
numit HOMEOSTAZIE.
STRUCTURA INTERNA A RINICHIULUI
-CORTICALA(externa)=e granulara,are aspect palid si contine o retea de artere,vene si capilare.
-MEDULARA(mijlocie)=zona de culoare inchisa,striata ce contine piramidele renale.La varful fiecarei
piramide se gaseste o proeminenta mamelonata numita papilla ca se deschide in bazinetul renal.
-BAZINETUL RENAL(interna)=legat de ureter
La nivelul fiecarui rinichi se gesesc peste un million de nefroni.
Nefronul=unitatea structural si functionala a rinichiului care filtreaza sangele si este responsabil de
producerea urinei.Nefronul este format din:-glomerul(filtreaza sangele) si tub urinifer(renal) asociat,care
reabsoarbe substantele utile inapoi in circulatia sangvina si extrage deseurile metabolice.
Glomerulul=un ghem strans de capilare situate in cortexul renal,iar tubii uriniferi prin care apa si
substantele chimice se absorb in sange,coboara pana in interiorul medularei.
La un capat al tubului renal se gaseste CAPSULA BOWMAN,aceasta impreuna cu glomerulul poarta
numele de CORPUSCUL RENAL si au rol de filtrare a deseurilor metabolice in tubul renal.Celalalt capat
al tubului urinifer se deschide intr-un tub collector al urinei.
Produsele de excretie rezultate in urma metabolismului sunt eliminate de rinichi prin intermediul nefronilor
care de asemenea excreta si toxinele ingerate sau produse de organism.
DESEURI METABOLICE:
-uree-provine din metabolismul proteinelor.
-creatinina-provine din muschi
-acid uric-rezulta din metabolismul acizilor nucleici
-bilirubina-rezulta din metabolismul hemoglobinei
-produsi de degradare hormonala