Barbu

DELAVRANCEA
APUS DE SOARE

CUPRINS
Not[ asupra edi\iei........................................................................................2
Tabel cronologic ...........................................................................................3
APUS DE SOARE...........................................................................................5
VIFORUL .....................................................................................................72
LUCEAF{RUL............................................................................................160
SULT{NICA...............................................................................................263
Referin\e critice.........................................................................................286

CZU 859.08
D 28

CUPRINS

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele din edi\ia de fa\[ au fost reproduse dup[: Barbu
Delavrancea, Opere, edi\ie ]ngrijit[, studiu introductiv, note =i
variante, glosar =i bibliografie de Emilia +t. Milicescu, Editura
pentru Literatur[, Bucure=ti, vol. I (1965), vol. II (1965), vol.
III (1967) =i Barbu Delavrancea, APUS DE SOARE, edi\ie
]ngrigit[ de Emilia Milicescu, prefa\[ =i tabel cronologic de
Teodor Vrgolici, Editura Minerva, Bucure=ti, 1971, colec\ia
"Biblioteca pentru to\i".

Coperta: A Colbneac
ISBN 9975-904-09-2

LITERA

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC
(de Teodor Vrgolici)

1858 2 aprilie Se na=te viitorul scriitor Barbu Delavrancea, ]n mahalaua Delea Nou[ din Bucure=ti, pe strada Vergului, nr. 166, ]n
familia lui +tefan Tudoric[ Albu, starostele c[ru\a=ilor care transportau cereale la schelele din Giurgiu =i Olteni\a.
1866 Barbu e ]nscris la +coala sucursal[ nr. 4 din Coloarea Neagr[,
direct ]n clasa a II-a, deoarece c[p[tase primele no\iuni =colare
anterior, cu dasc[lul Ion Pestreanu de la biserica Sf. Gheorghe
Nou.
Institutorul Spiridon Danielescu adaug[ la prenumele tat[lui sufixul -escu, =i astfel viitorul scriitor poart[ numele Barbu
+tef[nescu.
1867 Se ]nscrie ]n clasa a III-a la +coala domneasc[ de la Maidanul
Dulapului, unde cunoa=te pe profesorul Ion Vucitescu, prototipul
eroului din nuvela Domnul Vucea.
1870 Devine elev ]n clasa I-a la Gimnaziul Gh. Laz[r din Bucure=ti,
unde frecventeaz[ numai un trimestru.
1 decembrie Se transfer[ la liceul Sf. Sava.
1877 9 iunie. Debuteaz[ ]n ziarul Romnia liber[, cu poezia patriotic[
Stan\e, semnat[ Barbu. Dup[ absolvirea liceului Sf. Sava, devine student al Facult[\ii de drept din Bucure=ti.
1878 Public[ prima plachet[ de versuri Poiana lung[, semnat[ Barbu.
}ncepe s[ lucreze ]n redac\ia ziarului Romnia liber[.
1880 Semneaz[ ]n Romnia liber[ cu pseudonimul Argus.
1882 }=i ia licen\a ]n drept, cu teza Pedeapsa, natura =i ]nsu=irile ei.
Cu ajutorul familiei Verghy, al fratelui s[u, avocatul Nicu +tef[nescu,
=i al ziarului Romnia liber[, pleac[ la Paris, pentru preg[tirea
doctoratului ]n drept.
1884 Spre sfr=itul anului se ]ntoarce ]n \ar[, f[r[ a-=i fi luat doctoratul
]n drept, dar cu o solid[ =i vast[ cultur[ literar-artistic[.
Se ]nscrie la baroul Ilfov.
Reia colaborarea la Romnia liber[.
Ia numele literar de Barbu Delavrancea.
1885 Apare volumul Sult[nica.

Colaboreaz[ la gazeta socialist[ Drepturile omului.

Colaboreaz[ la ziarul Epoca.
1886 Semneaz[ cu pseudonimul Argus Cancanurile politice ]n ziarul
Lupta al lui G. Panu.
1887 Scoate dou[ numere din Lupta literar[.
Intr[ ]n redac\ia Revistei noi a lui B.-P. Hasdeu.
Public[ volumul Trubadurul.
18881894 Colaboreaz[ la ziarele Democra\ia =i Voin\a na\ional[.
1892 Public[ volumul Parazi\ii.
1893 Apare volumul }ntre vis =i via\[.
1894 E ales deputat ]n colegiul II la Ploie=ti.
1899 P[r[sind partidul liberal, trece la conservatori, fiind numit primar al capitalei, apoi deputat de Putna, Mehedin\i =i Vaslui,
vicepre=edinte al Camerei =i mai trziu ministru al lucr[rilor publice.
1902 Ia ap[rarea lui I. L. Caragiale, printr-o r[sun[toare pledoarie, ]n
procesul intentat calomniatorului Caion.
1903 Public[ volumul Hagi-Tudose.
1909 Scoate volumul St[pnea odat[.
Creeaz[ drama istoric[ Apus de soare.
1910 D[ la iveal[ piesele de teatru Viforul =i Luceaf[rul.
1911 Scoate volumul Lini=te, Trubadurul, St[pnea odat[.
1912 Apare comedia ]n 3 acte Irinel.
Este ales membru activ al Academiei Romne.
1913 |ine discursul de recep\ie la Academia Romn[, Din estetica poeziei
populare.
Tip[re=te comedia ]n 4 acte Hagi-Tudose.
1918 29 aprilie Se stinge din via\[ Barbu Delavrancea.

Dup[ Teodor V~RGOLICI

CUPRINS

APUS DE SOARE
(15031504)
Dram[ ]n 4 acte

PERSONAJE:
+TEFAN CEL MARE
BOGDAN
LOGOF{TUL T{UT
POSTELNICUL TOADER
VORNICUL JURJ
HATMANUL ARBORE
PRC{LABUL DRAGO+
PRC{LABUL ALEXA
PRC{LABUL GRUMAZ{
PRC{LABUL +ANDRU
PRC{LABUL COSTEA
PRC{LABUL NEGRIL{
B{TRNUL +TEFUL, fost prc[lab
B{TRNUL HR{MAN, fost prc[lab
PAHARNICUL ULEA
CLUCERUL HRINCOVICI
VAME+UL CHIRACOLA
CLUCERUL MOGHIL{
STOLNICUL DR{GAN
JITNICERUL STAV{R
PETRU RARE+
DOFTORUL IERONIMO DA CESENA
DOFTORUL +MIL
DOFTORUL KLINGENSPORN
|UGULEA MOGHIL{
UN PIETRAR
UN CURTEAN
DOAMNA MARIA
6

IRINA, fata prc[labului Dajbog, + 1476

REVECA,fata comisului Huru, + 1476
B{LA+A, fata prc[labului Oan[, + 1484
ILINCA, fata prc[labului Gherman, + 1484
DOMNICA, fata hatmanului Arbore
ANCU|A, fata prc[labului Toader
OLEANA, fata vornicului Duma
FIRA, fata prc[labului Drago=
LISANDRA, fata prc[labului Alexa
JOI|A, fata prc[labului Ivanco
NEAGA, fata prc[labului +andru
ILEANA, fata prc[labului Iva=cu
HERA, fata prc[labului Grumaz[
ST{NI+OARA, fata prc[labului Ieremia
OANA
DOCHIA
C[pitani, copii de cas[, aprozi, hotnogi, hnsari1 etc.

1
Hnsar, hinsar nume dat unora dintre c[pitanii care st[teau ]n frun-tea
celor 13 c[pitani din care se compunea armata \[rii ]n vechea Moldov[.

ACTUL I
}n stnga, o arip[ a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de
fier, sfr=indu-se cu o teras[ pus[ pe t[lpi de piatr[. O u=[ d[ pe teras[.
Mai departe se vede turnul castelului. }n dreapta, o poart[. Ceva mai ]n
fund, un pu\ cu dou[ roate =i cu un colac de piatr[. O albie cu ap[ de
n[lbit. Lng[ pu\, o salcie pletoas[. Ograda domneasc[, cu arbori =i
copaci b[trni, ]nconjurat[ cu ziduri vechi. Je\uri, scobite ]n piatr[, la
umbra copacilor. }n fund, o parte din ora=ul Suceava =i valea rului
Suceava =erpuind dinspre munte. E o zi de toamn[. Vntul sufl[. Frunzele cad.

SCENA I
IRINA, REVECA, B{LA+A, ILINCA, ILEANA, DOMNICA,
ANCU|A, OLEANA, FIRA, LISANDRA, JOI|A, HERA, NEAGA,
ST{NI+OARA, OANA, DOCHIA =i |UGULEA MOGHIL{.

(La ridicarea cortinei toate lucreaz[.)

IRINA: Cum, cum?

FIRA: Ei, a=a... Zic, se duse, se duse, pn[ dete d-un balaur...
JOI|{: Mai ]ncet, Hera. Dai peste \eav[... De un ce, Zamfiro?... +i tu, Lisandra, bate mai domol... Na! iar ai ]ncurcat
firele...
LISANDRA: De un balaur... Sta\i... A s[rit tindechea1.
ILEANA: Cu gndul la Orhei. D-a mai s[ri o dat[, s[ =tii
c[ r[mi, ca mine, fat[ b[trn[.
1
Tindeche stinghie ]ngust[ de fier sau de lemn, cu zim\i la ambele capete,
care se a=az[ la r[zboiul de \esut pentru a \ine pnza bine ]ntins[.

REVECA: Ba ca mine...
IRINA: Ba ca mine...
B{LA+A: Ca voi... ca noi...
ILINCA: Dumnezeu s[ \ie pe prc[labul Alexa din Orhei.
NEAGA: Las[ focului basmul. La noapte. Vntul se umfl[.
Frunzele cad. Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm, =i eu
s[ m[ ghemuiesc lng[ dada Irina.
(S-aud toaca =i clopotele.)

REVECA: Mam[ Dochio, e vremea la toac[. Adu bostanul fiert =i fagurii de miere =i ulciorul cu ap[ rece.
DOCHIA: S-aduc[ mama, bunica maichii.
IRINA (c[tre |ugulea): +i tu? Ce stai ca un \ap logodit?...
E=ti mndru... Ai sabie... +i ce-ai s[ faci cu ea?
|UGULEA (face cu mna ca =i cum ar t[ia): S[...
IRINA: M[[[[...
|UGULEA: H]-h]...
IRINA: Cnd?...
|UGULEA: Iac[ =-acuma...
IRINA: O! b[tu-te-ar potca1! (}l mngie.) S-aju\i mamei
Dochii. Dar, vezi, \ine-\i firea, nu-\i pune mintea cu bostanul.
(Fetele rd.)

|UGULEA: Apoi... d[... maic[, maic[! (Iese.)

SCENA II
Cele de sus, afar[ de |UGULEA =i DOCHIA.

LISANDRA: Am \esut bine, dad[ Reveca?

REVECA: Nu bate ]ntr-o parte. Apuc[ spata drept de
mijloc.

Potc[ belea, vrajb[.

ANCU|A: Dar eu?

REVECA: Mai bine... Nu strnge crligele... A=a... minile-n voie... ca =i cum te-ai juca.
DOMNICA: Verdele [sta, ori [sta, dad[ Reveca?
REVECA: Prive=te firea... Aci, =coala =i ]nv[\[tura.
Prim[vara toate sunt proaspete, dar nu depline, vara toate
coapte =i vii, toamna toate p[lesc, prind un fel de rugin[, se
]nvechesc... =i nimic murdar... Da, bine...
ST{NI+OARA: Uf! Doamne, Doamne!
REVECA: Ce, mo\ato? |i s-a urt? Bini=or. Ghergheful e
de r[bdare.
JOI|A: Iaca =i barba p[rintelui Iva=cu din Hotin...
IRINA: Ba p[rul t[u de oaie crea\[.
HERA: Am ispr[vit. Nu mai am \evi.
B{LA+A: Da, dar pe dinafar[ cine-a dat?
HERA: Numai la dou[. Le desfac =i le fac.
OLEANA: E bine, Reveca?
REVECA: A! o minune! Ai zice c[ de cnd te-ai n[scut \ii
furca-n bru. Da... da... Inul curge din caier pe fus ca un fir
de p[r. Nici o glc[. De=tele tale mulg caierul, =i caierul se
tope=te, =i fusul zbrnie =i plute=te parc-ar avea aripi. O!
ciut[ zglobie, tu ai s[ \ii casa c-un fus... Dar tu, Oan[, ce
isprav[ mi-ai f[cut?
OANA: Mai am pu\intel =i le n[lbesc. Prea multe. +i nu
m[ plng c[ sunt prea multe, dar pentru c[ sunt multe m[
pui pe gnduri...
REVECA: M[ b[iete c[ por\i p[rul b[lan ca pl[ie=ii
, ce spui? Ce gnduri?
OANA: Nu vede\i ce de f=ii? +i ]nc[ trei c[m[=i de in, dale doamnei, s[ le rup pentru sl[vitul domn [l mare...
ILINCA: Fa Oan[, \ie \i-e lene.
OANA: Ba...
B{LA+A: Fa Oan[, \ie \i-e foame.
OANA: Ba...
B{LA+A: Fa Oan[, pe tine te \ine degeaba la curte.
OANA: D[...
IRINA: Fa Oni=or, cin \i-a dat \ie betele astea de argint?
10

OANA: Sl[vitul.
REVECA: Da\i pace fetei... Ce e, Oan[, cu gndurile tale?
OANA: Ce s[ fie?... Prea multe f=ii... Prea multe...
REVECA: Nu-i trebuie? De ce te plngi?
OANA: Da... ]i trebuie... Dar de ce a=a de multe?... +i
buna doamn[, cnd mi le-a dat, mi-a zis: Pn[ disear[ s[ le
faci... +i mai lungi, Oan[, mai lungi. +i-a oftat. +i, plecnd,
am v[zut-o f[cndu-=i cruce.
TOATE: F[cndu-=i cruce?
OANA: Da... Mie ]mi miroase a r[zboi...
TOATE: A!
ILINCA: R[zboi... c[ de mult nu fusese... Aproape de doi
ani... +i se-mplinesc dou[zeci de ani de cnd prc[labii Gherman bietul tata =i Oan[, tovar[=ul lui, picar[ din
turnul Cet[\ii-Albe... +i-a zis Oan[ lui Gherman: Scap[
tu!... +i-a r[spuns Gherman lui Oan[: Ba tu!... +i s-au
grijit amndoi, =i =i-au iertat p[catele unul altuia... +i-a zis
Oan[ lui Gherman: |ie-l Dumnezeu pe +tefan!... +i-a zis
Gherman lui Oan[: Amin!... +-au pierit ei cu to\i ai lor...
IRINA: Sunt dou[zeci =i =apte de ani ]ncheia\i de cnd
pieri floarea Moldovei la R[zboieni. Trosnea cetatea ridicat[-n prip[ de sl[vitul nostru voievod... Fl[c[rile se-n[l\au
pn[ la cer... +i el \ipa: Nu v[ l[sa\i!... +i prc[labul Dajbog, bietul tata, i-a zis: Nu ne-om l[sa, dar du-te... +i
comisul Huru, =i postelnicul Hrncu ]l trr[ afar[ din lupt[,
rupndu-i vestmintele de pe el, =i i-au zis: Du-te, c[ Moldova nu piere, d-om pieri noi... +i s-au stins =i Hrncu, =i
Huru, =i Dajbog, cu to\i boierii mari =i mici, b[trni =i tineri,
pn[ la unul, c[ Mohamed, v[zndu-i, a =optit l[crimnd:
Oh! \ara aceasta nu va fi a mea!... +i sfntul s-a dus =-a
adunat pl[ie=ii, =i-a adulmecat pe Mohamed lovindu-l de
dinapoi =i din l[turi pn l-a trecut Dun[rea... +i-a pus piatra
s[pat[ unde a stat b[t[lia, m[rturisind lumii: Aici, eu am
fost frnt, s[ cunoasc[ =i s[ =tie toat[ suflarea din \ar[ c[ a
fost cu voin\a lui Dumnezeu ca s[ m[ pedepseasc[ pentru
p[catele mele, =i l[udat s[ fie numele lui ]n veacul vecilor.
11

TOATE: Amin!
REVECA: }n patruzeci =i =ase de ani, treizeci =i trei de
b[t[lii, dou[ f[r[ izbnd[ =i treizeci =i una de biruin\i! El s[
tr[iasc[, =i Moldovei i-e bine!
ILEANA: Va tr[i ct Matusalem, =tiu eu...
DOMNICA: +i eu...
LISANDRA: +i eu...
JOI|A: +i eu...
HERA: E ]nz[oat!
NEAGA: Cnd s-a n[scut, l-a sc[ldat ]n snge de =erpoaic[...
IRINA: +i de vultur... S[ se strecoare =i s[ se ]nal\e...
SCENA III
DOCHIA aduce, p-un crp[tor1, bostanul spart ]n buc[\i. Ies aburi.
|UGULEA, pe dou[ t[vi de argint, faguri de miere, pere =i struguri.
OANA se duce cu un vraf de f=ii la pu\ =i le-a=eaz[ ]n albie.

|UGULEA: Loc, loc... struguri m[=ca\i... parc[ ar fi lacrimi... =i faguri cu miros de sulcin[... =i pere ca...
REVECA: Cum?
|UGULEA: Iac[ o vorb[.
REVECA: De unde =tii?... +terge-te la nas... Uf! =i ai =i
sabie... Multe urzici ai t[iat...
|UGULEA: Sunt moldovean... |ugulea al lui Moghil[...
S[ nu rzi de mine... M[ria-sa doamna m-a pus s[-nv[\ slujb[
domneasc[... Pn la sabie...
REVECA: St!... Vine...

Crp[tor fund de lemn.

12

SCENA IV
+TEFAN vine de la dreapta din ograd[. Must[\ile =i p[rul, aproape
albe. C-o mn[ \ine pe DOAMNA MARIA, cu alta o sabie dreapt[
cu mnerul cruce. La c\iva pa=i, c\iva curteni =i aprozi
]n haine ]mpodobite.

+TEFAN: Ce e t[cerea aceasta, fetelor? Parc[ sunte\i pui

de g[in[ cnd trece uleiul... Parc[ sunte\i un stol de vr[bii
]ncremenite ]n stuh[raia din iazuri cnd aude chiotul... Parc[
sunte\i ni=te flori de lunc[ cnd n-adie vntul... Smerite?
Mie nu-mi plac oamenii smeri\i... Veni\i s[ v[ blagoslovesc.
(Fetele se apropie sfioase.) }mprejurul meu... a=a... a=a... ca
ierburile crude de pe b[trnul turn al Sucevei... Da... da...
s[rut[ mai bine, nu te sfii, Ilinco... mai bine, fata prc[labului
Dajbog... Da... da... pe rnd... Ilean[, erai mic[ cnd pieri
Hrncu... +i tu, Olean[, ai s[ vezi pe tat-t[u Duma. (Toate
s[rut[ mna domnului. |ugulea nu se mi=c[, ]ncremenit.) Dar
tu? Tu e=ti stan[ de piatr[? Ai sabie? A? Bine. Din mo=oroi,
Moghil[. (Vede pe Oana ]nlemnit[ cu f=iile ]n mini.) Dar
tu? B[b[tie! Ce speli? +tii tu pentru cine n[lbe=ti?
OANA: Da...
+TEFAN: Pentru cine?
OANA: Pentru preasl[vitul nostru st[pn...
+TEFAN: Pentru preasl[vitul nostru st[pn... Pentru osul
lui! De cte ori ]mi ]nf[= pulpa dreapt[ zic doamnei: Oana,
piciorul meu. Piciorul meu, vrednic ca Oana. (Scap[ sabia
]ntr-adins.) Oan[... (Oana ridic[ sabia, i-o d[ =i d[ s[-i s[rute
mna, dar n-o ajunge.) S[ m[ cobor la tine, ori s[ te-nal\i la
mine? Prive=te drept ]n dreptul ochilor mei. A! tu plngi,
Oan[? +i de ce? Aide... vino ]ncoace... b[trna mea prieten[.
Pe cre=tetul t[u s[ cad[ s[rutatul voievodului ca ploaia peste holdele verzi. (O s[rut[ ]n cre=tet.) Destul a\i lucrat. (Face
semn s[ se duc[. Fetele se duc bini=or =i ]n ordine.) Apune
soarele pe dup[ trmbele fumurii. S[ lucr[m =i noi. (Se uit[
lung dup[ ele, mai ales dup[ Oana.)
13

DOAMNA MARIA: Seam[n[ cu m[ria-ta... Ca dou[ pic[turi

de ap[...
+TEFAN: Una care pic[ acum =i alta care a picat odinioar[... Abur... risipit... Pe una o v[d... pe cealalt[...
SCENA V
+TEFAN =i MARIA.

DOAMNA MARIA: St[pnul meu, toamna a sosit, soarele

apune trist =i, ]n urma lui, o balt[ de snge. Vremea o s[ se
strice... Ploi sub\iri care p[trund... frig... viscol... R[mi, sfntul meu st[pn...
+TEFAN (tr[gndu-se pe un je\): Te rogi ca un copil...
]ntia=i dat[...
DOAMNA MARIA: }ntia=i dat[... (}i ia minile amndou[.)
Ah! Moldovo, c[ci nu \i-e mil[...
+TEFAN: Mil[?
DOAMNA MARIA: De mine...
+TEFAN: De tine =i de Moldova. De una f[r[ alta, nu...
nu-mi st[-n putin\[. Domnul care desparte ce e al lui de ce e
al \[rii...
DOAMNA MARIA: Dar nu vezi m[ria-ta...
+TEFAN: C[ sunt b[trn...
DOAMNA MARIA: Nu...
+TEFAN: C[ sunt bolnav...
DOAMNA MARIA: Nu... nu... adic[...
+TEFAN: Adic[, da...
DOAMNA MARIA: Abia te v[zui mai bine...
+TEFAN: Mario, Mario, ce bolnav? Ce picior? Uit[-te la
mine... A=a prive=te un om bolnav? +i nu merg bine? (Face
c\iva pa=i, ap[snd ceva mai adnc pe piciorul drept.) Ieri
nu-mi zmbi=i cnd ]nc[lecai pe Voiti=?
DOAMNA MARIA: Da... P[reai un arhanghel!
+TEFAN: Ei...
DOAMNA MARIA: R[mi, st[pne! }ngrije=ti de Moldova ]ngrijind de s[n[tatea ta...
14

+TEFAN: Pocu\ia...
DOAMNA MARIA: Iarn[... Viscole...
+TEFAN: Ah! Pocu\ia!
DOAMNA MARIA: S[ ]nceap[ prim[vara...
+TEFAN: Iarn[ e aici (arat[ p[rul), =i niciodat[ prim[vara
nu va mai sosi. Iarna, c[l[re\i moldoveni str[bat codrii, samestec[ cu viforul =i cad asupra cet[\ilor =i turnurile lor se
n[ruie. Viforul are ochi! +i pe cnd ai no=tri deschid prtii
prin n[me\i, le=ii se cocolo=esc la Halici, la Lew, care pe
unde apuc[.
DOAMNA MARIA: M[ria-ta!
+TEFAN: A... Doamnele nu sunt femei... Femei sunt
destule...
DOAMNA MARIA: Nu, m[ria-ta... (Surde.)
+TEFAN: A=a da, Mario! Rsul t[u... Erai de paisprezece
ani cnd mi-ai rs ]nti... Ah! Munteanco! nu-mi strica socotelile... Mai trziu oi fi ori n-oi mai fi...
DOAMNA MARIA: O! ce zici...
+TEFAN: De dou[zeci de ani turcii st[pnesc Chilia =i
Cetatea-Alb[, c[ le=ii n-au \inut ]nvoiala. Atins la miaz[zi,
poporul [sta trebuie s[ se ridice la miaz[noapte. Sunt vro
=ase ani... Ioan Albert... Iagelonul... Craiul Poloniei... Ca un
ho\oman n[v[le=te ]n Moldova. }l izbesc la Cosmin, ]n
Dumbrava-Ro=ie, =i-l duc ]nvins, bolnav, umilit, pn[ aproape
de Lew. Dobori trufia Iagelonului. A ]ngenuncheat la Colomeia +tefan ]n fa\a Poloniei, ]ngenunche Polonia ]n fa\a
lui +tefan!... Pui st[pnire pe Pocu\ia. Primesc judecata craiului Ungariei, a lui Vladislav, a fr[\ne-s[u. S[ aleag[ el hotarele =i s[ ne fac[ lege. +i la ziua pus[, ]mputernici\ii lui nu
vin. +i tocmai acum ]mi d[ de veste Ion Grumaz[, prc[labul
din Cern[u\i, c[ le=ii se arat[ pe sub poalele Haliciului. Apoi
nu, Mario, nu se poate, trebuie s[ st[pnim Pocu\ia, c[
aceast[ bucat[ de p[mnt e mai mult moldoveneasc[ ca
le=easc[, =-o \inem z[log pe bani buni din punga str[mo=ilor,
=-o avem cu armele noastre, =i +tefan n-a murit ]nc[...
UN CURTEAN: M[ria-ta, prc[labii.
+TEFAN (face semn s[ vie): Mario... las[... las[...
(Doamna Maria iese pe u=a din stnga.)
15

SCENA VI
+TEFAN, hatmanul ARBORE, prc[labul NEGRIL{, prc[labul
DRAGO+, prc[labul ALEXA, prc[labul COSTEA, prc[labul
+ANDRU, fostul prcalab b[trnul HR{MAN, vornicul JURJ.

(To\i intr[ pe poarta din dreapta.)

+TEFAN: Bine a\i venit, boieri d-voastr[!

TO|I: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!
+TEFAN: Cu to\ii. (D[ mna prc[labilor =i ei i-o s[rut[.)
A! =i mo= Hr[man! Gata! Veni=i! E nunt[! Pe frunte semn...
La ceaf[ semn... um[rul drept mai jos... mna stng[ ca un
arc... de=tele zdrobite... abia te mai \ii... Ce mai vrei, b[trne?
N-ai v[zut destule?
HR{MAN: Nu mi-e dat s[ vreau sau s[ nu vreau. Voin\a
m[riei-tale, voin\a \[rii. De vrea pace, pace, de vrea r[zboi,
r[zboi. De n-a= fi venit, n-a= fi vrut ce vrea m[ria-ta... +-apoi
asta nu pot...
+TEFAN: E, cum stau hotarele, prc[labi, c[ dup[ cum
]nchide\i ochii a=a doarme =i \ara.
PRC{LABUL NEGRIL{: Eu l[sai pe...
+TEFAN: Toader.
PRC{LABUL NEGRIL{: Da, la Hotin. Bine. Litvanii =i
ru=ii sunt cu minte de cnd i-ai cumin\it m[ria-ta.
PRC{LABUL ALEXA: Din turnul de la Orhei nici un semn
de ropot. Senin ct bate ochiul. Ai lini=tit pustiet[\ile d-a
lungul Nistrului. +-apoi am l[sat pe...
+TEFAN: Pe prc[labul Ivanco.
PRC{LABUL ALEXA: De trei ori a cetit cartea m[rieitale, tot i se p[rea c[-l chemi pe el.
PRC{LABUL COSTEA: }n Soroca ne-nt[rim mereu, =i
bun[ pace.
PRC{LABUL +ANDRU: Rom[=canii, ce ar[ =i seam[n[
toamna, secer[ =i treier[ vara. Se-mbog[\esc, dar nu se dau
1

Suba=[ agent de poli\ie, primar de sat.

16

lenii. Din Cr[ciuna, ve=ti bune. Nimic d-a lungul Milcovului.

A=a ]mi scrie starostea Buhor.
VORNICUL JURJ: }n |ara-de-Jos, tihn[. Nego\ul se petrece f[r[ crcot[. }n Chilia =i Cetatea-Alb[ c[ de prin
partea locului viu numai doi suba=i1 cu roatele de turci,
ct s[ p[zeasc[ cet[\ile.
PRC{LABUL DRAGO+: Ungurii mai mult ar asculta de
cuvntul m[riei-tale ca de cuvntul craiului lor. +i prc[labii
din Cicei =i Cetatea-de-Balt[, ca la ei acas[ ]n milocul ungurimii.
+TEFAN: Da, pace de jur mprejurul \[rii, ca =i ]nl[untrul
ei. Da... (trage sabia pe jum[tate) se mi=c[ =i st[ cump[n[ la
odihna \[rii... Dar i-a venit iar rndul... Gata, Luca?
HATMANUL ARBORE: Gata!
UN CURTEAN: M[ria-sa Bogdan.
SCENA VII
Cei de sus. BOGDAN, b[trnul logof[t T{UT, b[trnul postelnic
+TEFUL, prc[labul GRUMAZ{, clucerul HRINCOVICI, vame=ul
CHIRACOLA, postelnicul TOADER, paharnicul ULEA, stolnicul
DR{GAN, jitnicerul STAV{R, clucerul MOGHIL{, PETRU RARE+, mai
mul\i c[pitani, hnsari etc.

TO|I: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta.

+TEFAN: Cu to\ii, boieri d-voastr[! (Se repede spre Bogdan,
=chioap[t[ =i se opre=te.) Ah! am s[ te ]ndrept eu!
(}mbr[\i=eaz[ pe Bogdan.) M[ria-sa vod[ Bogdan! De pe
drumuri... }nsemnat ]n b[t[lii ]nainte d-a domni singur...
Fire=te c[ singur... A=a se cuvine unui fecior de domn moldovean... E=ti mai r[s[rit ca mine...
BOGDAN: Cin s[ te-ajung[ pe m[ria-ta!
+TEFAN: Tu!... +i s[ m[-ntreci... Tu, sfios ca o fecioar[,
nu e=ti sfios cnd drumul calului =i sabia vjie =i lumineaz[
ca fulgerul... Da, da... Ce e, Grumaz[, pe la Cern[u\i =i dincolo?
PRC{LABUL GRUMAZ{: Bine-ar fi... Ce zici, clucere Hrincovici?
17

+TEFAN: Ei...
CLUCERUL HRINCOVICI: Pocu\ia a=a =-a=a...
+TEFAN: Pocu\ia numai a=a s[ fie!
CLUCERUL HRINCOVICI: C[ le=ii se trag la judecat[ la
c[pit[nia Haliciului, rusnecii =i moldovenii se supun legilor
\[rii noastre.
+TEFAN: Dar v[mile?
VAME+UL CHIRACOLA: Unii pl[tesc, al\ii zic c-au pl[tit
cardinalului...
CLUCERUL MOGHIL{: Alea-s v[mile v[zduhului...
+TEFAN: Cardinal, iagelon, bolnav, trufa=, leah... Ce nu e
din cte n-ar trebui s[ fie? +i nimic din cte ar trebui s[ fie...
+i tu, T[ut? +i tu, +tefule? O! prietenii mei, cu b[rbile pn[
]n p[mnt, n[me\i nenvin=i de oameni, albi\i de griji =i de
vremuri...
LOGOF{TUL T{UT: Cu tinere\ea, m[ria-ta...
POSTELNICUL +TEFUL: ...A=a, bat-o pustia...
PRC{LABUL HR{MAN: V[rul T[ut zise o vorb[... C[ de
la Dumnezeu este...
+TEFAN: Postelnice Toader, ce =tiri de pe unde-ai umblat? Ai adus?... Ai vorbit cu dogele? Te-a blagoslovit sfntul
de la Roma?
POSTELNICUL TOADER: Adus, m[ria-ta. Om iscusit =i cu
=tiin\[. Venezia, ca =i cum ai visa. Noul doge se logodea cu
marea.
CLUCERUL MOGHIL{: Frumoas[ mireas[!
+TEFAN: Arunca inelul ]n valuri...
CLUCERUL MOGHIL{: Bun[ de strns ]n bra\e!
POSTELNICUL TOADER: +i numele t[u cinstit =i l[udat...
+TEFAN: +tiu... Dar bani?...
POSTELNICUL TOADER: De...
CLUCERUL MOGHIL{: Ce e cu banii ceia?... Cam de mult
]i a=tept[m...
+TEFAN: Negustori, Moghil[... Nu mi-au dat ei nici la
Baia, nici la Podu-}nalt, nici la R[zboieni, dovedind lumii c[
nu sunt omul lui Matia=. Acum la... (Se prive=te.) Negustorii
au dreptate!... Ei, la Roma?
18

POSTELNICUL TOADER: La Roma...

+TEFAN: Blagosloveniile urma=ului lui Sn-Petru, mie, sabia lui Christos... Doamne, iart[-m[... +i cum ]l cheam[ pe
doftor?
POSTELNICUL TOADER: Jeronimo da Cesena.
CLUCERUL MOGHIL{: Dup[ nume trebuie s[ aib[ o barb[
ct toate zilele...
POSTELNICUL TOADER: Ras =i cu plete lungi.
+TEFAN: Acum la ale noastre. Boieri, =ti\i c[ Alexandru
al Poloniei iar a cerut zi, zi peste zi, lege peste lege, c[ n-ar
fi fost fa\[. Iar s[ ne judece fr[\ne-s[u Vladislav. La 2 noiembrie. Degeaba s-a pus. Iacob de Buczacz, omul cardinalului, n-are s[ vie, ca =i omul lui Ion Albert. Noi s-a=tept[m ]n
Cern[u\i cu 5.000 de oaste aleas[. To\i c[l[ri. Sose=te, bine;
nu? o plimbare-n toat[ Pocu\ia =-o rait[ pn[ la Haliciu, =i
poate =i mai sus. +-apoi se va =ti cine e prc[lab acolo =i
cine nu e, cui se cuvine adunarea v[milor =i cui nu.
TO|I (afar[ de paharnicul Ulea, de stolnicul Dr[gan =i de
jitnicerul Stav[r): Da, m[ria-ta.
+TEFAN: Nu, m[ria-ta?... (Apuc[ pe paharnicul Ulea de guler.)
PAHARNICUL ULEA: Am socotit...
+TEFAN: Ce-ai socotit?
PAHARNICUL ULEA: C[... cu s[n[tatea m[riei-voastre...
+TEFAN: Ce?... Boieri, cine e mai bolnav din noi amndoi?
CLUCERUL MOGHIL{: Aci (arat[ piciorul), oleac[ m[riata... Aci (arat[ la cap) s[ se-ngrijeasc[ v[rul Ulea...
+TEFAN: Ei, nu ui\i c[ am t[iat pe din dou[ mo=iile G[din\ii,
Storpul =i Madravilele, dup[ dreptate, jum[tate \ie =i jum[tate
r[z[=ilor. +i te-am f[cut paharnic, =i \i-am dat via\a mea pe
mna ta. Tustrei \inea\i ochii ]n p[mnt, =tiind c[ mie nu-mi
plac oamenii care se uit[ ]n jos. Frun\ile sus... A=a, c[ sus e
luna, stelele, soarele =i cerul... de sus ne vine harul... de sus,
cearta... =i sus e mntuirea =i iertarea p[catelor noastre... (Saud cnt[ri nedeslu=ite din dep[rt[ri. A ]nceput s[ se coboare
]ntunecimea.) Ai aprins focurile, Arbore?
19

HATMANUL ARBORE: De trei nop\i ard.

+TEFAN: Ia?... Rare=, repezi... (Rare= se duce-n fug[. Se
urc[ pe zid.)
RARE+ (de pe zid): Abia se v[d... Vin... Din Scheia... din
Lisaura... din Ciritei... de pretutindeni...
+TEFAN: Oh! s[racii!... S[racii mei =-ai vo=tri... S[raci =i
voi =i eu... Ce bogat[ e Moldova! (+tefan =i boierii se reped la
zidul care ]nconjoar[ ograda, afar[ de paharnicul Ulea,
stolnicul Dr[gan =i jitnicerul Stav[r.)
PAHARNICUL ULEA (]ncet): A\i v[zut?
STOLNICUL DR{GAN: V[zut.
PAHARNICUL ULEA: Nu mai e +tefan!
JITNICERUL STAV{R: Dar cine e?
PAHARNICUL ULEA: Umbra marelui +tefan. (Tustrei se
duc =i s-amestec[ cu ceilal\i.)
PRC{LABUL GRUMAZ{ (de pe zid): Ca ni=te nori albi
ce se trie pe p[mnt...
+TEFAN: Da...
HATMANUL ARBORE: Ca ni=te turme de berbeci...
+TEFAN: Da... da...
HR{MAN: Parc-aud ceva... dar nu-i v[d...
+TEFUL: Parc[ v[d ceva... dar nu-i aud...
LOGOF{TUL T{UT: Nu-i aud =i nu-i v[d... dar ]i simt...
+TEFAN: I-aud =i-i v[d, ]i v[d =i-i aud... O! cum se vars[
apele ]n Siret, a=a vin =uvoaiele ]n Suceava la chemarea
voievodului lor!... Auzi\i?... Sub poale de codru verde...
HR{MAN: }ncep s[-i =i v[d...
+TEFUL: }ncep s[-i =i aud...
+TEFAN (trage sabia =i face semn ]n dep[rtare): O! mai
sunte\i?... S[ nu mai sece izvorul vostru!...

ACTUL II
Acela=i tablou ca ]n actul ]nti, cu deosebire c[ e var[ =i arborii ]nc[rca\i
cu fructe, unele coapte, altele prguite, altele verzi. S-aud p[s[rile cntnd.
20

SCENA I
DOAMNA MARIA, IRINA, REVECA, ILEANA, B{LA+A, HERA,
OLEANA, OANA, |UGULEA, MOGHIL{, DOCHIA.

DOAMNA MARIA: O, fetele mele iubite, mai l[sa\i lucrul... De-o lun[ +tefan nu d[ semn de via\[... Ce-a putut s[
i se ]ntmple?... Dar ce n-a putut?... Bolnav... Abia se scul[
din pat, =i porni cu iarna-n cap... Doamne!
IRINA: Frumoasa mea doamn[...
DOAMNA MARIA: Pn[ acum o lun[ primeam ve=ti peste ve=ti... Bine... s[n[tos... zdrav[n... a=eaz[ \ara...
}ntocme=te Pocu\ia... va sosi... biruitor ca totdeauna... }mi
cre=tea inima... +i de (]nnum[r[ pe de=te)... da... de treizeci
de zile, nimic...
IRINA: Frumoasa mea doamn[...
DOAMNA MARIA: S-a dus frumuse\ea. Uit[-te la p[rul
meu. S-a l[\it =uvi\a alb[ cu dou[ de=te de cnd nici o veste...
Auzi\i cum cnt[ de te sl[vesc... Sunt acelea=i... Cnta\i,
p[s[ri ale cerului, nep[s[toare la durerile noastre. A c[zut
om[tul, a suflat vntul de prim[var[, au ]ncol\it mugurii, a
dat frunza, au spuzit florile, a legat iar[=i rodul... +i toate
numai pentru voi. Partea noastr[? R[bd[ri =i lacrimi. De ce
omul n-a fi putnd a fire ca =tejarul? Iarna s[-l scuture, vara
s[-i puie la loc mndre\ea =i b[rb[\ia!
REVECA: Ce nu se schimb[, st[pna mea a bun[! Frunzele cresc =i nu sunt acelea=i. Stejarul are =i el o margine.
Grul e tot gru, dar nu mai e acela=i. Doar glasurile r[mn
la p[s[ri; ele se duc, altele vin... +i noi tr[im cu p[rerea c[
numai omul ]mb[trne=te, se scutur[ =i cade.
DOAMNA MARIA: Da, Reveca, gnduri, nimicuri. S[-l v[d
pe viteazul meu... s[-i fac patul... s[-l culc... Adormi, m[riata, n-a fost nimic. O gz[ bate ]n geamuri... Ce somn u=or
]n grijile grele... }, muiere rea! Uitasem pe Bogdan, odorul
meu. Pe urmele tat[-s[u calc[. P[cat c[ =i-a pierdut ochiul.
Eu am doi. La ce-mi sluje=te? +i cu unul v-a= vedea pe lng[
mine. Am dou[ picioare zdravene. S[ ]mpart: un ochi lui
Bogdan, un picior lui +tefan... A= ]ntineri...
21

la?

HERA: +i eu... cnd m-ar l[sa doamna... ce-a= mai s[ruta?

DOAMNA MARIA: Tu?
OLEANA: +i eu, cnd vrea doamna, cu cine a= mai umb-

DOAMNA MARIA: Tu... O! mu=atin[! A= lua de la mine

=i-a= da la ai t[i...
ILEANA: |ie Domnul pe domnii no=tri, doamn[!
DOAMNA MARIA: Numele Tat[lui... =-al Fiului... =-al Sfntului Duh... Amin... |ugulea!
|UGULEA: Porunc[, doamn[.
DOAMNA MARIA: Ce?
|UGULEA: Da... m[ria-ta...
DOAMNA MARIA (f[cndu-se sup[rat[): Sabia... cu care
te-am ]ncins eu...
|UGULEA: Da, m[ria-ta!
DOAMNA MARIA (pare nec[jit[): +i de ce n-o mai por\i?
|UGULEA: Ele =tiu... S[ spuie B[la=a...
B{LA+A: +otii, m[ria-ta... Zice c-a= fi zis eu c[ de ce nici
la 14 ani, aproape ]mplini\i, nu s-a dus la r[zboi cu tat-s[u
Mo=oroi, asta, Moghil[...
|UGULEA: Ai zis, a\i zis, ai rs, a\i rs, =i =tia\i bine c-am
dat ]n genunchi la m[ria-sa Bogdan =i la t[tuca... +i ei au
rs, dar nu ca d-voastr[... cu mo=oroi... cu v[trar... cu potc[...
=i cte =i mai cte... C-am zis: s[racul de mine, n-o mai port...
+i n-o mai port!
DOAMNA MARIA (ascunzndu-=i sursul): Alt[ dat[ s[
mi le spui mie.
|UGULEA: Iac[ le spui...
DOAMNA MARIA: M[ b[ietane, pune sabia, c[ va sosi =i
ceasul t[u. +i s-o por\i...
REVECA: Pn[ cnd \ara va avea nevoie de ea...
|UGULEA: Uf!
DOAMNA MARIA (c[tre Reveca): Inimos =i mucalit ca tats[u... |ugulea, s[ dai ajutor Dochiei. Mam[ Dochio...
DOCHIA: La porunci.
DOAMNA MARIA: A fiert grul cu lapte?
DOCHIA: Iac[-l aduc. Acu=i. (Dochia =i |ugulea ies.)
22

SCENA II

DOAMNA MARIA: Oan[, Oan[, ce robote=ti?

OANA: Sp[l, m[ria-ta.
DOAMNA MARIA: Ce speli, Oan[?
OANA: Pentru ]mp[ratul nost... S[ fie gata pn-o veni...
DOAMNA MARIA: N-ai ispr[vit?
OANA: Ispr[vit... Le-am luat a doua oar[...
DOAMNA MARIA: Cum ]\i zice el, Oan[?
OANA: B[b[tie, m[ria-ta.
DOAMNA MARIA: De ce, Oan[?
OANA: Fiindc[ a=a-i place, m[ria-ta.
DOAMNA MARIA: Dar \ie cum ]\i place, Oan[?
OANA: Cum ]i place =i lui, m[ria-ta.
DOAMNA MARIA: +i cum te mai alint[, Oan[?
OANA: D[, m[ria-ta...
DOAMNA MARIA: D[... cum, Oan[?
OANA: Cum, m[ria-ta?
DOAMNA MARIA: A! nu vrei s[ spui doamnei?
OANA: Cum s[ nu, m[ria-ta. Pn[ acum doi ani m[ suia
pe genunchiul drept... ba nu, p-[l stng, =i m[ juca =i zicea:
Oan[, Oan[, b[rl[oan[, Onoi, brloi, Oi, moi... De doi ani
]mi zice: B[b[tie, cum o mai duci cu b[trne\ile? Bine,
zic. Ai zis bine? Nu, r[u, c[ sunt rele, bat[-le focul. A=a,
m[ria-ta.
DOAMNA MARIA (lund la o parte pe Irina): Ce vrei, Irino... Om de r[zboi... Trei luni acas[ =i nou[ pretutindeni,
numai acas[, nu.
IRINA: Sufletul m[riei-tale ca chipul m[riei-tale... Maica
Domnului, adus[ de la Roma de postelnicul Purcevici.
DOAMNA MARIA: So\ie de domn =i mum[ de domn, da
Maica Domnului nu, Irino.
IRINA: Buuuno!

23

SCENA III
Cele de sus. DOCHIA intr[ aducnd p-o tav[ de por\elan alb[ cu
margini albastre grul fiert. |UGULEA MOGHIL{ ]ncins cu sabia.

IRINA: Cine s[ guste ]nti, m[ria-ta?

DOAMNA MARIA: Ilinca.
ILINCA: Buuun, m[ria-ta.
DOCHIA: Grul, sp[lat ]n zece ape, uscat, frecat, dezghiocat, pu\intic[ miere =i scor\i=oar[. Talgerele, boier |ugulea.
|UGULEA: Iac[t[-le. Cel cu aur al m[riei-sale.
DOAMNA (lund din gru, scap[ talgerul =i-l sparge): Ah!
semn r[u!... M[ gndii la +tefan, la piciorul lui, la b[trne\ea
lui... Ia! Asculta\i...
SCENA IV
Cele de sus. CLUCERUL MOGHIL{ vine ]ntr-un suflet.

DOAMNA MARIA: Ah! Moghil[! Ce e? Bine?

CLUCERUL MOGHIL{: S[rut[m dreapta, bine. Vine. Ce
p[catele suflu a=a...
DOAMNA MARIA: Spune degrab...
CLUCERUL MOGHIL{: Spui ]ndat[, acu=ica... Ct ai bea
o oca de vin, =i e aici. M-a trimis ]nainte s[ v[ spui. Calul mia =chiopat, c-a= fi fost de mult...
DOAMNA MARIA: Mai iute, Moghil[, mai iute!
CLUCERUL MOGHIL{: Nu e nici biruit, nici r[nit...
DOAMNA MARIA: Cum e?
CLUCERUL MOGHIL{: Biruitor =i cu rana veche ceva mai
]nr[it[ ca-n trecut...
DOAMNA MARIA: A!
CLUCERUL MOGHIL{: +i ceva mai potolit[ ca acum =apte
zile. Bogdan, slava Domnului... M[, |ugulea taichii... Acum
pe =art, m[ria-ta.

24

DOAMNA MARIA: Da, da, Moghil[.

CLUCERUL MOGHIL{: M[tur[ tot ]naintea lui. +i to\i ]i
jurar[ credin\[, =i moldoveni, =i rusneci, =i le=i. S[ fi v[zut,
doamn[, p-ai craiului Lixandru... in eternitate fidelitas, nos
et descendentes nobis1... Se muie gerul. Se topir[ z[pezile.
Se umflar[ apele. El porunci s[ st[m pe loc... Se retraser[
apele... S[ mergem ]nainte, pn[ sub Halici. Acolo se deschide o vale l[rgu\[. }nti sta Luca Arbore, peste o mie de
c[l[re\i. Mai departe, el, cu alt[ mie. +i ]n fund, Bogdan, cu
trei mii, pitulat ]ntr-un z[voi care ]nchide valea despre
r[s[rit... Caii no=tri odihni\i =i iu\i... Ne pomenir[m cu patru in=i c-un =tergar alb ]n vrful suli\ei. Luca Arbore le deschise drum pn[ la el. Aci desc[lecar[. Scoaser[ c[ciulile
]ncondurate, ]i s[rutar[ minile =i-i d[dur[ o carte ca din
partea ].p.s. cardinalului... +i v[zur[m pe domn ca p[mntul,
c[ p[mntul nu l-ar fi ]nc[put... Att le zise: }nc[leca\i, =i
haiti!... Veniser[ potolit =i se duceau ]ntr-o pr[f[raie... S[
tot fi trecut ca de cnd am ]nceput, =i se pornir[ lungi =iruri
de c[l[re\i. Le=ii!... Cnd s[ se ciocneasc[ cu Luca Arbore,
moldovenii se desfac ]n dou[, =i apucar[ unii ]ntr-o parte =i
al\ii ]ntr-alta. Du=manii se reped. El... face fa\a dos =i dosul
fa\[, =i-o ia la fug[ st[pnit[, ceva mai iute ca le=ii... }n apropierea z[voiului se desfac ]n dou[, unii ]ntr-o parte =i al\ii
]ntr-alta... Pn[ s[ se opreasc[ le=ii, ]nfierbnta\i ca de biruin\[, s-aruncar[ valurile lui Bogdan chiuind =i-i izbir[. Luca
Arbore ]i ia pe la spate, iar din coaste ]i fulger[ ai domnului...
DOAMNA MARIA: Ei, =-apoi?
CLUCERUL MOGHIL{: Prin=i de toate p[r\ile, azvrlir[
armele jos. +i curse snge pn[ la \urloaiele cailor... Stra=nic
r[cnea leul Moldovei, c[ auia valea =i codrii... +i vitejii crezur[ c[ url[ a r[zboi... +i el, pas[mite, ]i \inea de r[u... A=a
se stinse ca la jum[tate din le=i, pn[ prinser[ de veste care
era porunca domnului... Omul ]n fr[mntarea luptei nu mai
e om. }l love=ti, nu-l doare. Cade =i al\ii ]l calc[, nu simte.
1

Credin\[ ve=nic[, noi =i urma=ii no=tri (lat.).

25

Tot se pierde ca ]n genunea mor\ii!... Numai dup[ ce ]nceteaz[ b[t[lia... Oh! Doamn[!... se ridic[ de pe cmp atta
jale, c[ nu po\i... =i curg lacrimile, =i plngi f[r[ s[ =tii pe
cine... D[du porunc[ s[ alegem =i s[ ]ngrop[m pe mor\ii
no=tri. Pu\ini picar[, dar mari suflete. Ca la dou[ sute... Aci
]nchiser[ ochii postelnicul +teful =i prc[labul Hr[man. C[
le zise milostivul: Sta\i, mo=ilor, c[ nu e de voi! Ei, a=!...
Apoi intrar[m ]n Halici cu vro trei mii de prin=i. Aci le d[du
drumul =i le zise: Spune\i cardinalului s[ aib[ pe suflet
sufletele mor\ilor din valea Haliciului. +i ]napoindu-le cartea
le zise: Asta s-o scrie popilor, iar nu domnilor, =i nu domnului!
DOAMNA MARIA: Ei, =-apoi...
CLUCERUL MOGHIL{: Apoi porunci halicenilor s[-i care
piatr[. +i cioplir[m cu to\ii, vro dou[ s[pt[mni, bourii Moldovei. +i eu cioplii, m[ria-ta, c[ domnul, v[zndu-m[, nu-=i
putu \ine rsul =i zise: Me=tere Moghil[, capul bourului
t[u ca coada lui Voiti= al meu... Mai grea dalta ca sabia,
Moghil[.
DOAMNA MARIA: Apoi?
CLUCERUL MOGHIL{: Apoi f[cur[m mo=oroaie =i
pietruir[m Pocu\ia cu bourii no=tri, adnci d-un stnjen,
ducnd dr[ oabl[ din apa Nistrului pn[-n muntele [l mare
ce st[ ca =ira spin[rii la apusul Moldovei. }n sus al lor, ]n jos,
de sub p[durea de fagi a Haliciului, al nostru. +i...
DOAMNA MARIA: +i...
CLUCERUL MOGHIL{: +i, dup[ ce a=ez[ \ara, l[s[
prc[lab pe Hrincovici =i vame= pe Chiracola. +i ne ]n=iruir[m
c[l[ri =i plecar[m ]napoi cu voievozii no=tri ]nainte. +i
]ncepur[m s[ cnt[m: Doin[, doin[, nu te duce de la mine,
doin[, nu fugi de bine, doin[. }ntr-o zi Duminica Rusaliilor sta soarele s[ scapete, ajunser[m p-o c[r[ruie de piatr[. O ploi\[ cald[ stropise f=ia de drum. Voiti=, ]nr-un
ceas r[u, alunec[ de picioarele de dind[r[t. Domnul ]i puse
pintenii. Calul s[ri =i c[zu, apucndu-i piciorul sub el...
DOAMNA MARIA (cu spaim[): Cel cu rana?
CLUCERUL MOGHIL{: Da...
26

DOAMNA MARIA: Oh!

CLUCERUL MOGHIL{: }n stnga pr[pastie, ]n dreapta
piept de munte. Voiti= tremura... Cnd l-am scos, sngele
p[trunsese prin leg[turi... l-am dus pe mini... El att a zis:
Unde e a\a mai sub\ire, acolo se rupe... Doftorul Cesena
aci. Pn[ a doua zi piciorul se f[cu butuc... Boli, aiuri
ierte-m[ Dumnezeu , se f[cu mai bine, =i de =apte zile, pe
drum.
DOAMNA MARIA: Ah!
CLUCERUL MOGHIL{ (auzind buciumele): Dar iat[-l!...
R[sare soarele, =i ]nc[lze=te =i pe boieri =i pe oase goale,
f[r[ deosebire, c[ nimeni nu s-a plns de judec[\ile lui ]n
vreme de pace, ori c[-n r[zboaie n-a s[rit unde a fost mai
greu, ]nsufle\ind pe cei cu inima sc[zut[... Doamn[, s[ plece
fetele... (Doamna face semn fetelor s[ se duc[.)
OANA (furi=ndu-se): S[ nu-l v[d? Mai bine oarb[ dect
s[ nu-l v[d!
(Se d[ dup[ colacul de piatr[ al pu\ului.)

SCENA V
+TEFAN, alb ca z[pada, vine rezemat la bra\ul doftorului CESENA,
BOGDAN, logof[tul T{UT, vornicul JURJ, hatmanul ARBORE,
postelnicul TOADER, prc[labii COSTEA, DRAGO+, ALEXA, +ANDRU, paharnicul ULEA, stolnicul DR{GAN, jitnicerul STAV{R =i mai
mul\i curteni, c[pitani de oaste, copii de cas[, hotnogi, hnsari etc.

+TEFAN (intr[ prin poarta turnului din dreapta cu tot

alaiul): Sta\i, copii! Opri\i unde am v[zut pe doamna!
DOAMNA MARIA: M[ria-ta!... (I s-arunc[-n bra\e.)
+TEFAN: Ea, ca cea dinti rndunic[, ]mi veste=te
prim[vara... C[ta\i sub piciorul drept, =i de-\i g[si c[rbune,
s[-l beau ]n paharul meu de s[rb[toare, c[ e bun de friguri;
de-\i g[si plumb, s[-l topim, s[-l turn[m ]ntr-o can[ cu ap[
ne]nceput[, =i, din ce se va ]nchega, voi vedea ce va veni
mai apoi..
(+ade pe o lai\[ de piatr[.)
27

DOAMNA MARIA (]ngenunchind): |i-e cald, m[ria-ta?...

Ai c[ldur[... n[du=e=ti...
+TEFAN: Vrei s[-mi fie frig? Cesena, cum e mai bine: cald
ori frig?
IERONIMO DA CESENA: Mai bine cald ca frig, ma
preferisco recorito senza sentir il freddo1.
PETRU RARE+: C[rbune, m[ria-ta.
+TEFAN: A, e negru, dar mai negre sunt sprncenele
doamnei... Cine-ar avea inima a=a de mic[ =i a=a de neagr[
ca s[ \ie pic[ domnului lui?... Mario! Fii mndr[ de Bogdan
al nostru... Io, +tefan voievod, m-am pus la porunca lui, ca
=i portarul Sucevei, =-a biruit tocmai cum a= fi biruit =i eu...
Nu e a=a, boieri? Nu e a=a, paharnice Ulea?... Nu e a=a?...
DOAMNA MARIA: }l uitasem pe el, m[ria-ta... Bogdane!
(Bogdan d[-n genunchi lng[ doamna.)
+TEFAN: S[-mi dea vin de Cotnar... Vreau s[ beau ]n
s[n[tatea doamnei =-a fiului ei...
CESENA: Vin, pentru ce vin? Non, serenissime2.
+TEFAN: Rare=!... (Rare= se duce repede pe u=a de pe teras[.)
Doftore, te-am ascultat pn[ azi... Mi-e sete... Nu vezi pe
cine am la genunchii mei? Pe muma care a purtat ]n pntecele ei pe domnul de mine al Moldovei... Voiti=?... E bine?...
El nu are abur, ci suflet... S[-l plimbe ]n fiece zi pn[ m-oi
]ntrema... (Rare= vine cu trei pahare, dou[ de argint =i unul
de alabastru, frumos lucrat, ca un potir. +tefan f[rm[ ]ntre
de=te c[rbunele =i-l pune ]n paharul de alabastru. Doamna =i
Bogdan iau paharele de argint. +tefan ridic[ pe al s[u.) }n
s[n[tatea... Ah!... (Las[ paharul ]n jos.)
DOAMNA MARIA: Ce te doare, p[catele mele?
+TEFAN: Nimic pe domnul Moldovei... Ce e durerea?...
+i toate pe +tefan Mu=atin, fiul lui Bogdan =i nepotul lui
Alexandru cel Bun... D[ de du=c[, Bogdane... (+tefan soarbe
paharul.) Cald...
CESENA: S[ ne odihnim, serenissime.
+TEFAN: S[ te odihne=ti, doftore... }n Italia se odihnesc
mult principii... ]]!... Ce-o fi durerea?
CESENA: Odihn[, serenissime.
+TEFAN: M[ voi odihni, dar nu acum.
28

DOAMNA MARIA: Te rog... s[ mergem...

+TEFAN: M[ rogi?... Neadormitul +tefan a ajuns l[uza
Moldovei... Moghil[, s[-mi aduci pricinile ce-a judecat
Bogdan =i-a r[mas f[r[ pecetea domneasc[... O!... (+tefan
iese la bra\ul doftorului Cesena =i la al Mariei pe u=a de pe
teras[, urmat de to\i.)
SCENA VI
Paharnicul ULEA, stolnicul DR{GAN =i jitnicerul STAV{R r[mn.
OANA prive=te ]n toate p[r\ile, vrea s[ se duc[ =i se teme s[ n-o vad[.

PAHARNICUL ULEA: }n curnd scaunul Moldovei e v[duv.

Piciorul lui +tefan obrinte=te. }ncheieturile lui sunt prinse.
Bietul domn! Mare a fost... c[ de m[rimea lui nu mai sufla
nici un boier... Ei, ce zice\i?
STOLNICUL DR{GAN: Ce s[ zicem?... Bogdan?... De
viteaz n-are cum mai fi. Dar cred c[ dup[ datin[ ar avea
drept +tef[ni\[, din |arigrad, fiul r[posatului Alexandru,
feciorul cel mai mare al lui +tefan...
JITNICERUL STAV{R: +-apoi domn schilod cine a mai
v[zut? Chior? treac[-mearg[... dar orb? C[ n-are un ochi
deloc. I l-a scos cu suli\a un c[l[re\ teuton la Cosmin... O!
s[-l fi v[zut cu ochiul scurs pe obraz, ca un ou cu puiul prins
spart de-o clo=c[ nedibace, cum r[gea snopind pe du=mani...
ai fi zis c[ vedea mai bine cu un ochi dect cu doi...
PAHARNICUL ULEA: |ara are nevoie de tihn[. Cu Bogdan,
iar r[zboaie.
STOLNICUL DR{GAN: +tef[ni\[ e nevrstnic. Vom alc[tui
o epitropie...
JITNICERUL STAV{R: Din cei mai de seam[ boieri... Hatmanul Arbore, prc[labul Grumaz[ =i d-ta, paharnice Ulea...
1
2

Prefer s[ m[ r[coresc f[r[ s[ simt frigul (it.).

Nu, prealuminate (it.).
29

PAHARNICUL ULEA: St! Nimic lui Arbore. Pn[ n-o

]nchide ochii =oimanul, s[ nu vorbim dect boierilor cu meteahn[. Din sfatul domnesc... lui Gavril Lep[datu =i comisului Roat[. Att. Ochiul vulturului b[trn clipe=te ]nc[... V[rsa
v[p[i, m[ frigea privirea lui... St! (Tustrei ies pe poarta
din dreapta.)
SCENA VII
OANA singur[, apoi PETRU RARE+.

OANA: O! Doamne, Doamne! S[ schimbe ei ursita? Cine

s[ ]nchid[ ochii? Domnul cel sfnt? N-are sfr=it cel care are
mil[ de to\i! (D[ s[ ias[ pe dup[ castel =i se ]ntoarce la glasul
lui Rare=.)
PETRU RARE+ (ie=ind din castel): Ce, fugi, Oan[?
OANA: Nu, Rare=.
PETRU RARE+: De ce-\i sunt ochii ro=ii? Ai plns?
OANA: Nu...
PETRU RARE+: Ba da... Ochii t[i sunt tulburi...
OANA: Ce ochi s[ r[mie senini cnd ai bunului +tefan
ard!
PETRU RARE+: El are nou[ suflete, Oan[. Ploile, z[pezile,
zbuciumul =i drumul lung =i greu... Olecu\[ de odihn[, =i se
]ntremeaz[ zmeul b[trn.
OANA: Da, Rare=, da...
PETRU RARE+: +i se face bine...
OANA: Bine?... Bine s[-i dea Dumnezeu!... Bine...
PETRU RARE+: +i \ie, Oan[...
OANA: +i d-tale, Rare=...
PETRU RARE+: +i nou[, amndurora...
OANA: +i, Rare=, =i...
PETRU RARE+: D[-mi o mn[, Oan[...
OANA: De ce?...
PETRU RARE+: A=a, c[ mi-e drag[...
OANA: O!...
30

PETRU RARE+: Ce rzi? Nu \i-am mai spus?

OANA: Ba mi-ai spus... de cte ori... }n urm[ mai ales...
PETRU RARE+: +i dreapta mi-e drag[, =i stnga mi-e
drag[, =i amndoi ochii cu lumini adnci, =i p[rul t[u rotunjit pe spate =i ]nvolt ca un fum auriu, =i gura ta cu buze ca
m[ce=ea, =i mijlocul t[u ca trestia de balt[, =i mersul t[u
u=or ca de presur[, =i toat[ fiin\a ta...
OANA: O! Rare=... (Rde.) +i toat[ fiin\a mea... (Rde.)
PETRU RARE+: Toat[ fiin\a ta mi-e drag[, c[ te iubesc,
Oan[!
OANA: Cum, Rare=?... (Rde.)
PETRU RARE+: }ntruna te-am visat, Oan[... +i te-am v[zut
]ntruna la r[zboi... Cnd porneam cerceta=ii, cnd m[
b[team, cnd m[ culcam, cnd m[ sculam, c[lare, pe jos, la
=ipote, ]n codru, neostiat1 ]n fa\a ochilor mei...
OANA: Ca p-o sor[, Rare=.
PETRU RARE+: Nu ca p-o sor[...
OANA: +i de cnd, Rare=?
PETRU RARE+: De cnd ]mplini=i 14 ani... De pe la Pa=te...
OANA: Mi-e=ti drag, Rare=, dar...
PETRU RARE+: Dar...
OANA: Nu \ii minte cnd m[ ridicai ]n bra\e s[ rup para
cea mai coapt[, cnd te c[\[rai ]n vrful copacilor ca s[-mi
dai pui de st[ncu\[...
PETRU RARE+: Da... =i te s[rutam...
OANA: Da, =i m[ s[rutai... +-acum... na... s[rut[... (Rde.)
PETRU RARE+: Nu, Oan[, nu a=a!
OANA: Dar cum, Rare=, cum?... Ca p-o miluit[ f[r[ p[rin\i?
PETRU RARE+: Nu...
OANA: Ca p-o prip[=it[ la curtea doamnei Maria?
PETRU RARE+: Ah! nu...
OANA: Ca p-o pas[re pribeag[?... +i nu uita c[ tu e=ti
boier, Rare=...
PETRU RARE+: Ce boier?... Al Mariei =-al lui Rare=, pescarul din Hrl[u.
OANA: E=ti c[pitan de oaste =i prieten al domnului
Bogdan...
31

PETRU RARE+: Sunt ce sunt, =i f[r[ tine mai bine s[ nu

fiu!
OANA: Doamne, Rare=... Dar tu mi-e=ti ca un frate... Eu
mireas[? N-ai nici cui s[ m[ ceri.
PETRU RARE+: St[pnului a toate, ca unui drept p[rinte.
OANA: A! nu, Rare=, nu!... Nu sim\ nimic ]n mine... Mie=ti drag ca un frate, dar nu te iubesc... +i domnul e bolnav...
PETRU RARE+: Domnul e bun, milostiv =i ]ndur[tor... (O
s[rut[ pe amndoi obrajii =i pleac[ repede.)
OANA: Ciudat!... Dar s[ nu uit pe paharnicul Ulea! (Iese
prin stnga pe dup[ castel.)
SCENA VIII
+TEFAN, cu piciorul ]nf[=urat, iese =chiop[tnd pu\in la bra\ul
DOAMNEI MARIA, IERONIMO DA CESENA.

+TEFAN (se a=eaz[ pe lai\a de piatr[ de sub copacul din

mijloc): A=a... Aer, doftore, aer... Cosi, serenissime... non, serenissime... si, serenissime1 ... pentru o zgaib[... Parc-a= fi
copil...
CESENA: Serenissime, nici o mi=care...
+TEFAN: Z[u...
CESENA: Parole non piu1...
+TEFAN: Non piu... Ca un mort... uf!... cnd voi avea
nevoie de d-ta, doftore, te chem... (Doftorul se duce ]n castel.)
DOAMNA MARIA: Ascult[-l...
+TEFAN: Eu?... S-ascult?
DOAMNA MARIA: M[ria-ta...
+TEFAN: N-am ascultat de t[tari, de le=i, de
unguri, de turci... =i s-ascult d-un venezian... a! ha!...
DOAMNA MARIA: De cnd ai ]nceput s[ vorbe=ti, a crescut c[ldura... (}i pip[ie minile).
1

Neostiat neostenit, necontenit.

32

+TEFAN: +i va veni =-un doftor de la Nremberg =i altul

de la Mengli-Ghirai... }mi scrie c[ =tie =i toaca-n cer... Un
evreu...
DOAMNA MARIA: Mai pu\in, m[ria-ta...
+TEFAN: Pu\in, pu\in... To\i doftorii la capul unui bolnav...
UN CURTEAN: M[ria-ta, foaia judec[\ilor.
DOAMNA MARIA: Ah!
+TEFAN: Clucerul Moghil[? S[...
SCENA IX
+TEFAN, DOAMNA MARIA, clucerul MOGHIL{.

CLUCERUL MOGHIL{: M[ria-ta...

+TEFAN: Judec[\ile dezlegate.
CLUCERUL MOGHIL{ (cite=te): Oancea cu v[duva lui Isaia
pentru o f=ie de mo=ie. Prigonitorul pierde. Pan Mir[u\ nu
d[ depline socoteli ipitropisi\ilor s[i nepo\i. E osndit s[ le
pl[teasc[ 100 de galbeni genovezi =i s[ nu mai ipitropiseasc[
pe vreunul din neamul lui au din prietenii lui. Ob=tea
r[z[=ilor P[tr[=cani pentru 12.000 de f[lci, cu munte, cu
stni, cu \[rc[tori =i cu ocini. Judecata, peste alt[ zi
nehot[rt[...
+TEFAN: De ce?
CLUCERUL MOGHIL{: Prealuminatul Bogdan s-a f[g[duit
c[ va merge ]nsu=i la fa\a locului.
+TEFAN: Bine.
CLUCERUL MOGHIL{: Vornicul Duma, fiul lui Vlaicu,
v[rul m[riei-tale, cu =apte sate omene=ti pentru robire de
mori. Vornicul Duma pierde.
+TEFAN: Cine pierde?
CLUCERUL MOGHIL{: V[rul m[riei-tale.
+TEFAN: Bine!
1

A=a, prealuminate... nu, prealuminate... da, prealuminate (it.)

33

CLUCERUL MOGHIL{: Prc[labul Ieremia cu popa

Frus[nel pentru vaduri de pive. Frus[nel r[mne pe pan
Ieremia. Hatmanul Dugea cu satele ruse=ti de lng[ Roman
pentru vro 3.000 de stnjeni. Hatmanul r[mne pe ru=i.
+TEFAN: }... ]... ]... r[u... Bine a judecat, dar r[u... +tiu...
Spune-i lui Bogdan s[ taie din mo=ia mea Trife=ti 3.000 de
stnjeni =i s[ dea ru=ilor...
DOAMNA MARIA (la urechea lui Moghil[): Scurteaz[.
CLUCERUL MOGHIL{: S[ nu ies eu scurtat, doamn[.
+TEFAN: Ei?
CLUCERUL MOGHIL{: Cele criminalice=ti. Din dou[zeci
de pricini, dou[ mai ]nsemnate. Un n[r[vit ho\, t[ierea
minilor. Un uciga=, zobirea capului cu buzduganul. Toate
au fost prefirate cu de-am[runtul de ]n\eleptul Bogdan-vod[.
+TEFAN: Bogdan... R[zboi =i dreptate... R[zboi ]mpotriva oric[rui du=man =i dreptate fa\[ de oricine... de neamurile tale... de tine chiar, de=i dup[ legea p[mntului nu
se cuvine s[ judeci. Domn d-ai fi... s[ stai d-oparte... Al\ii s[
aleag[.
DOAMNA MARIA: M[ria-ta, prea mult...
+TEFAN: Dac[ Cesena ar avea chipul Mariei ori Maria
=tiin\a lui Cesena, m-a= vindeca ]ntr-o clip[ =i m-a= ]mboln[vi
]n cealalt[. Adu mna, Mario. Mai am c[ldur[?
DOAMNA MARIA: Nu, m[ria-ta.
+TEFAN: Atunci?... Ce mai e, Moghil[?
CLUCERUL MOGHIL{: Pricinile de judecat.
+TEFAN: Le pui zi peste... Azi e 30 iunie... Peste trei zile.
(Clucerul Moghil[ iese pe poarta din dreapta).
SCENA X
+TEFAN, DOAMNA MARIA, OANA.

UN CURTEAN: Oana, m[ria-ta.

1

Nici o vorb[ (it.)

34

+TEFAN: Oana?... S[ intre... (Oana intr[.) A! b[b[tie...

Cum o duci cu b[trne\ile?... Vino ]ncoa... aci... jos... mai
aproape... (Oana ]i s[rut[ minile =i le-aduce la frunte.) O
plut[ b[trn[ =i scorboro=it[ lng[ un br[du\ verde, stufos
=i drept! Cine te-aduse pe tine pe t[rmul [sta? +i de unde?
OANA: M[ria-ta... De unde?... Nu =tiu...
+TEFAN: Nu mai am c[ldur[. Sunt bine. Uite, Mario...
De unde?... nu =tii. Ia uit[-te la mine... A=a... Tu ai ceva ]n
capul [sta... Mi-ascunzi ceva... Vrei s[-mi spui =i te opre=ti...
OANA: A= vrea, m[ria-ta...
+TEFAN: Ei...
OANA: A= vrea, m[ria-ta...
+TEFAN: Rare=...
OANA (tresare): Rare=?
+TEFAN: Da, Rare=, nu \i-a mai prins vro st[ncu\[... Da...
da... s-a f[cut mare... E c[pitan... Se bate cu le=ii =i se bate
zdrav[n... O s-ajung[ hatman... C[ci n-am avut parte de
copii!... Alexandru... Ilia=... Petru... Ct s[ lungesc
pomelnicul?... +i Olena, dup[ fiul nebunului de cuscru al
Moscovei... }i moare b[rbatul... Ea =i fiul ei ]nchi=i ]ntr-un
turn... +i eu?... Doar cu Bogdan...
DOAMNA MARIA (ar[tndu-i pe furi= pe Oana): S[ nu
mniem p-{l-de-sus...
+TEFAN: Da... Partea mea a fost s[ s[rut ce este al meu
ca =i cum n-ar fi al meu, s[ fur mngierile, =i mngiere s[
nu am... Ce-ai vrea s[-mi spui, Oan[?
OANA: A= vrea, m[ria-ta, s[...
+TEFAN: Ei...
OANA: A= vrea...
+TEFAN: Doamn[... s[ =tii c[ feti=cana asta s-ascunde de
tine...
DOAMNA MARIA: Da, Oan[?... V[ las...
OANA (cuprinznd genunchii doamnei): Iart[-m[,
doamn[! (Doamna Maria o mngie pe p[r, surde =i iese.)

35

SCENA XI
+TEFAN, OANA, mai trziu doftorul CESENA.

+TEFAN: Mai aproape... mai... Spune-mi...

OANA: Sosi=i, m[ria-ta... Tare mi-era dor... M[ d[dui dup[
colacul fntnii... +-auzii tot...
+TEFAN: Tot =i nimic...
OANA: Nu...
+TEFAN: Atunci nici tot, nici nimic... (O mngie.)
OANA: Nu... Porni alaiul domnesc =i trei boieri r[maser[...
+TEFAN: Trei boieri?
OANA: Da... Paharnicul Ulea, stolnicul Dr[gan =i jitnicerul Stav[r...
+TEFAN: Paharnicul Ulea?
OANA: Vorbir[ =i-i auzii... O urzeal[, m[ria-ta...
+TEFAN: }mpotriva mea?
OANA: Nu, m[ria-ta...
+TEFAN: Atunci, ]mpotriva cui?
OANA: }mpotriva lui Bogdan...
+TEFAN (sare ]n sus): Ce?
CESENA (intrnd repede pe u=a de pe teras[): Basta, senerissime!1
+TEFAN (pune mna pe sabie): Ie=i! (Iese.) D[-nainte,
Oan[!
OANA: Vor s-aleag[ domn pe nepotul m[riei-tale, pe
+tefan, fiul r[posatului Alexandru.
+TEFAN: +i-n locul cui s-aleag[ domn? Nu este domn?
OANA: Dup[ ce nu va mai fi... (}=i cuprinde capul ]n palme.)
+TEFAN: Nici n-au treierat grul din care s[-mi fiarb[ coliv[
=i mi-o =i-mpart! (Ca =i cum ar vorbi singur.) Patruzeci =i
=apte de ani am dus \ara cu noroc... (Scuturndu-se.) Am so duc =i cnd voi muri, =i dup[ ce vor pecetlui piatra pe
dasupra mea!... Oan[, bine-ai f[cut... S[ n-afle doamna... }\i
poruncesc s[ nu mai =tii nici tu!
OANA: Da... Ca =i cum ar fi fost aici =i c-o lingur[ a= fi
luat... =i-a= fi aruncat ]n foc... a ars... =i-apoi, nimic... (}=i
scutur[ palmele.)
36

+TEFAN: A!... A=a... a=a... Du-te. (Oana se duce pe u=a de

pe teras[.) O! ce p[cat c[ nu i-am m[rturisit de unde e! (}l
trec lacrimile.) De! nu fi muiere! (Bate ]n palme. Un curtean
intr[ din dreapta.) Moghil[... S[ vie ]ndat[. (Din ]ntmplare
g[se=te o oglind[ venezian[.) Grozav am ]mb[trnit!
SCENA XII
+TEFAN, clucerul MOGHIL{, venind pe poarta din dreapta.

+TEFAN: Moghil[, las[ ]nchin[ciunile.

CLUCERUL MOGHIL{: S[-mi spuie popa, nu te mai ]nchina... bine ori r[u... Dar s[ ias[ din icoana la care te ]nchini o
mn[ care s[ te ia de p[r... O!...
+TEFAN: Poft[ de glum[... S[ glumim, clucere Moghil[.
CLUCERUL MOGHIL{: S[ glumim?
+TEFAN: Ah!... Nu e nimic... Unde-au ajuns slovenii cu
letopise\ul meu?
CLUCERUL MOGHIL{: Abia la jum[tate...
+TEFAN: La ce fapt?
CLUCERUL MOGHIL{: La b[t[lia de la Cosmin.
+TEFAN: Ce spui?... Abia vro 39 de ani din via\a mea. +i
mai au...
CLUCERUL MOGHIL{: Jum[tate...
+TEFAN: }nc[ 39 de ani...
CLUCERUL MOGHIL{: Dac[ jum[tatea d-a doua n-a fi
ceva mai lung[ ca cea dinti.
+TEFAN: O! ho! ho!... Slovenii s-au pripit la scris... N-au
gre=it... presim\ind c[-n a doua jum[tate... Cam grea
r[suflarea de cteva zile... Moghil[, ce face Voiti=... bidiviul
care m-a purtat ]n spinare doisprezece ani?
CLUCERUL MOGHIL{: Ar face bine dac[ n-ar fi pus picioarele ]n sus...
+TEFAN: M-a l[sat?
CLUCERUL MOGHIL{: S-a dus bietul Voiti=... Cum ajunse
]n grajdul de piatr[ pic[ d-a-n picioarele, c[sc[ gura, mai
sufl[ o dat[ =i...
37

+TEFAN: A=a se cade s[ moar[ un domn... dar el...

CLUCERUL MOGHIL{: Calul domnului, m[ria-ta...
+TEFAN: Da, calul domnului... +tefan f[r[ picioare =i f[r[
cal... O! =i cum m[ ducea la izbnd[... ca un vifor n[pustit
]n valea Sucevei!... Semn r[u...
CLUCERUL MOGHIL{: Ei, a=!...
+TEFAN: Semn r[u, Moghil[!... Ce va s[ zic[ s[ mori de
moarte bun[?
CLUCERUL MOGHIL{: S[ mori ]n patul t[u.
+TEFAN: Nu, Moghil[... Dumnezeu a dat omului sim\urile
prin care vegheaz[ sufletul. La o crnire a vie\ii sim\urile,
unul cte unul, ]ncep s[ se ]ntunece. O sit[ se coboar[ pe
ochi, vezi turbure, nu mai vezi... Se v[tuie=te auzul. S-a dus
ascu\imea lui... Aud...? Ce zici?... Nu mai aude... +i cnd
cerceta=ii nu mai vegheaz[, sufletul p[r[se=te strvul acesta... Asta e s[ mori de moarte bun[... Eu aud =i v[d ca la
patruzeci de ani...
CLUCERUL MOGHIL{: N-aveam dreptate?... Istoria a
ajuns la jum[tatea vie\ii m[riei-tale.
+TEFAN: A=a ar fi de n-ar fi =i pieiri n[prasnice... Nu de
sabie, nu de ap[, nu de foc, ci cnd piei ca mine... Nimic. (Se
sprijin[ pe Moghil[.)... Cu sufletul ]ntreg, cu dragoste pentru toat[ \ara cu tot cuprinsul ei... oh!... Ascult[, Moghil[...
Vorba de pe urm[ a lui +tefan e lege tuturora?
CLUCERUL MOGHIL{: Sfnt[ ca sfnta cuminc[tur[ din
sfntul potir!
+TEFAN: +i vou[, boierilor?
CLUCERUL MOGHIL{: Boieri, curteni, r[z[=i, \[rani, una
]n fa\a domnului.
+TEFAN: S[ strngi pe boierii =i pe osta=ii ce-au mai r[mas
]n Suceava, mine, ]nti de iulie, zi ]n care... Nimic. (Se sprijin[ pe Moghil[.)... E=ti tu credincios, Moghil[?
CLUCERUL MOGHIL{: Ca-n fa\a lui Dumnezeu =i a Domnului nostru Isus Christos... Jur!...
+TEFAN: Nu jura... C[ n-are s[ afle nimeni din ce-i auzi?
1

Destul, prealuminate (it.).

38

CLUCERUL MOGHIL{: Nimeni!

+TEFAN: Mine sui ]n scaunul Moldovei pe Bogdan...
CLUCERUL MOGHIL{: Doamne!
+TEFAN: Ce?
CLUCERUL MOGHIL{: Doamne... Fac[-se voia ta...
+TEFAN: Am ]mb[trnit... O! ]ndoial[!... +i a= putea s[
scap... dar sufletul nu vrea =i trupul nu mai poate... (Trage
sabia pe jum[tate.) Nu... nu m[ mai ascult[... Degeaba o port...
(Se reazem[ pe Moghil[.)... +i poate s[ dau ochi cu {l-deSus...
ACTUL III
Sala tronului. De jur ]mprejur, cte dou[ rnduri de je\uri ]n stil
bisericesc. }n dreapta, lng[ tron, un je\ mai ]nalt cu stema Moldovei. Pe
pere\i se v[d portretele str[bunilor. }n fund, ]n dreapta =i ]n stnga
tronului, dou[ intr[ri. Pe laturea din stnga, planul al doilea, o u=[.
Ferestre ]n dreapta.

SCENA I
Doftorul IERONIMO DA SECENA, doftorul IOHAN KLINGENSPORN,
doftorul +MIL. Fiecare p[streaz[ pu\in accent ]n vorbire,
iar CESENA vorbe=te pe jum[tate italiene=te.

DOFTORUL CESENA: R[mi ca marmora...

DOFTORUL KLINGENSPORN: Mult[ lume grijit la Nremberg, dar ca palatinul n-am aflat... A=a de bolnav =i a=a de
tare... Iessus Maria!
DOFTORUL +MIL: O\elit... ]n aer, ]n lupt[... Pe trupul
dumnealui numai crest[turi... Am mil[, n-am =tiin\[... Rana
de la picior ]i otr[ve=te trupul dumnealui... +i Mengli-Ghirai
e tare, dar un guturai, =i la pat... Atunci s[ vede\i... Unde e
+milic[?... +milic[, ai mncat?... +milic[, ce, tu e=ti sup[rat?
N-am nimic. Vezi, eu am, +milic[. }n viteazul [sta, o
39

putere care scap[ medicinii... O voin\[ care a voit slobod

pn[ la sfr=it...
DOFTORUL CESENA: L-am v[zut, amestecat cu nem\ii.
Gemea codrii de freddo. El ajuta =i ]ncuraja pe to\i... Cu miei
ochii... come un fulmine dal cello nella bataglia da Halicio... E
ammalato Dio Santo!1
DOFTORUL +MIL: Klingensporn, ce zici de ran[?
DOFTORUL KLINGENSPORN: Ai dreptate... Peste
=aptezeci de ani... h]... S[ i-o ardem cu fierul ro=...
DOFTORUL +MIL: Ei! prin cte focuri a trecut dumnealui...
s[ treac[ =i prin [sta... O s[ vrea?
DOFTORUL CESENA: S[-l ]ncredin\[m c[ e durere
grozav[... Serenissime, ma che dolore... Io voglio... Ho studiato questo uomo maraviglioso...2
DOFTORUL +MIL: St... Vine!
SCENA II
Cei de sus. +TEFAN intr[ pe u=a din stnga, =i mai ]mb[trnit, cu
piciorul ]nf[=urat, la bra\ul DOAMNEI MARIA. Doamna, ]mbr[cat[
]nchis.

+TEFAN: Doftori... prieteni... sunte\i bine? O! ce

plec[ciuni! M[ prind c[ +mil a m[turat du=umeaua cu fruntea... Nu, +mil... Mie nu-mi plac toate cte ]i plac bunului
meu prieten Mengli-Ghirai... Ni\ic[ =tiin\[... Mario... Mario... Ce tresari... (la doftori). Am c[ldur[?
DOFTORUL +MIL: Oleac[, m[ria-ta.
+TEFAN: Ard?
DOFTORUL +MIL: Arzi?... A, nu...
+TEFAN: Dac[ nu ard, ce v[-ngriji\i? Cine nu arde nu se
sfr=e=te...
DOFTORUL KLINGENSPORN: Mai mult odihn[, m[riata.
+TEFAN: De mine ]ncolo, pace cu =tiin\a... M[ voi odihni... A=a... ]ntins... nemi=cat ca un mort... Nimic, Mario...
Pn[ mine, trebile \[rii... Mario...
40

DOAMNA MARIA: Ce porunce=te preasl[vitul st[pn?

+TEFAN: Mai pu\in ca o porunc[ =i mai mult dect o
dorin\[.
DOAMNA MARIA: Ascult, +tefane.
+TEFAN: A=a... a=a, drag[... Ah! e demult de atunci...
Prea e=ti ]ntunecat[ ]n straiele astea... Vreau ceva mai altfel...
DOAMNA MARIA: M[ duc =i m[ ]ntorc cum dore=ti.
SCENA III
+TEFAN, doftorul IERONIMO DA CESENA,
doftorul KLINGENSPORN, doftorul +MIL.

+TEFAN (r[sucind sabia): Crjea mea, +mil...

DOFTORUL +MIL: Crjea?... N-a= vrea s[ ias[ crje din
teac[...
+TEFAN: Niciodat[ n-am scos-o ]mpotriva unui om cumsecade.
DOFTORUL +MIL: Niciodat[ n-am dorit s[ fiu mai cumsecade...
+TEFAN (cu un surs trist): E=ti cum e=ti, cum ai ie=it din
p[rin\ii t[i... +i crjea mea e cum e, cum a ie=it din mna
genovezilor...
DOFTORUL +MIL: O! biata mam[, tare a \ipat ]nainte s[
m[ scoat[...
+TEFAN: Ce de \ipete pn[ s[ scoat[ o\elul acesta, ce de
lovituri, +mil, privind la fiecare lovitur[ o parte din soarta
ei viitoare.
DOFTORUL +MIL: Putea genovezii s-o bat[ ct ar fi voit,
dac[ nu te-ai fi b[tut =i n-ai fi b[tut m[ria-ta cu ea... Asta e
adev[rata ei soart[!
+TEFAN: A! +tii tu, +mil, c[ tu e=ti ca sabia mea?
DOFTORUL +MIL: Ca sabia?... Eu?... +i de ce?
+TEFAN: Ca =i ea, e=ti foarte ascu\it pe din[untru.
DOFTORUL +MIL: Ea taie totdeauna, eu vindec cnd pot.
41

+TEFAN: Cnd po\i, +mil, dar cnd nu po\i?

DOFTORUL +MIl: Vindec[ Dumnezeu unde nu putem
noi...
+TEFAN: Dumnezeu... +mil, din dou[ picioare bolnave
tu po\i face numai unul, dar zdrav[n?
DOFTORUL +MIL: Asta?... Nu, m[ria-ta.
+TEFAN: Dar din doi oameni s[n[to=i ai putea s[ faci un
bolnav?
DOFTORUL +MIL: Din doi oameni s[n[to=i?... A= face =i
doi bolnavi dac[ m-ar l[sa inima.
+TEFAN (r[suflnd adnc): Ah... R[suflarea... Aci.
DOFTORUL CESENA: Non, serenissime, qui1.(Arat[ piciorul.)
+TEFAN (punndu-se pe un je\ cu stem[): }l simt mai pu\in.
(Se ]ntinde.) La bra\ul doamnei am venit pn[ aici... Nu pricep...
DOFTORUL KLINGENSPORN: Te sim\i mai bine, dar...
+TEFAN: Sunt mai r[u, ho! ho! Nu mai pricep... Sunt
mai r[u cnd sunt mai bine, mai bine cnd a= fi mai r[u, =i
bine de tot cnd a= pune minile pe piept... Signore, d[-mi
bra\ul... ]-]-]-]... Cu trei nu se poate s[ scap... (Se duce ]n
dreptul portretului lui Alexandru cel Bun.) Acesta fu un om
=i nu mai e de mult... +mil, cum \i se pare?
DOFTORUL +MIL: Parc[ surde... Bun =i milostiv...
+TEFAN: De unde =tii? Tu n-ai auzit de el. Poate c[ nici
tat-t[u nu se n[scuse pe cnd domnea el.
DOFTORUL +MIL: Ce poate fi r[u ]n castelul acesta?
+TEFAN: Ai!... Nimic... +i dac[ mna ta cea dreapt[ te
sminte=te, taie-o pe ea =i-o leap[d[ ]n foc...
DOFTORUL +MIL: Da, ]n foc, dar nu s-o tai...
+TEFAN: Ce, +mil, tu s[ ]ndrep\i Evanghelia?
DOFTORUL +MIL: Eu s[-ndrept? Nu ]ndrept nimic, dac[
1

Ca un fulger din cer ]n b[t[lia de la Halici... +i bolnav, Doamne sfinte!

(it.).
2

Prealuminate, dar ce durere... Vreau... Am studiat pe acest om

minunat (it.).
42

nu ]ndrept piciorul Domnului la al c[ruia nume se ]nchin[

st[pnul meu... Am cerca... dar sunt dureri... grozave dureri... o! brrrr!
+TEFAN: Ce dureri, +mil?
DOFTORUL +MIL: }n loc s[ faci un foc mare, s[ tai piciorul =i s[-l lepezi ]n foc, mai bine ar fi s[ iei t[ria focului =i
s[ arzi r[ul care se ]ntinde... Brrr... Grozave dureri!
+TEFAN: Brrr! grozave dureri... +i se sfr=e=te. O! ho!
ho! prieteni, =i v[ e mil[?... Arde\i stric[ciunea dup[ acest
strv care a fost odinioar[ nebiruitul +tefan! Pune\i foc pretutindeni, =-aici... =-aici... =-aici... pn[-\i preface ]n scrum
trecuta m[rire de o clip[ ce-a str[lucit ]n fa\a attor orbi,
domnii cre=tin[t[\ii!... +mil... a! +mil... puteai s[-mi spui da dreptul... Pe cuconi s[-i mome=ti, dar nu pe +tefan... Arde\i
degrab =i f[r[ mil[! (Le face semn s[ se duc[.) S[ vedem
dac[ b[trne\ile mele s-or mai aprinde de focul vostru.
UN CURTEAN: Petru Rare= (+tefan ]i face semn s[ intre.)
SCENA IV
+TEFAN, PETRU RARE+ =i mai ]n urm[ DOAMNA MARIA.

+TEFAN: Ce vrei, Rare=?

PETRU RARE+: Doresc domnului nostru atotputernic
s[n[tate =i voie bun[.
+TEFAN: Dore=ti?... Te cred... Domnului nostru... h]...
Atotputernic cnd ]i dore=ti s[n[tatea pe care nu o are?...
Ce te sfie=ti ca o fecioar[ cnd d[ cu ochii ]ntia=i dat[ de
ce-i e drag?... Rare=... de la cine-ai ]nv[\at tu s[ \ii ochii ]n
p[mnt? De la mine? Sau de la t[tne-t[u Rare=? Da... socul e pl[cut... o fi dnd trandafiri...
PETRU RARE+: St[pne, n-am ]nv[\at =tiin\a ierburilor,
dar, pe ct m[ taie capul, socul n-a dat niciodat[ trandafiri.
+TEFAN: Dac[ te-ar t[ia capul cum taie bra\ul t[u, dintrun pescar ar ie=i pre\ de ce-au prins to\i pescarii de la
]nceputul lumii =i pn[ s-ar sfr=i =i pe=ti =i pescari... Oh!...
Cine vine?... Mi s-a p[rut...
43

PETRU RARE+: Doamne...

+TEFAN: Mai bine.
PETRU RARE+: Ce s[ fie mai bine?
STEFAN: Rare=, tu nu e=ti un b[iat cuminte... Pentru ce
Oana... (Rare= tresare.) Da... Oana mi s-a plns c[ nu-i prinzi pui de s[lb[t[ciuni... De ce?... Te-ai f[cut mare... O sajungi hatman...
PETRU RARE+: Doamne...
+TEFAN (]l mngie): Oh! prostule... Ce te-aduce?
PETRU RARE+: Am venit...
+TEFAN: Dac[ n-ai fi venit, n-ai fi aci.
PETRU RARE+: S[...
+TEFAN: S[?
PETRU RARE+: Iart[-m[, doamne, iubesc!
+TEFAN: A! ha! Ba vezi c-o s[ m[ ]ndr[gostesc eu!
PETRU RARE+: E fat[ bun[...
+TEFAN: Bun[ =i frumoas[, fire=te.
PETRU RARE+: Bun[...
+TEFAN: Ca pita cald[.
PETRU RARE+: Bun[... s[rac[... =i f[r[ p[rin\i.
+TEFAN: A! f[r[ p[rin\i? Atunci cum s-a n[scut?
PETRU RARE+: Necunoscu\i, m[ria-ta.
+TEFAN: Ai dreptate, c[ tu cu tat-s[u d-ai vorbi nu l-ai
cunoa=te.
PETRU RARE+: Iubesc pe Oana, m[ria-ta!
+TEFAN: Cum?... N-am auzit... O! ho! ho!!... Cu
b[trne\ile... Da, Oana e fat[ bun[ =i frumoas[ =i cuminte...
Piciorul meu =tie, =i Dumnezeu, =i eu. S[rac[ =i f[r[ p[rin\i...
tu =tii... Dumnezeu n-a aflat... +i eu m[ ]ndoiesc... Tu mi-o
pe\e=ti mie ca p-un copil... +i e copil, mititica... Biiine... Dar
ei... i-ai spus?
PETRU RARE+: Da, m[ria-ta.
+TEFAN: +i?
PETRU RARE+: C[ m[ iube=te ca p-un frate, dar c[ nu
simte nimic... C-a= fi boier, =i ea...
1

Nu, prealuminate, aici (it.).

44

+TEFAN: A=, a=, a=! (Doamna intr[ pe u=a din stnga.)

Doamn[... Ce frumos e=ti ]mbr[cat[... Rare= tocmai ]mi povestea c[ iube=te... Pe cine, m[?
PETRU RARE+: Pe Oana...
DOAMNA MARIA: Pe Oana?... Dar e un copil... +i s[rac[...
+i...
+TEFAN: Un copil... Nici tu nu erai mai mare...
DOAMNA MARIA (speriat[): +tefane! M[ria-ta! (}l trage
d-o mn[.)
+TEFAN (]i face semn de ]n\elegere): Nu-\i zisei d-asta, ci
d-ast[lalt[. Asta m[ doare... Eu nu m[ opui... A= vrea s[ v[d
pe Oana al[turi de tine, s-o ]ngrije=ti, s-o aperi, s[ aib[ =i ea
acela=i nume ca tine. Cnd o zice cineva Oana s[ se gndeasc[ la Petru =i mai sus... Rare=, dar =i tu e=ti un copil.
Abia s[ fi ]mplinit dou[zeci =i unu de ani. Ei, tu =tii din cine
te-ai n[scut... =i eu... Ia unul din caii mei, care \i-o pl[cea,
fie =i pe Voiti=...
DOAMNA MARIA: Voiti=?
+TEFAN: +tiu... S[ nu ]ncaleci pe Voiti=, ci s[ iei alt cal
care s[ te duc[ ca vntul pe fa\a p[mntului. S[ nu ocole=ti
nici deal, nici vale, nici munte, nici iaz, nici codri... pn[ ]n
Hrl[u. +i s[-i spui Rare=oaiei a=a: Mam[, mie mi-a venit
ceasul, vreau s[ m[ ]nsor, =i mireasa mea e bun[, frumoas[,
f[r[ p[rin\i, este Oana de la curtea Mariei a bietului domn
al Moldovei. +i ce-o chizbui ea s[ vii s[-mi spui... C[ despre mine, v[ blagoslovesc p-amndoi!
PETRU RARE+: Zbor...
+TEFAN: S[ te v[d... (Rare= d[ s[ ias[ repede =i se ]ncurc[.)
Nu p-acolo, Rare=, c[ n-o s[ ie=i prin zid! (Rare= iese ]n fug[.)
Patima, Mario. +st copil mi-aduce aminte vremile vechi. }]]]...
Nimic... trec[tor... R[u am f[cut... I-am crescut ]n ne=tiin\[...
Va afla tot... S[racul Petru... S[-l privim cnd pleac[... (Se
duc la fereastra din dreapta.)
DOAMNA MARIA: S[-l privim...
+TEFAN: Da, a luat pe Dere=*... Pune =eaua... Strnge
chinga s[ crape calul... Sus... (S-aude un tropot de cal.) De
cnd sunt n-am v[zut un c[l[re\ care s[-nghit[ dep[rt[rile...
45

M[... mult[ s[n[tate R[re=oaii... O! iart[-m[, doamn[... O

biat[ b[trn[, b[trn[... Pe dup[ deal... la vale... ca o
mogldea\[... Abia se mai vede... Nu se mai vede!... Oh!
sngele Mu=atinilor n-are astmp[r, fierbe, n[v[le=te ca haiturile de la munte!... Mario, o s[ vie boierii... S[ ne-mbr[c[m
de s[rb[toare. Bogdan nu vrea. Opinteli zadarnice. Io, +tefan
voievod, vreau!
DOAMNA MARIA: S[ zic nu, m-a= uni cu du=manii \[rii
]mpotriva copilului meu, s[ zic da, a= \ine cu copilul ]mpotriva tat[lui. Se n[ruie un tron din slava lui trecut[ =i un
altul se ridic[ ]n str[lucirea lui viitoare. Plng pe unul, binecuvntez pe cel[lalt. }ntre aste dou[ m[riri inima mea de
femeie nu g[se=te mngiere!
+TEFAN: +tefan a tr[it, Bogdan ]ncepe! (Ies.)
SCENA V
Stolnicul DR{GAN =i jitnicerul STAV{R intr[ prin dreapta.

STOLNICUL DR{GAN: V[zu=i pe paharnicul Ulea?

JITNICERUL STAV{R: Da, acum chiar.
STOLNICUL DR{GAN: Tot a=a?
JITNICERUL STAV{R: +i mai drj.
STOLNICUL DR{GAN: A vorbit cu...
JITNICERUL STAV{R: Da, cu cinci boieri mari, afar[ de
cei doi din Sfatul domnesc.
STOLNICUL DR{GAN: Ei, ce e?
JITNICERUL STAV{R: Strun[... +i +tefan din ce ]n ce mai
r[u...
STOLNICUL DR{GAN: A=a se zice.
JITNICERUL STAV{R: Vor s[-l arz[.
STOLNICUL DR{GAN: S-a mai vorbit =-alt dat[, dar cum
e el, ba azi, ba mine, cu judec[\ile, cu r[zboaiele, cu trime=ii
de la unguri, de la \arul Ivan, de la le=i, de la Mengli-Ghirai,
de la turci, de la munteni, a dat zi dup[ zi, an dup[ an, pn[
l-a prididit boala.
46

JITNICERUL STAV{R: Poi de l-o arde, cum e el de bolnav

=i de b[trn...
STOLNICUL DR{GAN: +i de slab...
JITNICERUL STAV{R: S-a dus +tefan...
STOLNICUL DR{GAN: Vecinica lui pomenire...
JITNICERUL STAV{R: Dumnezeu s[-l ierte...
STOLNICUL DR{GAN: A fost bun... nu zic...
JITNICERUL STAV{R: +i drept...
STOLNICUL DR{GAN: Cu \ara, da...
JITNICERUL STAV{R: Pe noi ne-a cam scurtat...
STOLNICUL DR{GAN: Boier, r[z[=, \[ran supus, era totuna ]n fa\a lui...
JITNICERUL STAV{R: Mo=iile le ]mp[r\ea numai la
osta=i...
STOLNICUL DR{GAN: Din supu=i ]i f[cea r[z[=i, din
r[z[=i boieri sadea.
JITNICERUL STAV{R: Ce era boerul de sfat, Cosma +erpe?
Nimic. Un r[z[=. Dup[ B[t[lia de la Cosmin, ]l boieri, =acum e ]n divanul \[rii...
STOLNICUL DR{GAN: +i cu munteanca ceea...
JITNICERUL STAV{R: Jupnesele noastre, rar poftite la
castel...
STOLNICUL DR{GAN: C[ de doi ani, de cnd l-a ]nte\it
boala, de loc...
JITNICERUL STAV{R: Ca o c[lug[ri\[... cu fetele, toat[
ziulica...
STOLNICUL DR{GAN: De Rare=... ce zici?
JITNICERUL STAV{R: Harnic fl[c[u... Bun de r[zboaie...
Portarul Arbore =tie multe...
STOLNICUL DR{GAN: He! ba vezi c[ nu... Cu el a petrecut +tefan ]n Hrl[u... nu cu mine...
JITNICERUL STAV{R: La frumoasa pesc[ri\[...
STOLNICUL DR{GAN: P[i Rare=...
JITNICERUL STAV{R: A=a se zice...
STOLNICUL DR{GAN: Arbore =tie bine... La na=tere l-ar
fi ]nfierat...
JITNICERUL STAV{R: E!
47

STOLNICUL DR{GAN: ...pe spata dreapt[ c-un cerc.

JITNICERUL STAV{R: Rare= o fi =tiind?
STOLNICUL DR{GAN: Nu se afl[.
JITNICERUL STAV{R: Rare= plec[ mai adineauri... Undeo fi plecat?
STOLNICUL DR{GAN: Se ducea p-un dere= de nu i se
vedeau picioarele... Unde? Nu =tiu... Ulea vine?
JITNICERUL STAV{R: Nu crez, poate da, poate nu. Mi-a
zis s[ ne uit[m bine la +tefan, c[ el e cam bolnav...
STOLNICUL DR{GAN: H]!
JITNICERUL STAV{R: Ai auzit c-ast-noapte o bufni\[ a
\ipat toat[ noaptea pe castel?
STOLNICUL DR{GAN: Nu.
JITNICERUL STAV{R: Buha... \ip[, \ip[ pn[ despre
ziu[... Cnd s[ zboare, o m\[ neagr[ ha\, =-o mnc[. M\a
se sp[la pe bot. Un vultur c[zu s[geat[ =i ]nh[\[ pe m\[.
Pe vultur ]l s[get[ un curtean, =i alergnd dup[ vultur, curteanul c[zu ]ntr-o pr[pastie...
STOLNICUL DR{GAN: Ce-o mai fi =-asta?
JITNICERUL STAV{R: +i azi-diminea\[ o vac[, din vitele
domne=ti, a sngerat ]m =istar, pe cnd o mulgea...
STOLNICUL DR{GAN: Ciudat!
Jitnicerul Stav[r: Luna s-a ar[tat c-un cearc[n ro=u; cinii
au urlat; o femeie a n[scut un copil cu picioarele de ied...
STOLNICUL DR{GAN: Urte semne!
JITNICERUL STAV{R: +-acum prive=te... (Se uit[ pe fereastra din dreapta.)
STOLNICUL DR{GAN: Acu=ica era senin, f[r[ pic de nori,
=i deodat[ se bolov[nir[ nori negri cum e catranul, c[ sentunec[ ca noaptea... +i colo, departe, departe, de unde
izvor[=te Suceava, cerul e ro=u parc-ar arde o cetate.
JITNICERUL STAV{R: Prive=te... Vezi tu un nor... ca un
balaur? Cu cap, cu gura c[scat[, cu aripile ]ntinse... cum se
repede s[ ]nghi\[ p-un mo=neag cu plete lungi... Vezi? Aci...
aci... ha... haiti... S-a topit mo=neagul... Cine vine?
1

Dere= cal cu p[rul ro=u amestecat cu alb.

48

SCENA VI
Cei de sus. Hatmanul LUCA ARBORE, postelnicul TOADER,
vornicul JURJ, prc[labii COSTEA, DRAGO+,
+ANDRU =i ALEXA vin din dreapta.

HATMANUL ARBORE: Bun[ ziua, frate Dr[gan, bun[ ziua,

Stav[r.
STOLNICUL DR{GAN: Bun[ s[-\i fie inima!
JITNICERUL STAV{R: Ca totdeauna...
POSTELNICUL TOADER (se uit[ pe fereastr[): Bun[, bun[
=i nu prea bun[...
PRC{LABUL COSTEA: Ce? Inima lui Arbore?
POSTELNICUL TOADER: A=... ziua de azi... Se zice c[
ziua bun[ se cunoa=te de diminea\[... Pn[ mai adineaurea
senin, =i deodat[ s-a ]ntunecat c[ abia se mai vede...
PRC{LABUL DRAGO+: Era s[ plec la Neam\u... M-ar fi
murat ca p-un cine...
PRC{LABUL +ANDRU: }nh[mase la olac1, cnd m[ vesti Moghil[...
VORNICUL JURJ: Ce s[rb[toare s[ fie azi?
HATMANUL ARBORE: Nici una.
VORNICUL JURJ: Moghil[ mi-a zis s[ m[ ]mbrac ca de
s[rb[toare.
PRC{LABUL ALEXA: +i mie...
STOLNICUL DR{GAN: +i mie...
PRC{LABUL +ANDRU: +i mie...
HATMANUL ARBORE: Cine =tie ce vrea domnul, \ie-l
Dumnezeu s[-l \ie...
POSTELNICUL TOADER: C[ mult e bun...
PRC{LABUL DRAGO+: +i viteaz...
PRC{LABUL +ANDRU: +i nep[rtinitor...
PRC{LABUL DRAGO+: +i darnic...
VORNICUL JURJ: Ce e al lui e-al \[rii... Ce e-al \[rii e-a
lui Dumnezeu!
49

POSTELNICUL TOADER: Drepte =-a f[cut c[r[rile lui... +i

bolnav, c[ mai bine a= fi fost eu...
B{TRNUL ARBORE (imitnd pe +tefan): Nimic... Mario... ce tresari... Mititelul!
STOLNICUL DR{GAN: C[ parc[ n-ar mai fi el...
HATMANUL ARBORE: Cum n-ar mai fi el? Dar cine vrei
s[ fie? Cine-ar r[bda cum rabd[ el? Cine nu s-ar odihni ]n
locul lui? +i cine n-ar umplea lumea cu vaietele? S-a plns
cuiva, Dr[gane?
STOLNICUL DR{GAN: O vorb[, hatmane.
HATMANUL ARBORE: O vorb[ neghioab[!
STOLNICUL DR{GAN: Fie...
HATMANUL ARBORE: N-ar mai fi fost!
POSTELNICUL TOADER: Pace, fra\ilor!
SCENA VII
Cei de sus. Clucerul MOGHIL{ intr[, r[suflnd repede, prin dreapta.

CLUCERUL MOGHIL{: Ei, asta nu ]n\eleg! S[ m[ tai =i s[

m[ presari cu sare pe crest[turi, =i tot nu ]n\eleg!
POSTELNICUL TOADER: Ce, Moghil[, ce nu ]n\elegi?
CLUCERUL MOGHIL{: Da d-ta, c[ e=ti tob[ de ]nv[\[tur[,
]n\elegi?
POSTELNICUL TOADER: Ce, m[ omule, ce s[-n\eleg?
CLUCERUL MOGHIL{: Ai dreptate, c[ nu e de-n\eles...
M[ duc la el. Se plimb[ prin cas[. Cum m[ v[zu, zbughea ]n
pat. +i aoleo, p[catele mele... ce am...ce am... Iac[
nun\eleg, =i pace!
(To\i boierii se uit[ cruci= la Moghil[.)

POSTELNICUL TOADER (surznd): P[i nici eu nu ]n\eleg.

CLUCERUL MOGHIL{: Nu spui eu?
POSTELNICUL TOADER: Moghil[, vino-\i ]n fire! Ce-ai
spus? Cine a zis, =-a f[cut, =-a dres?
CLUCERUL MOGHIL{: Nu v[ spusei?... Adev[rat... Capul
meu [l z[p[cit. Paharnicul Ulea, frate...
50

MAI MUL\I: Paharnicul Ulea?

CLUCERUL MOGHIL{: Spus din fir-a-p[r... Cum +l-desus vrea... El a=... ce am... ce am... Dar mort d-ai fi, =i la
a=a porunc[ ar trebui s[ te scoli =i s[ umbli ca-n ziua dapoi...
HATMANUL ARBORE: St!
SCENA VIII
+TEFAN intr[ la bra\ul DOAMNEI MARIA, ]mbr[cat ]n zale de argint
c-o mantie de postav ro=u bl[nit[ cu cacom.* Galben la fa\[ =i
cu cearc[ne la ochi. +chioap[t[. Doftorul IERONIMO DA CESENA,
doftorul KLINGENSPORN, doftorul +MIL. Vin pe u=a din stnga.

+TEFAN: Sunt ]ntre dou[ s[bii... Doamna, =-asta... Amndou[ m-au slujit cu credin\[... P-amndou[ mi-am pus
n[dejdea. (Schimburi de-nchin[ciuni.) Vede\i cum m[ sprijin... +-amndou[ m[ \in... Una d-ar fi ceva mai slab[, m-a=
pr[v[li de pe scaunul Moldovei drept la Mn[stirea Putnei,
]n rndul str[mo=ilor... O! las[, +mil, n-ai grije... (Se uit[
printre boieri.) Voi fi al vostru... (Caut[ cu ochii.) Da... +mil,
da... Ai zis ceva?
DOFTORUL +MIL: Eu? Nu, m[ria-ta.
+TEFAN: Parc[ vedeam bine... (Se freac[ la ochi. C[tre un
curtean.) S[ vie boierii. }ntre ei nu era. Dr[gan, mai ]ncoa,
Stav[r, mai aproape... (Caut[ cu ochii.) Paharnicul Ulea n-a
venit? Moghil[... (Boierii se uit[ ]ncurca\i.)
CLUCERUL MOGHIL[: Aici, m[ria-ta.
+TEFAN: N-ai fost?...
CLUCERUL MOGHIL{: Fost, m[ria-ta...
+TEFAN: A plecat... |i-am spus s[ te duci ]ndat[...
CLUCERUL MOGHIL{: }ndat[... m[ria-ta...
+TEFAN: Nu l-ai g[sit?
CLUCERUL MOGHIL{: G[sit, m[ria-ta... E cam bolnav...
+TEFAN: Ce?... E bolnavior, bietul paharnic... Cine s[-mi
guste vinul de Cotnar...? }l doare capul... Oh-ho!... }l doare...
}l doare... +i ce-l doare?
51

CLUCERUL MOGHIL{: Ce c[-l ia cu frig, c[-l ia cu c[lduri

=i st[ ghemuit ]n pat...
+TEFAN: }l doare capul!...
CLUCERUL MOGHIL{: De cap nu mi-a vorbit, m[ria-ta.
+TEFAN: }l doare capul! La cap e stric[ciunea... Nu e la
locul lui... Hatmane Arbore, s[ vie =i osta=ii... Nimic,
doamn[... Ce fulgere... Ca afar[... Moghil[!
CLUCERUL MOGHIL{: Ascult, doamne.
+TEFAN: Ascult[, pn[ mai ai cnd... Du-te la paharnicul
Ulea... +ade lng[ castel... Cine m[ iube=te e-aproape de
mine... Nu e a=a, stolnice Dr[gan?
STOLNICUL DR{GAN: Da, m[ria-ta.
+TEFAN: Du-te de-i spune c[ eu =i jitnicerul Stav[r dorim
s[-l vedem... Nu dore=ti, Stav[r?... (Boierii s[ uit[ unii la
al\ii.)
JITNICERUL STAV{R: Cum zici, m[ria-ta.
+TEFAN: Dar tu cum zici?... (Lui Moghil[.) C[ e r[u s[
puie pe Dr[gan =i pe Stav[r ]mpotriv[ cu vorba lor =i vorbele lor ]mpotriv[ cu ei ]n=i=i... (Joc de priviri ]ntre boieri.)
C[ +tefan n-ar sta la ]ndoial[ de ceea ce ar trebui s[ hot[rasc[
dac[ sufletul lui ar vrea...
CLUCERUL MOGHIL{: Preasl[vite doamne...
+TEFAN: N-ai ]n\eles?
CLUCERUL MOGHIL{: Iaca sabia... taie-m[, omoar[-m[...
+TEFAN: A=a de curat? (Jocul privirilor se ]nte\e=te.) Nimeni din voi n-a... Cum s[ pricepe\i ceea ce nu e de priceput? Dup[ patruzeci =i =apte de ani de domnie... A! Signore, s[ m[ reazim de bra\ul t[u... Moghil[...
CLUCERUL MOGHIL{ (tres[rind): Aci, doamne!
+TEFAN: Ce strigi a=a de tare?... Du-te =i-i spune s[ vie
pn[ s[ nu viu eu!... (Moghil[ se duce repede. Din partea
dreapt[ intr[ Sfatul \[rii, se ]nchin[ =i s-a=eaz[ ]n je\uri.) Ce
de judec[\i am vnturat ]mpreun[... (Intr[ osta=i prin partea
stng[ din fund.) Ce de b[t[lii... (La sfetnici.) Senini =i f[r[
interes... (La osta=i.) Cu patim[ =i cu interes... +i toate cu
1

Olac caru\[ de po=t[.

52

aceea=i \int[... Signore, treci de partea ast[lalt[... (Intr[ paharnicul Ulea =i clucerul Moghil[ prin dreapta.) A! Paharnice... scumpa dumneavoastr[ s[n[tate...
PAHARNICUL ULEA: Abia m[ \in picioarele...
+TEFAN: Schimb[-le cu ale mele... Fii, m[ omule, tn[r,
voinic, ca un brad, fii ca mine... Ei, oleac[ suflarea... oleac[
piciorul... oleac[ de c[ldur[... oleac[ ]ncheieturile... dar ]ncolo... aproape nimic... (}ncearc[ sabia.) Nu vrea s[ ias[... Nu
vreau s[ vrea s[ ias[... +i de ce-a= vrea? (C[tre Ulea.) S[
spui feciorului t[u s[ nu stea cu capul ]n jos... Signore, mut[te ]n partea ast[lalt[... (Bogdan vine din fund trist, ]mbr[cat
]n zale de sus pn[ jos, cu mai mul\i osta=i.) Pe cine z[resc?
Pe tine te mai a=teptam... (+tefan se suie ]n je\ul cu stem[ din
dreapta tronului. Bogdan d[ s[-i s[rute mna. +tefan ]l
opre=te.) Prea e cald[ =i n[du=it[... A=teapt[ s[ se r[ceasc[...
(C[tre doamn[ =i Bogdan.) Ce tres[ri\i?... Da, v[z o doamn[
care se plimb[ pe lng[ castel...
DOAMNA MARIA (]ndurerat[): Nu e nimeni, m[ria-ta!
+TEFAN: Nimeni... (Doftorul +mil se pleac[ la urechea domnului. }i =opte=te ceva.) N-ai grije... Voi fi al t[u sau al doamnei...
DOFTORUL +MIL: Al doamnei?... Al doamnei Maria,
m[ria-ta...
+TEFAN (se ridic[ din je\): Maria =i Moldova e totuna...
Osta=i, boieri, curteni, v-am adunat aci s[ sta\i m[rturie dup[
ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci =i =apte de ani... mul\i =i pu\ini...
de cnd Moldova ]mi ie=i ]nainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boierii r[z[=i =i \[rani, ]n Cmpul de la Direptate, =i
cum vru Moldova a=a vrusei =i eu. C[ vru ea un domn drept,
=i n-am despuiat pe unii ca s[ ]mbog[\esc pe al\ii... c[ vru ea
un domn treaz, =i-am vegheat ca s[-=i odihneasc[ sufletul ei

53

ostenit... c[ vru ea ca numele ei s[-l =tie =i s[-l cinsteasc[ cu

to\ii, =i numele ei trecu grani\a, de la Caffa pn[ la Roma, ca
o minune a Domnului nostru Isus Cristos...
HATMANUL ARBORE: Numele t[u, m[ria-ta!
TO|I: A=a e!
+TEFAN: Nu... nu!... Eu am fost biruit la R[zboieni =i la
Chilia, Moldova a biruit pretutindenea! Am fost norocul, a
fost t[ria!... Sunt b[trn... (Se ]ntoarce =i prive=te grupul unde
stau paharnicul Ulea, stolnicul Dr[gan =i Jitnicerul Stav[r.)
MUL|IMEA: Nu! nu!
+TEFAN: Oh! p[dure tn[r[!... Unde sunt mo=ii vo=tri?
Pres[ra\i... la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe
Teleajen, la Racova, la R[zboieni... Unde sunt p[rin\ii vo=tri?
La Cetatea-Alb[, la C[tl[bugi, la Scheia, la Cosmin, la
Len\e=ti... Unde sunt... b[trnul Manuil =i Goian, =i +tibor,
=i Cnde, =i Dobrul, =i Juga, =i Gangur, =i Gotc[, =i Mihai
Sp[tarul, =i Ilea Huru comisul, =i Dajbog prc[labul, =i Oan[,
=i Gherman, =i fiara palo=ului... Boldur?... P[mnt!... +i pe
oasele lor s-a a=ezat =i st[ tot p[mntul Moldovei ca pe
umerii unor uria=i! (Se opre=te ostenit.) Suflarea...
B[trne\ea... (S[geteaz[ cu privirile grupul lui Ulea.) C-am
cercat s[ unesc Apusul ]ntr-un gnd, c[ zic c[ sunt cre=tini,
=i trime=ii mei au b[tut din poart[ ]n poart[, rugndu-se
mai mult pentru ei ca pentru noi, s[ lase r[zboaiele de zaviste
=i s[ se ridice ]mpotriva primejdiei ob=te=ti a cre=tin[t[\ii...
Le trebuia un om?... Era... A fost... Acum e bolnav... V[znd
c[ r[mi cu f[g[duielile, am c[utat s[ unesc R[s[ritul. (Fulger[, plou[ repede.) +-am trimes la unguri, la le=i, la litvani,
la ru=i, la t[tari... Au f[cut c[r[ri b[tnd drumurile pustii
oamenii mei, =i degeaba. }nvoieli cu pece\i-n calapoade,
isc[lituri fudule... +i praful s-a ales de ]nvoieli. Vladislav, un

54

molu, un ]ntristat; Alexandru, un fudul, un iagelon, o slug[

a popii de la Roma; Ivan, un n[uc, c[zut ]n copil[rie... (Un
tunet urmat imediat de un tr[snet.) Cnd voi fi ]n fa\a lui,
voi ]ndr[zni s[-i zic: Doamne, tu singur =tii ce-a fost pe
inima mea, c[-n tine am crezut, c[ nici o de=[rt[ciune nu sa lipit de sufletul meu, c[ am stat zid neclintit ]n fa\a
p[gnilor... Dar to\i m-au p[r[sit... Doamne, osnde=te-m[
dup[ p[catele mele, ci nu m[ osndi de pacea cu turcii spre
mntuirea s[rmanului meu popor! (Fulgere =i tunete.)
Bogdane, turcii sunt mai credincio=i ca cre=tinii cuvntului
dat... |ine\i minte cuvintele lui +tefan, care v-a fost baci
pn[ la adnci b[trne\e... c[ Moldova n-a fost a str[mo=ilor
mei, n-a fost a mea =i nu e a voastr[, ci a urma=ilor vo=tri =a urma=ilor urma=ilor vo=tri ]n veacul vecilor... Ah!... Nimic...
B[trn, bolnav =i neputincios... Mantia asta e prea grea... So poarte altcineva mai tn[r... (Mi=care ]n mul\ime. Mirare.)
Bogdane!... (I-o pune pe umeri.) +i voi, m[rturie a ceea ce a\i
v[zut, spune\i \[rii (tunetele se ]nte\esc) c[ voin\a mea e s[
se ung[ Bogdan de cnd sunt ]n via\[... C[ voin\a mea =-a ei
a fost pururea una... (Capetele boierilor se pleac[ ]n semn de
ascultare.) Signore, d[-mi mna. (+tefan trage pe Bogdan spre
tronul Moldovei.) Bogdane... vino... suie-te... a=eaz[-te... pune
coroana... Bine... (}ngenunche.) Doamne, binecuvnteaz[...
(D[ s[-i s[rute mna.) Ah!... (Se rostogole=te de pe treptele
tronului ]n bra\ele Mariei =-a doftorului Cesena.)
MARIA: +tefane!
DOFTORUL +MIL: Altfel nu s-ar fi putut.
HATMANUL ARBORE: A murit?
CLUCERUL MOGHIL{: Cine s[ moar[? Soarele nostru na apus ]nc[!

Cacom hermin[.
55

ACTUL IV
O camer[ a castelului. }n fund, un pat de stejar cu perdele de in.
Perdelele acoper[ patul. Lng[ pat, o piele de urs =i dou[ de lup. O
mas[. Pe mas[, felurite doftorii =i paharul de alabastru. }n fundul patului Domnul nostru Isus Christos pe cruce. O u=[ de paraclis. Un iconostas. }n stnga, o u=[ cu trei trepte =i o fereastr[ care se deschide ]n
curtea castelului. Intrare ]n dreapta. Se crap[ de ziu[. La ]nceput s-aud
p[s[rile cntnd. Un scaun cu stema Moldovei ]n planul ]nti.

SCENA I

DOAMNA MARIA, IRINA, REVECA, OANA.

IRINA: Culc[-te, frumoas[ doamn[, n-ai ]nchis ochii toat[

noaptea...
REVECA: M[car un ceas, doamn[.
DOAMNA MARIA: S[-l fi v[zut, o! Irino! Cu ce foc vorbea ascunzndu-=i durerile... p[rea un sfnt!... C ct[
lep[dare de sine =i-a scos mantia domneasc[ =i-a pus-o pe
umerii lui Bogdan... A trt pe Bogdan pe tron, a ]ngenuncheat, a dat s[-i s[rute mna... =i s-a rostogolit... o!...
IRINA: Osteneala, m[ria-ta.
REVECA: De cnd se-ntoarse din pustia de Pocu\ia...
DOAMNA MARIA: St... S[ nu te auz[ c[ vorbe=ti a=a.
OANA (se duce ]n vrful picioarelor la pat): Doarme domnul, doarme.
IRINA: E zobit de osteneal[.
REVECA: A adormit? Se face bine.
DOAMNA MARIA: S[ te-auz[ Maica Domnului! (S-aude
gemnd. Doamna Maria se duce bini=or la pat.)
OANA: Doarme?
DOAMNA MARIA: Doarme, bogdaproste!
IRINA: Odihn[ sufletului f[r[ odihn[!
DOAMNA MARIA: De dou[ nop\i n-a dormit a=a de lini=tit.
Cum a\ipea, lega vorbe f[r[ =ir cu unele gnduri ]ntunecate...
A! paharnice, vrei ipitropie la scaunul Moldovei... +i ieri,
toat[ vremea cu ochii la paharnicul Ulea... O fi ceva... Ce s[
fie?...
56

REVECA: Nu e nimica...
IRINA: Ca omul bolnav...
DOAMNA MARIA (se duce la fereastr[): +i ce bucurie!...
P[s[rile au ]nceput cu limbu\ia lor... Cucul s-aude cntnd...
Soarele r[sare aurind mun\ii... Cerul senin... +i +tefan zace...
Ce nep[sare! (Plnge n[bu=it).
IRINA: Culc[-te, frumoas[ doamn[!
REVECA: Ei, da, da...
DOAMNA MARIA: Fie... }n odaia d-al[turi... R[mi tu,
Oan[... Cum s-o scula s[-mi dai de veste... Auzi?
OANA: Da, doamn[.
DOAMNA MARIA: Mititica, cum se cunoa=te c[ n-a dormit... (Ies pe u=a din dreapta).
SCENA II
OANA, +TEFAN, ]ntr-un vestmnt de borangic.

OANA: D[-i, Doamne, somn dulce =i mai dulce, ca la un

copil de \\[ sc[ldat =i primenit!... Ce zile posomorte =i ce
nop\i lungi... Toat[ nopticica m-am rugat... S[ vedem ce
face... (Se duce bini=or la pat =i desface perdelile.) A!...
+TEFAN: Ce, te-ai speriat, Oan[?... D[ perdelile ]ntr-o
parte...
OANA: Credeam c[ dormi, doamne, credeam c[ dormi...
+TEFAN: Vino-ncoa... A=aaa... (Oana ]ngenunche lng[
pat.) A=aaa...
OANA: Credeam c[ dormi...
+TEFAN: Dormii, =-am s[ dorm, =-am s[ dorm... Doamna?
OANA: Acum ie=i. Nu crez s[-=i fi scos haina... (Se scoal[.)
Mi-a zis s-o vestesc.
+TEFAN: Las[, Oan[, pe biata doamn[ s[ se ]ntinz[ oleac[... Pe doftori pn[ i-am f[cut s[ ias[... }n curnd au de
lucru... Oan[, \ie nu-\i place s[ vorbe=ti cu mine?
OANA: St[pne...
+TEFAN: Nu, b[b[tie, nu a=a... Aci... da...
57

OANA: Cum vrei, m[ria-ta...

+TEFAN: Vreau s[ vorbim... mult... mult...
OANA: Cum vrea m[ria-ta, a=a vreau =i eu... Voin\a m[rieitale nu-mi d[ pas s[ voiesc altfel... +i mi-e a=a de drag!
+TEFAN: Ce \i-e a=a de drag?
OANA: Cnd sim\ c[-\i fac pl[cere... cnd ]mi zici cum
]mi zici...
+TEFAN: B[b[tie?... Oh!... nimic...
OANA: Ah!
+TEFAN: Ce?... Boala mea?... Nu, n-am s[ mai bolesc
mult[ vreme...
OANA: De ce?
+TEFAN: Cum de ce?... Nu vrei s[-mi treac[?...
OANA: O! ba da!... Dar m[ria-ta ai zis tocmai de la lingurea... n-am s[ mai bolesc mult[ vreme... c[... (Oana se
=terge la ochi.)
+TEFAN: Mie nu-mi plac...
OANA: Nici mie... Iac[ a=a, ca o proast[...
+TEFAN: }... ]... S[ te s[rut...
OANA: A= vrea...
+TEFAN: Ce?
OANA: S[ te faci la loc, s[-ncalici pe Voiti=...
+TEFAN: Da, da, pe Voiti=...
OANA: +i s[ te duci, s[ te duci, =i s[ te-ntorci iar[=i biruitor
ca totdeauna...
+TEFAN: S[ m[ duc, s[ m[ duc =i s[ m[-ntorc iar pe Voiti=...
OANA: Iar... }n fiece zi de la Dumnezeu, noi, fetele, vorbim de biruin\ele m[riei-tale, parc[ am spune ni=te basme
vechi...
+TEFAN: Da, da... Mna =i piciorul [sta blestemat...
OANA: Nu zice a=a, m[ria-ta... De multe ori m[ gndesc
c[ de ce nu fusei eu un b[iat... Nu m-a= fi dezlipit de m[riata... P-un cal ca un zmeu... c-un palo= ca o limb[ de foc... +i
mi-ai fi zis: Ioane... vezi bulucul1 cela? S[ nu mai fie! +i
unde m-a= fi s[ltat ]n sc[ri, =i m-a= fi f[cut nev[zut, =i m-a=
fi ]ntors n[du=al[ =i snge, =i a= fi zis: Nu mai sunt, m[riata!... Ba uneori visez... Dac[...
58

+TEFAN: Oan[, ce suflet e-n tine!

OANA: Se vede c[ tata cine-o fi fost a fost osta=.
+TEFAN (se scoal[ ]ntr-o rn[): Da... =i ce osta=!
OANA: L-ai cunoscut?
+TEFAN: Fire=te!... Era un om... de m[sura mea... Cu
must[\i aduse... tocmai ca mine... Cu p[rul alb... Asta... nu...
cu p[rul c[runt =i-l purta lungule\... ca =i mine...
OANA: Bietul tata! +i cum a murit?
+TEFAN: R[nit la picior... ca =i mine... Ce fulgere...
OANA: Nu fulger[, m[ria-ta...
+TEFAN: Ca =i mine... D[-mi un pahar cu ap[...
OANA: M[ duc s-aduc proasp[t[ de la izvor... (Iese prin
stnga).
+TEFAN: +stor copii nu le-am spus... p[cat!... +i mi-e a=a
de drag[ ca ochii din cap... }... +i poate s[ m[ duc c[lare pe
Voiti=... E sngele meu ]n ea... S[-i m[rturisesc barim ca-n
vis, pn[ mai e vreme... (Se aude Oana suind repede sc[rile.)
}n inima mea, ca o dulce mole=eal[... (Oana vine c-un urcior
de argint. Ia paharul de alabastru =i toarn[ de sus).
OANA: Ce rece =i limpede e!
+TEFAN: Limpede ca privirile tale, ca sufletul t[u, ca vorbele tale... numai c[ privirile, sufletul =i vorbele tale sunt
calde ca lumina soarelui de diminea\[...
OANA: O! m[ria-ta!
+TEFAN: Paharul!...
OANA: Dar nu bea repede... e prea rece...
+TEFAN: Nu... (+tefan bea =i ]ncepe s[ ca=te.) Mi-e somn...
}mi cad pleoapele... Oan[... (Oana vrea s[ trag[ perdelele.)
Nu... parc[ a= fi un osndit... Doftorii se vede v[ mi-au dat
un aromitor... Du-te la fereastr[, Oan[... (Casc[.) Deschide
fereastra... Aerul bun, diminea\a... Soarbe-l pe gur[... R[sufl[
bine... (Casc[, se face c[ adoarme, apoi ]ncepe s[ vorbeasc[ can vis, rar =i cu glasul schimbat.) O!... Ce?... Nu vreau...
OANA (sare de la geamuri): M[ria-ta!
+TEFAN: ...Pe valea unde se-ntinde umbra norilor ca un
oghial...1
OANA: A adormit? A=a de repede? Ca un copil la snul
m[-sei... Viseaz[...
59

+TEFAN: ...Zid[ria cenu=ie... Departe... Castelul meu din

Hrl[u...
OANA: L-am turburat cu vorba mea, ca o seac[... Ce s[
fac? }l iubesc a=a de mult... A= vrea s[ fiu pielea de urs pe
care calc[, vesmintele cu care se-mbrac[, sabia de care nu se
desparte...
+TEFAN: ...E de mult... Nu... R[re=oaia... cnta de te
sl[vea cntece b[trne=ti... Tot am uitat... Peste cteva luni
n[scu o fat[... Da... eu... +tefan... tat[l bun al ei...
OANA: De multe ori visezi ce cu gndul n-ai gndi.
+tefan: ...La doi ani o iau =-o aduc la curte... M[rturisesc
doamnei... Cum e ea bun[... o cre=te =-o ]ngrige=te ca pe
copilul ei...
OANA: Ce Dumnezeu! (S[ uit[ lung la +tefan). R[suflarea
grea... Doarme...
+TEFAN: ...N-a ]n\eles... De unde?... Se face mare... Ochii
verzi, p[rul rotunjit pe spate =i galben ca spicul copt...
Oana!...
OANA: Porunc[, m[ria-ta! O! cum mi se b[tu inima! }mi
vine s[-l de=tept. Minile mi s-ar topi ca ceara... }n vis multe
spune omul...
+TEFAN: ...Mngierea mea... Rodul meu din urm[... Visul
meu... C[ci nu i-am spus... Poate s[ mor...
OANA (se ]nchin[): Fereasc[ Maica Domnului de jaful
t[tarilor =i de moartea voievodului nostru!
+TEFAN: ...Pe um[rul stng are un luceaf[r... semn c[
este ea...
OANA: Doamne!... Doarme... Visul lui m[ arde... Mna
dreapt[ ]mi furnic[... Ochii verzi, p[rul rotunjit, doi ani,
cre=te la castel, nu i-am spus... E vis?... N-am voin\[... +i-n
vis vorba lui e porunc[... S[ caut... s[ m[ uit... Ah! rupe\iv[, ]ncheietori, dac[ nu v[ desface\i... Oh! D-aia ]l iubeam,
nu ca roab[, ci ca copil!... (+-acoper[ ochii =i plnge n[bu=it.)
+TEFAN: }... ]... ]...
OANA: Ce, m[ria-ta?
+TEFAN: Ah! ce vis frumos... =-odat[ ]ntr-unul urt!...
Cum mi se bate inima... ap[... ap[...
60

OANA: Ap[, doamne! Bea ap[, s[-\i treac[!

+TEFAN: Oan[, Oan[! Vino ]ncoa, aici... (}i ia capul ]n
mini, o prive=te \int[ =i lung =-o s[rut[ de mai multe ori, pe
p[r, pe obraji, pe frunte.) Ai ]n\eles, Oan[?...
OANA: Da, m[ria-ta! (}i curg lacr[mile.)
+TEFAN: Nu plnge...
OANA: Nu plng... Sunt fericit[ =i nefericit[... Fericit[ de
vis, nefricit[ c[ suferi a=a de mult...
UN CURTEAN: Rare= vrea s[ intre cu d-a sila... I-am spus...
SCENA III
+TEFAN, OANA =i PETRU RARE+, pr[fuit =i noroit.

PETRU RARE+ (vine din stnga): Doamne!

+TEFAN: O! Rare=, e=ti ca un cine sc[pat din juj[u... O!
ho!
PETRU RARE+: M-a dus iubirea ca vntul =i m-a ]ntors
grijea ca gndul. Am trecut ruri iazuri, mocirle, viroage. Nam ocolit nici deal, nici vale. Mi-a plesnit calul, am prins
altul... Al cui o fi? Nu =tiu. +-am ajuns.
+TEFAN: Tot?
PETRU RARE+: Tot, m[ria-ta!... Oan[, s[ m[ iube=ti ca pun frate.
OANA: Cum \i-am spus, Rare=.
PETRU RARE+: C-a p-un frate bun, din aceea=i mam[ =i
din acela=i...
OANA: Cum?
PETRU RARE+: Din aceea=i mam[...
OANA: Da, frate... (Se ]mbr[\i=eaz[.)
+TEFAN: Dou[ ramuri ale aceluia=i stejar b[trn! Rare=,
grozav te a=teptam... Ai! ai!...
OANA: Ce?
+TEFAN: Nimic... (lui Rare=) Na. Ia cartea asta. Bag-o ]n
sn. Ia seama la pecetie. Pune caii la un olac. Alege unul
bine ferecat. +i la drum. Zi =i noapte. Schimb[ caii din po61

pas ]n popas. +i s[ nu te opre=ti dect ]n |arigrad. Acolo so dai ]n mn[ marelui vizir. +i s[ veste=ti tuturora s[ nu
ui\i pe +tef[nel al r[posatului Alexandru c[ ieri am pus
pe Bogdan ]n scaunul Moldovei =i azi, 2 iulie, se strng glasurile \[rii s[-l aleag[ =i mitropolitul Gheorghe s[-l ung[.
PETRU RARE+: Da?
+TEFAN: De ce te ui\i a=a?
PETRU RARE+: Poi...
+TEFAN: Poi?
PETRU RARE+: M[ria-ta...
+TEFAN: Nu vezi suflarea mea? Nu sim\i ]ncheieturile
mele?... Cum s[ le sim\i... Ai!... Ai auzit pe +tefan v[ietnduse vreodat[?
PETRU RARE+: Nu, m[ria-ta...
+TEFAN: L-ai v[zut vrodat[ lungit ]n pat?
PETRU RARE+: Nu, m[ria-ta...
+TEFAN: Mi-a venit veleatul... O t[rie mai am: s[ nu-mi
ascunz sfr=itul... (Oana plnge n[bu=it.) Ah! Oan[, Oan[...
vino ]ncoa... tr[ie=te tr[ie=te mo= +tefan... Rare=, ca vntul!
PETRU RARE+: Ca vntul!
SCENA IV
+TEFAN, OANA, un PIETRAR.

UN CURTEAN: Me=terul pietrar...

+TEFAN: Cine?... S[ intre... Piatra care s-acopere ce a
mai r[mas din de=[rt[ciunea omului...
OANA: De=ert[ciunea omului?
+TEFAN: De=[rt ca merticul cu boabe cnd ai golit merticul...
OANA (se sile=te ca s[-l ]n\eleag[): Cnd ai golit merticul?
+TEFAN: N-ar fi totuna... Sunt de=ert, dar de de=ert[ciuni
niciodat[ n-am fost plin.
ME+TERUL PIETRAR: Doamne, iac[ ce-am f[cut! (Desf[=ur[ un pergament.)
1

Buluc ceat[ de oameni ]narma\i.

62

+TEFAN: Tu?
ME+TERUL PIETRAR: Din cte mi-ai spus, m[ria-ta.
+TEFAN: Slovele prea mari =i prea mic chenarul.
ME+TERUL PIETRAR: S[ sporesc chenarul.
+TEFAN: Piatra e m[rginit[ de... (+-arat[.) Dac[ spore=ti
chenarul ]n m[sura slovelor ca s[ m[re=ti... (pe furi= de Oana)
tocmai cnd... ai!... se mic=oreaz[... S[ se duc[ din el ceea
ce a fost silnic cuprins =i abia a=teptat[ s[ izbucneasc[ slobod... el... ai...! dar nu eu... Dac[ m[re=ti piatra, se sup[r[
cei din dreapta =i cei din stnga... Acolo sunt to\i deopotriv[...
OANA: Cine se sup[r[?
+TEFAN: Me=tere, p[streaz[ m[sura. N-am vrut un lucru
uimitor, ci cump[nit. Nu-\i dau pe mn[ sufletul, ci trupul.
(Me=terul pietrar iese prin stnga.)
OANA: Trupul?
+TEFAN: Cum? S[-i dau lui s[-mi ]mpodobeasc[ sufletul?
OANA: Sufletul? Dar ce om ar mai n[scoci cnd
Dumnezeu n-a mai avut ce d[rui?
+TEFAN: Taci... Simt ce e durerea...
SCENA V
+TEFAN, DOAMNA MARIA, ]mbr[cat[ ]n alb, =i OANA.

DOAMNA MARIA (vine din dreapta): De mult te-ai de=teptat? M-ai p[gubit ]ntr-o clip[ cu ce nu mi-ar da veacurile...
+TEFAN: Care veacuri, buna mea Marie? Ale trecute sau
ale ce vor veni? Din ale trecute ai ie=it, nu puteai pierde din
ceea ce n-ai ]nv[\at. Cele viitoare? Care ]n\elept nu va zice
cu ecleziasticul: o sut[ de ani ca ziua de ieri? Oan[... un
pahar de ap[... o... o... o!... A=a-mi placi, Mario!
DOAMNA MARIA: Ce te-a durut, m[ria-ta?
+TEFAN: Pe mine? Tot... Pe mine? Nimic.
DOAMNA MARIA: |i-e cald?
63

+TEFAN: Nu.
DOAMNA MARIA: |i-e frig?
+TEFAN: Nu.
DOAMNA MARIA: Cum te sim\i?
+TEFAN: Ca doi oameni care ar ie=i din acela=i om. Unul
r[nit, cel[lalt mndru. Mi-e mil[ de cel r[nit, m[ duc dup[
cel mndru...
SCENA VI
Cei de sus. Hatmanul ARBORE, postelnicul TOADER vin din stnga.

HATMANUL ARBORE: Ce mai faci, m[ria-ta?

+TEFAN: Ce mai face paharnicul Ulea?
HATMANUL ARBORE: El? s[n[tos.
+TEFAN: Adev[rat? E mai bolnav ca mine.
POSTELNICUL TOADER: Mai mult se f[cea...
+TEFAN: Ieri? Nu se f[cea, se preg[tea s[ fac[... Umbla
]ncet s[ nu-l sim\[ nimenea... Cum vi se pare vorba lui?
HATMANUL ARBORE: Nu i s-aude glasul. +opte=te, nu
vorbe=te.
+TEFAN: +i ce =opte=te?
HATMANUL ARBORE: Nimicuri.
OANA: Nimicuri?
+TEFAN: Dar ce =opte=te, Oan[?
OANA: +tiu eu, m[ria-ta?
+TEFAN: Fire=te c[ tu nu =tii, cum e firesc s[ =tie portarul
Sucevei...
HATMANUL ARBORE: Ce s[ =tiu, m[ria-ta?
+TEFAN: Lua\i seama la Ulea, la Dr[gan =i la Stav[r...
Bogdan ce face?
POSTELNICUL TOADER: }mpotriva voin\ei lui, ceea ce ia poruncit m[ria-ta. Scrise lui Vladislav.
+TEFAN: Eu nu dau porunci domnului meu...
DOAMNA MARIA: Dar fiului t[u?
1

Oghial plapum[.
64

+TEFAN: Pn[ ieri, el asculta, de ieri ]ncoa eu ascult...

POSTELNICUL TOADER: Au s[ vie doftorii, m[ria-ta.
HATMANUL ARBORE: +i noi...
+TEFAN: O s[ s-adune \ara, =i voi sluji\i domnului, nu
omului, lui Bogdan, nu lui +tefan... S[ nu se \eas[ vro
urzeal[...
HATMANUL ARBORE: }mpotriva cui?
+TEFAN: }mpotriva voin\ei mele de cnd eram domn...
HATMANUL ARBORE: Voin\a ta, doamne? Ca apele Ceahl[ului cnd se umfl[ prim[vara. Ce z[gaz n-ar rupe? Cine s[
puie piepturile?
+TEFAN: Ulea... Dr[gan... Stav[r...
HATMANUL ARBORE: Dar n-a ruginit sabia care a slujit
lui +tefan!
+TEFAN: Ho! domol, Arbore... domol... Vr\i-v[ printre
cei ce se adun[ =i spune\i c[ voin\a mea e s[ nu curg[ sngele pe loca=ul meu ohavnic...1 (Ies Arbore =i Toader prin stnga.)
OANA (lui Arbore): Teme\i-v[ de oamenii care =optesc.
SCENA VII
+TEFAN, DOAMNA MARIA, OANA, clucerul MOGHIL{, doftorul
CESENA, doftorul KLINGENSPORN =i doftorul +MIl
cu ni=te leg[turi ]n mn[. To\i intr[ prin dreapta.

+TEFAN: Sunte\i cte=itrei? S[ cunoa=te c[ v-a\i culcat

trziu...
DOFTORUL +MIL: +i dup[ ce s-ar cunoa=te, m[ria-ta?
+TEFAN: Ochii tra=i... o! o! o!... +mil... parc[ un zugrav
\i-ar fi ]ncondeiat chipul... Ca un mucenic...
DOFTORUL +MIL: Ca un mucenic? Eu? Ca un mucenic?
CLUCERUL MOGHIL[: La m[ria-ta, nu se cunoa=te.
+TEFAN: Nu se mai cunoa=te... Nu te gndi la zilele dacu=i, ci la ]ntruchip[rile de mai nainte...
CLUCERUL MOGHIL[: Totdeauna, ai fost ca totdeauna!
65

+TEFAN: Acu, ca niciodat[... +mil, dar ce sunt fa=ele acelea?

DOFTORUL +MIL: Astea? Pentru un copil sau pentru un
om mare...
+TEFAN: A?... Pentru un b[trn c[zut ]n copil[rie... A?
DOFTORUL +MIL: Care b[trn? Care copil?
+TEFAN: Ho! +mil... uit[-te bine...
DOFTORUL +MIL: Iac[ m[ uit...
+TEFAN: +i nu-i vezi?
DOFTORUL +MIL: Ce s[ v[z?
+TEFAN: N-ai dormit bine, +mil...
OANA (nemaiputndu-se st[pni, cade ]n genunchi): M[riata...
+TEFAN: Iac[ b[trnul... Iac[ =i copilul... Un copil parc[
ar fi al meu... parc[... (}i bag[ mna prin p[r.) De m[tase...
]nvolt... ca un fum cald prin care ar trece razele soarelui...
OANA: +i ce vor doftorii, m[ria-ta?
+TEFAN: Vor s[ te s[rut... (O s[rut[.) Nu-i a=a +mil?
DOFTORUL +MIL: S-o s[ru\i? La asta m[ gndeam!
+TEFAN: Mario... Oan[... (ofteaz[ lung)... ie=i\i... V[ chem
eu...
DOAMNA MARIA: Ah!
OANA: Cum oft[, milostivul...
SCENA VIII
+TEFAN, clucerul MOGHIL[, doftorul KLINGENSPORN,
doftorul +MIL.

+TEFAN: Gata?
DOFTORUL CESENA: +i, ilustrissime.
DOFTORUL +MIL: Gata?... Aproape gata... Dac[ mi-ai da
voie... s[ stai a=a... cu fa\a ]n jos... A=a. +i dac[ mi-ai da
voie, s[ trec pe sub m[ria-ta fa=a asta...
+TEFAN: O! ho! ho!... Dac[ mi-ai da voie, =-un la\ de
gt... Glumi\i, +mil...
DOFTORUL +MIL: S[ glumim? E vreme de glum[? +i cu
m[ria-ta?
66

+TEFAN: Desf[, +mil! +tefan al Moldovei n-are nevoie s[

fie legat! (Doftorul Klingensporn aduce un mangal. }n foc,
fiare cu mnerul de lemn.)
DOFTORUL +MIL: S[ fie legat? Dar cnd vom trece cu
para focului ]n sus =i ]n jos, ca s[ ardem bine... Cum s[ nu
sar[-n sus m[ria-ta?
+TEFAN: Vreau! (Doftorul +mil ]i desface leg[turile. +tefan
]=i ]ntoarce privirile spre icoan[.) Vede\i?... Nici o leg[tur[...
A r[bdat piroanele... A ridicat ochii-n sus =i-a zis Iart[-i pe
ei, Doamne, c[ nu =tiu ce fac! +i el a r[bdat pentru al\ii, =i
eu s[ nu rabd pentru mine? (Se ]nchin[, apoi se a=eaz[ cu
fa\a ]n jos.)
CLUCERUL MOGHIL{: O!
+TEFAN: Aide! (Scena se petrece dup[ perdele.)
DOFTORUL KLINGENSPORN: Acum ]ncle=teaz[ minile.
+TEFAN (]n torturi): Otce na= ije esi na nebeseh...1
Tat[l nostru carele e=ti ]n ceruri, sfin\easc[-se numele
t[u... Vie ]mp[r[\ia ta... fie voia ta... precum ]n cer =i pre
p[mnt... Pinea noastr[ cea spre fiin\[ d[-ne-o nou[ ast[zi...
+i ne iart[ nou[ datoriile noastre, precum =i noi iert[m datornicilor no=tri... +i nu ne duce pre noi ]ntru ispit[... ci ne
izb[ve=te de cel viclean... C[ a ta este ]mp[r[\ia =i puterea...
=i m[rirea... =i m[rirea... =i slava ]n veci... =i puterea...
CLUCERUL MOGHIL{: O! p[rintele nostru!
+TEFAN: ...+i ne izb[ve=te de cel viclean...
DOFTORUL +MIL: O! minunat om!
DOFTORUL CESENA: Ges Maria!
+TEFAN (se aude ca din dep[rtare): Petru Aron... la
R[useni... ]ntinse curs[ fratelui s[u, tat[lui meu Bogdan...
+i cnd ]l str[punse, Bogdan ]i zise... Cine, ce-ai f[cut pe
fratele t[u... +i cnd ]=i dete sufletul strig[... a! a! o! o!

67

SCENA IX
Cei de sus, DOAMNA MARIA, OANA, IRINA, REVECA vin din
dreapta. La intrarea din stnga apare o clip[ paharnicul ULEA
=i stolnicul DR{GAN.

DOAMNA MARIA: +tefan... ce e, +tefane?...

OANA: M[ria-ta... Ce e, m[ria-ta?
PAHARNICUL ULEA: Ca =i mort... la lucru...
DOAMNA MARIA: E cald... (}i pip[ie minile =i le s[rut[.)
N-a murit...
OANA (doftorilor): Nu e a=a c[ nu moare, c[ nu moare...
DOFTORUL +MIL: Nu moare... Are attea puteri... A=a
un suflet, Doamne...
DOAMNA MARIA: Cum ]i picur[ n[du=elile pe pern[...
Ce mult a suferit...
(Reveca =i Irina, la iconostas, zic rug[ciuni.)

DOFTORUL +MIL (lui Klingensporn): Ai ars tot?

DOFTORUL KLINGENSPORN: Tot ce era de ars.
DOFTORUL +MIL: Scap[... (Doftorul Klingensporn =i doftorul Cesena dau din cap.) Ce? Nu?
DOFTORUL CESENA: Si, signore.
DOFTORUL +MIL: Cnd s-o de=tepta... oleac[ de vin...
(Oana se repede =i aduce vin.) A=a, un vin tare, s[ puie la
inim[...
DOFTORUL KLINGENSPORN: +i lini=te, lini=te... Dumnezeu va face =i minunea asta...
OANA (turnnd vin ]n paharul de alabastru, ]i tremur[
mna): E cotnar... d-[l care-i place m[riei-sale... (S-aude tumultul ]n dep[rtare.)
DOAMNA MARIA: Tocmai acum? Mine nu s-ar putea?
CLUCERUL MOGHIL{: Cum? S[ ie=im din cuvntul lui?...
Unde se afl[...
DOAMNA MARIA: Ce strig[?
CLUCERUL MOGHIL[ (ascult[): Nu s-aude.
+TEFAN (]n toropeal[): Mai repede... arde... o! o! fl[c[ri...
68

DOFTORUL +MIL: Unde e paharul?

OANA: Iac[t[-l!
+TEFAN (se mi=c[): Ce foc! o! o! (Tumultul s-aude din
cnd ]n cnd.)
DOAMNA MARIA: Foc nestins!
+TEFAN (se ]ntoarce, deschide ochii, se uit[ la to\i): Maria... Oana... +mil... N-am murit?
DOAMNA MARIA: Nu... nu... (Plnge =i-i s[rut[ minile.)
+TEFAN: Atunci, de ce plngi?
DOFTORUL +MIL: M[ria-ta, ni\el vin...
+TEFAN: +mil... (Un zmbet dureros. Soarbe vinul.) Aaah!
Dar ce m[ arde a=a? C[ bine zice\i... Ce e focul [sta pe lng[
focul de pe inima mea... Ia! (S-aude tumultul mai limpede.)
Ce?... N-auz bine? Ba, auz... Ce strig[?
CLUCERUL MOGHIL{: Aleg pe Bogdan, m[ria-ta.
+TEFAN: }... ]... ]... Parc[ =-un alt nume... Nu strig[ to\i la
fel... Cine s[ tr[iasc[? (Se scoal[ pe jum[tate.) Cine s[
tr[iasc[?... +tefan? Eu? Fiul cui?... Nepotul cui... Moghil[,
vezi ce strig[... (Moghil[ se duce la fereastr[ =i se ]ntoarce
schimbat la fa\[.) Spune-mi vorba care ar ucide pe oricare
altul ]n locul meu... Ce?...
CLUCERUL MOGHIL{: Nedeslu=it... M[ repez s[ aflu...
(Iese repede prin stnga.)
DOFTORUL KLINGENSPORN: Orice mi=care...
DOFTORUL +MIL: E moartea!
DOAMNA MARIA: Auzi, m[ria-ta!
+TEFAN: N-auz... S-a potolit... Iar ]ncep?... A... a... a...
a!... (S-aude glasul lui Ulea cernd domn pe +tef[ni\[.) Da\imi... ah!... da\i-mi...
DOFTORUL +MIL: Ce faci... (To\i ]l ]nconjoar[ d-aproape.)
DOFTORUL CESENA: Nu!
DOAMNA MARIA: Nu!
OANA: Ah! nu!
REVECA: Nu!
IRINA: Nu!
DOFTORUL KLINGENSPORN: A! nu!
+TEFAN: To\i, du=mani?... +i tu, Oan[?... (S-aude din nou
strignd pe +tef[ni\[. Se ridic[ ]n picioare.)
69

DOAMNA MARIA: Nu... nu te duce...

+TEFAN: Tu s[ schimbi ce-mi este scris... Oan[! sabia...
sabia... c-am s[ judec!... (Oana ]i d[ sabia.) +tefan, nu
+tef[ni\[... Viu, viu, numaidect! O! ho! ho! s[ se ]mplineasc[ legea!... (+tefan pleac[ repede =i, =chiop[tnd mai greu,
iese prin stnga.)
DOAMNA MARIA (trndu-se ]n genunchi): Ah! nu! nu
te duce! (Se ridic[ ]n picioare =i fuge la fereastr[.) A!... se
duce ca un vifor... Ca un taur ]ndrjit ]n mijlocul mieilor!
DOFTORUL +MIL: S-a sfr=it! P[cat!
DOAMNA MARIA: Ah! Doamne!
OANA: N-a picat?
DOAMNA MARIA: Da... p[c[tosul...
OANA: Un munte i-ar fi stat ]n fa\[!
DOAMNA MARIA: Spune poporului ceva... (S-aude: S[
tr[iasc[ Bogdan!) Se cutremur[... Se ]ntoarce... Vine... (Toate
izbucnesc ]n plns.)
SCENA X
+TEFAN se opre=te pe treptele intr[rii, cu p[rul ]n neornduial[,
tulburat, ca un halucinat. De pe sabie curge sngele. To\i fac c\iva
pa=i spre el
=i se opresc ]ncremeni\i de durere =i de spaim[.

+TEFAN: O! cine vrea pe +tef[ni\[, nepotul r[posatului

domn al Moldovei?... Cine a zis c[ sunt b[trn =i bolnav?...
Pe Ulea l-am m[surat cu privirea... Murise ]nainte d-a-l izbi!...
Pic[turile astea sunt calde... }n fiece osta= e o fiar[!... Iat[l... Pnde=te c[lare... Calul ]i tremur[ =i joac[... Bag[ pintenii pn la r[d[cin[... Chiuie de-nfioar[ valea Racov[\ului...
Unde e mai greu, acolo cade... Un leu ]n mijlocul dihorilor...
Zboar[ capetele pn[ nu mai simte mna din um[r... Cnd
m[ v[zu, ]=i cuprinse fa\a cu amndou[ minele, =i eu cu
amndou[ o ]nvrtii, =i trecu prin el ca printr-un aluat ce se
dospe=te... Dumnezeu s[-l ierte... Dumnezeu?... Dar cine e
1

Ohavnic de veci.
70

de vin[? Io, +tefan voievod, am suit pe Bogdan pe tron...

Io, +tefan voievod, i-am a=ezat cu mna mea coroana
str[mo=ilor mei... El fu de fa\[ =i v[zu ce vreau eu, =i tot
sfatul, =i toat[ ost[=imea... Sufletu-mi nu vrea, =i ca un scos
din fire se arunc[ ]n sabia mea... Cine e de vin[?... Se cutremura Moldova =i-o pr[pastie se deschise... +i cu acest
sfnt o\el oprii cutremurul =i umplui pr[pastia! (S-aude: S[
tr[iasc[ domnul Bogdan!) }... ]... ]... Da...! S-a ]mplinit legea! (Scoboar[ treptele =i arunc[ sabia.) |i-ai ]mplinit menirea ca =i mine! Maria... Oana... R[suflarea... (Cade pe bra\ele
lor =i-l duc pe scaunul cu stem[.) Deschide\i geamurile... Ap[...
(Oana ]i d[ ap[ ]n paharul de alabasru.)
DOAMNA MARIA (covr=it[ de durere): M[ria-ta, s[ te
odihne=ti!
+TEFAN: M[ voi odihni...
DOAMNA MARIA: Bogdan e domn... Uit[ tot...
+TEFAN: Voi uita tot... nu-mi voi aduce aminte de nimic...
(Sufl[ greu. Pip[ie pe Maria =i pe Oana.) S[ d[rui\i paharul
acesta Mn[stirei Putna... Nu vine...? Mai iute...
DOAMNA MARIA: Cin s[ vie, m[ria-ta?
+TEFAN: Nu, doamna aceea ]nf[=urat[ ]n negru... Ea o s[
vie mai degrab dect am dori-o... Poftim... Te-am privit dattea ori ]n fa\[... Nu mi-e fric[ de tine... (Sughi\[.) A! ci
vin o dat[, Bogdane, c[ nu pot...
(S-aude la intrare: S[ tr[iasc[ vod[ Bogdan! N[v[lesc
Bogdan, hatmanul Arbore =i to\i ceilal\i prc[labi =i Sfatul
domnesc, osta=i, popor, =i cad ]n genunchi.)

BOGDAN: A! M[ria-ta!
+TEFAN: E... (Sughi\[.) E... m[-ri-a-ta!... Frig... frig... (Se
uit[ la doamn[, apoi se uit[ lung la Oana.) Mai bine...
(Sughi\[.) M[... voi... odihni... (Se ]ntinde ]n =ira spin[rii.
Face cruce.) O... o... o... Moldova... (}i cade capul pe pieptul
Oanei.)
(Din mul\ime s-aude un geam[t lung.)

Cortina
71

CUPRINS

VIFORUL

(15241527)

Dram[ ]n IV acte
+TEF{NI|{-VOD{
LUCA ARBORE
LOGOF{TUL TROTU{ANU
VORNICUL C{R{B{|
PAHARNICUL S{CUEANU
POSTELNICUL COSMA +EARPE
VISTERNICUL IEREMIA
PRC{LABUL PETRIC{
PRC{LABUL CONDREA
PRC{LABUL BALO+
SP{TARUL HRAN{
COMISUL TOMA C{|ELEANU
BIVEL-LOGOF{TUL ISAC
BIVEL-POSTELNICUL LUCA CRJE
BIVEL-VISTIERNICUL SIMA
C{T{LIN
TOADER
NICHITA
COPIII LUI ARBORE
MOGRDICI
|UGULEA MOGHIL{
DOAMNA TANA
OANA
CONTELE IRMSKY
NICULINA
UN COPIL DE CAS{
UN UNGUR
UN VN{TOR
UN ARMA+
Copii de cas[, aprozi, vn[tori, b[t[ia=i
1

Tat[l nostru carele e=ti ]n ceruri (slav[ veche).

72

ACTUL I
Castelul sin Suceava. Un pridvor. O scar[ se coboar[ de la pridvor ]n
ograd[. Copaci crescu\i ]n s[lb[ticie. Castelul are ]nf[\i=are de p[r[sit =i
ograda de p[r[ginit[. Cteva lai\e de piatr[ acoperite cu mu=chi =i cu
ieder[. Supt pridvor, un grlici.

SCENA I
DOAMNA TANA, OANA =i NICULINA, ]n balcon.

NICULINA: ...Fetele, domni\[? Stau, cum au apucat. Triste

ca noaptea ]n iatacul lor. |in pe Sfnta Vineri de azi, c-ar fi
r[u...
DOAMNA TANA: C-ar fi f[u?...
NICULINA: Evdochi\a a lui Secueanu a lucrat ]n ziua de
Sfnta Vineri, =i i s-a stropit fa\a cu pestrui galbene; iar Slca, a lui Isac, bogat[ =i frumoas[, n-a \inut credin\ele
str[vechi =i-a r[mas nem[ritat[...
DOAMNA TANA: +i-a r[mas nem[ritat[... O fi r[u?...
NICULINA: De, m[ria-ta...
DOAMNA TANA: O fi bine?...
NICULINA: +tiu eu?...
DOAMNA TANA: +i-a r[mas nem[ritat[... Bine ar fi fost
s[ fi lucrat =i eu la s[rb[torile legate... Pestrui am...
NICULINA: A!
OANA: Ca partea de la soare a unei caise, a=a sunt obrajii
t[i =i tot a=a de mirositori... Mi-aduc aminte ca acum cnd
veni +tef[ni\[, pr[fuit =i cu vestmintele rupte, la castelul
din Hrl[u. D[te cu ochii de mine =i-mi zise: Oan[, tu te
]nchini la soare? La sfntul soare? Ei, da, la sfntul soare.
Dar nu la soarele de iarn[, care pare ca un taler sp[l[cit, ci
la soarele de cuptor, care coace fne\ile, =i grul, =i roadele... Cum s[ nu, m[ria-ta! Iac[, \i l-am adus, prjolind
\ara Munteniei. +i r[s[ri=i ]n prag ca o minune. Erai cum
e=ti: nalt[, sub\ire =i cu cosi\ele ca flac[ra focului. +i \ineai
ochii-n jos. +i-o lumin[ tremura ]n jurul capului. +i de un an
73

de zile e=ti soarele meu [l cald =i [l bun. Doamna Tana: +ia r[mas nem[ritat[...
OANA: La ce te gnde=ti, m[ria-ta?
DOAMNA TANA: Iar, m[ria-ta?... Niculina, du-te =i spune
fetelor s[ lucreze cine o vrea ]n ziua de Sfnta Vineri...
(Niculina se ]nchin[ =i iese.)

SCENA II
DOAMNA TANA =i OANA se coboar[ jos.

DOAMNA TANA: }n acest castel ]nvechit toate mi se par

noi. S[lciile-l plng =i ulmii b[trni ]l cnt[. Poveste=te-mi,
Oan[, de sfntul, c[ tare mi-e dor de el...
OANA: Da, cuibul vulturului, ]n p[r[sire... C\iva osta=i,
]n metereze... Bine c[ mai poposi +tef[ni\[ =i p-aici...
DOAMNA TANA: Cum era la trup?
OANA: Mic=or, dar trezea codrii cu chiotul lui... Cnd
p[=ea se cutremurau o\elele pe el... Parc[-l v[z... }l am ]n
ochi, ]n inim[, ]n suflet... }l sim\ ]n mini... A=a scutura pletele
albe... A=a r[sucea musta\a... A=a aducea paharul la gur[...
DOAMNA TANA: Dup[ biruin\i...
OANA: Da, =i toat[ via\a, c[ci toat[ =i pe to\i a biruit...
DOAMNA TANA: Cum avea ochii?
OANA: Ochii?... Ca solzul de pe=te... +i de se mnia, i saprindeau ca para... +i fulgera cu privirile...
DOAMNA TANA: Pe tine te-a iubit, Oan[...
OANA: Da, da, Dumnezeu s[-l odihneasc[ ]n snul lui
Abraam!... De m[ gndesc, simt ca doi c[rbuni ]n amndoi
obrajii... +i i-aud s[rutatul lui...
DOAMNA TANA: Te mngia?
OANA: O, m[ alinta... +i umbla bini=or-bini=or cu mine,
cu minile lui ]n[sprite de mnerul palo=ului =i de friele lui
Voiti=. Odat[ veni, numa-n zale, =i dup[ zale picura snge,
ne cuprinse pe doamna Maria =i pe mine =i ne ridic[ ]n sus
=i zise: Mario, a=a b[trn cum sunt, am ]nvins, avnd d-a
dreapta pe arhanghelul Mihail =i din fa\[ pe Domnul nostru
74

Isus Christos... +i castelul a sunat de vorbele lui... Era dup[

Cosmin...
DOAMNA TANA: Dup[ Cosmin!... Oh! ce zile mari!...
Ferice de cei care le-au apucat!... +i mai ferice de tine c[...
OANA: }nainte s[-=i dea duhul mi-a m[rturisit ca =i cum
ar fi fost visat...
DOAMNA TANA: +i tu ce-ai f[cut?
OANA: Am plns... am plns...
DOAMNA TANA: De ce?
OANA: A= fi vrut s[ nu mai fiu dect s[-l pierz!
DOAMNA TANA: S[ fie pierdut, vou[ =i Moldovei?
OANA: Ce e bun de la el e, =i-a stat =i supt fratele meu
Bogdan, =i st[ =i supt nepotul meu...
DOAMNA TANA: Da, st[ ]nc[...
OANA: Pl[ie=ii ]l a=teapt[ s[ vie iar[=i... O veni, n-o veni...
Cine =tie?
DOAMNA TANA: Cu cine sem[na?
OANA: Cu mine, bietul tata, bunul tata, sfntul tata! Dar =aducea =i cu +tef[nic[... Rotunjor ]n obraji, b[lai, cu nasu-n
sus...
DOAMNA TANA: La chip...
OANA: Statu potrivit... lat ]n spete...
DOAMNA TANA: La trup...
OANA: Iute la mnie...
DOAMNA TANA: La porniri!
OANA: Chibzuit, me=ter =i n[praznic la r[zboiae...
DOAMNA TANA: A, nu, nu la suflet, Oan[!
OANA: E tn[r...
DOAMNA TANA: Eu nu sunt tn[r[?
OANA (s[rutnd pe doamna Tana): O! da! da! tn[r[ =i
frumoas[!
DOAMNA TANA: De un an m-a luat =i de =ease luni patul
meu nu mai e al nostru...
OANA: A, Tana, grijile \[rii...
DOAMNA TANA: Nop\ile albe!... }n castelul de la Ia=i, lam v[zut pe dup[ gt cu Vochi\a a comisului Staur. Mi-a
trebuit s[-l ]nfrunt pn[ s-o izgonesc din casa domneasc[...
75

OANA: Cu vremea se cumin\e=te, doamn[.

DOAMNA TANA: Vremea poate orice, dar nu poate schimba o pisic[ ]ntr-un cine credincios... C[ de cnd veni contele Irmsky, mai foc...
OANA: Contele Irmsky?... H]...
DOAMNA TANA: Ia-i sabia =i pune-i fuste... s[ juri c[ e
femeie...
OANA: Sub\ire ]n talie, s[-l frngi, =i gros ]n =olduri...
DOAMNA TANA: }n =olduri?... Un spion pl[tit =i de
Sigismund =i de +tef[ni\[... Eh!... Dar tu, Oan[, cum o duci
cu C[t[lin?
OANA: Slav[ domnului!
DOAMNA TANA: Bine?
OANA: Viteaz ]n r[zboaie =i blnd la cas[... Paisprezece
ani, ca ziua de ieri...
DOAMNA TANA: O! +tef[ni\[! vrtej f[r[ ]n\eles!... Te-i
fi cobornd tu din sfntul voievod?... Maic[ a Domnului,
iart[-m[!... (S-aude +tef[ni\[ \ipnd =-un glas potolit ]ntrerupnd cnd =i cnd.) Auzi? +colarul =i dasc[lul, copilul =i
p[rintele, furia =i ]n\elepciunea... Cine va birui?... A! =i cum
strig[!... La scocul morilor vuietul apelor n-ar n[p[di mai
vijelios... +i moara nu se bizuie pe zgomot, ci pe mi=carea
ornduit[ a buc[\ilor ei, =i m[cin[... Lui ia-i urletul =i nu-i
mai r[mne nimic...
OANA: A, nu fi nedreapt[... +tef[ni\[ vorbe=te frumos.
DOAMNA TANA: Ce u=or e s[ pai cnd e=ti st[pn!... De
se ]ncurc[, to\i zic: N-a vrut s[ spuie... Ce bine se
st[pne=te! De bate cmpii, to\i zic: Ce sus s-a ridicat!
De se mnie, ca fiara s[lbatic[, to\i zic: E ca un ru pr[v[lit
din munte! Eu avui norrcul s[ fi fost fata lui Neagoe Basarab... Cum ]n=iri m[rg[ritarele pe un fir alb de m[tase, a=a
curgeau vorbele lui: vorba =i ]nv[\[tura... +i acum nenorocul s-auz pe domnul meu ca pe Ignatie robul, robul meu,
cnd zice cea ]n loc de h[is =i h[is ]n loc de cea. Boii
trag z[p[cit, =i carul mai mult merge prin =an\ ca pe apa
drumului... Vezi, Oan[, cum se-ntunec[? Mine va fi iar lumin[... Doar negura deas[ de pe min\ile lui +tef[ni\[ nu se
ridic[ niciodat[!
76

OANA: Tana!
DOAMNA TANA: Nedreptatea s[ mi-o ba\i ]n frunte!
OANA: Doamn[!
DOAMNA TANA: +i nu-l descos... Ei, d-a= sta eu...
OANA: L-am crescut ]n bra\e, doamn[... Oh! =i ce dr[gu\
era!... P[rul ]i curgea inele aurii... gura ca o r[sur[... ochii ca
dou[ afine... =i mnu\ele lui, albe =i grase, cu gropi\e, la
fitece de=t, se desf[ceau ca dou[ aripe...
DOAMNA TANA: A fost...
OANA: E lujer din vrejul cel sfnt! Mi-e nepot =i mi-e
drag!
DOAMNA TANA: |i-e drag =i \i-e nepot... O fi =tiind el de
m[tu=[-sa?
OANA: E st[pnul meu =i ce vrea va fi!
DOAMNA TANA: Da?
OANA: Da!
DOAMNA TANA: Oana!... Mi-e drag, Oan[... Mi-e drag
]nc[!... Dar s[ nu dea Dumnezeu s[ piar[ =i aceast[ pic[tur[
de iubire care mi-a mai r[mas... (S-aude +tef[ni\[ f[cnd zgomot.) Ia! vine!
SCENA III
DOAMNA TANA, OANA, +TEF{NI|{ =i ARBORE.

(+tef[ni\[ vine repede ]n balcon =i coboar[ scara;

dup[ el, Arbore.)

+TEF{NI|{: A! nu! a! nu! nu se poate! Nu vreau s[ =tiu

de Polonia =i de Sigismund! Mai mult pre\uie=te o... =-un
tlhar!... A! Doamna!... Nu e a=a, doamn[?
DOAMNA TANA: N-am auzit ce-am auzit...
+TEF{NI|{: S[ mai spui o dat[? Dore=ti ca Polonia s[
fie de dou[ ori =i Sigismund ]nc[ o dat[?
DOAMNA TANA: Polonia este destul de mare a=a cum
este =i Sigismund destul de puternic att ct este. (Arbore se
pleac[ =i aprob[.)
77

+TEF{NI|{: Ce te pleci, Arbore? Arborii se pleac[ numai de vijelie... Doamn[...

(}i ]ntinde mna. Tana d[ s[ i-o s[rute. +tef[ni\[ o retrage.)

DOAMNA TANA: Voiam s[ fac ce se cuvine...

+TEF{NI|{: Destul c-ai voit...
DOAMNA TANA: M-am deprins de la p[rin\i s[ fac ceea
ce voiesc, dac[ ceea ce voiesc se cade s[ voiesc. (Arbore se
pleac[.)
+TEF{NI|{: Ce te pleci, Arbore?... S[ nu r[mi ca salcia,
cu pletele ]n jos... Oan[...
(}i ]ntinde mna. Oana o s[rut[.)

OANA (]ncet): Neamul Mu=atinilor a fost bun... De ce

sup[ra=i pe doamna?
+TEF{NI|{: Eh!
UN COPIL DE CAS{: Doamn[, la mas[.
DOAMNA TANA (lui +tef[ni\[): Vii?
+TEF{NI|{: Omul nu tr[ie=te numai cu mncarea...
DOAMNA TANA: Dup[ mas[, vii?
+TEF{NI|{: Mine plec la vn[toare...
DOAMNA TANA: Iar singur[?
+TEF{NI|{ (printre din\i): Zi unui copil de cas[ s[-\i \ie
de urt...
DOAMNA TANA: Doamne!
+TEF{NI|{: Ce?
(Doamna Tana =i Oana pleac[. Doamna Tana, cnd ajunge ]n
pridvor, se uit[ lung ]napoi. +tef[ni\[ o prive=te cu bra\ele
]ncruci=ate.)

+TEF{NI|{: Era s[ fie c[lug[ri\[... Miroase a t[mie...

(Bate-n palme. Un copil de cas[.) S[ vie =i ceilal\i boieri.
78

SCENA IV
+TEF{NI|{, LUCA ARBORE, logof[tul TROTU+ANU, vornicul PETRE
C{R{B{|, paharnicul S{CUEANU, vistiernicul IEREMIA, vistiernicul
SIMA, prc[labul CONDREA, postelnicul COSMA
+EARPE, bivel-logof[tul ISAC, bivel-postelnicul LUCA CRJE, comisul
C{|ELEANU =i C{T{LIN.

+TEF{NI|{: Boieri, Arbore vrea s[ ]nnoim prietenia cu

Sigismund tocmai cnd m[ preg[team s[ intru ]n Podolia =i
Pocu\ia, s[ prjolesc pe una =i s[ p[strez pe cealalt[... Ce
zice\i?... De ce t[ce\i?... Spune\i o vorb[!.. Voi sunte\i Sfatul?... Pe voi se razim[ \ara =i domnul?...
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Da, m[ria-ta!
+TEF{NI|{: Pe ni=te mu\i?
VORNICUL C{R{B{|: La cte sfaturi am luat =i eu parte,
domnul ]=i spunea p[rerea la urm[. P[rerea lui fiind
hot[rtoare, dac[ =i-o spune, de ce-am mai vorbi?
+TEF{NI|{: Vornice, nu ridica capul ]n sus!
VORNICUL C{R{B{|: Am ]nv[\at de la +tefan cel Mare
=i de la viteazul Bogdan, bunicul =i p[rintele m[riii-tale.
+TEF{NI|{: C[ci nu pustii Moldova t[tarii de Perecop
dect s[-i fi b[tut tu!... Te-a slujit norocul =i de-atunci ajunse=i
o nenorocire!
VORNICUL C{R{B{|: Apoi m-oi trage de la sfat, m[riata...
+TEF{NI|{: Ba nu, s[ r[mi!... }nchipui\i-v[ c[ Sigismund
mi-ar fi drag ca sarea-n ochi =i Polonia ca jeraticul pe pielea
goal[... C[ eu n-a= fi +tef[ni\[-vod[, c[ a= fi nedrept, zadarnic, netrebnic =i nebun... c[ n-a= pricepe folosul ob=tesc...
c[ \ara ar fi ]n primejdie... c[ eu a= fi murit =i a= sta ]ntins po n[s[lie =i la capul meu a\i sf[tui ce e de f[cut... Ei, ce-a\i
pl[nui?... Cu cine?... Cu turcii or cu le=ii?... }ncepe\i, =i
aduce\i-v[ aminte c[ pe unde iese vorba iese =i sufletul!
(Boierii se uit[ unii la al\ii. Arbore face semn s[ ]nceap[
comisul C[\[leanu.)
79

COMISUL C{|{LEANU: De, m[ria-ta, eu s[ zic cum zice

hatmanul Arbore, c-a v[zut multe, a p[\it multe =i-a ]nv[\at
=i mai multe.
+TEF{NI|{: H]! H]! Da!
POSTELNICUL +EARPE: +tefan cel Mare b[tu pe le=i ]n
codrii Comisului, pr[d[ Polonia, =i iar cu Polonia ]ncheie
pace...
+TEF{NI|{: +i ce-a zis bunicul meu ]nainte d-a muri?
POSTELNICUL +EARPE: Pace cu turcii, dar nu r[zboi cu
Polonia.
+TEF{NI|{: Dar turcii vor s[ izbeasc[ Polonia... Cu
cine?...
VISTERNICUL SIMA: Cu nimeni la ]nceput, cu cel mai
tare la urm[.
+TEF{NI|{: H]! H]! Da!
PRC{LABUL CONDREA: S[ gr[m[dim o=tile sub poalele
codrilor de la miaz[noapte. Turcii s[ creaz[ c[ cotropim
Polonia, le=ii c-am veni ]n ajutorul lor.
+TEF{NI|{: Ca o fat[ mare ]ntre doi voinici... Oricare va
birui...
VISTERNICUL IEREMIA: Ba ca un voinic ]ntre dou[ muieri
]nc[ierate...
+TEF{NI|{: S[r[can de mine! Iac[ sfatul unui b[trn!
BIVEL-LOGOF{TUL ISAC: M[ria-ta, Ieremia e ca o cobz[:
cum cn\i, a=a \ine-bzul.
+TEF{NI|{: H]! H]! Da!
PAHARNICUL S{CUEANU: Arbore ]ncheie pacea d-acum
=apte ani... +i pe m[ria-ta le=ii te numeau m[re\ul lor prieten =i cel mai de credin\[...
+TEF{NI|{: Da, da, cnd adormeam la mas[, cnd nu
sim\eam c[ Oana m[ punea ]n pat... Atunci eram str[lucitul
lor prieten... Ce f[\[rnicie!... +i tu, Trotu=ene?
LOGOF{TUL TROTU+EANU: +i eu, m[ria-ta!
+TEF{NI|{: A! =i tu?
LOGOF{TUL TROTU+EANU: +i eu, pentru m[rirea
st[pnului meu =i ]nvoiala cu Polonia. Dac[ m[ria-ta voie=te
altfel... e slobod s[ fac[ ce vrea ca ]n casa lui... dar nu cu
noi... cheme al\i boieri!
(D[ s[ puie la picioarele lui +tef[ni\[ vergeaua aurit[.
+tef[ni\[ ]l opre=te.)
80

+TEF{NI|{: Asta e puterea unui Mu=atin, st[pnitor a

toate? Certat de to\i? (Rde nervos.) Nu-mi mai r[mne dect
s[ ]mpart mn[stirilor, ca la treisprezece ani, nebedernice,
feloane, epitrahile =i s[ le fac danii de pris[ci, de ocine =i
sate, ca s[ se roage egumenii, arhimandri\ii =i episcopii pentru odihna sufletului meu fiind ]nc[ ]n via\[ =i pribegind, ca
]ntr-un pustiu, pe tronul Moldovei!... Hursinica asta de catifea s-a aprins =i arde pe mine!... Or nu mai sunt boieri, or
nu mai e domn!...
(+tef[ni\[ se plimb[ furios. Din vreme ]n vreme se opre=te =ascult[ pe Luca Arbore.)

ARBORE: Ascult[-m[, m[ria-ta, =i iart[-m[, c[ sunt

b[trn, =i nu =tiu a vorbire. Eu am ]mb[trnit portar al Sucevei supt patru domni: supt +tefan cel Sfnt, supt Bogdan,
supt m[ria-ta, cnd erai copil, =i supt m[ria-ta, de cnd lua=i
toate pe mn[, c[ de dou[ ori te-a uns mitropolitul Teoctist
cu sfntul mir domnesc, cnd urma=i ]n scaun viteazului
Bogdan =i cnd ]mplini=i paisprezece ani. +i Bogdan, =i m[riata vruser[\i s[ m[ face\i logof[t al Moldovei. D-apoi eu, =tiind ce nu =tiu =i cte nu =tiu, am zis, =i lui Bogdan, =i m[rieitale: Asta nu se poate =i nu se cade, asta se cuvine lui
Trotu=anu, c[ eu sunt un bra\ =-o sabie la porunca m[riilorvoastre. +-am r[mas prc[lab =i portar al Sucevei, =i, fiindc[ a\i binevoit, hatman dup[ cum am fost. Ce-ar mai
dori sufletul meu? C[ dup[ cum sunt, am fost =i sunt prea
mult... +i nu sunt dect o dreapt[ \[rn[, =i mai sunt ]n
petrecanie printre oameni ct[va vreme, poate cteva luni,
=i cine =tie! cteva zile... D-apoi cum s[ zici, m[ria-ta,
c[: au nu mai sunt boieri, au nu mai e domn?...
+TEF{NI|{: Da! da!
ARBORE: Apoi eu =tiu una: c[ numai boului i-e dat s[
trag[ cu capul ]n jos =i s[ rabde ale omului, f[r[ s[-=i spuie
p[sul, pn[ o c[dea =-o plesni, iar[ omul s[-ndure greul cu
capul ]n sus, =i s[ se plece domnului dup[ ce-=i va spune
p[sul. De, m[ria-ta, eu nu \iu la foloasele le=ilor =-a craiului
lor, ci la folosul \[rii =i a domnului meu... C[ d-am avea
peste noi pe nebiruitul +tefan...
81

+TEF{NI|{: V-a\i supune, c[ de unde nu...

ARBORE: Ei, c[ d-asta nu ne d[m ]nd[r[t nici fa\[ de
m[ria-ta... ne plec[m =i iac[... (}=i pleac[ capul.) +i n-avem
pe b[trnul +tefan, ci pe tn[rul +tef[ni\[, iscusit, ]ndr[zne\,
viteaz, dar nu i-a sosit ceasul s[ fie ce-a fost [l mare... Cnd
n-om mai fi noi, vor asculta copiii no=tri, cum ascultam =i
noi de Sabia lui Christos... +i s[ dea Maica Precista a=a s[
fie! (Se ]nchin[.)
+TEF{NI|{: H]! H]!
ARBORE: Cnd ]=i dete duhul milostivul, era mare vrajb[
]n cre=tin[tate, =i-a putut s[ gr[iasc[, scrbit de cte p[timise,
ceea(ce) =tim cu to\ii. Acum s-au mai schimbat vremurile.
Sigismund st[ a=a (]ncrlig[ de=tele ar[t[toare de la amndou[ minile) cu nepotul s[u Ludovic al Ungariei; =i nici
dihonia de alt[dat[ nu mai e ]ntre litvani =i le=i. Cu ungurii
st[m bine de cnd +tefan ]i p[li la Baia; cu turcii, un dar, un
pe=che= de 2.000 de galbeni pe an, =i ne las[-n pace. De ce
s[ nu ]nt[rim leg[turile str[vechi cu Polonia? Pn[ \-ei
]nc[puta iar 60.000 de osta=i, =-ei ]nfiripa Moldova a=a cum
fusese odinioar[, s[ fim bine =i cu unii, =i cu al\ii... S[ ne
strecur[m pn[-i ajunge hot[rtor unde \i-ei pune sabia ]n
cump[n[...
+TEF{NI|{: Sigismund ]n=el[ pe tat[-meu cu sor[-sa =i
pe mine cu fie-sa... De c\i ani e=ti?
ARBORE (mirat): F[r[ unu =aptezeci...
+TEF{NI|{: Nu m-ai ]n\elege cnd \i-a= spune c[
Sigismund m-a r[nit...
ARBORE: }n locul unei ciacre1 fete de crai, ai o frumuse\e
de doamn[ din Basarabii desc[lec[tori ai Munteniei =i din
cea mai veche spi\[ de despo\i ai Serbiei...
+TEF{NI|{: Ai ]mplinit =aptezeci!
ARBORE (cam sup[rat): +-apoi de, e=ti domn... Grijile
neamului mai ]nti =i pe urm[ micile z[d[rnicii...
+TEF{NI|{: Ai trecut de =aptezeci de ani!
ARBORE (emo\ionat): Erai copil cnd te luai ]n bra\e =i te
ridicai d-asupra capului =i privi=i m[celul dintre moldoveni
care =-ap[rau \ara =i t[tarii care n[pusteau la jaf =i pustiire.
82

+i cu voin\a lui Dumnezeu, Petre C[r[b[\ birui pe t[tari =i ]i

arunc[-n Nistru. +i te dusei unde stase b[t[lia. +i cum saude prim[vara ]n \arcuri beh[itul oilor, desp[r\ite de mieii
lor, a=a se ridica jalea moldovenilor c[zu\i pe locul de cinste. +i-\i zisei: M[ria-ta, s[ iube=ti pe moldoveni, =i pe boieri,
=i pe r[z[=i, =i pe \[rani, c[ dopotriv[ mor pentru domnul =i
\ara lor! +i prinse=i pe C[r[b[\, cu amndou[ minile pe
dup[ gt, =i-l s[ruta=i, =i zise=i, plngnd: A=a s[-mi ajute
Dumnezeu, mo= Luca!
+TEF{NI|{: Ai ]mplinit nou[zeci de ani!
LUCA ARBORE (mhnit): D-apoi eu, ce mai am?... Voi
]nchide ochii =i nu voi vedea durerile Moldovei!
+TEF{NI|{: Dar nu ]n\elegi, mo=nege, c[ ur[sc pe Polonia, ajuns[ cuib de ho\i? Ea ad[poste=te pe r[zvr[ti\ii neamurilor, =i pe moldoveni, =i pe unguri, =i pe muscali, =i pe
nem\i, =i pe italieni! }n ea =i-a g[sit culcu=ul =i Petre al
R[re=oaei, acela care pnde=te la scaunul Moldovei, acela
despre care =i tu mi-ai spus c[ ar fi os din osul lui +tefan!...
ARBORE: Eu nu ies m[rturie, dar nu mi-e dat s[ mint ]n
fa\a lui Dumnezeu. +tiu c[ e, dar mai =tiu c[ nu l-a vrut
domn.
+TEF{NI|{: Ur[sc pe Sigismund!
ARBORE: Iube=te pe Moldova, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Mi-e scrb[ de Polonia!... Oh! Arbore, Arbore, de nu m-ai fi \inut ]n bra\e... Iac[ lucrul t[u... Boierii
stau gata s[-=i lepede toiegele =i s[biile boierilor lor!... Da,
v[z pe Luca Crje preg[tit s[ se umfle ]n latine=te ]n mijlocul sfatului le=esc!
LUCA CRJE: }n numele m[riei-tale, al boierilor =i al Moldovei...
+TEF{NI|{: }n numele meu s[ rever=i minciunile ]n \ara
cea mai mincinoas[!
LOGOF{TUL TROTU+ANU: M[ria-ta...
+TEF{NI|{: Marele logof[t minciun[...
POSTELNICUL COSMA +EARPE: M[ria-ta...
+TEF{NI|{: Marele postelnic minciun[...
VORNICUL C{R{B{|: M[ria-ta...
83

+TEF{NI|{: Marele vornic minciun[!... Tot ce m[ ]nconjor[ este o vedenie de f[\[rnicie =i de neadev[r!... +i tu... Ce
stai pitit dup[ ta-t[u?... Ascult[...
C{T{LIN: Ascult, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Ascult[ =i ]nva\[ cum ai s[ ipitropise=ti pe
urma=ul meu, pe care nu-l voi z[misli pn[ ne-i fi preg[tit
s[ domne=ti ]n locul lui!... Boieri, face\i ce vre\i!... A! bine ca sosit noaptea s[-mi ascunz[ ru=inea mea!... +i da\i-i lui
Luca Crje un z[branic negru... Ai s[ vorbe=ti cernit, ]n numele domnului pe care-l ve\i ]nmormnta ]n prietenia Poloniei!... Duce\i-v[... Vreau s[ r[suflu!... (Boierii pleac[ tri=ti.
Cnd ]ncep s[ intre ]n castel, +tef[ni\[ trage sabia.) Orict de
sus stau capetele astea, mna domnului e mai lung[!... (Baten palme. Un copil de cas[.) S[ vie Moghil[ =i Mogrdici.
SCENA V
+TEF{NI|{, |UGULEA MOGHIL{ =i MOGRDICI.
Mai trziu, contele IRMSKY =i DOAMNA TANA.

(+tef[ni\[ st[ p-o lai\[ cu capul ]n mini. Moghil[ =i Mogrdici

vin bini=or ]n pridvor =i privesc ]n toate p[r\ile.)

MOGRDICI: Unde-o fi?

MOGHIL{: Unde-a fost =i ieri noapte...
MOGRDICI: Vorba e, ]l vezi?
MOGHIL{: Nu.
MOGRDICI: Dac[ n-o fi?
MOGHIL{: Atunci s[ =tii c[ nu s-a n[scut...
MOGRDICI: Oare!... Te pomene=ti c[-l fat[ acum...
MOGHIL{: Tu s[-i fii moa=e.
MOGRDICI: Eu?... +i tu doftor...
MOGHIL{: Ce-o sc[pa de la moa=e e treaba doftorului...
MOGRDICI: S[-l trag bine de urechi... =i gura bine
desf[cut[... s[ semene cu mine...
MOGHIL{: Urechile ca de m[gar, gura pe oal[... =i piciorul drept adus... s[ calce ca tine...
MOGRDICI: +i moldovenii de l-or vedea s[ zic[: E he!
Domnul Moldovii seam[n[ cu moa=[-sa! S[ coborm
bini=or, bini=or, tu cap =i eu coad[...
84

MOGHIL{: S[ mergem cu coada ]nainte, s[ nu ne pomenim cu ceva la cap...

MOGRDICI: Oare?
MOGHIL{: S[ sc[p[m capul...
MOGRDICI: +i coada... Da cine dracu a mai v[zut dobitoc mergnd cu coada ]nainte?
MOGHIL{: Oile s[lbatice =tii tu cum fac?... Ele au buza
de sus...
MOGRDICI (dnd peste nas lui Moghil[): Asta?
MOGHIL{ (asemenea): Ba asta... Au buza de sus a=a de
lung[, c[ se revars[ pn[ aici... (}i d[ un ghiont supt b[rbie.)
MOGRDICI: Oare!
MOGHIL{: +i ca s[ prinz[ iarba cnd pasc umbl[ cu coada ]nainte.
+TEF{NI|{ (trezindu-se din gnduri): Ce caraghio=i turbur[ gndurile lui +tef[ni\[?
(Moghil[ =i Mogrlici s-ascund dup[ un copac.
Moghil[ se preface c[-i e fric[.)

MOGHIL{: Mogrdici, m[ria-ta!

MOGRDICI: Ba curat Moghil[!
+TEF{NI|{: +i murdari amndoi...
MOGRDICI: Haiti! e cu toane!
MOGHIL{: S[ vedem... Cum ai zis, m[ria-ta?
+TEF{NI|{: Am zis c[ curat =i murdar e totuna ]n Moldova.
(Moghil[ =i Mogrdici ies de dup[ copac.)

MOGRDICI (rznd): Apoi, dac[ e-a=a... noi ce bem?

+TEF{NI|{: Be\i odihna =i somnul lui +tef[ni\[!... O,
Moghil[, boierii sunt ni=te nesocoti\i! Vor s[ m[ ]ngenunchie lui Sigismund! +i nu fuser[ aci nici prc[labii de Novograd, Petric[, omul meu de n[dejde, =i Balo=, nici sp[tarul
Hran[, nici b[trnul prc[lab de Hotin, Talab[... Singur, ca
un cerb ]nconjurat de cini! Dar bun e Dumnezeu! (Trage
sabia =-o ]nvrte=te pe deasupra lui Moghil[ =i Mogrdici.) Ce
te fere=ti, Mogrdici?
MOGRDICI: Ba, o s[ m[ bag ]n ea...
+TEF{NI|{: A=a s[ tremure vitejii de la +erbeanca =i de
la Trg=or!
85

MOGRDICI: Dar nu prea mult, m[ria-ta...

+TEF{NI|{: De ce?
MOGRDICI: C[ a=a tremurai eu la +erbeanca, ]ntr-un
=an\, c[ eram un b[ietan; cnd m[ pomenii cu voinicu
C[r[b[\: Jiiit! cu sabia =i pac cu latul pe spinarea mea! +i sentmpl[ lucrul dracului, c[ pn[ s[ spui o vorb[, auzii pe
voinic morm[ind ca un urs! +rac de sngele t[u, moldovene! +i d[te pinteni calului, zmbind. Apoi snge era ori
foc... Vorba e, ce bem?
+TEF{NI|{: E lun[, ca ziua. S[ bem, Moghil[, du-te la
grlici =i scoate din fundul pimni\ii vin de Cotnar ca untdelemnul, mai bun ca vinul de Tokai, de Hu=i, ce te pi=c[ de limb[
=i ]\i d[ pe nas, de Nicore=ti, ca sngele, =i de Berheci, profir =i
mai sub\ire ca apa.
MOGRDICI: Cte-un urcior din fiecare, =i de Berheci trei.
Pn[ s[ bei m[ria-ta un cotnar, eu s[ sug trei berhece... Da...
s[ da\i s[biile ]ncoa... E mai bine, mai bine, c[ de s-o ]mb[ta
sabia m[riei-tale ]nti, odat[ te pomene=ti cu ea ie=it[ din
teac[... c[ nu te mai ascult[ nici pe m[ria-ta...
MOGHIL{: A=a zic =i eu... S[ le d[m, m[ria-ta... S[ nu ne
mai batem capul mine ca s[ afl[m cine a ]nceput azi...
+TEF{NI|{: Fie...
MOGRDICI: Ei, ce cuminte e =-a m[riei-tale cnd n-a
b[ut! Lucru mare!
+TEF{NI|{: M[, s[ \ii minte un le-ai pus...
MOGRDICI: H], h]!... Asta e stnga =-asta e dreapta;
cum mergi ]nainte o apuci la dreapta, apoi faci la stnga,
ridici mna-n sus =i le ag[\i de creanga unui frasin; =i mine
diminea\[, cnd ]\i vine a=a, nu =tiu cum, te ]ntrebi care e
stnga =i care e dreapta; =-o apuci la stnga, apoi faci la
dreapta; ridici mna =i le iei ca dintr-un cui... Vezi c[ se
schimb[ =i dreapta =i stnga... Mine diminea\[ nu se mai
schimb[... a=a r[mn, unde-ai c[zut...
+TEF{NI|{: Masa =i scaunele...
MOGRDICI: De unde?
+TEF{NI|{: De unde le-ai l[sat ieri noapte... (Mogrdici
se ]ncruci=eaz[ cu Moghil[, care se lupt[ cu urcioarele de
vin.)
86

MOGRDICI: Te fr[mn\i tu cu ele, dar au s[ se fr[mnte

=i ele cu tine...
MOGHIL{: Sunt grele =i-au s[ ne fac[ u=urei...
(Mogrdici aduce masa. Pe mas[ un purcel, pine =i celelalte.)

+TEF{NI|{: Patru scaune...

MOGRDICI: Trei.
+TEF{NI|{: Patru!s
MOGRDICI: Moghil[ face ct doi, dar tot p-un scaun
st[, c[ nu se poate cu dou[...
+TEF{NI|{: Patru pahare...
MOGRDICI: Trei...
+TEF{NI|{: Patru!
MOGHIL{: Bea Mogrdici ct doi, dar tot c-un pahar bea...
(Dup[ ce Moghil[ =i Mogrdici au pus masa.)

+TEF{NI|{: Toarn[, Moghil[... Mi-e gura amar[... S-a

v[rsat fierea-n mine...
MOGRDICI: Cum s[ nu se verse... D-atta sfat!... +i
grozav e vinul contra sfatului =i-a fierii! Parc[-\i ia cu mna,
nu altceva... Mie berheci, Moghil[. (Bea.)
+TEF{NI|{: Mai toarn[, Moghil[... (Bea.) +i-n paharul
[sta...
MOGRDICI: Ce-o mai fi =-asta?... Mie berheieci, Moghil[.
(Bea.)
+TEF{NI|{: M[ strngea de cap un cerc de fer... M[ sim\
mai bine... Am[r[ciunea s-a dus...
MOGRDICI: Nu spuneam eu?...
+TEF{NI|{: Mai, Moghil[... (Bea.)
MOGHIL{: N-o lua repede, m[ria-ta. Nu te pune cu Cotnarul... Eu beau de Nicore=ti, =i...
MOGRDICI: Oare!... Mie berheheheci, Moghil[... (Bea.)
+i mai... (Bea.) Ca apa... Mai...
MOGHIL{: Ci ca ho! c[ fac scurt[ la mn[!
MOGRDICI: Tii! S-a ispr[vit! S[ nu fie paharul gol!...
}mi moare soacr[-mea... Tu vrei s[-mi moar[ soacr[-mea,
Moghil[? (Bea.)
+TEF{NI|{: M-am limpezit... v[z limpede...
MOGRDICI: +i eu m-am limpezit, dar v[z turbure...
87

+TEF{NI|{: Moghil[, e preg[tit de vn[toare?

MOGHIL{: Mine ne scul[m din zori =-o pornim spre
Ceahl[u.
MOGRDICI: Adic[ mine ne culc[m din zori =-o pornim
cu butcile spre Ceahl[u.
+TEF{NI|{: Nicore=ti, Moghil[. (Bea.)
MOGRDICI: Un ber... Stai! (}nnum[r[ pe de=te =i se clatin[.) Un ber-he-he-he-he-heci, Moghil[!
+TEF{NI|{: Nu, nu-i turna...
MOGRDICI: +-apoi... de ce? Cu ce-am gre=it eu m[rieitale?... Mai bine ia-mi zilele!
+TEF{NI|{: Nu, c[ e=ti fricos ca un iepure...
MOGRDICI: Eu? Afl[, m[ria-ta, c[ Mogrdici nu =tie ce
e frica!
+TEF{NI|{ (surznd): A=a?... Moghil[, adu dou[ ciomege.
MOGRDICI: Ascu\ite?
+TEF{NI|{: Dou[ ciomege... S[ ne lu[m ciob[ne=te. +i
cte lovituri mi-ei da, attea pahare vei bea.
MOGRDICI: Sfnt[ N[sc[toare, ajut[-mi!
(Moghil[ aduce ciomege. +i le-aleg. Le ]nvrtesc.
+tef[ni\[ se las[ s[-l izbeasc[ la ]nceput. Mogrdici se ]ncurajeaz[.)

+TEF{NI|{: Una! (Rde.)

MOGRDICI: Berheci!
+TEF{NI|{ Dou[! (Rde.)
MOGRDICI: Berheheci!
+TEF{NI|{: Trei! (Rde.)
MOGRDICI: Ber-he-he-he-ci!...
+TEF{NI|{ (se pune =i-l love=te ]ntruna); Berheci... Berheheci... Ber-he-he-he-ci! Ber-he-he-he-he-ci...
MOGRDICI: Ai! Ai!
+TEF{NI|{: Vrei =i cotnar?... Na =i cotnar... Cot-cot-nar...
Cot-cot-cot-nar...
MOGRDICI: Ai! ai! Apoi d[-o dracului de =ag[... M-ai
f[cut numai vn[t[i... (Arunc[ ciomagul. Lupta ]nceteaz[.
+tef[ni\[ =i Moghil[ rd.) +i ce rde\i... D-aia nu e bun[
gluma cu cei mari!
88

+TEF{NI|{ (trist): Ah! =i domnul e st[pn pe avutul, pe

cinstea =i pe via\a tuturor!
MOGRDICI (se pip[ie pe spinare): +i pe spinarea mea ca
pe visteria \[rii!
+TEF{NI|{: Toarn[, Moghil[... Nu, Nicore=ti...
MOGRDICI: Moghil[, mie un... Ce rzi?
MOGHIL{ (rde): Zi...
MOGRDICI (se clatin[): Iac[, nu zic!
+TEF{NI|{: Moghil[, fuse=i la-ntrecerea d-alalt[ieri?
MOGHIL{: Fire=te c[ da.
MOGRDICI (]mpleticindu-se): Eu n-am... c[ m-am
dezmeticit trziu... pe la jum[tatea grliciului...
+TEF{NI|{: Ai v[zut?
MOGHIL{: V[zut.
+TEF{NI|{: Pe d[=elate l-am ]ntrecut c-un gt de cal...
MOGRDICI (bea =i vorbe=te singur): Un jer[gai pe gt...
Cald al dracului...
MOGHIL{: Da, =i mi se pare...
+TEF{NI|{: C[t[lin =i-a \inut calul...
MOGRDICI: Nici cu boii nu m-ai fi scos... Cald al dracului... (Bea.)
+TEF{NI|{: Dar la halca1 pe jos? Din zece s[ge\i, cinci
trecui prin cerc, C[t[lin nou[, ceilal\i dou[-trei...
MOGHIL{: Era prea mic cercul...
+TEF{NI|{: Era dopotriv[ la amndoi!
MOGRDICI (bea ]ntruna): Cald al dracului!... Nu =tiu
ce am ast[zi de m[ sim\ greu...
+TEF{NI|{: Ce-ai avut =i ieri, =-alalt[ieri, =i totdeauna...
friguri cu berheci...
MOGRDICI (=tergndu-se de n[du=eal[): }h!... Friguri?...
Cald al dracului!... S[ m[ las oleac[ pe dreapta cu un beeci... c-a=a m[ odihnesc eu... Un bebeci, Moil[... paanice
Moil[?... (Mogrdici se lunge=te la r[d[cina unui copac =adoarme.)
+TEF{NI|{: +i cnd ne ]mp[r\i doamna, mie paharul de
aur =i lui pe cel de argint, m[ uitai ]n ochii lui C[r[b[\.
Surdea. }i smcii paharul din mn[ =i-i ]ntinsei lui pe cel
89

de aur. Nu vream s[ par copil ]n fa\a lumii. +i mul\imea b[tu

zgomotos din palme, mai mult pentru el ca pentru mine...
MOGHIL{: +i-ar fi fost mai st[pn pe el ca pe cal.
+TEF{NI|{: A! lacom la de=ert[ciuni!
MOGRDICI (prin somn): Mie un be-eci... Paanice Moil[...
un paar...
+TEF{NI|{: A umplut urechile lumii c-ar fi luat c-o s[geat[
boldul de aur din vrful cortului sultanului Albu...
MOGHIL{: O ]ntmplare...
+TEF{NI|{: Mnios, ]nc[lecai calul. Intrai ]n jir. Pusei
pinteni de \=ni sngele. Calul s[ri =-o rupse la goan[. |intii
cercul. Aruncai s[ge\ile =i zburar[ pe d-al[turi. Lumea abia
se \inea s[ nu rz[. S[ m[ fi t[iat, n-ar fi curs pic[tur[ de
snge. Veni =i rndul lui. Goni, \inti, azvrli. Vjiau s[ge\ile.
Din zece, =apte prin cerc, prin acela=i cerc! Ah! +i le sim\ii
pe cte =apte ]n inima mea, una dup[ alta, una ]ndesnd pe
cealalt[!
MOGHIL{: Cnd doamna ]i puse ]n de=t inelul cu matostat, plesnea de trufie. Se f[cuse ro=u ca crmuzul copilul
din flori al lui Arbore, unchiul m[riei-tale!
+TEF{NI|{ (bea): Al mo=neagului care iese m[rturie c[
pribeagul Petre, lep[d[tura Rare=oaei, ar fi copilul bunicului meu +tefan! (Trnte=te paharul cu fundul de mas[.) A!
poftim, m[ria-ta Petre, poftim... Arbore te ]mbie la scaunul
Moldovei!... Ah! m[ strnge de gt!... +i sunt domn al Moldovei!...
MOGRDICI (tres[rind): Ce mai fu =-asta?... (Se ]ntoarce
cu fa\a ]n jos.)
+TEF{NI|{: C[t[lin vine la vn[toare?...
MOGHIL{: Vine...
+TEF{NI|{: Ei!...
MOGHIL{: Pe Ceahl[u, ]ntunecimi, muchi, pr[p[stii...
+TEF{NI|{: Dac[ l-am pune pe buza unei... +i singur...
(Face semnul unei rostogoliri.)
MOGHIL{: +i?
1

Ciacr cu ochi de culori diferite.

90

+TEF{NI|{: +i...
MOGHIL{: A! da!
MOGRDICI (prin somn): Be-beci... Moil[...
+tef[ni\[ fluier[ de trei ori haiduce=te.)

(S-aude un fluierat drept r[spuns. +tef[ni\[ tresare.)

MOGHIL{: Ce e asta?
+TEF{NI|{: Ai s[ vezi... Ah! niciodat[ vinul n-a fost mai
bun! (Bea.)
MOGHIL{: Ce trosne=te?
SCENA VI
CONTELE IRMSKY, +TEF{NI|{, MOGHIL{,
MOGRDICI (doarme).

(Vine contele Irmsky.)

+TEF{NI|{ (trecnd ]naintea contelui Irmsky): Vino, conte, vino, te-a=teapt[ scaunul gol, paharul plin =i inima mea
de=art[ cnd e f[r[ tine! (}l s[rut[ pe obraji, pe ochi =i-l strngen bra\e.) Bine?
CONTELE IRMSKY: Foarte bine cnd sunt cu m[ria-ta!
MOGHIL{ (aparte): Ciudat[ dragoste! Frumos b[iat!
+TEF{NI|{: Moghil[, cuno=ti pe contele Irmsky?
MOGHIL{: Da, m[ria-ta, dar contele st[ cam retras...
CONTELE IRMSKY: La umbra tronului, ca un oier la umbra =tejarului. (Rde =i se-ndeas[ ]n +tef[ni\[.)
+TEF{NI|{: A=a, drag[, a=a... (Se suie pe mas[ =i \ine pe
conte pe dupe gt.)
MOGHIL{ (aparte): Ce glas sub\ire!
+TEF{NI|{ (dup[ ce-i d[ contelui s[ bea): Cnt[-mi oleac[...
CONTELE IRMSKY: S[ cnt?... Dar [sta cine e?
MOGRDICI (prin somn): Be-beci...
CONTELE IRMSKY (rznd): Cine?
+TEF{NI|{ (rde): Un \ap... Dup[ mam[, moldovean,
dup[ tat[, armean... dup[me=te=ug, be\ivan... =i slug[ credincioas[ a domnului t[u...
91

MOGHIL{ (aparte): Ce talie! Ce =olduri! +i ce mi=c[ri!

+TEF{NI|{: Cnt[, drag[, cnt[!... Dar... nu vreau a=a
gros... (}i face semn s[ se dezbrace. Contele Irmsky ]i arat[ pe
Moghil[.) Nu, nu te teme, va fi singurul... +i e bine s[ =tie
un om de n[dejde.
(Contele Irmsky se d[ dup[ un copac =i ]ntr-o clip[ se dezbrac[
de hainele de pe deasupra =i apare cu rochie cam scurt[.)

IRMA: Iat[-m[!
MOGHIL{: A! a!

(Doamna Tana vine ]n pridvor =i prive=te ]nm[rmurat[. De la

ea se vede ce se petrece jos, de la ei, nu.)

+TEF{NI|{: Ah! Moghil[, ce fat[ fermec[toare! Un

me=ter din Italia n-ar s[pa ]n marmur[ un trup mai curg[tor...
un zugrav vene\ian n-ar a=terne pe pnz[ un chip mai dulce...
(o s[rut[) ni=te ochi mai p[tima=i... (o s[rut[) =i-un p[r care
cade ]n inele de aur... Oh! Irma! A= da toat[ Polonia pe tine!
(O s[rut[.)
IRMA: Polonia m-a dat pe mine m[riei-tale... (}l s[rut[.)
+TEF{NI|{: +i am mai mult ca Polonia... (O s[rut[.)
DOAMNA TANA: Oh! (Dispare-n castel.)
+TEF{NI|{ (tres[rind): Cine-a oftat?
MOGRDICI (prin somn): Un be-heci, Moil[...

92

ACTUL II
Un lumini= pe muntele Ceahl[u. Locul de pnd[ al lui +tef[ni\[.
Printre p[durile ]ntunecoase de brazi =i de molizi se vede, spre stnga,
o muchie ]ngust[ de piatr[, m[rginind o pr[pastie adnc[. Patru c[r[rui
dau ]n lumini=, dou[ la stnga =i dou[ la dreapta. Dou[ se coboar[ ]ntro parte =i cealalt[ a muntelui =i dou[ se ridic[ spre cre=tet. Mai mul\i
bu=teni r[sturna\i =i acoperi\i cu ferige. Norii se ridic[ din p[duri =i se
plimb[ alene. Vremea, posomort[, amenin\[ a ploaie.

SCENA I
LUCA ARBORE =i comisul C{|ELEANU vin pe c[rarea ]ntia din
dreapta. Comisul C{|ELEANU, ]mbr[cat ]n haine de vn[toare, cu
tolba de s[ge\i =i arcul, cu cu\itul la bru =i c-o topori=c[ ]n mn[.

COMISUL C{|ELEANU: Se-mbun[ domnul?

ARBORE: Nu vorbi nimic. Eu ]i de=irai vicle=ugul lucrului, cum e spre folosul lui =-al \[rii. El fluier[ =i pocne=te din
frunz[. Uneori se-ntunec[ =i d[ din cap. }i spusei c[ Luca
Crje a plecat preg[tit cum s[ aduc[ vorba ca s[ fie spre
lauda =i fala lui, el... M[ ]nghea\[ aceast[ mu\enie. Dac[
v[zui, o luai razna prin p[duri... El, copilul care mi-a r[mas
pe bra\e, pe care l-am slujit cu credin\[... m[ ur[=te!
COMISUL C{|ELEANU: E mhnit pe noi... Nu l-ai auzit?...
ARBORE: A! s[-l fi auzit cnd eram numai cu el... A r[cnit,
s-a strmbat, s-a ]necat... Abia =i-a venit ]n fire. S-a uitat
lung la mine =i mi-a zis ap[snd pe fitece cuvnt: Arbore,
or te lepezi de gndul t[u, or de nu!... +i m-a m[surat cu
ochii...
COMISUL C{|ELEANU: A=a e el, cu toane.
ARBORE: Cum ai fost s[ fii, a=a e=ti... Eu sunt ]n lucrul
domnului =-al \[rii... Ar fi o nebunie, =i pentru domn =i pentru \ar[, s[ ne punem bine cu turcii =i r[u cu le=ii. N-a= vrea
93

s[ ajungem ca muntenii. Pn[ =i Neagoe, ]n\eleptul, a fost

nevoit s[ dea pe fitece an 500 de copii padi=ahului... (Drj.)
+oimi =i iepe, ct or vrea, suflete, nu!... Ah!...
COMISUL C{|ELEANU: Dumneata cuno=ti ct \ineam la
dumneata... Bun e Dumnezeu... Are s[ se ]mbuneze =i
+tef[ni\[... S[ vorbim de altceva... De ce nu lua=i arcul =i
s[ge\ile?
ARBORE: O! ho! arcul sunt astea... (Arat[ minile.)
S[ge\ile sunt [=tia... (+i-arat[ ochii.) De te las[, las[ =i tu
juvinele... Ei-hei! Mi-a sl[bit arcul, =i s[ge\ile nu se mai duc
piuind...
COMISUL C{|ELEANU: +i unde r[mase?
ARBORE: La Dur[u. Peste un ceas ]ncep b[t[ia=ii... Trebuie s[ pice acum... S[ mergem... N-a= vrea s[ dea ochii cu
mine...
COMISUL C{|ELEANU: Unde?
ARBORE: Unde ne-ar duce picioarele...
(Se afund[ pe cea dinti c[rare din stnga.)

SCENA II
Logof[tul TROTU+ANU, vornicul C{R{B{|, paharnicul S{CUEANU,
vistiernicul SIMA vin pe prima c[rare din dreapta, ]mbr[ca\i ]n haine
de vn[toare =i arma\i ca =i C{|ELEANU.
Toporul vornicului C{R{B{| e mai mare =i mai ager.

VISTERNICUL SIMA: Lung drum =i greu...

VORNICUL C{R{B{|: Mai lung =i mai greu al vie\ii...
PAHARNICUL S{CUEANU: }ntunecat... nu mai r[sare
soarele...
VISTERNICUL SIMA: Cerul?
PAHARNICUL S{CUEANU: Nu, domnul.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O ar[tare...
VISTERNICUL SIMA: Cum, o ar[tare?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O vedenie... Ce e r[u =i ce e
bine?... Nu fac r[u c[ m-am deprins cu binele... (Rupe o crengu\[.) +tii tu ce e asta?
94

VISTERNICUL SIMA (uitndu-se lung): O creang[ de brad.

LOGOF{TUL TROTU+ANU: A=a \i s-arat[...
VISTERNICUL SIMA: Dar cum vrei s[ mi s-arate? Lucrurile cad supt sim\urile noastre a=a cum sunt. Numai omul e
f[\arnic =i s-arat[ a=a cum nu e.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O! ho! care om nu e cum sarat[? La un necaz, la o mnie, izbucne=te =i cite=ti ]n el ca
]ntr-o carte deschis[. Nu v[zu=i acum o s[pt[mn[? N-ai
]n\eles? Cnd te-a m[surat cu privirile, n-ai auzit pe la urechile tale un jiiit?
VISTERNICUL SIMA: Nu.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: N-ai sim\it, S[cuene, cine sapropia de gtul t[u?
PAHARNICUL S{CUEANU: Cine s-apropia?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O sabie...
PAHARNICUL S{CUEANU: A cui?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: A lui!
VORNICUL C{R{B{|: De ce \i-e scris nu scapi.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: +i credin\a e o ar[tare a
min\ii...
VORNICUL C{R{B{|: Astea-s lucruri grece=ti.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Blagoslovit[ fie \[rna dasc[lului Isocrat candiotul: el mi-a dat ]n\elesul vie\ii...
VORNICUL C{R{B{|: Dar t[tn[-t[u ce-\i dete, jogofete?
LOGOF[TUL TROTU+ANU: Ar[tarea vie\ii...
VISTERNICUL SIMA (ia c[rarea a doua din dreapta): Parc[
p-aici ne-a poruncit domnul s[ ne suim, pn[ la trei gurguie...
PAHARNICUL S{CUEANU: La cele trei stahii...
VORNICUL C{R{B{|: Acolo bat hearele. Grozav a= vrea
s[ n[pusteasc[ un zimbru furios... cu trupul lui de bou mai
=ui, cu picioarele mai ]nalte, cu capul lunguie\, cu coarnele
drepte, aduse pu\in la vrf... O! fuge ca s[geata, s-arunc[
peste grle ca o n[luc[ =i se ca\[r[ pe pieptul de piatr[ ca
zidul de drept...
LOGOF+TUL TROTU+ANU: Ai ucis?
95

VORNICUL C{R{B{|: Ucis... Cu r[posatul Bogdan am

colindat mun\ii no=tri din muntele Iancului pn[-n mun\ii
Vrancei. Odat[ eram pe Bicaz. Vod[ ici, eu colea. Unde ne
pomenim c-o namil[ zburnd c[ parc[ ar fi avut aripi. Ar fi
spart pe Bogdan de nu ferea-n l[turi =i nu i-a= fi ]nfipt toporul drept ]ntre coarne. S-a ridicat ]n dou[ picioare, =i-a
proptit capul ]n piept... Un r[get... A s[rit de doi stnjeni...
+i-a picat ca o pas[re n[prasnic[!
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Eu nici n-am v[zut...
VORNICUL C{R{B{|: Capul lui, cum era capul de pe
pecetea lui Drago=.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Mai suim mult?
VORNICUL C{R{B{|: Ca de la Dur[u pn[ aici.
PAHARNICUL S{CUEANU: Din coarnele lui s[ fac un pahar...
(Se afund[ pe a doua c[rare din dreapta.)

VORNICUL C{R{B{|: Cam sub\ire...

PAHARNICUL S{CUEANU: Fie...
SCENA III
Prc[labul CONDREA, vistiernicul IEREMIA, postelnicul +EARPE,
C{T{LIN, TOADER =i NICHITA vin pe ]ntia c[rare din dreapta,
]mbr[ca\i ca vn[tori.

PRC{LABUL CONDREA: Aici ne-a zis s[-l a=tept[m.

POSTELNICUL +EARPE: Vine =i el cu ceilal\i.
VISTERNICUL IEREMIA: Vremea e a ploaie...
POSTELNICUL +EARPE: Nouri se ridic[ din cre=tetele
p[durilor ca sineala ]nchis[... Ai zice c[ ard p[durile de brazi
=i de molizi... C[t[line, a\i ]ntlnit multe s[lb[t[ciuni?
C{T{LIN: O! ct lumea! M[ mir cum d-avu r[bdare domnul s[ nu-nceap[ vn[toarea de cum d[dur[m ]n ocolul slobod al Cmpulungului... Barem s[ ne fi l[sat pe noi s[ ne
cerc[m norocul...
VISTERNICUL IEREMIA: Ca =i cum nu l-ai fi cercat
destul... }n t[tari =i-n ur=i, ]n le=i =i-n vulpi, ]n turci =i-n
96

mistre\i, s[ge\ile tale se duc fermecate... S[geata =i vnatul...

TOADER: Am dat peste m\e s[lbatice.
NICHITA: Lupi =i jderi...
PRC{LABUL CONDREA: Apoi, voi n-a\i \inut drumul
drept, a\i b[tut razna, ca copoii.
TOADER: Sub coastele Cmpulungului, un stol de irunci...
NICHITA: Vulpile colc[ie ]n codrii no=tri...
POSTELNICUL +EARPE: Porunca a fost de la domn s[ nu
scape o s[geat[. Vn[torii sunt foc. Peste o jum[tate de ceas
ne dezleag[. S[ vedem cine o da mai cu sete...
NICHITA: Eu, nea Cosma! Am s[ las pe C[t[lin pe jos...
C{T{LIN: M-ai l[sa, de nu te-ai gr[bi...
POSTELNICUL +EARPE: Vine... }ntunecat =i alb cum nu
l-am v[zut nicodat[!
PRC{LABUL CONDREA: Nu-i trece paraponul.
VISTERNICUL IEREMIA: B[ietanii [=tia s[ \inteasc[ bine,
=-are s[-i treac[...
(Se duc ]naintea domnului =i ajut[ s[ dea dup[ m[gari co=urile
cu mncare =i cu vin. Domnul vine c[utnd ]n jos
=i =uiernd un cntec b[trnesc.)

SCENA IV

+TEF{NI|{, cu cei de sus =i cu prc[labul PETRIC{,

prc[labul BALO+ =i sp[tarul HRAN{. Vn[tori =i h[ita=i.

PRC{LABUL CONDREA: Bine, m[ria-ta?

+TEF{NI|{ (=uier[): Mai bine ca oricnd.
POSTELNICUL +EARPE: Cam ostenit oleac[, m[ria-ta...
La noapte s[ te odihne=ti zdrav[n...
+TEF{NI|{ (=uier[): De-a ie=i stelele, s[ num[r o stea
logostea, dou[ stele logostele, pn-a cr[pa de ziu[...
VISTERNICUL IEREMIA: +-un vestmnt mai groscior,
m[ria-ta...
+TEF{NI|{ (=uier[): Da, e frig ct s[ ]nghe\e vistieria, =i
mie mi-e mai frig ca acum o s[pt[mn[, cnd era s[ cr[p de
c[ldur[... (+uier[.)
97

SP{TARUL HRAN{: Cum ne-mp[r\im, m[ria-ta?

+TEF{NI|{: Prc[labul Condrea, postelnicul +earpe =i
vistiernicul Ieremia o s[ face\i la dreapta, pe c[rarea asta, =i
]nainte, pn[ dincolo de cele trei stahii, la paltinul cu izvorul... Acolo rndui\i-v[ cum ve\i socoti... A! =i fl[c[ii lui
Arbore!... C[t[lin, tat-t[u, bine?
C{T{LIN: Slav[ Domnului... E =i el aici...
POSTELNICUL +EARPE: La Dur[u ai vorbit, m[ria-ta, cu
el...
+TEF{NI|{: Ba el cu mine... Se vede c[ eu nu sosisem..
(Se uit[ spre muchia din stnga =i vorbe=te ]ncet.) S[-l fac s[
=i-o aleag[ singur... Sunte\i trei voinici, tineri =i sprinteni,
tustrei \inta=i buni, cu arcurile pe dup[ gt, cu cu\itele la
bru =i cu topori=tele ]n mini... Care din voi e mai de
n[dejde?
C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care e mai tn[r?
NICHITA: Eu, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care e mai voinic?
TOADER: Tustrei, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care arunc[ cu s[geata mai departe?
C{T{LIN: Nichita, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care ucide ursul cu cu\itul f[r[ a clipi?
C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care ia cu s[geata rndunica din zbor?
C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care urc[ muchia ]n dung[ ca iedul s[lbatec?
C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Nu pot s-aleg... Alege\i voi... Uita\i-v[ colo,
sus, unde se sfr=e=te zidul de brazi, unde se prelinge un
nor vn[t...
TOADER: Da, vedem...
+TEF{NI|{: D-a lungul codrului este o f[=ie de piatr[...
NICHITA: Da, vedem...
1
Halca cerc de fier folosit la aruncarea din galop a suli\ei (joc ]n
mare cinste la turci.)

98

+TEF{NI|{: Acolo bate capra neagr[... Care din voi e

mai st[pn pe el ]nsu=i s[ ia pnda aceea...
NICHITA: Eu, m[ria-ta!
TOADER: Ba, eu!
C{T{LIN: Lua\i seama... Muchia aceea s[ tot fie de doi
co\i l[\ime =i d-a lungul ei pr[pastie dreapt[ =i adnc[. Cum
sunte\i voi pripi\i la izbnd[, un pas gre=it, =-a\i c[dea ca o
piatr[ ]ntr-o fntn[... pn[ jos, praf =i f[rme... Acolo e
nevoie de un om ]ncercat, a c[ruia inima nu sare de curaj, ci
a=teapt[ fiara ca un stei de piatr[. Nu e de ei, m[ria-ta... M[
duc eu!
NICHITA: Fire=te, iar el cnd e vorba d-o isprav[ mai de
seam[...
+TEF{NI|{ (pref[cndu-se): Fie! Dar a= fi vrut s[ vedem
pe ceilal\i ce pot...
TOADER: Cnd o s[ facem =i noi ]ncerc[ri d-astea?...
+TEF{NI|{ (printre din\i): Mai degrab dect nu crede\i!...
(C[tre Condrea, +earpe =i Ieremia.) Nichita =i Toader cu voi...
Lua\i-o iute la picior. }n curnd ve\i auzi de trei ori buciumnd... (Pleac[ Condrea, Ieremia, +earpe, Nichita =i Toader.) Ia seama, C[t[line... C[r[ruia e-a=a de ]ntuneoas[, c[
parc[ nu te-ai sui la lumin[, ci te-ai cobor] ]n iad... +i s[ dai
un chiot cnd vei ajunge... Nu-\i zic noroc, norocul e-n bra\ul
t[u...
C{T{LIN: Nu m[ rog de noroc...
+TEF{NI|{: Roag[-te!
C[t[lin: Norocul meu e m[ria-ta, =i pentru norocul meu
m[ rog.
+TEF{NI|{: +i pentru tine! Mai ales pentru tine! (C[t[lin
s-afund[ pe c[rarea care suie muntele ]n partea stng[.)
Vn[torii, pe aceea=i c[rare... +ti\i locurile...
UN VN{TOR: Cum s[ nu, m[ria-ta, c[ doar atta slujb[
am ]nv[\at de cnd eram d-o =chioap[.
+TEF{NI|{: H[ita=ii p-ast[lalt[ (arat[ c[rarea ]ntia din
partea stng[), care se las[ oblu... |ine\i coasta, ]n=irui\iv[... da\i gur[, suna\i din cornuri, b[te\i cu ciomegile =i cu
tipsiile... (Vn[torii =i h[ita=ii pleac[. C[tre boierii r[ma=i.)
99

Ah! Ce p[cat c[ n-a\i fost! Ah! ce p[cat!

PRC{LABUL PETRIC{: Cum sosi ol[cerul cu cartea
m[riei-tale, pornir[m, zi =i noapte, la drum ]ntins. Siretul
se umflase =i luase podul umbl[tor de la Ghertoape...
+TEF{NI|{: L-a= fi trecut ]not!
PRC{LABUL PETRIC{: Am pierdut dou[ zile...
+TEF{NI|{: Dou[ veacuri!
PRC{LABUL BALO+: Am pornit din Novograd cu zece
cai d-ai no=tri, =i am ajuns cu trei; =apte =-au tocit potcoavele,
au =chiopat =i i-am l[sat ]n drum...
+TEF{NI|{ (aprins): Le-a= fi turnat potcoave de argint,
numai s[ fi sosit la vreme!... A= fi topit coroana str[mo=ilor
mei... Singur, singur ]n tot sfatul, ca o oaie ]nconjurat[ de
lupi!
SP{TARUL HRAN{: Ei unsprezece, =i noi, trei...
+TEF{NI|{: +i cu mine, treizeci =i trei!... Unu =i unu, =i
nici unul cu mine... Destul am vorbit. La lucru!... Fiecare cu
al lui!... Apuca\i pe c[rarea asta... (arat[ c[rarea din stnga
care suie muntele) pn[ la o colib[ de cetini... Acolo e locul
vostru...
(Petric[, Balo= =i Hran[ se duc.)

SCENA V
+TEF{NI|{, MOGHIL{, ceva mai trziu, un ungur.

+TEF{NI|{ (tres[rind): Moghil[, tu e=ti? A= fi vrut cteva clipe singur... Singur sau cu tine e totuna... A! dup[ gndul t[u fuse... El =i-a ales locul... (S-aude un chiot dep[rtat.
+tef[ni\[ tresare.) Auzi?... A ajuns... S[ ne uit[m... }l vezi?...
Prinde cu ochii al doilea codru, pe a doua cut[, acolo unde
se coboar[ brazii verzi ca o oaste =i se ridic[ de cealalt[
parte ]ntuneca\i =i negri... Du-te pe linia dintre unii =i al\ii
pn[ sus... Apuc[ pe f[=ia ]ngust[ de piatr[ uscat[... Spre
vrf... }n cre=tetul pr[pastiei ce se deschide ]n genunea t[iat[
d-a curmezi=ul de un nor alb ca laptele... Nu-l vezi?
MOGHIL{: Ct un copil... St[ pe brnci... Se uit[ ]n adncime...
+TEF{NI|{: El este!... A! ha! (Rde nervos =i face semn cu
minile, ca =i cum ar pr[v[li pe cineva.) Ei, ai g[sit?
100

MOGHIL{: Da... un ungur.

+TEF{NI|{: Ei?
MOGHIL{: Un tlhar...
+TEF{NI|{ (repede): Toate p[catele i le iert...
MOGHIL{: Ca mitropolitul...
+TEF{NI|{: }l bag ]n Divan...
MOGHIL{: Asta s[ n-o faci. I-am f[g[duit 500 de galbeni, 250 ]nainte =i 250 de urm[... =i pe urm[ (pune mna
pe cu\it) s[-i d[m s[ nu mai aib[ nevoie de nimic =i de
nimeni...
+TEF{NI|{: S[-l ucizi?
MOGHIL{: Ca p-un uciga=!
+TEF{NI|{: Dar eu ce fac?
MOGHIL{: Crmuie=ti!
+TEF{NI|{: S[ vie ]ncoa.
MOGHIL{ (la c[rarea ]ntia, din dreapta): M[!...
(Apare ungurul ]mbr[cat ca vn[tor moldovenesc.)

+TEF{NI|{: O! mare =i urt e!... Ca vn[tor?

MOGHIL{: De s-o ]ntmpl[ s[-l vaz[, s[ nu se team[...
+tii tu cui sluje=ti?
UNGURUL: +tii...
(+tef[ni\[ tresare.)

MOGHIL{: +-ai s[ faci ]ntocmai?

UNGURUL: Minteni fac.
+TEF{NI|{ (dndu-i o pung[ cu bani): Cum miroase a
rachiu!
MOGHIL{: M[, vezi colo? Nu acolo... Mai la dreapta...
Mai sus...
UNGURUL: V[zt...
MOGHIL{: Tai codrii =i-i cazi drept ]n spinare.
(}i face semn de rostogolire.
Ungurul se duce p-a doua c[rare din stnga.)

+TEF{NI|{ (dupe ce a stat pe gnduri): Ah! ce-o fi f[cnd

Irma? O l[sai ]n cortul meu...
MOGHIL{: Vine, ]mbr[cat[ ]n haine de vn[toare...
Mogrdici dup[ ea...
101

SCENA VI
+tef[ni\[, Moghil[, contele Irmsky =i Mogrdici.

+TEF{NI|{: A! vii ca turturic[ u=oar[, ca o lumin[ de

var[ care ]nc[lze=te =i de=teapt[ firea posomort[! Aici (]ntinde bra\ele), fiar[ care ]mblnze=te pe cel mai hain vn[tor!
(O ridic[-n sus, o ]nvrte=te =-o s[rut[ ap[sat.)
CONTELE IRMSKY: Att sunt eu de fiar[ ct e=ti tu de
hain. (}l s[rut[.) Ce-ai s[ faci cu cu\itul?
+TEF{NI|{: S[... cnd te-i repezi la mine...
CONTELE IRMSKY: Atunci nu m[ repez...
+TEF{NI|{: M[ repez eu la tine... (O s[rut[.)
MOGRDICI: M[ uit =i nu-n\eleg! Frumos b[iat?... +i mam trezit d-o zi... Nici-o pic[tur[...
+TEF{NI|{ (pe gnduri): Cine-o fi oftat a=a de greu?...
MOGHIL{: }n ograda de la castel?
CONTELE IRMSKY: Da, cine-o fi oftat?
MOGRDICI: Cnd m[ muiase somnul?... Eu am oftat...
+TEF{NI|{: Tu? Ca un urcior spart =i aruncat ]n gunoi...
MOGRDICI: Oare! Se f[cea c[ Moghil[ ]mi luase berheciul... Eu trebuie s[ fi oftat... Tot drumul am oftat, c[ m[
doare furca pieptului... Pe la Iacobeni adormisem c[lare. Dormeam =i visam vise urte. Se f[cea c[-mi ]ntinde cineva o
can[...
MOGHIL{: Cu ap[...
MOGRDICI: Tu erai, diavole... +i eu, dup[ el... M[ neic[,
numai o dat[, numai o dat[ s-o pui la gur[... (+tef[ni\[
s[rut[ pe contele Irmsky.) Oare!... El ]mi f[cea cu mna... Eu,
dup[ el... (+tef[ni\[ s[rut[ pe contele Irmsky.) Ei! se-n-groa=e
gluma!... Pn[ ce-am venit ]n nas... Tu fuse=i, butie de
nicore=ti, c[ m[ lua=i de ceaf[...
MOGHIL{: Ca p-o crp[...
MOGRDICI: ...=i m-arunca=i ]ntr-o butc[... (+tef[ni\[
pune pe genunchi pe contele Irmsky.) A! drli-drli ha-ha!
Cogeamite vl[jganu ]n bra\ele lui vod[!... Cum ajunsei la
Hangu nici eu nu =tiu...
102

MOGHIL{: Cum deschideai ochii, ca un \ap: be-beheciu!... N-ai nici o m[sur[...

MOGRDICI: Ba am, cum s[ nu... De trei ori ca tine =i de
dou[ ori ca vod[...
+TEF[NI\[ (se scoal[ =i se uit[ ]ngrijat la muchia goal[):
Acolo... da, acolo...
CONTELE IRMSKY: Ce s[ fie acolo, m[ria-ta?
+TEF{NI|{: Semn de ploaie =i de vijelie!... S[-ncepem...
MOGRDICI (desf[cnd co=urile): S[-ncepem...
+TEF{NI|{: S[ sune buciumele...
(Moghil[ se duce pe ]ntia c[rare din dreapta =i apoi vine.
Se aud buciumele.)

MOGRDICI: Cotnar, Nicore=ti, Odobe=ti, Hu=i... Berheci... O! Berheciu e ca o fat[ mare, a=a se rumene=te ]n pahar...
(S-aud zgomotele h[ita=ilor. Din cnd ]n cnd trosnesc codrii.)

+TEF{NI|{ (agitat): Ascult[, drag[ conte, =i nu tres[ri!

Unde \i-e arcul =i tolba? Unde, toporul? Unde, cu\itele? S[
nu-\i tremure mna... S[ zboare s[ge\ile... S[-nfigi cu\itul
pn[ ]n pl[sele... O! ce fraged e=ti!...
CONTELE IRMSKY: Sunt rele fiarele voastre?
+TEF{NI|{ (din ce ]n ce mai agitat): O! nu! sunt blnde
=i dr[g[la=e! Mistre\ul umbl[ bini=or =-are din\ii ca ai t[i,
m[rg[ritare ]n=irate pe un fir de argint! Cerbul s-arunc[ blajin din muchie ]n muchie =i-are leag[n de m[tase ]n coarnele lui! Ursul e ca mo=neagul lui Dumnezeu, pe cine
]ntlne=te ]l strnge ]n labe, s[-i treac[ junghiul =i durerea
de mijloc! Zimbrul, dup[care s-a luat pecetea Moldovei, o
juc[rie care te gdil[ cu coarnele lui drepte =i ascu\ite! O!
dulcele meu copil, nu te teme de fiare, ci de om s[ te temi!...
(Se uit[ ]n stnga, la muchia goal[.) Ah! acolo!...
CONTELE IRMSKY: Ce este acolo, m[ria-ta?
+TEF{NI|{ : Semn de ploaie... O s[ plou[ cu lacr[mi...
CONTELE IRMSKY: A!
MOGHIL{: M[ria-ta!
MOGRDICI (bea): Ei, cum c[zui eu, neiculi\[!... S[-mi
rup nasul, =i mai multe nu...
103

+TEF{NI|{ : C[ omul este o fiar[ pe care n-a ]mblnzito veacurile... Ascult[ h[ita=ii =i ascult[ =i fiarele... Care url[
mai frumos?... Ele fug =i zgomotul lor este fuga dezn[dejdii!
Ei hauie a bucurie! Ele stau retrase ]n codri, ei vin de la sate
=i ora=e =i le scormonesc vizuinele! Ele se ap[r[, ei izbesc!
Dumnezeu a f[cut pe om pr[dalnic =i cumplit... Iac[ toporul
acesta... }l vezi ce coad[ are?... S[-l ]nvrtesc cu mnie, =i
coada lui va cre=te, =i gura lui va despica tidva fiarei care
pnde=te acolo!
MOGHIL{: M[ria-ta! M[ria-ta!
+TEF{NI|{ (]ncet =i nervos): Nu mai ajunge!
CONTELE IRMSKY: Cine s-ajung[?
+TEF{NI|{ : Fiara!... +i nu se mai sfr=e=te!...
CONTELE IRMSKY: Ce s[ se sfr=easc[?
+TEF{NI|{ : Vn[toarea!
MOGRDICI: Ba s[ \ie! De ce s[ se sfr=easc[? Abia am
]nceput. De ce-am venit la vn[toare? S[ vn[m! (Bea.
Mogrdici e cam ame\it.)
+TEF{NI|{ (mai domol): Mul\i vneaz[ ca tine =i sentorc acas[ cu vnat =i cu nume...
MOGRDICI: Dac[ au noroc... La vn[toare este a=a: S[
tragi =i s[ nimere=ti... Ba nu... S[ nemere=ti =i s[ tragi! (Bea.
S-aud trosnituri care s-apropie.) Ce s[ fie?
MOGHIL{: Un cerb.
MOGRDICI: Oare!
+TEF{NI|{ (privind ]n gol): Ce, \i-e fric[?
MOGRDICI: Mie? A= vrea s[ vie! (Bea.)
+TEF{NI|{ : Ce-ai face?
MOGRDICI: M-a= face mort, de n-a= muri. (Bea.)
+TEF{NI|{ : Moghil[, un pahar de vin... Mi-e frig...
MOGHIL{: Cotnar?
+TEF{NI|{: Da... Poftim, conte, pe scaunul Moldovei...
(}i arat[ un bu=tean.)
CONTELE IRMSKY: O! frumoas[ =i mndr[ e Moldova!...
Cu codrii ei de pomi roditori... Cu cmpiile ei aurite... Cu
coastele ei cu fn de flori mirositoare...
MOGHIL{: O=tile voastre, cnd n[p[desc vara, nu-=i iau
104

de mncare =i se nutrec cu prune, mere =i pere... c[ de multe

ori pier de pntec[rie...
MOGRDICI: Oare!
+TEF{NI|{ (privind ]n gol): Bogat[, bogat[ =i frumoas[...
Zgrii p[mntul, =i grul ]\i d[ la bob treizeci de boabe,
secara treizeci =i cinci, orzul =aizeci =i meiul peste trei sute...
CONTELE IRMSKY: A= vrea s[ fiu moldovean!
MOGRDICI: M[ crezi? Eu a= vrea s[ fii moldoveanc[!
+TEF{NI|{: De ce, Mogrdici?
MOGRDICI: Toat[ ziulica a= \ine-o pe genunchi... Drlidrli, ha-ha... (S-aude o trosnitur[ ]n apropiere.) Ce s[ fie?
MOGHIL{: Ursu!
+TEF{NI|{: Toporu!
MOGRDICI (uitndu-se ]n stnga): O! ct[ dihania!
Patruzeci de mucenici... \ine\i-m[... Ah! mor! (Cade le=inat.)
CONTELE IRMSKY: Ce faci, m[ria-ta? (Contele Irmsky cade
]n genunchi, tremur[ =i-=i acoper[ fa\a cu minile. Ursul
morm[ie =i s-apropie. Moghil[ cu toporul ]n dreapta =i cu stnga \ine pe +tef[ni\[.)
MOGHIL{: M[ria-ta, e primejdie... Primejdia e a mea!
+TEF{NI|{ (smucindu-se din mna lui Moghil[): Fiara la
fiar[!... Mi-e sete de snge!... (+tef[ni\[ ]nvrte=te toporul.)
S-a ridicat ]n dou[ labe... A!... S-a umflat!...
(S-aude un r[cnet =i-o lovitur[ seac[ ]ntre brazi.)

MOGHIL{ (din desi=): M[ria-ta!

+TEF{NI|{(venind cu mna sngerat[ =i galben la fa\[):
S-a ispr[vit! (Tres[rind.) Nu ]nc[! (Se uit[ spre muchie.) Acolo... Tot acolo!... Un pahar de vin... (Bea.)
CONTELE IRMSKY (tremurnd): A trecut ceasu-[l r[u!
(}l mngie.)
+TEF{NI|{: Nu ]nc[... Va trece!
CONTELE IRMSKY: Snge? E=ti r[nit?
MOGHIL{: Sf=iat?
+TEF{NI|{: Zgriat... nimic...
MOGHIL{: S[ te sp[l...
+TEF{NI|{: O! s[ m[ speli...
MOGHIL{: S[ te leg...
105

+TEF{NI|{: Leag[-m[ =i nu m[ sp[la!

MOGRDICI (se dezmetice=te =i se uit[ ]n stnga): S-a
sfr=it?... Iar ]l v[z, iar mor! (Cade pe spate.)
+TEF{NI|{ (uitndu-se la muchie): O! oh! mi-nghea\[
sngele!... Fiara pnde=te!... S-arunc[!... (face semn cu mna
dreapt[, ca =i cum ar rostogoli pe cineva. S-aude un r[sunet
departe.) Ah! a! a!
(}ncepe s[ rz[ =i s[ se strmbe epileptic.)

CONTELE IRMSKY: Ce ai, m[ria-ta? (+tef[ni\[ rde nervos.)

MOGHIL{: I-a f[cut r[u lupta cu ursu... (+tef[ni\[ rde.)
CONTELE IRMSKY: Nu, necontenit s-a uitat ]ntr-acolo...
MOGHIL{: |i s-a p[rut!
+TEF{NI|{ (ostenit): S[ m[ odihnesc... (}i curg lacr[mile.)
D-acum ]ncolo... s-a dus... s-a dus... s-a dus... (S-a=az[ p-un
butuc.) Vn[toarea a ]nceput... De azi, cine m-ar ]ntrece la
vn[toare?
CONTELE IRMSKY (]l mngie): M[ria-ta, ai ucis o fiar[...
+TEF{NI|{: Dou[!... Oleac[ de...
CONTELE IRMSKY: Ap[?
+TEF{NI|{: Vin!
MOGHIL{ (plecndu-se la urechea lui +tef[ni\[): Doamne,
e=ti ca un copil!
+TEF{NI|{: Am fost!... Puiul de lup, cnd d[ de snge,
las[ \\a lupoaicei =i e lup!... Pr[pastia s-a c[scat... =i l-a
]nghi\it... =i s-a dus...
CONTELE IRMSKY: Cotnar?
MOGHIL{: Da, cotnar.
+TEF{NI|{: ... S-a dus ]ntr-o clip[... +i clipa aceasta o
v[z necontenit!
CONTELE IRMSKY (dnd paharul domnului): Ce vezi,
m[ria-ta? (}l mngie.)
MOGHIL{: Nimic!
MOGRDICI (se dezmetice=te =i se ridic[ ]n =ezut): Ce
face?... Voi be\i =i eu nu?
+TEF{NI|{: Sufletul meu ostenit plute=te pe supt cetin106

ii de brazi, singur, ca un cuc care taie aerul =i nu i s-aude

zborul!... Moghil[, un pahar...
(S-aude trosnind prin desi=.)

MOGRDICI: Oare! Cine s[ fie?

MOGHIL{ (]ncet, lui +tef[ni\[): Ungurul...
+TEF{NI|{: Adev[rata fiar[! Toporul!
MOGRDICI: Nu mai spune, iar mor... (Iar cade pe spate.)
MOGHIL{ (tr[gnd cu\itul): S[-i dau =i r[m[=i\a.
+TEF{NI|{ (trist): S[ nu-l ]n=eli...
(Moghil[ s-aude prin brazii din stnga.)

MOGHIL{: Ia-o ]nainte...

(+-aude un r[cnet =i o c[dere.)

+TEF{NI|{: Pl[tit...
CONTELE IRMSKY (tres[rind): Ce, m[ria-ta?
+TEF{NI|{ (pe gnduri): +i r[m[=i\a...
MOGHIL{ (se ]ntoarce galben ca ceara): L-am trt ]n
desi=...
CONTELE IRMSKY: Pe cine?
MOGHIL[: Pe fiar[...
MOGRDICI (dezmeticindu-se =i bnd): Vn[toare or foc...
Nu po\i s[ bei un paar ]n tihn[...
+TEF{NI|{ (lui Moghil[): Ai ucis ca =i mine... |i-a sf=iat
mna...
MOGHIL{: Nu, m-a stropit...
+TEF{NI|{: Spal[-te =i nu te lega... Tu nu vezi clipa pe
care o v[z eu necontenit... (Se uit[ drept ]nainte =i face cu
mna semnul rostogolirii.)
MOGHIL{ (]ncet, c[tre contele Irmsky): Irma, ce te ui\i
a=a?... Ni\ic[ ap[, s[-mi sp[l cu\itul...
+TEF{NI|{ (uitndu-se \int[): Ochii de mi i-ai scoate, =i
tot am s[ v[z ]naintea lor omul =i pr[pastia...
MOGHIL{: N-asculta, Irma... n-ai s[ ]n\elegi nimic... E
cam bolnav m[ria-sa... Frigurile ]ntiului urs pe care-l ucide...
+TEF{NI|{ (ab[tut): Da, da, sunt cam bolnav... S[ sune
buciumele... S[ ]nceteze vn[toarea...
(Moghil[ iese pe c[rarea ]ntia din partea dreapt[
=i porunce=te s[ buciume.)

MOGRDICI (de=teptat din ame\eal[): Ce-o mai fi =-asta?

107

+TEF{NI|{: Ziua d-apoi, cnd se vor scula mor\ii din

morminte!
(Moghil[ revine.)

MOGRDICI (d[ s[ se scoale =i nu izbute=te): S[ se scoale

cine o putea...
(S-aud ]n dep[rtare cetele de h[ita=i
=i de vn[tori cntnd din amndou[ p[r\ile.)

+TEF{NI|{: +i ei au ]ntins curse fiarelor... F[r[ ei n-am fi

ucis... Dar ei au poft[ de cntat =i cnt[ frumos... Ia! s[
ascult[m!... (S-aud cntecele. Vorbele nu se deslu=esc.) Cei
cari urlau adineauri au glas de ]ngeri... }n om e un ]nger =-un
demon... Mul\imea crede c[ ]ngerul st[ la dreapta =i demonul
la stnga... E una =i aceea=i, pretutindeni =i totdeauna:
f[\[rnicia!
MOGHIL{: Cu demonul crmuie=ti, cu ]ngerul te
crmuie=te.
+TEF{NI|{V (spre Irmsky): Vino =ncoa, demone!... Ce
te ui\i? (Irma se uit[ la Mogrdici.) A adormit... S[ se scoale
cine o putea... Adu mijlocul s[ \i-l cuprinz, =i capul, =i ochii,
=i gura, =i p[rul cu miros de rozmarin... Aici... a=a, a=a...
bine... (Irma se a=az[ lng[ dnsul.) De un an nu te-am alintat, demon de care ]ngerului meu i-e dor... Moghil[, s[rut[
mna asta... Joac[-te cu mna ei... (Moghil[ ]i s[rut[ mna.)
Ia seama... Pn[ aici e voie... Mai departe dai peste demonul
meu...
MOGHIL{: Nu te teme... Eu nu sunt ca albinele, s[-mi
moi botul ]n orice floare... Contele Irmsky: A=a-mi place,
st[pne, cnd rzi, cnd m[ s[ru\i, cnd e=ti un om ca to\i
oamenii...
+TEF{NI|{: Sunt domn... +i nu mai sunt om ca to\i oamenii de azi ]nainte...
(}ncep s[ s-adune oamenii.)

108

SCENA VII
Cei de sus =i logof[tul TROTU+ANU, vornicul C{R{B{|,
paharnicul S{CUEANU.

MOGHIL{ (]ncet, lui +tef[ni\[): M[ria-ta, boierii!

+TEF{NI|{: Bine... Las[... O! ho! iaca =i Trotu=anu, =i
C[r[b[\, =i S[cueanu... Acum v[ ]ntreb: a\i avut noroc la
vn[toare?
VORNICUL C{R{B{|: Trotu=anu a s[getat un cerb de
zece ani... +i ce falnic ]=i purta coarnele cu zece ramuri...
LOGOF{TUL TROTU+ANU: C[r[b[\ a ucis cu toporul un
zimbru... V[rsa c[p[i din ochi... Cnd se n[pusti, zisei: S-a
sfr=it cu C[r[b[\! +i C[r[b[\ crescu ]nc[ p-att ct e, =iodat[ f[cu he!... +i drept ]ntre coarne ]l nimeri...
+TEF{NI|{: Cine ucide oamenii... u=or la fiare...
S[cueanu?
VORNICUL C{R{B{|: Un \ap negru.
PAHARNICUL S{CUEANU: Dar m[ria-ta?
+TEF{NI|{: Un urs...
CONTELE IRMSKY: O! ct[ dihania!
LOGOF[TUL TROTU+ANU (lui +tef[ni\[): E=ti r[nit la
mn[?
+TEF{NI|{: A, zgriat... Cnd a c[zut, =i-a prelins
ghearele... Veni\i s[-l vede\i...
TO|I: O! o!

(Se duc =i-l privesc.)

(Revin ]n scen[.)

VORNICUL C{R{B{| (lui Moghil[): Dar tu, voinice?

CONTELE IRMSKY: +i el a ucis ceva... Ce-ai ucis?
MOGHIL{ (]ncurcat): Eu? Nimic...
VORNICUL C{R{B{|: E=ti plin de snge...
MOGHIL{: A! da! un lup!
VORNICUL C{R{B{|: P-aici, lupi?... Nu prea sunt...
(Mogrdici sfor[ie.)

+TEF{NI|{ (repede): S[cuene, ia doi vn[tori =i c[ra\i

109

pe Mogrdici ]ntr-un cort, dar ]ntr-un cort cu merinde =i cu

vina\uri...
(}l iau de mini =i de picioare =i-l duc.)

Mogrdici (ame\it): Bini=or, Moghil[, c[-mi ver=i berheciul...

(S-aude ]n codru comisul C[\eleanu.)

COMISUL C{|ELEANU: M[! n-a\i dat de C[t[lin?... N-a\i

v[zut pe C[t[lin, m[? (Intr[ ]n scen[ ]ntr-un suflet.) Ah!
m[ria-ta, se vorbe=te c[...
+TEF{NI|{ (tres[rind =i c[utnd ]n jos): Ce se vorbe=te?
Cine vorbe=te?
COMISUL C{|ELEANU: Dar nu se poate, ar fi prea mare
nenorocirea =i prea nedrept cerul cu bietul Arbore!... S-a
r[spndit zvonul c[ ar fi c[zut ]n pr[pastie...
(To\i tresar.)

+TEF{NI|{ (uitndu-se piezi= =i pe subt gene): Cine?

COMISUL C{|ELEANU: C[t[lin!
VORNICUL C{R{B{|: C[t[lin?
+TEF{NI|{: S[ fi c[zut?... C[t[lin?... El, care s[rea din
stei ]n stei, care urca muchea ca o capr[ s[lbatic[?... +i ziua
la miaz[ mare?... Nu se poate...
VORNICUL C{R{B{| (printre vn[tori): M[, nu =ti\i de
urma lui C[t[lin?... Nici voi?... Nimeni?...
UN VN{TOR: Ba mie mi-o spus Ion, =i lui Ion i-o spus
Dragu, =i lui Dragu i-o spus a lu Maftei c[ s-ar fi auzit di pi
muchia =eea o uruitur[ ca =i cum s-ar fi n[ruit to\i bolhanii.
Cic[ ar fi dat boierul de-a berbeleacul... Apoi d[, a hi, n-a
hi...
+TEF{NI|{ (agitat): S[ mai sune buciumele de adunare...
Buciuma\i, m[i!... Buciuma\i... Mort d-ar fi, s[ auz[!... (Vede
pe Arbore viind.) +iiit!

110

SCENA VIII
Cei de sus =i LUCA ARBORE.

+TEF{NI|{: Pe unde ai fost, Arbore?... E=ti bine?... N-ai

auzit nimic? Adic[ ce s-auzi?... E=ti bine?...
ARBORE (vesel): M[ria-ta m[ cerceteaz[?... Oh! bunul
meu domn! (}i ia mna =i i-o s[rut[. +tef[ni\[ se ]ntoarce cu
spatele la el.) De se posomor[=te cerul, pl[m[de=te bog[\iile,
de iese soarele, cresc bog[\iile!
+TEF{NI|{: De ce n-ai stat pe lng[ mine?
ARBORE: Nu voiam s[ turbur petrecerea m[riei-tale... Am
colindat codrul... Dup[ ce m-am desp[r\it de C[\eleanu, am
num[rat =iragurile de brazi... Voiam s[ uit...
+TEF{NI|{: Ce?
ARBORE: C[ nu-mi r[spunse=i azi-diminea\[...
+TEF{NI|{: O! buciuma\i, m[i... buciuma\i... mort d-ar
fi...
ARBORE: Cin s[ fie mort? (Mirat.) De ce l[sa\i capetele
]n jos?... S-a ]ntmplat ceva? +i cui?... Nu v[z pe Petric[, =i
Balo=, =i Hran[... }ncotro au apucat?... P-aici?... De ce nu
vin?... Buciuma\i, m[, cu to\i dodat[... Trotu=ene, ce s-a
]ntmplat?... C[r[b[\, taci =i gfi ca la r[zboi ]nainte d-a
]ncepe b[t[lia...
(Se uit[ la to\i.)

LOGOF{TUL TROTU+ANU: Z[d[rnicia z[d[rniciilor =i

toate sunt z[d[rnicii...
ARBORE: Nu pricep...
VORNICUL C{R{B{|: Bine-ar fi...
ARBORE: A! a!... Nu se poate...
+TEF{NI|{: Ce nu se poate, Arbore?...
ARBORE (caut[ cu ochii): B[trn, neghiob, m[ria-ta... Nici
pe copiii mei nu-i v[z... A! nu, nu!... Ei, ca totdeauna, cei
dinti la n[val[, cei din urm[ la ]ncetare... C[t[lin... (Mi=care

111

]ntre boieri.) Ce v[ turbura\i?... C[t[lin... (Se uit[ la boieri.)

S-a luat dup[ mine =i m-a ]ntrecut, Toaer dup[ C[t[lin, =i-o
s[-l ]ntreac[. Nichita dup[Toader, =i o s[ le ias[ ]n frunte...
C[t[lin merge fluiernd pe muchia pr[pastiilor... (Se uit[ la
boieri.) Toader, =i pe funie... Nichita p-o muchie de cu\it...
(Tres[rind.) }n codrii no=tri nu e fiar[ pe care s[ n-o r[puie,
nici ]ntunecime pe care s[ n-o p[trunz[... Mai u=ori ca fulgul
=i mai tari ca o\elul... Nu e a=a, m[ria-ta... c[ i-ai v[zut ]n
Muntenia pn la Trgu=or...
+TEF{NI|{ (se reazim[ d-un brad =i-=i ]ntoarce capul):
Da, da...
ARBORE (sim\ind ]nceputul unei temeri): Nu-i a=a,
C[r[b[\... c[... tu... i-ai ]nv[\at me=te=ugul...
VORNICUL C{R{B{|: Da, da, voinicii t[i deschid prtii
printre du=mani ca-n z[pada moale... oh!...
ARBORE: A! iat[ o ceat[ care s-apropie... (Se uit[ spre
dreapta.) Ce p[catele, m-au l[sat ochii! S-a oprit... se
despart... Trei au apucat ]nti... Ceilal\i, care duc ceva pe
umeri, au r[mas mai la urm[... E Petric[... =i Balo=... =i
Hran[... (]ndoial[-i cre=te.) To\i, Balo=?... Petric[, to\i?...
PRC{LABUL PETRIC{: Aproape to\i...
ARBORE (emo\ionat): Cine lipse=te?
SP{TARUL HRAN{: Unul, numai unul, =i parc-ar lipsi o
mie! (Hran[ l[cr[meaz[.)
ARBORE (]ndurerat): U! u! Toaaader! Nichiiiita! U! u!
(S-aude r[spunzndu-i din codru: u! u!...) Mi-a ]n\eles glasul!... E Nichita!... Ah! sunt ei! (Se repede la +tef[ni\[.) Crede
la un b[trn, m[ria-ta!
+TEF{NI|{ (muncit =i concentrat): A=teapt[... Nu e nimic,
Arbore...
ARBORE: Crezusem... Dar nu crezusem nimic... Vin
gr[mad[... Duc un vnat pe umeri...
+TEF{NI|{: Un vnat...
ARBORE: Prea vin ]ncet... M[[[, aici sunt t[tarii, porni\i
ca la b[t[lie!... E cine s[-mi ]nchiz[ ochii, pustii de ochi se
umezesc de bucurie.. (Se =terge la ochi.) A! Nu v[z pe C[t[lin!
Doar Toader =i Nichita... Oh! b[trn nesocotit!... Trebuie s[
112

vie mai la urm[... (Se uit[ la boieri =i-i vede ]ncremeni\i cu

ochii ]n jos.) Ce?... (Intr[ Toader =i Nichita =i pun la p[mnt o
n[s[lie de cetini. +tef[ni\[ tresare =i ]ncle=teaz[ pumnii.) A!
tustrei?...
NICHITA: Da, tat[, tustrei... Iac[ p-al treilea... (Izbucne=te
]n plns.)
ARBORE (cu spaim[): R[nit?
TOADER (plngnd): Mort!
ARBORE (zdrobit de durere): Ah! Doamne, ce \i-am f[cut
=i ce mi-ai f[cut?
+TEF{NI|{: Cine? Eu?
MOGHIL{ (]ncet =i aspru): Ce faci?
ARBORE (]=i rupe ]ncheietorile de la gt): Aer! aer!... Eadev[rat?... Nu face nimic, Toadere! Nu face nimic, Nichita!... Nu face nimic, m[ria-ta!... Dumnezeu a dat, Dumnezeu
a luat, fie numele Domnului (+tef[ni\[ tresare) ]n veci binecuvntat!... Mie mi s-au dus bra\ele =i ochii, m[riei-tale cea
mai tare plato=e de o\el =i-un osta= drept credincios... Dacum soarele va arde capul meu... pe ploaie =i pe viscol nul voi acoperi... pn[ voi ]nchide ochii =i se va deschide
p[mntul!... Adev[rat c-a murit?... +i nu plng... Uita\i-v[
la mine, c[ nu plng, c[ nu pot s[ plng!... }mprumuta\i-mi
lacr[mile voastre s[ plng la capul lui C[t[lin al meu!... O
lacrim[... numai una! Ah!... (Cade gr[mad[. Boierii plng.)

113

ACTUL III
O tind[ ]n castelul din Suceava. Lai\e pe p[r\ile laterale. }n fund,
dou[ rnduri de stlpi sub\iri sus\innd o friz[. Stilul ogival. Dup[ stlpi
se v[d coridoare pierzndu-se. Pe pere\i, arme, str[chini =i oale, =erpare, furci, fuse =i =tergare. Intrare prin fund. Alte dou[ intr[ri, una ]n
dreapta =i alta ]n stnga. }n mijloc, mai multe scaune, unul ceva mai nalt.

SCENA I
+TEF{NI|{ =i DOAMNA TANA.
(+tef[ni\[, ]ntr-o tunic[ de catifea ca vi=ina putred[. Pe =oldul stng,
un pumnal. Doamna Tana, ]mbr[cat[ ]ntr-un vestmnt ]nchis,
cu guler =i mnicu\e de dantel[.)

DOAMNA TANA: Te-a= asculta... F[g[duie=te-mi c[ vei

izgoni pe contele Irmsky...
+TEF{NI|{: Nu-\i f[g[duiesc...
DOAMNA TANA: Ce te leag[ de el?
+TEF{NI|{: Nimic =i multe...
DOAMNA TANA: Nu po\i f[r[ el... Diminea\a, la prnz,
la cin[, noaptea o! mai ales noaptea! cu el mereu... +acum m[ prinz c[ tot la el te duceai... Nu-i ie=i din vorb[...
+i te lauzi cu voin\a!
+TEF{NI|{: Vorba lui nu-mi stnjine=te voin\a mea. El
nu se amestec[ ]n trebile \[rii... Fac ce cred, cred ]n ce fac =i
vreau =i pot orice ]n Moldova!... Dac[ cu ajutorul lui
Dumnezeu sunt toate ]n \ara asta, f[r[ ajutorul lui, =i numai
din voin\a Domnului, toate se sf[rm[! Tana, nu pot s[ te
schimb din femeie ]n b[rbat... numai att!
DOAMNA TANA: Nici pe conte, din b[rbat ]n femeie...
+TEF{NI|{: De unde =tii?... H]... +i ce-\i pas[ de contele
Irmsky?
DOAMNA TANA: Mie?... Zise=i s[ ]mp[rt[=esc din puterea
ce o ai de la legi =i de la datini str[mo=e=ti... +i eu att ]\i
cer, =i nu vrei, =i nu po\i s[ vrei, c[ci supt domnul atotputernic e un om f[r[ puteri care mestec[ puterea cuminte =i
lini=tit[ cu zvcnirile copil[re=ti!
114

+TEF{NI|{: M[ faci s[ rz, Tana...

DOAMNA TANA: +i tu pe al\ii...
+TEF{NI|{: Pe cine?
DOAMNA TANA: Pe boieri!
+TEF{NI|{: Pentru mojici, boieri... pentru domn, una...
(Se uit[ la pumnal =i se joac[ cu el.)
DOAMNA TANA: La ce te ui\i?
+TEF{NI|{: Citesc o hot[rre...
DOAMNA TANA: Trecut[ or viitoare?
+TEF{NI|{: Ce-mi pas[ de trecut!... Ce-a fost nu mai
este...
DOAMNA TANA: Da, da, ce-a fost nu mai este!... Alexandru cel Bun, care a ]ntocmit Moldova de jos =i pn[ sus,
+tefan cel Mare, care mi=c[ tocmirea lui Alexandru,
]nsufle\ind-o cu sufletul lui, biruind =i ]ntinznd st[pnirea
ei peste sate, ora=e =i cet[\i... dorm somnul de veci ]n criptele
m[n[stirilor... Au fost, nu mai sunt... Oase, \[rn[, puzderie, trecut!
+TEF{NI|{ (uitndu-se la pumnal): Da, da...
DOAMNA TANA: La ce te ui\i?
+TEF{NI|{: Citesc cronica \[rii... Oh! ]nceputul a fost
greu!...
DOAMNA TANA (uitndu-se \int[ la +tef[ni\[): Am auzit
c[ bietul C[t[lin pndea p-o muchie ]ngust[ ]nainte d-a se
pr[p[di...
+TEF{NI|{ (tres[rind): Da... El =i-a fost ales locu...
DOAMNA TANA: ...c[ de la m[ria-ta se z[rea la el =i de la
el la m[ria-ta...
+TEF{NI|{: A=a e...
DOAMNA TANA: Ei, cum se pr[v[li ]n pr[pastie cel mai
viteaz din osta=ii \[rii?
+TEF{NI|{: Nu =tiu...
DOAMNA TANA: Nu-l vedeai?
+TEF{NI|{: Ba da...
DOAMNA TANA (ca =i cum ar rostogoli pe cineva): Nu l-ai
v[zut cnd...
+TEF{NI|{ (repet[ semnul rostogolirei): Nu!
115

DOAMNA TANA: P[cat!

+TEF{NI|{: P[cat!
DOAMNA TANA: Era ]nalt[ stnca?
+TEF{NI|{ (prins de vorb[, r[spunde ca un copil): O!
]nalt[...
DOAMNA TANA: Era adnc[ pr[pastia?
+TEF{NI|{: O! adnc[...
DOAMNA TANA (repede): +i cum s-a pr[v[lit?
+TEF{NI|{: A=a!
DOAMNA TANA (izbucnind): Da?
+TEF{NI|{ (trezindu-se): Ce?
DOAMNA TANA: Nimic... +i s-a g[sit =i-un om ucis,
]mbr[cat ]n haine de vn[tor, aproape de locul unde pndeai m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Se zice...
DOAMNA TANA: Un ungur, un tlhar, =i asupra lui 250 de
galbeni...
+TEF{NI|{: Se zice...
DOAMNA TANA: Cum se zice?... To\i boierii mi-au spus...
+TEF{NI|{: Ei da, a=a e!
DOAMNA TANA: De unde at\ia bani la un om de teapa
lui? O comoar[ pentru un s[rman... +i cum de =i-a luat comoara la vn[toare?
+TEF{NI|{ (pierznd r[bdarea): Eu =tiu?
DOAMNA TANA: Era ucis de curnd...
+TEF{NI|{: De unde =tii?
DOAMNA TANA: Sngele abia se ]nchegase... +i m[ria-ta
erai acolo, cu Moghil[ =i Mogrdici =i cu contele Irmsky, de
peste un ceas... Cum de n-ai auzit nimic?
+TEF{NI|{ (izbucnind): Ce vrei s[ zici?... C[ pe C[t[lin
l-am... (Ca =i cum ar rostogoli pe cineva.)
DOAMNA TANA: A! nu!... b[rbatul Oanii... unchiul m[rieitale... cel mai bun vn[tor... cel mai mndru osta=... c[pitanul
copiilor de cas[... O! nu!...
+TEF{NI|{ (iritat): Atunci?... Ah! muiere!...
DOAMNA TANA: Ce-\i pas[ de trecut! Ce-a fost nu mai
este!
116

+TEF{NI|{ (concentrat): Teme-te de mnia domnului

ca de urgia lui Dumnezeu!
DOAMNA TANA: Nu m[ tem de domn, c[ci nu m[ tem de
om!
+TEF{NI|{ (scos din fire, trage pumnalul): Uf! Tana!...
(Tana se desface la piept.) S[ ne ]mp[c[m, Tana...
DOAMNA TANA: Contele Irmsky, peste grani\[...
+TEF{NI|{: Niciodat[, m[ ]n\elegi?... Niciodat[! (Iese
prin stnga.)
DOAMNA TANA (emo\ionat[): Cu asemenea domni se duc
popoarele de rp[! (+-acoper[ fa\a. Cade pe scaunul cel mai
nalt.)
SCENA II
DOAMNA TANA =i NICULINA.

NICULINA (intr[ prin fund): Doamna plnge?... O!... buna

noastr[ doamn[!... Cine s[ fi fost a=a de p[gn ca s[-ntunece
pe cea mai str[lucit[ stea de pe cerul Moldovei?... Domni\[,
plngi?... De ce?
DOAMNA TANA (=tergndu-se la ochi): M[ gndii l-alde
p[rin\i... la Neagoe Basarab =i la Despina-doamna... Cum
stau lungi\i ]n m[n[stire, cu fa\a ]n sus, lini=ti\i, ]n tihn[, mi
s-a p[rut c[-i aud vorbind: Tu dormi, Despino? Da,
doamne! Dar tu? +i eu dorm lng[ tine, c[ mult te-am
iubit... +-a=a, r[scolind trecutul, sim\ii c[ m[ ]neac[
lacr[mile binef[c[toare...
NICULINA: Auzii =i pa=ii cuiva... Cine fuse?
DOAMNA TANA: +tef[ni\[...
NICULINA: Domnul?... A!...
DOAMNA TANA (o prive=te lung): Ce fac fetele?
NICULINA: Lucreaz[ =i vorbesc.
DOAMNA TANA: Ce vorbesc?
NICULINA: Vorbesc ]ncet, c[ nu le-auzi... Cteodat[ ofteaz[ =i privesc furi= la Oana, care toarce =-amestec[ fuioarele de in cu cele de ln[...
117

DOAMNA TANA: O! biata Oana!... +i de ce veni=i, Niculino?

NICULINA: M[ cere taica pn[ mine...
DOAMNA TANA: Pn[ mine?... Du-te... Postelnicul
+earpe e un om ]ntreg la minte, =tie ce face... S[ nu m[ ui\i,
Niculino...
NICULINA: Pn[ mine?
DOAMNA TANA: +i un te duci?
NICULINA: La tu=a...
DOAMNA TANA: +i cnd vei fi departe, departe, s[ te
gnde=ti la mine...
NICULINA: Departe?... Ct ai arunca cu s[geata de dou[
ori, att e de la castel pn[ unde m[ duc...
DOAMNA TANA: Du-te =i trimite-mi pe Oana... S[ te
s[rut... (O s[rut[ =i-o trec racr[mile.)
NICULINA: O! iar?
DOAMNA TANA: Mi-adusei aminte de sor-mea Ruxandra... Eram mici =i puneam minile cruce pe piept, =i ziceam:
Eu seam[n cu mucenica Barbura, =i ea: Eu seam[n cu
sfnta ]mp[r[teas[ Elena. }nc[ o dat[...
NICULINA: Da, dar s[ nu-\i mai aduci aminte de nimic...
(O s[rut[ =i pleac[. Doamna Tana se uit[ dup[ ea.)

DOAMNA TANA: Ah!

SCENA III
DOAMNA TANA, OANA =i mai trziu +TEF{NI|{.
Doamna Tana =ade pe scaunul cel nalt. Oana intr[ prin fund,
]mbr[cat[ ]n negru, tras[ la fa\[, galben[, cu p[rul ]nc[run\it, despletit,
t[iat pu\in =i l[sat pe spate. Oana s[rut[ mna doamnei =i-o aduce la
frunte. Doamna o s[rut[ de mai multe ori.

OANA: De ce ai ochii ro=ii?

DOAMNA TANA: De mine te-ngrije=ti?
OANA: Dar de cine? Pe cine mai am pe p[mnt?
DOAMNA TANA (trecndu-i mna prin p[r): A=a se juca
prin p[rul t[u +tefan cel Mare...
118

OANA (tresare): Doamn[!... Ast-noapte mi-a venit ]n vis,

=i cu glasul lui din b[t[lii ]mi zise: Tu dormi, Oan[? =i C[t[lin
plnge! S[rii ]n sus. Mi se b[tea inima. Pusei capul pe pern[.
}nchisei ochii. +i cum m[ fur[ somnul, veni din nou de
ast[ dat[ c[lare =i-mi zise: Tu dormi, Oan[, =i C[t[lin
doarme de veci! +i un urlet se puse de la miaz[noapte. Tu
dormi, Oan[, =i viforul care a ]nceput va r[sturna cl[direa ce
v-am l[sat mo=tenire vou[ =i \[rii! M[ de=teptai. }ncremenisem... M-apuc[ fiorii cnd m[ gndesc c[ jum[tate din
via\a noastr[ e somn... Dac[ o mai veni?... O!...
DOAMNA TANA: S[ nu mai vorbim de vise...
OANA: Nu, s[ nu...
DOAMNA TANA: Mi-aduc aminte c[ ]ntr-o zi ]mi zise=i:
Irmsky e supt ]n talie, s[-l frngi, =i gros ]n =olduri...
OANA: A=a mi s-a p[rut... Am fost rea... M-a pedepsit
Dumnezeu...
DOAMNA TANA: N-ai fost rea... L-am v[zut chiar ]n noaptea aceea ]n bra\ele lui +tef[ni\[... Irmsky e femeie!
OANA: A!... Maic[ a Domnului!... (Se ]nchin[.)
DOAMNA TANA: O femeie png[rind tronul =i \ara... Ceai face ]n locul meu?
OANA: A= ruga pe domn s-o lase...
DOAMNA TANA: +i pe domn...
OANA: L-a= ierta =i l-a= iubi!
DOAMNA TANA: Dar cnd domnul ]\i r[spunde: Niciodat[!
OANA: L-a= ierta...
DOAMNA TANA: Tu l-ai crescut, l-ai mngiat, i-ai f[cut
juc[rii...
OANA: +i m[ mu=ca de de=te... =i m[ apuca de p[r...
DOAMNA TANA: Muma lui murise... I-ai fost mum[...
OANA: Oh! era mic =i b[lai, =i p[rea ca lumina candelei
de la sfnta fecioar[ Maria... +i cnd fratele meu, Bogdanvod[, se oprea la leag[nul lui, copilul se tr[gea speriat,
]nnodnd bra\ele pe dup[ gtul meu...
DOAMNA TANA: Da... da...
OANA: +i Bogdan se ducea =i zicea, zmbind: Copilul
119

t[u e r[sf[\at... +i sim\eam m[runtaiele-n mine... ca =i cum

l-a= fi n[scut eu!
DOAMNA TANA: Da, da, D-aia l-ai ierta...
OANA: Jur... c[ l-a= ierta =i f[r[ asta!
DOAMNA TANA: Dar fiind so\ul t[u =i domnul \[rii?...
OANA: L-a= ierta =i l-a= iubi!
DOAMNA TANA (cu mnie): Orce-ar face =i orce \i-ar face?
OANA: E domn, e st[pn!
DOAMNA TANA (pe gnduri): E domn... e st[pn... Ce
vreme urt[... De dou[ zile plou[...
OANA: E bine pentru s[m[n[turile de toamn[...
DOAMNA TANA: A=a fuse ]n ziua vn[torii...
OANA: A! mai spune-mi, c[ de ]nchiz ochii =i ascult povestirea ta, sim\ c[ m[ rostogolesc =i eu cu el ]n negura
pr[p[stiii...
DOAMNA TANA: Avea ame\eli la adncimi?
OANA: A, nu! Ar fi trecut o genune p-o suli\[ moldoveneasc[!
DOAMNA TANA: Avea obicei s[ bea?
OANA: C[t[lin?... Pn[ s[ bea un pahar, se =tergea de
trei ori la gur[...
DOAMNA TANA: Atunci?...
OANA: Nu =tiu... A=a a fost s[ fie...
DOAMNA TANA: De la domn se z[rea la el...
OANA (muncit[): Se z[rea?
DOAMNA TANA: +i nici o fiar[ n-a n[v[lit asupra lui...
OANA: Nici o fiar[?
DOAMNA TANA: }l ura cineva?
OANA (tres[rind): De ce m[ ]ntrebi?... Nu trecuse ]naintea
nim[nui, ba r[m[sese ]n urm[, cu toate c[ era unchiul domnului!... Cine s[-l fi urt?... Ah! nu!...
DOAMNA TANA: Cu toate c[ era spaima t[tarilor... cu
toate c[ era unchiul domnului =i feciorul lui Luca Arbore...
Abia ajunsese c[pitanul copiilor de cas[...
OANA: O fi rvnit =i el, dar niciodat[ nu mi s-a plns...
DOAMNA TANA: +i la c\iva pa=i de domn s-a g[sit un
om ucis, aruncat ]n desi=... un ungur... un tlhar vestit,
]mbr[cat ]n vestminte de vn[tor moldovenesc...
OANA: Cine \i-a spus?
120

DOAMNA TANA: Postelnicul +earpe... +i asupra lui 250

de galbeni...
OANA (fr[mntat[): Cine l-a ucis nu l-a pr[dat... De ce lo fi ucis?... +i ce c[ta un tlhar la vn[toarea domneasc[?...
250 de galbeni?... Fusese ucis ]nainte s[ soseasc[ domnul
la lumini=...
DOAMNA TANA: Nu... dup[...
OANA (repede): De unde =tii?
DOAMNA TANA: S-a v[zut dup[ snge...
OANA (tres[rind): Ah! fusese pl[tit!... De cine?... +i de
ce? Cine era cu domnul?...
DOAMNA TANA: Mogrdici, beat, s[-l fi trntit un copil...
Irma... =i Moghil[...
OANA: El l-a pl[tit?... De ce?...
DOAMNA TANA: El?... Un calic... 250 de galbeni!
OANA: A=a e... nu se poate...
DOAMNA TANA: Dar dac[ lui C[t[lin i-o fi dat cineva
brnci ]n pr[pastie? Tlharul acesta i-a dat... Pe urm[ l-au
omort ca s[ nu se afle... Era pl[tit, cin la pl[tit?...
OANA (cutremurndu-se): Oh! mi-e fric[! Mi-e fric[! Taci,
Tana! Taci! (}=i acoper[ ochii.)
DAMNA TANA: Cine-a mai r[mas?... Lumina candelei de
la preasfnta fecioar[ Maria!
OANA: +tef[ni\[!
DOAMNA TANA: Iart[-l =i-l iube=te!
OANA (plngnd cu hohote): +tef[ni\[! (Cade ]n bra\ele
doamnei, +tef[ni\[, ]mbr[cat ]n zale, se aude \ipnd ]nainte da veni.)
+TEF{NI|{: I! i! i! Moghil[! Moghil[! (Intr[ strignd.)
OANA (se repede ca o furie spre el): Oh! ce ro=u e=ti! (Cade
]n nesim\ire.)
+TEF{NI|{: Ce are?
DOAMNA TANA (st[pnindu-se): Vedenii, de cnd pieri
C[t[lin...
(+tef[ni\[ face semnul de rostogolire. Apoi, ]i arat[ o scrisoare.)

+TEF{NI|{ (aprins): }]]]... A! cui e scrisul [sta?

DOAMNA TANA: Al... al... al lui Luca Arbore...
121

+TEF{NI|{ (rznd): O s-avem nunt[...

DOAMNA TANA: Nunta cui?
+TEF{NI|{: Un om b[trn c-o mireas[ tn[r[... (Rde
nervos. Bate ]n palme. Vin doi copii de cas[.) Ei-hei! Mai iute!
Lua\i pe Oana =i duce\i-o bini=or ]n odaia ei... E tn[r[ =i nu
mai are b[rbat... Are vedenii! (Rde nervos. Se duce la intrarea din dreapta.) Moghil[! U! Moghil[!
(Doamna Tana, care-l prive=te cu ur[, se duce.)

SCENA IV
+TEF{NI|{, MOGHIL{ =i MOGRDICI.

(Moghil[ ]mbr[cat ca un c[pitan de copii de cas[, =i Mogrdici,

ca ajutorul lui, intr[ prin dreapta.)

+TEF{NI|{ (aprins =i repede): Moghil[, s[ ]ndoie=ti paza...

De dou[ s[pt[mni am schimbat arma=ul... +i am dovada
aci... +tef[ni\[ nu bea, nu doarme, ci crmuie=te... Palo=ele
ascu\ite! Ca briciul!... Descurc eu i\ele... Nici un fir de p[r
nu se mi=c[ f[r[ voia =i f[r[ =tirea mea... Dar tu... Mogrdici?... Ca umbra de picioarele lui Moghil[...
MOGRDICI: De cnd sunt ajutorul lui...
+TEF{NI|{: Trist ajutor...
MOGRDICI: Ba vezi c-o s[ fiu vesel pe nemncate...
+TEF{NI|{: A, nu-\i d[ de mncare...
MOGRDICI: Ba nu-mi d[ de b[ut... A! a ]n\[rcat b[laia!...
Eu ]i cer, =i el: Tainul! +i tainul e d-o jum[tate de oca la
prnz =i d-o jum[tate la cin[...
MOGHIL{: Ba d-o oca ]ntreag[ la cin[.
MOGRDICI: Ai? ce fel de oca? Abia apropii buzele de
ea, =i i-am =i suflat ]n fund... (+tef[ni\[ rde ca =i cum ar
plnge.) Rzi, m[ria-ta, dar s[ fi fost eu ]n locul m[riei-tale,
m[ f[ceam pe mine ]n locul lui =i-i dam lui locul meu, ca ]n
loc s[-mi zic[ el: Tainul, ap=oara, slujba, s[-i fi zis eu ]n
locul lui: Tainu, ap=oara, slujba!... Rde\i, c-am ajuns de
plns!... M[ frig de sete ca prigoriile!... Boul cade-n jug dac[
nu bea; calul rabd[ de foame, dar de sete, ba; =i d-aia t[tarul
122

zice: Da\i vitelor s[ bea, c[ de mncat g[sesc ele!... C[ eu,

de sunt s[n[tos, mi-e sete; de m[ ia cu c[lduri, mai foc; de
mi-e frig, s[ m[-nc[lzesc; de mi-e fric[, s[ prinz curaj... Care
va s[ zic[, s[ beau!... Ei, ce s[ beau?... Ap[?... Apa m[neac[... Rde\i... Dar, ]n ce s[-neac[ omul? }n Moldova, ]n
Prut, ]n Nistru, =i doar pe Moldova, pe Prut, pe Nistru nu
curge ap[?... O!... Mi-e sete, m[ria-ta, mi-e sete!
+TEF{NI|{: Mai rabd[, Mogrdici, mai rabd[...
MOGRDICI: Ct s[ rabd?
+TEF{NI|{: +i mie mi-e sete...
MOGRDICI: De ce nu bei?
+TEF{NI|{: Are s[ curg[ talazuri ro=ii...
MOGRDICI: Oare?... +i profir?...
+TEF{NI|{: S[ se-mbete =i pruncul ]n mum[!
MOGRDICI: Da, s[ bea =i el, de ce s[ nu bea?
+TEF{NI|{: Moghil[!
MOGHIL{: Porunc[, doamne!...
+TEF{NI|{: E bun de ceva [sta?
MOGHIL{: S[ bea!
+TEF{NI|{: Mogrdici, las[ slujba, c[ nu e de tine...
MOGRDICI: Oare!?
+TEF{NI|{: Te pui chelar peste vinuri...
MOGRDICI: Maic[ luminat[! (Se ]nchin[ de bucurie.)
Eu n-a= fi g[sit ceva mai potrivit pentru mine. Dumnezeu
s[-\i dea s[n[tate, c[ bine le crmuie=ti...
(+tef[ni\[ ]i face semn s[ ias[. Mogrdici iese fugind.)

+TEF{NI|{ (dup[ ce se uit[ ]n toate p[r\ile): Vezi tu,

Moghil[i? Am aci lumina, =i puterea, =i osnda! (}i arat[
scrisoarea f[r[ s[ i-o dea.) Soarele lumineaz[ lumea pe dinafar[. Acest petecel de piele e mai str[lucit ca soarele...
Sfredele=te lumea pe din[untru... E destul s[-i pui fa\[ ]n
fa\[... O! ho! ho! cum s-a ]ng[lbenit, cum se =terge, cum se
stinge, ca o sinie1 scoas[ din foc care s-ar r[ci... Mai vezi?...
MOGHIL{ (se freac[ la ochi): Abia z[resc...
+TEF{NI|{ (aiurind, ]=i urm[re=te gndul): O! aprindete, soare, =i lumineaz[ ]nc[ p-att, =i tot pe dinafar[ vei
lumina, =i tot pe jum[tate! Tu p[tezi cuprinsul cnd rever=i
123

razele tale! Sub slaba ta putere, tot ce este =i se mi=c[ sau

st[ va fi puterea tarcat: ]ntr-o parte lumin[, ]n cealalt[ umbr[!
}n lumina ta, ]n=el[ciunea, ]n umbra ta, adev[rul! +i cnd
nu mai e=ti, =i lumina ]=i pierde ar[tarea, atunci lumina
adev[rului!... Moghil[, am aci cheia cu care s[ descui sipetele cele mai ascunse ale sufletului omenesc!... Am dezrobirea domnului Moldovei!... O! ho! ho!... Du-te, ]nt[re=tete, vino =-ascult[ la u=[...
MOGHIL{: M[ria-ta, dar...
+TEF{NI|{: Vrei s[ =tii?... Ca muierile!... +-a=a de
gros?... Or tocmai c[ e=ti a=a de gros... }n a noua lun[... S[
nu lepezi... (S-apuc[ de cap.) }mi arde de ner[bdare... Ca =i
cum ar fi strns ]ntr-o potcoav[... Ia!... S-aud pa=i... Vin
boierii... Du-te =i f[!
(MOGHIL{ iese prin dreapta.)

SCENA V
+TEF{NI|{, LUCA ARBORE, VORNICUL C{R{B{|, PRC{LABUL
CONDREA, =i, mai trziu, ceilal\i boieri de divan intr[ prin stnga.

(Luca Arbore, ]mbr[cat ]n negru, cu fa\a ars[, cu capul gol

=i p[rul ]n oarecare neornduial[.)

To\i (plecndu-se): S[ tr[i\i, m[ria-ta!

+TEF{NI|{: Da... da... A\i dormit bine?
VORNICUL C{R{B{|: Slav[ domnului!
+TEF{NI|{: Ce nu-\i acoperi capul, Arbore?
Arbore: Las[, m[ria-ta, s[-l ude ploile, s[-l viscoleasc[
z[pada =i s[-l bat[ soarele cum l-a b[tut =i Dumnezeu!
+TEF{NI|{ (ironic): Faci ca \[ranii cnd li se ]ntmpl[
s[... (Semnul rostogolirii.)... Dar o mie de capete \[r[ne=ti
nu pl[te=te ct capul t[u... O! da, da, capul t[u are nevoie
de ad[post, c[ci \ara are nevoie de capul t[u... =i eu... O!
mai ales eu!... Ce-a= face f[r[ sfaturile tale?
ARBORE: Cnd binevoie=ti a le cere, le dau =i eu cum
pot...
+TEF{NI|{: Cnd binevoie=ti a mi le da, le urmez =i eu
cum pot...
124

ARBORE: Ce face Oana, m[ria-ta, c[ n-am v[zut-o de dou[

zile...
+TEF{NI|{: Oana?... Bine, s[n[toas[... Adineaori avu
vedenii... A=a ]i vine de cnd... (face semnul rostogolirii.)
ARBORE (tres[rind de durere): Ah!
VORNICUL C{R{B{|: Biata Oana, c[ mult ]l iubea!
+TEF{NI|{ (surznd): Da, era voinic =i chipe= om! +i
Oana se gnde=te ]ntruna... +i noaptea se de=teapt[, =i
pip[ie, =i nu g[se=te pe nimeni... +i e numai de treizeci =i
patru de ani!
ARBORE (mhnit): E m[tu=a m[riei-tale!
+TEF{NI|{: E femeie!
ARBORE: +i fata mea!
+TEF{NI|{ (rznd): O, Arbore, Arbore, de cnd tr[ie=ti,
ai uitat... De c\i ani e=ti?
ARBORE: Deh! S[ nu stric cheful m[riei-tale...
VORNICUL C{R{B{|: +i m[ria-ta s[ nu r[scole=ti
am[r[ciunea lui Arbore.
POSTELNICUL CONDREA: C[ e destul de mare!
+TEF{NI|{: Ce frumos \i-ar =edea \ie, Condrea, cu barba la ceaf[!... Ai ]ncercat?
PRC{LABUL CONDREA: Nu, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: S[ nu ]nceri... O singur[ dat[ ]ncearc[ omul...
S[ nu ]ncerci... (Intr[ prin stnga logof[tul Trotu=anu, bivellogof[tul Isac, vistiernicul Ieremia, vistiernicul Sima, paharnicul S[cueanu, prc[labul Petric[, prc[labul Balo=, sp[tarul
Hran[, comisul C[\eleanu =i se ]nchin[ ]naintea domnului.)
Bine-a\i venit =i s[ v[ ]ntoarce\i cu bine!... A, Petric[ =i Balo=...
Hran[, bun[ sabia? Ascu\it[?
SP{TARUL HRAN{: Ascu\it[, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: +i dreapta, vnjoas[?... O s[ am nevoie =i
de una, =i de cealalt[...
SP{TARUL HRAN{: De s-o muia dreapta, am s[ tai cu
stnga... Pilda ne-a dat-o C[r[b[\...
+TEF{NI|{ (tres[rind): Nici de stnga... nici de... eu nu
te-am ]ntrebat... Balo=, la Novograd, s-adun[?
PRC{LABUL BALO+: Vin crduri rom[=canii, parc-ar fi
125

cocori... }n zece zile sunt gata...

+TEF{NI|{: +i-n Suceava vin pl[ie=ii ca la nunt[...
Nu e-a=a, Arbore?
ARBORE: N-am =tiin\[... Dac[ a poruncit m[ria-ta...
+TEF{NI|{ (rznd): O! b[trne\ea, Arbore... Te gnde=ti
la [l... (semnul rostogolirii) care s-a dus... Vezi, eu =tiu =i ce
nu mi-ai spus tu... (Arbore se pleac[.) O! orict de jos te-ai
pleca cu voin\[, mai jos te cobori f[r[ voin\[! (Trotu=anu
=opte=te ceva lui Arbore la ureche.) Ce spui, c[rturare?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Nimic, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Nimicuri, c[r\ile tale... Postelnicul +earpe
n-a venit?
PAHARNICUL S{CUEANU: Vine-acum... }l l[sai cu
feti=cana lui ]n trg...
+TEF{NI|{ (printre din\i): +earpele trece drumul... H]!...
SCENA VI
Cei de sus, DOAMNA TANA =i OANA vin prin fund.

(Oana e nebun[, cu p[rul ]n dezordine, =i peste rochia neagr[,

]ncins[ c-un curmei de tei. Doamna se ]ncearc[ s-o opreasc[
=i nu poate. To\i boierii privesc mu\i de durere.
Arbore scoate un oftat de spaim[.)

DOAMNA TANA: Oan[, Oan[, aici sunt boierii... Doamne,

Doamne!
OANA: Nu, nu mai sunt boieri... O ap[ =-un p[mnt... Eu
caut p-al meu =i nu-l g[sesc... E dr[g[la= =i micu\...
+TEF{NI|{: Pe cine caut[?
DOAMNA TANA: Oan[, vino-nd[r[t... Eu sunt... Doamna...
OANA (privind pe dasupra lumii): Doamna?... E nainte...
}nd[r[tul meu, ]ntuneric...
+TEF{NI|{: S[ vedem ce vrea...
ARBORE (plngnd): Oan[, uit[-te bine la mine... Eu sunt
Arbore, p[rintele t[u... Pe cine cau\i?... O! Doamne,
Doamne! El mort =i ea nebun[!
126

OANA: Arbore?... N-avea barb[... cu must[\ile aduse...

cu p[rul lungule\... cu ochii ca doi solzi de pe=te, =i, cnd se
]ncrunta, fulgera cu ei... +i la glasul lui auiau codrii... Da!
da!...
+TEF{NI|{ (f[cnd un pas spre Oana): Ia-o, doamn[, numaidect...
DOAMNA TANA: Fie-\i mil[ de ea, m[ria-ta, n-o atinge...
E blnd[ ca un miel... I-a venit din senin adineauri pe cnd
vorbeam...
+TEF{NI|{ (tresare): +i ce vorbea\ii?... Mi-ai spus c[ are
vedenii de cnd... (Semnul rostogolirii.)
DOAMNA TANA (tresare): A avut... dar nu a=a... N-o
turbura\i... Se potole=te ea =i pleac[... (Necontenit prive=te
\int[ la +tef[ni\[.)
OANA: +i era drept, =i bun, =i poporul ]i zicea cel Sfnt...
}=i tra piciorul [l drept, ba nu, p-[l stng... Nimic, Mario,
ce tresari?...
(Boierii l[cr[meaz[. Arbore plnge.)

+TEF{NI|{: Ca muierile!... Balo=!

OANA: Oan[, Oan[, ce suflet e-n tine! E-e, e! +i ]nc[ ce
osta=! +i ce vor doftorii, m[ria-ta? Vor s[ te s[rut, Oan[!
ARBORE (=tergndu-se la ochi): Ce vremuri!
VORNICUL C{R{B{|: Alte vremuri!
+TEF{NI|{: Vre\i s[ fie tot alea?
VORNICUL C{R{B{|: S[ se ]ntoarc[, m[ria-ta!
OANA: ...Pe Voiti=?... Iar pe Voiti=...
+TEF{NI|{: Ei, ci ca sfr=e=te cu aiur[rile tale!
OANA: De ce te superi?
+TEF{NI|{: H]...
OANA: Sup[rarea e de la diavolul... Ce Dumnezeu,
viseaz[?... A! de multe ori omul viseaz[... ce cu gndul n-a
gndit!... +i eu s[ m[ ]ntorc numai sudori =i snge =i s[ zic:
Nu mai sunt, m[ria-ta! Oan[, Oan[, ce suflet e ]n tine! Se
vede c[ tat-t[u, cine-o fi fost, a fost osta=... Ei, =i ce osta=!
Nu, nu, nu e a=a!... (Se trude=te s[-=i aminteasc[ =i, neputnd,
plnge.)
Ai ]n\eles, Oan[? (Plnge.) Da, m[ria-ta! (Suspin[.)
127

O! O! oh!... }l v[z. A picat pe scaun... Mai bine... Na, s[

da\i paharul acesta M[n[stirii Putna... (Plnge.) +i s-a ]nchinat... O! Moldovo!
+TEF{NI|{: Bine c[ s-a sfr=it!
OANA: Nu, nu s-a sfr=it... Ce s[ se sfr=easc[?... O, Maic[
a Domnului... ca lumina de la candel[... Mi se ]ngroap[ buzele ]n obrajii lui... +i miroase a cui=oare... Adu la mama
dou[!... Bini=or, s[ nu cazi!... E tat[l t[u, mam[, nu te speria...
+TEF{NI|{: De cine mai vorbe=te?
DOAMNA TANA: De m[ria-ta... cnd erai mic...
OANA: O! gropi\ele de la de=tele lui!... +sta-l pnde=te...
[sta-l oche=te... [sta-l nimere=te... [sta-l g[te=te... O! c[\elu...
Ni, c[\el!... Oh! cu buclele lui aurii, cu ochii ca dou[ afine, cu
buzele ca r[sura, st[-n prag ca un sfnt ]n cercevea... (+tef[ni\[
face o mi=care de ner[bdare.) Nu v[ stric juc[riile, nu-mi
turbura\i visele...
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Ea vede ce i se pare, =i nou[
ni se pare ce vedem...
OANA: Nu-mi r[pi\i mngierea... Ce lumini s-aduc[ el
Sfatului vostru?... |ara e mare =i el e mic!
+TEF{NI|{: E domn!
OANA: +i s-a f[cut mare... =i l-a ]ngropat...
+TEF{NI|{: A=a crezi tu?
OANA: O! l-a ]nghi\it ]ntunericul...
+TEF{NI|{: Nu, s-a tras la ]ntuneric, ca s[ vaz[ mai bine...
OANA: Ah! Tu dormi, Oan[, =i C[t[lin plnge!
+TEF{NI|{: Lua\i-o d-aici!
OANA: Viforul care a ]nceput va r[sturna mndria Moldovei!...
+TEF{NI|{ (din ce ]n ce mai tare): Lua\i-o d-aici!
OANA: Omul e mai r[u ca fiara... (+tef[ni\[ tresare.)
Scroafa-=i m[nnc[ purceii, copilul p[rin\ii...
+TEF{NI|{: Lua\i-o d-aici, v[ zic!
DOAMNA TANA: Aide, Oan[, s[-\i ar[t lumina de la candel[...
(Oana se duce dup[ doamn[. Plecnd, ]=i ]ntoarce capul
=i prive=te sp[imntat[ pe +tef[ni\[.)

OANA: O! ca un uciga=!
+TEF{NI|{ (turburat): S[ ]ncepem!
128

SCENA VII
+TEF{NI|{, LUCA ARBORE, logof[tul TROTU+ANU,
vornicul C{R{B{|, biv-vel-logof[tul ISAC, paharnicul S{CUEANU,
vistiernicul IEREMIA, vistiernicul SIMA, prc[labul PETRIC{,
prc[labul BALO+, prc[labul CONDREA, sp[tarul HRAN{,
comisul C{|ELEANU.

(+tef[ni\[ st[ ctva pe scaunul cel mai nalt.)

ARBORE: O singur[ treab[ a=teapt[ ]nt[rirea m[riei-tale...

+TEF{NI|{: Ba dou[...
ARBORE: ... aceea pe care a hot[rt-o Divanul, ]nvoiala
cu Polonia...
+TEF{NI|{: Voi, dar nu eu! Tu, dar nu eu! Sigismund,
dar nu eu!
PRC{LABUL PETRIC{: Eu, Balo=, =i Hran[ n-am fost
aicea...
ARBORE (cu smerenie, c[tre domn): Cnd a\i zis: face\i ce
vre\i, boieri...
+TEF{NI|{ (se ridic[-n picioare): Dar nu ce vreau!
ARBORE (lini=tit): ...potrivit vechiului obicei domnesc,
nu mai era osebire ]ntre noi =i m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Unde e scris asta?
ARBORE: Nic[ieri =i pretutindeni. Mintea tuturor e mai
cuprinz[toare ca a fiec[ruia ]n parte. Ce se urmeaz[ dupe
obiceiul p[mntului n-are nevoie de scris. Nu e a=a, boieri?
To\i: A=a e!
+TEF{NI|{: Eh, mai degrab[...
ARBORE: Eu am pu\ine zile de tr[it...
+TEF{NI|{ (printre din\i): Pu\ine!
ARBORE: ...=-a= vrea s[ ]nchiz ochii, mhnit eu, dar nu
mhnit[ \ara... }nvoiala de nego\ cu Polonia ajungnd la
sfr=it, ne-am folosit de aceasta...
+TEF{NI|{: V-a\i, nu m-am!
ARBORE: ...=i-am trimes pe Luca crje, cu ]nvoirea tuturor... Nu e a=a, boieri?
TO|I (afar[ de Petric[, Balo= =i Hran[): A=a e!
+TEF{NI|{: Cu a voastr[, nu cu a mea!
ARBORE: ...ca s[ vorbeasc[ marelui Divan al Poloniei =i
lui Sigismund =i s[ ]nt[reasc[ iar[=i vechile leg[turi, pe te129

meiul pe care ]l cuno=ti m[ria-ta. Sigismund a primit =i-a

trimes ]mputernicit pe preasfin\ia-sa episcopul de la
Cameni\a, Laurentius Miedzileski, ca s[ ia isc[liturile m[rieitale =i ale Divanului...
+TEF{NI|{ (face c\iva pa=i repede): Pe cine?
ARBORE: Pe episcopul de la Cameni\a...
+TEF{NI|{: Ha! +i unde e episcopul?
ARBORE: La mine.
+TEF{NI|{ (din ce ]n ce mai aprins): Cnd a sosit?
ARBORE: Ieri pe-nserate.
+TEF{NI|{: +i unde-a mas?
ARBORE: La mine.
+TEF{NI|{ (rznd nervos): O! ho! Moghil[! Moghil[!
(Moghil[ intr[ prin dreapta.) Avem mosafiri, Moghil[! Trimete la Luca Arbore, s[ pofteasc[ pe episcopul de Cameni\a,
Laurentius Miedzileski, la castel... +i vezi, prime=te-l bine...
E ]mputernicitul puternicului crai al Poloniei, al lui
Sigismund iaghelonul, p-a c[rui fa\[ vitreag[ i-am cerut-o
eu ]n c[s[torie, =i cel mai iubit prieten al lor a r[mas cu
buza umflat[, cntnd la lun[ cotoiul f[r[ n[dejde =i ciacra nep[s[toare... (Mirare ]ntre boieri.)... Ei?... +i de ce
n-a tras la castel? (Moghil[ iese.)
ARBORE (lini=tit): Era plin de praf, obosit de drum =i e
vechi cunoscut al meu.
+TEF{NI|{ (ca prin vis): O! ho! Moghil[, nu uita c[ e un
vechi prieten al lui Arbore!... (Apoi tare.) +i l-ai scuturat
bine?
ARBORE: Scuturat?
+TEF{NI|{ (rznd): De tot ce-avea... A= fi vrut s[ m[ fi
strecurat dup[ u=[ =i s[ fi v[zut de i-ai scuturat mai mult
buzunarele ca vestmintele...
(Boierii se uit[ mitra\i unii la al\ii.)

ARBORE: Eu?
+TEF{NI|{: Da, eu?... +i l-ai s[rutat?
ARBORE (mirat): Mna, m[ria-ta...
+TEF{NI|{ (rznd nervos): Am zis eu altceva?... +i de
cnd ]l cuno=ti?
130

ARBORE (lini=tit): La b[t[lia de la Cosmin l-am sc[pat

de furia alor no=tri... Era un smerit c[lug[r...
+TEF{NI|{: A! |i-e dator via\a!
ARBORE (iu\indu-se pu\in): +i de ce aceast[ am[run\it[
cercetare?
+TEF{NI|{: A! \i se pare o cercetare?... (Se repede la
Arbore.) +i de ce-ai ro=it?... Ai ceva de-ascuns?
ARBORE: Eu?
+TEF{NI|{: Ba, eu!
ARBORE: Ce ciudat e rsul la om! Mai pot eu s[ mai rz?
+i cu toate acestea, am rs!
+TEF{NI|{: Ha! ha! s[ rdem, Arbore!... Ha!... Ha!...
Cuno=ti scrisul [sta, Trotu=ene?... (}i ]ntinde scrisoarea.) Da,
uit[-te bine...
LOGOF{TUL TROTU+ANU (tres[rind =i privind spre Arbore): N-a= =ti s[ spui...
+TEF{NI|{: N-ai =ti?... O! Uita\i-v[ la el, c[ nu =tie...
(Boierii, uimi\i, se silesc s[ priceap[.) Dar tu, C[r[b[\?... Uit[te bine, bine...
VORNICUL C{R{B{| (tres[rind): De... +i-ar aduce cu al
meu...
+TEF{NI|{: Cam prost scris... Cine-a scris nu e om de
condei... Arbore... tu... ce zici?
ARBORE (lini=tit): Da... Seam[n[... De mine e scris.
+TEF{NI|{: Uit[-te bine!
ARBORE (lini=tit): M-am uitat... E de mine... +i ce-am
scris ]n aceast[ carte?
+TEF{NI|{: +tii le=e=te?
ARBORE: De mic copil am ]nv[\at.
+TEF{NI|{: Cite=te sus!
ARBORE (cu aceea=i nep[sare, dup[ ce =opte=te, ]ncet, s[
nu s-auz[, cteva cuvinte le=e=ti): Eu, portarul Sucevei =i
hatmanul Moldovei, cu ]nchin[ciune viu la picioarele lui...
(Se schimb[ la fa\[ =i se opre=te.)
+TEF{NI|{ (izbucnind): Cite=te!
ARBORE (muind glasul): ...lui Petru-voievod, feciorul lui
+tefan cel Mare... (Ridicnd glasul.) ...E scrisul meu =i n-am
131

scris-o eu! (Boierii, ]ncremeni\i, privesc ]n p[mnt.)

+TEF{NI|{ (rde =i se strmb[): A! ha! ha!... Ve\i vedea
de ce d[ ]nd[r[t portarul Sucevei!... A! ha!... Ast-noapte
dou[ ceasuri dup[ miezul nop\ii caru [l mare mai avea
trei suli\e pn[ s[ apuie un om c[lare, c-o bund[ lung[,
ie=i repede din Suceava, \iind drumul Sniatinului. C\iva
aprozi se-ntorceau, din ]ntmplare, ]n cetate. Se ]ncruci=eaz[
cu el. Cine e? Nu r[spunde =i pune pinteni calului. Aprozii
trag cteva s[ge\i. Calul cade. Cade =i c[l[re\ul. Se ]ncinge o
lupt[. Omul e lungit =i-=i d[ sufletul. }l scotocesc =i g[sesc
cartea aceasta!... A! ha!... Iac[ cuprinsul ei: Eu, portarul
Sucevei =i hatmanul Moldovei, cu ]nchin[ciune viu la picioarele lui Petru-voievod, feciorul lui +tefan cel Mare, =i s[ =tii
c[ mi-a adus =tiri episcopul de preg[tirile tale, =i tare m-am
bucurat c[ \ara e scrbit[ de +tef[ni\[, =i ars a=teapt[
n[v[lirea m[riei-tale, =i cu credin\[ nestr[mutat[ r[mi de
veci plecat rob, Luca Arbore. A! ha! A\i ]n\eles?... Iac[ de
ce Arbore a \inut s[ slujeasc[ lui Sigismund =i s[ m[
umileasc[ pe mine... Eu sunt +tef[ni\[, =i voievod? Petru!...
Judeca\i!
Biv-vel-logof[tul Isac (cu glasul tremurnd): B[trn la
b[trn... Jur[, Arbore, cum e adev[rul!
(Arbore st[ lini=tit.)

VISTERNICUL Sima: Scoate-ne din ]ndoial[... Jur[!

(Arbore st[ lini=tit.)

PRC{LABUL CONDREA: Pe Evanghelie, ]n fa\a Maichii

Domnului, jur[ c[ nu e adev[rat!
(Arbore st[ lini=tit.)

LOGOF{TUL TROTU+ANU: +aptezeci de ani cu credin\[...

Pui mna ]n foc...
+TEF{NI|{ (aprins): C[ Arbore e vinovat!
PAHARNICUL S{CUEANU: Pui capul...
+TEF{NI|{: C[ Arbore e dovedit!... Moghil[! Moghil[
intr[ repede.) Doar n-ai r[d[cini ca vrejul!... Popa [la e aici?
MOGHIL{: Episcopul?
+TEF{NI|{: Popa!
132

MOGHIL{: Aci, m[ria-ta.

+TEF{NI|{: }n c[tu=e =i-n temni\[! (Moghil[ iese repede.
Mi=care ]ntre boieri.) Vorbe=te, Arbore!... De ce taci?
ARBORE: A=tept s[ v[ lini=ti\i.
+TEF{NI|{: Cine? Eu?
ARBORE: Domnul =i Divanul!
+TEF{NI|{: A=tep\i s[... (Se ]neac[.)
ARBORE: Cnd se n[pustesc vnturile, nu s-aude om pe
om... +i mnia n-are urechi... Uita\i-v[ la mine. P[rul mi-a
albit de mult =i mi-a r[mas cteva vi\ioane, ochii m-au l[sat,
minile ]mi tremur[ =i glasul s-a uscat... O cas[ p[r[sit[ ]n
care nu se mai aud cntece de bucurie, ci, din vreme-n vreme,
se las[ cte-o pas[re ostenit[, ]=i spune jalea =i dorul, =i se
duce, l[snd ]n urma ei zidurile ruinate =i ierburile crescute
pe ziduri... A=a am ajuns... C-am slujit sub trei domni, =i
sufletul meu n-a fost deschis l[comiei... Sima =i Ieremia =tiu
c[ mi-a fost pe mn[ vistieria, =i am r[mas cu ce-am avut
nainte d-a fi hatman =i portar al Sucevei... +i sufletul meu
n-a fost deschis z[d[rniciilor... M[rturisi\i voi, cu care ]n
r[zboaie am ]mp[r\it r[nile =i ]n pace grijile \[rii, dac[ am
trecut ]naintea cuiva...
TO|I (mi=ca\i): A=a e!
+TEF{NI|{: }naintea domnului!
ARBORE (cu t[rie): Totdeauna... cnd a fost ]n primejdie!... (Scade glasul.) Uita\i-v[ la mine... +tefan, fala neamului, mort! Bogdan, ]nainte de vreme, mort! Nevasta,
moart[! Fra\ii, mor\i! Nor-mea, nebun[! C[t[lin, mort! Ceam ajuns? Umbr[ r[coritoare printre crucile unei m[n[stiri,
cnd la capul uneia, cnd la capul alteia... Izvor de lacrimi,
care va seca ]n curnd! (Din ce ]n ce mai vioi.) Mi-ar mai arde
mie de uneltiri =i de r[sturn[ri? +i pe cine s[ r[storn? Pe
+tef[ni\[ m[ iart[, m[ria-ta pe care l-am crescut de
mic copil, pe care-l ]nc[lzeam la snul meu b[trn de cte
ori ]i era frig, pe care-l luam pe =eaua calului =i adormea ]n
bra\ele mele cnd ne apuca noaptea la drum ]n fruntea
osta=ilor \[rii, c[ruia ]i povesteam b[t[liile bunicului =i, cnd
f[cea ochii sperio=i, ]i ziceam: Ca el s[ ajungi, dragul
133

mo=ului! +i cu cine a= sta eu la ]mp[rechere? Cu Petru pribeagul?... D-ar fi a=a, ce u=or mi-ar fi fost s[-\i sucesc gtul
m[ iart[, m[ria-ta cnd Bogdan murise =i r[m[se=i
singur pl[pnd sub paza =i ap[rarea mea!...
(Boierii fac semne de aprobare.)

+TEF{NI|{ (furios): Ai vrut s[ domne=ti!

ARBORE: A= fi putut =i n-am vrut! Te-am uns domn =i ai
fost domn, dovad[ c[ nu ]mplinise=i unsprezece ani =i-ai
]nt[rit dania pe care Cosma +earpe o f[cuse M[n[stirii
Neam\ului... Nu-i a=a, boieri?
TO|I: Da! da!
+TEF{NI|{: Cum e, Hran[? Cum e, Balo=? Cum e, Petric[? Spune\i voi!
PRC{LABUL BALO+: De, m[ria-ta, cum s[ fie? Ai fost
f[r[ s[ fii, dar nici Arbore n-a fost...
+TEF{NI|{ (]i d[ cu tifla): Na! Na!
ARBORE: Nu-mi ap[r b[trne\ea =i zilele am[rte, ci obrazul =i cinstea!... Scrisul din carte seam[n[ cu scrisul meu,
dar nu cu sufletul meu! Du=mani s-au adunat mul\i, c-am
fost drept =i ne]nduplecat...
+TEF{NI|{: +i ce vrei s[ zici?
ARBORE: C[ m[ria-ta, f[r[ s[ =tii, ai c[zut ]n cursa ce mi
s-a ]ntins mie, =i-o iei de bun[...
+TEF{NI|{: Asear[ pic[ episcopul, ast-noapte se prinse
cartea... Cum s-o pl[smuiasc[ cineva a=a de repede?
ARBORE: De dou[ s[pt[mni se =tia de sosirea episcopului...
+TEF{NI|{ (furia-i cre=te): Dar a fost moarte de om...
ARBORE: S[-l vedem...
+TEF{NI|{: L-am v[zut eu!
ARBORE: Cine e? S[-l vedem, =i eu, =i boierii...
+TEF{NI|{: Nu trebuie!
(Murmure ]ntre boieri. Se trag la o parte Petric[, Balo= =i
Hran[.)

ARBORE: Zici c[ omul a fost ucis de... aprozi...

+TEF{NI|{: Zic!
ARBORE: S[-i vedem, cine sunt?...
134

+TEF{NI|{: +i de te-ai uita la ei, i-ai schimba din aprozi

]n hatmani?
(Boierii ]ncep s[ protesteze.)

PAHARNICUL S{CUEANU: +i de ce s[ nu-i vedem, m[ria-ta?

VISTERNICUL IEREMIA: Atunci, cum s[ cercet[m pra
ce i s-aduce?
+TEF{NI|{: Am cercetat-o eu!
VISTERNICUL SIMA: Cum s[-l judec[m?
+TEF{NI|{: L-am judecat eu!
VORNICUL C{R{B{|: +i dup[ care lege?
+TEF{NI|{ (izbucnind de mnie): Legea sunt eu!
ARBORE (tresare): A! Ura n-are lege!... Oh!... Ura!... (Se
uit[ cumplit la +tef[ni\[.) Ura, pe care am crescut-o, am
ocrotit-o, am g[tit-o, am \inut-o de mn[...
Biv-vel-logof[tul Isac: Arbore!
ARBORE: ...am sc[ldat-o, am =ters-o, am culcat-o, am
mngiat-o...
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Arbore! Arbore!
ARBORE: ...am pus-o pe tron, am pov[\uit-o, i-am ar[tat
calea binelui... ura, care s-a t[cut puternic[... ura, care-mi
pnde=te din senin am[rtele mele zile... ura, aceasta... (}l
]neac[ plnsul.)
LOGOF{TUL C{R{B{| (mi=cat): Tu plngi, Arbore?
ARBORE: ...ura aceasta f[r[ p[reche a r[pus =i pe
C[t[lin!... Acum le v[d... N-am vreme s[ v[ spui!... Cine
pnde=te a mai pndit!
(Boierii r[mn ]ncremeni\i.)

+TEF{NI|{: Pe C[t[lin? (F[r[ s[ vrea, face semnul rostogolirii.)

ARBORE: O! da! da! pe C[t[lin!... (}i repet[ mi=carea. Dup[
o pauz[ =i cu bun[tatea trist[ a unui b[trn care se duce.) Na,
Trotu=ene, inelul pe care-l \in de la +efan cel Sfnt... Na,
Isac, cruciuli\a pe care-am purtat-o de cnd eram mic... Na,
C[\[lene, cartea aceasta de rug[ciuni... Na, Ieremia, iconi\a...
1

Sinie tabl[ de copt.

135

Na, Sima, m[t[niile... Na, Condrea, cu\itul... Na, S[cuene,

punga aceasta... Na, C[r[b[\... (Se caut[ =i nu mai g[se=te
nimic.) +i pentru tine nu mi-a mai r[mas nimic... nimic...
dect un s[rutat!... O! nu m[ plng pe mine, care m[ duc, ci
pe C[t[lin, care s-a dus, =i pe voi, care r[mne\i!... Fiara a
dat de snge!
(Boierii plng.)

+TEF{NI|{ (cu ur[): U! (Se strmb[.) Moghil[! (Moghil[

intr[.) Ia-i sabia!
(Moghil[ vine repede spre Arbore.)

ARBORE (cu mndrie): Tu?... Nicicnd n-a c[zut din mna

mea! (Trage sabia. +tef[ni\[ face doi pa=i ]napoi. Balo=, Petric[ =i Hran[ se pun ]n dreptul lui.) M-a= omor]...
+TEF{NI|{ (alb de mnie): Omoar[-te!
ARBORE (aruncnd sabia jos): A, nu! Vreau s[ fii uciga=ul
b[trnului care te-a crescut!...
+TEF{NI|{: E=ti osndit...
TO|I BOIERII: Ce faci, m[ria-ta?
+TEF{NI|{: ...Ia moarte!
VORNICUL C{R{B{|: F[r[ judecat[?
+TEF{NI|{: Cine a zis?
VORNICUL C{R{B{|: Eu!
+TEF{NI|{: Tu?
VORNICUL C{R{B{|: +i f[r[ vin[?
+TEF{NI|{: Cine-a zis?
VORNICUL C{R{B{|: Eu!
+TEF{NI|{: Eh!... Haide! (Face semn s[ plece Arbore.)
ARBORE: S-ave\i grij[ de copiii mei...
+TEF{NI|{ (s[lbatic =i fioros): A! copiii? Le port eu de
grij[!
ARBORE: Oh! (Iese plngnd.)
(To\i boierii scot un oftat adnc.)

136

ACTUL IV
O sal[ de arme cu tavanul de lemn =i cu grinzi mari.
O friz[ cu arabescuri =i ]n mijloc cu portretul lui Drago=. La peretele
din fund, tronul lui +tefan cel Mare, acoperit cu o perdea de m[tase
veche. }n apropiere de tron, o mas[ ]ntins[. Paharul domnesc, ]n form[
de plnie ]nalt[ =i sub\ire, e de aur. }n stnga, o fereastr[ ogival[, care se
deschide =i d[ asupra pie\ei din mijlocul castelului. }n fund, ]n stnga, o
intrare larg[, care d[ ]ntr-un coridor. }n partea dreapt[, un leag[n
aurit, ]n care se vede o p[pu=[ blond[. La un cap al leag[nului atrn[
juc[rii, m[t[nii, farmece =i p[pu=ele. O intrare ]n dreapta.

SCENA I
Prc[labul PETRIC{, prc[labul BALO+ =i sp[tarul HRAN{,
]n vestminte de r[zboi.

PRC{LABUL PETRIC{: S[ fi fost vinovat?

SP{TARUL HRAN{: Care i-ar fi fost foloasele?
PRC{LABUL BALO+: Dar domnul ce-a folosit s[ taie ]n
ne=tire pe epitropul lui?
SP{TARUL HRAN{: Mi-e fric[ s[ m[ ]ntreb.
PRC{LABUL PETRIC{: Arbore \inea ]n ruptul capului
la unirea cu Polonia, =i +tef[ni\[, la unirea cu turcii.
SP{TARUL HRAN{: Cum, unirea cu turcii?... la 4.000 de
turci, care se ]ntorceau ]nc[rca\i cu prad[ din Polonia, nu le
a\inu calea =i-i zdrobi pn[ la unul?... +i nu trimise plocon
lui Sigismund steaguri, arme, =aluri =i vestmintele lui Iucbarpa=a, ucis ]n b[t[lie?
PRC{LABUL PETRIC{: Da, ]mpreun[ cu o scrisoare plin[
de oc[ri...
PRC{LABUL BALO+: Nu e limpede... Cu turcii, pe carei bate, ]mpotriva Poloniei, pe care o las[ ]n pace... Daruri =i
oc[ri lui Sigismund... Ieri arunc[ ]n temni\[ pe Laurentius,
pe temei c[ urzea cu Arbore n[v[lirea lui Petru, =i azi ]i d[
drumul... Nu e limpede...
SP{TARUL HRAN{: Cine-a v[zut pe aprozii care i-au adus
cartea?
137

PRC{LABUL PETRIC{: Nimeni, pentru c[ nu sunt, dupe

cum nu e, nici mort, nici viu, omul la care s-ar fi g[sit acea
carte...
SP{TARUL HRAN{: Arbore nevinovat =i ucis... Arbore
avea dreptate: cine pnde=te a mai pndit...
PRC{LABUL BALO+: Pe Toader =i pe Nichita i-a ]nchis...
PRC{LABUL PETRIC{: I-a ]nchis?
SP{TARUL HRAN{: O! s[racii fl[c[i! (Face cu mna ca =i
cum ar t[ia dou[ capete.) Unde sunt ceilal\i boieri?
PRC{LABUL PETRIC{: }n casa lui Arbore, se sf[tuiesc.
SP{TARUL HRAN{: Ce poate sfatul contra s[biei?
PRC{LABUL BALO+: Unde ne ducem?
PRC{LABUL PETRIC{: Unde-o vrea Domnul...
SP{TARUL HRAN{: Dar vrea?
PRC{LABUL PETRIC{: O... (Mi=care de ]ndoial[.) St!
SCENA II
+TEF{NI|{, PRC{LABUL PETRIC{, PRC{LABUL BALO+,
SP{TARUL HRAN{.

(+tef[ni\[, ]mbr[cat ]n zale, r[suflnd agitat,

se plimb[ de colo pn[ colo.)

+TEF{NI|{: A=a s[ pa\[ cei care se ridic[ din puzderie =i

se scutur[ ]n ochii st[pnului! (Se repede la un pahar =i gust[.)
Am ]ncercat. Nici unul nu e bun pn[ n-oi ispr[vi... Mai am
ceva treab[... Uria=ii s-au luat la ]ntrcere cu zeii p[gnilor...
=i =ti\i ce-au p[timit... Asta e vina =i p[catu... Moghil[...
Moghil[!...
PRC{LABUL PETRIC{: Nu s-a ]ntors...
+TEF{NI|{: Unde e?
PRC{LABUL PETRIC{: Unde l-ai trimis, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: A, da! S[ ]nt[reasc[ =tr[jile la intr[rile =i
ie=irile ora=ului... Dar boierii n-au venit?
PRC{LABUL BALO+: Nu, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: S[ vie degrab!... Unde sunt?
SP{TARUL HRAN{: Acas[ la Arbore...
+TEF{NI|{ (turburat): O! Arbore!... S-a mutat... Or fi
138

avnd ei loc unde s-a mutat el?... De ce nu vin? Or vrea s[ le

trimit pe mutul... care vorbe=te s[-l ]n\eleag[ to\i? (D[ cu
t[i=ul palmei ]n jos.) Du-te, sp[tare, =i spune-le c[ +tef[ni\[
]i a=teapt[ cu masa ]ntins[... c[ mi-e sete... de cotnar!
SP{TARUL HRAN{: M[ duc, m[ria-ta... (Iese repede prin
dreapta.)
+TEF{NI|{: Ai venit? (S-aude g[l[gie ]n pia\[.) S-au adunat calicii trgului!
PRC{LABUL PETRIC{: S-au adunat, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Vor s[ petreac[, ca ieri...
PRC{LABUL BALO+ (trist): S[ petreac[, m[ria-ta...
+TEF{NI|{ (deschide fereastra din stnga): A= vrea s[ fiu
or ce sunt, or unealta care... (Taie cu mna.) Voi n-a\i vrea?
PRC{LABUL PETRIC{: Una nu se cuvine... Cealalt[...
(Se ]nchin[.)
+TEF{NI|{ (rznd nervos): O! o! v[ e fric[!
PRC{LABUL BALO+: De Dumnezeu, m[ria-ta!
+TEF{NI|{: Vas[zic[, de n-a= avea pe mutul care... Tu nai vrea s[ fii... nici tu?... (Doamna Tana intr[ repede prin
fund, ]mbr[cat[ ]n negru, cu p[rul despletit, cu ochii ro=ii =i
cu m[t[nii negre ]n mn[. S-aude zgomotul din pia\a castelului.) Ei, iar doamna!
SCENA III
Cei de sus =i DOAMNA TANA, mai trziu sp[tarul Hran[ =i
MOGHIL{.

DOAMNA TANA: }ndurare, doamne!

+TEF{NI|{: Ce vrei?
DOAMNA TANA: S[-\i scap numele de ocar[, sufletul de
osnd[ =i domnia de nelegiuire!
+TEF{NI|{: +i pentru cine te rogi a=a, c[ de n-ar fi
vinova\i, i-ai ]nvinov[\i rugndu-te?
DOAMNA TANA: Pentru Toader =i Nichita... Auzi?...
Mul\imea se adun[...
+TEF{NI|{: S[ petreac[!
139

DOAMNA TANA: Ascult[... (S-aude: Iertare! Iertare!) Cer

iertare m[riei-tale! Nu vor snge nevinovat!
+TEF{NI|{: Am t[iat un cap scorpiei... mai are trei... ba
nu, dou[... +i tu vrei s[ bag sabia ]n teac[?
DOAMNA TANA: Ce-au stricat ei?
+TEF{NI|{: C[ s-au n[scut!... Ce stric[ puii leoaicei din
Egipet? C[ sunt ]nceputuri de lei... Ucide-i pn[ nu se fac
lei!
DOAMNA TANA: Preotul...
+TEF{NI|{: Popa!
DOAMNA TANA: ...care i-a spovedit a ie=it cu lacr[mile-n
ochi =i mi-a zis: Roag[-te... s[-i ierte, doamn[! Osta=ii care
]i p[zesc mi-au zis: Roag[-te s[-i ierte, doamn[! +i fetele...
+TEF{NI|{: Fetele!
DOAMNA TANA: ...mi-au dat ]n genunchi =i mi-au zis:
Domnul e milostiv... s[-i ierte, doamn[!...
+TEF{NI|{: Pe pop[ am s[-l raz... la fitece osta= o sut[
de vergele... =i fetelor tale... le arde de m[ritat...
DOAMNA TANA: }n numele maicii care te-a n[scut...
+TEF{NI|{: N-am cunoscut-o!
DOAMNA TANA: }n numele tat[lui t[u...
+TEF{NI|{: Nu l-am cunoscut!
DOAMNA TANA: }n numele bunicului t[u cel sfnt...
+TEF{NI|{ (se repede la fereastr[): Oh! =i abia se mi=c[!
DOAMNA TANA: }n numele Mu=atinilor, =i pentru iertarea p[catelor lor...
+TEF{NI|{: Domnii n-au p[cate...
DOAMNA TANA (cade ]n genunchi): }n numele cerului...
=i-al lacr[milor mele...
+TEF{NI|{: De s-ar sui =i-ar trece peste capul lui Drago=, n-a= c[lca hot[rrea mea!
DOAMNA TANA (se scoal[ plngnd): Nu e nici so\, nici
p[rinte... O! voi, care ave\i copii (c[tre boieri) =i-i s[ruta\i,
=i v[ s[rut[, =i le ]nchina\i c[p[tiul cnd se culc[, =i vi se
bate inima cnd r[sar prin somn, =i v[ cre=te inima cnd v[
zic tat[... voi trebuie s[-mi ]n\elege\i durerea... vou[ trebuie s[ v[ fie mil[...
140

+TEF{NI|{ (se uit[ pe fereastr[): Mai iute! Mai iute!

DOAMNA TANA: ...ruga\i-v[ pentru ei!
PRC{LABUL PETRIC{: Doamne...
PRC{LABUL BALO+ (dnd ]n genunchi): Doamne...
+TEF{NI|{: Sus!... Nu fi muiere!... Petric[, tu s[ fii portar al Sucevei =i hatman al Moldovei, =i tu, Balo=, logof[t, ]n
locul lui Trotu=anu... (Se uit[ pe fereastr[.) Mai iute!
DOAMNA TANA: De piatr[ d-ai fi fost, te-ai fi muiat! O!
osndit al ]ntunericului!
(S-aud strig[te de: Iertare! iertare!)

+TEF{NI|{ (se uit[ pe fereastr[, face semn, s-aude o lovitur[ surd[): Unu! (Se strmb[.)
DOAMNA TANA (se clatin[): Oh! hainu!
(Strig[te de: Iertare! +tef[ni\[ face semn.
S-aude a doua lovitur[ surd[.)

+TEF{NI|{: Doi!... S-a ispr[vit! (Se strmb[.)

DOAMNA TANA: O! E=ti plin de snge, +tef[ni\[! (Se clatin[ =i cade pe-un scaun.)
+TEF{NI|{ (lui Balo=): Du-o d-aici!
(Balo= vrea s[ ia ]n bra\e pe doamna, care se de=teapt[.)

DOAMNA TANA: Cine e? Dumneata Balo=?... Crezui c-ar

fi... O! mul\umim! M[ duc eu... (Din fundul s[lei se uit[
]napoi.) Oh! Oh! (Iese.)
+TEF{NI|{ (st[ p-un scaun =i-=i ia capul ]n mini): Tana
nu m[ ]n\elege... Ostenit... De dou[ nop\i n-am ]nchis ochii...
Mi-e sete...
HATMANUL PETRIC{ (]i toarn[ vin ]n pahar): Poftim,
doamne, o pic[tur[ de vin...
+TEF{NI|{ (aduce paharul la gur[ =i gust[): Nu pot s[
beau... E coclit... Balo=, gust[...
LOGOF{TUL BALO+: Nu, m[ria-ta, e bun...
+TEF{NI|{ (iar gust[): Amar... Petric[, gust[...
HATMANUL PETRIC{: Nu, m[ria-ta... bun...
+TEF{NI|{: Mi-e sete =i nu pot s[ beau... (Se scutur[, ca
=i cum ar da la o parte ni=te fire lungi.) Parc-a= ]nota ]ntr-un
iaz cu br[di=... Cnd m[ voi cur[\a de aceste ierburi cari se
aga\[ de mine =i m[ trag la fund?
141

LOGOF{TUL BALO+ (cu ochii ]n jos): Destul, m[ria-ta!

+TEF{NI|{ (trezindu-se din gnduri): Ce, destul?
LOGOF{TUL BALO+: Ni\ic[ odihn[...
+TEF{NI|{: Ce, destul?
LOGOF{TUL BALO+: Crede-m[, m[ria-ta, destule capete...
+TEF{NI|{: +tefan cel Mare a=a a f[cut ]nainte d-a domni...
LOGOF{TUL BALO+: Dar nu cnd a domnit...
+TEF{NI|{: Fiindc[ a domnit... +i eu vreau s[ domnesc!
LOGOF{TUL BALO+: Dupe ce-a biruit pe Aron, a iertat
pe to\i de moartea tat[lui s[u Bogdan...
+TEF{NI|{: A= ierta pe to\i d-ar fi de moartea tat[lui
meu Bogdan... dar e vorba de mine!
LOGOF{TUL BALO+: M[ iart[... dar pn[ cnd?
+TEF{NI|{: Pn[ oi avea un Sfat care s-asculte, iar nu s[
porunceasc[! (Balo= =i Petric[ se privesc ]ngrija\i. Sp[tarul
Hran[ =i Moghil[, schimba\i la fa\[, vin repede prin dreapta.)
Singuri? Ce fac boierii? Nu vin? Nu le-a\i spus c[-i a=tept...
Ce v-a\i schimbat la fa\[?...
SP{TARUL HRAN{: Boierii sunt acas[ la Arbore...
+TEF{NI|{ (tres[rind): To\i?... Ci spune, Hran[, c[ e=ti
sp[tar!... Moghil[!...
MOGHIL{: Numai Isac =i Trotu=anu...
+TEF{NI|{: }ncotro?... Ce drum au apucat?
MOGHIL{: Trotu=anu nu se =tie...
+TEF{NI|{: S[ se =tie!
MOGHIL{: Isac, spre Roman...
+TEF{NI|{: O roat[ de c[l[ra=i dup[ Isac... Un l-o apuca s[-l taie... E judecat =i osndit!... Pe el =i biv-vel logof[tul
Iva=cu de la Roman... +tiu eu de ce!... Ceilal\i nu vin?
SP{TARUL HRAN{: }n curte la Arbore z[rv[ie lumea... +i
ei se sf[tuiesc...
+TEF{NI|{: Sfatul e unde e domnul!... Nu vor s[ vie?
SP{TARUL HRAN{ (lundu-=i curaj): Nu!
+TEF{NI|{: O! o! (Rde ]ndrjit.) +i Balo= zicea c[ e de
ajuns?... De ajuns e, logofete Balo=?... R[zvr[ti\ii!... O! ho!
ho! To\i Arbori?... La p[mnt codrul =i s[-mp[durim din
142

nou!... Moghil[, osta=i destui?

MOGHIL{: Destui =i buni, afar[ de 500, cari au l[sat armele
jos =i cer s[ le d[m pe Toader =i Nichit[...
+TEF{NI|{: +i ce fac suta=ii lor?
MOGHIL{: Ce fac =i ei...
+TEF{NI|{: O! o! pilda rea se-ntinde, s[ d[m noi pe cea
bun[!... Coiful, sabia =i calul! S[ lase puntea castelului...
M[ duc eu la boieri! (Petric[-i-aduce sabia. D[ s[ ia sabia.)
Nu asta... p-a lui +tefan cel Mare!
HATMANUL PETRIC{ (]ncearc[ sabia lui +tefan cel Mare):
E cam ruginit[, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Peste-un ceas, ca nou[... Cum ie=ise din minile genovezilor =i cum era ]n mna lui +tefan cel Mare!
Calul, gata?
MOGHIL{: Gata, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Are aripi?... Nu? Nu face nimic, am eu pinteni!
(Ies prin dreapta. S-aude tropotul calului.)

SCENA IV
OANA =i DOAMNA TANA.

(Oana vine prin fund, cu cearc[ne ]mprejurul ochilor,

cu furca-n bru. Cum apare, se repede la leag[n.)

OANA: O! te-ai de=teptat!... Ce mum[ rea! (+ade lng[

leag[n.) Iac[-m[... Nu mai plnge... (S-a-pleac[ pe leag[n.)
Cu ochii ]nchi=i... I-e somn... Adormi, +tef[ni\[... (Dain[
leag[nul.) ...Suceava vine, din mun\i ]nal\i, ]nc[rcat[ cu basme... Pe care s[ \i-l spun? Pe-l cu Muma-P[durii?... A, nu, c[
e de fric[, =i visezi urt, =i plngi prin somn, =i-ai s[ fii r[u
cnd te-i de=tepta... Mai bine pe Ileana Cosnzeana cu cosi\e
de aur... A, nu m[nnc[ pe copii... }i iube=te, c[ ei nu i-a dat
Dumnezeu... A adormit... (Apare Tana ]n fund.) Vntul nu
adie... Nu se mi=c[ o frunz[... }n toate s[ te duci, ]n odaia
asta s[ nu intri... A-lu-lu...
DOAMNA TANA (s[ se duc[ spre mas[ trt[ de o dorin\[
143

crncen[, dar vede pe Oana =i se sperie): O! ea e fericit[! Toat[

ziua toarce =i ululuie leag[nul de cnd i-am dat p[pu=a... Sa ]ntors =i s-a oprit la acum optsprezece ani... De multe ori
n-aude, =i te face s[ crezi c[ nici nu vede... Dac-ar vedea ce
se petrece aici... Oh!...
OANA: St... S[ nu se de=tepte... Abia adormi...
DOAMNA TANA: Oan[, m[ auzi?
OANA: Da.
DOAMNA TANA: Oan[, m[ vezi?
OANA: Da.
DOAMNA TANA: Cine sunt eu?
OANA: Tu?... Tu?... O roab[ bun[, bun[ s-o pui la ran[...
DOAMNA TANA: +tii tu ce e asta, Oan[?
(}i arat[ o sticlu\[ lung[ =i sub\ire.)

OANA: O, o pas[re... Ce frumos cnt[... +i tu e=ti frumoas[ ca ]n\elepciunea...

(S-aude un tumult dep[rtat.)

DOAMNA TANA: Ce-o fi uietul [sta?

OANA: Vntul se umfl[... De nu l-ar de=tepta... Vino,
doamne, de-l adoarme =i tu, pe=te, de ]l cre=te...
DOAMNA TANA: O! nu vezi =i n-auzi, Oan[! Tu ai ochi, =i
nu vezi pic[turile astea g[lbui... Ai urechi, =i n-auzi c[ episcopul Laurentius mi-a dat sticlu\a asta =i mi-a spus c[ ]n ea
st[ mntuirea ta, =-a mea, =-a Moldovei... Nu mai vreau s[
mai fiu doamn[, =i ca s[ nu mai fiu trebuie s[ nu fie! +-a=
avea nevoie s[ spui cuiva, =i n-am cui... Tu-mi r[m[se=i, =i te
pierdui =i pe tine... Moldova e pustie! (Se duce repede la
mas[ =i ia paharul de aur al lui +tef[ni\[. Scoate sticlu\a.)
}mi tremur[ mna? Oh! mi se cutremur[ sufletul! Nu pot...
+-am jurat ]naintea iconostasului... Ah! Oan[, ce faci, Oan[?...
(Se duce repede spre Oana.)
OANA: Mai ]ncet, c[ doarme...
DOAMNA TANA: Cine doarme?
OANA: Ce, nu =tii?... +tef[ni\[.
DOAMNA TANA: O s-adoarm[!
OANA: }\i spui c[ doarme... Ia prive=te-l... Ca lumina de
144

la candela Preasfintei Fecioare! +i cum ]=i mi=c[ buzele!

Viseaz[ c[ suge... Vezi cum a=eaz[ minile pe ugerul plin, =i
apas[, =i mulge... A! s-a oprit =i rde... Viseaz[ c[ manca se
joac[ cu el =i ]i face a=a... (Suge buzele =i \iuie.)
DOAMNA TANA: L-ai v[zut tu a=a de mic?... +i nu l-ai
sugrumat?
OANA: De ce?
DOAMNA TANA: S[ vezi cum ]i =ade cu limba scoas[ =i
cu ochii ie=i\i...
OANA (se-nfioar[ =i arat[ p[pu=a): Lui?
DOAMNA TANA: Nu, [luilalt...
OANA: A!... +luilalt po\i s[-i faci ce-i vrea...
DOAMNA TANA: }n ea a murit cel adev[rat, =i nu mai e
dect ce-a fost. Pentru mine, ce-a fost n-a fost nicodat[, =i ce
e n-are s[ mai fie!... S[ mergem, Oan[...
(S-aude tumultul crescnd.)

OANA: Unde?
DOAMNA TANA: }n ietacul nostru...
OANA: dac[ se de=teapt[?... N-a dormit toat[ noaptea...
DOAMNA TANA: Are s[ vie +tef[ni\[ nec[jit =i r[u...
OANA: +tef[ni\[? Doarme... +i e bun ca soarele de toamn[
trzie...
(Tumultul se apropie. Se-aud glasuri de oameni.)

DOAMNA TANA: Se bat? Doamne, ]ndur[-te de \ara aceasta!... Vine!... (Iese repede prin fund.)
SCENA V
+TEF{NI|{, BALO+ =i OANA.

(+tef[ni\[ vine ]nso\it de o mul\ime de copii de cas[,

care e opresc la u=a din dreapta. E plin de snge pe mna
stng[
=i pe piept. Oana prive=te peste lume =i dain[ leag[nul;
uneori ]=i reazem[ capul ]n mini =i se uit[ drept ]nainte.)

+TEF{NI|{: O! cinii, se bat pe via\[ =i pe moarte... Da\i145

mi sabia mea! (Balo= se repede s[-i aduc[ o sabie =i-o pune pe

mas[.) Asta nu-=i cunoa=te st[pnul! De trei ori m-am opintit s-o trag, =i n-a vrut s[ ias[!... Va ie=i ea, mai sp[imnt[toare
ca-n mna b[trnului +tefan!
LOGOF{TUL BALO+: S[ te leg la mn[, m[ria-ta!... A! =i
la piept...
+TEF{NI|{ (ar[tnd sngele): +sta e d-al meu, [sta e dal lor... D[ un =tergar de la masa pe care am ]ntins-o de ieri
=i nu pot s[ m[nnc... }n curnd voi mnca cu poft[...
]nnum[r[ pic[turile... De fitece pic[tur[ de la mine, un cap
s[ caz[... pn[ voi podi curtea castelului cu capete boiere=ti!
(Balo= ]l leag[.) Greu... s[ te ba\i cu sabia altuia!... De ce na ie=it?
LOGOF{TUL BALO+: Petric[ avea dreptate... e ruginit[...
+TEF{NI|{: Mai bine n-a= fi luat-o... Cnd vrusei s-o scot
auzii: S[ =ti\i c[ nu iese! M[ uitai ]ntr-acolo... +i mul\imea
de osta=i, =i furia cu care porniser[ la lupt[, =i \ipetele care
s-amestecau p[reau o mare cu talazuri ]nfuriate! N-a-veam
pe cine pune ochii. M[ ]ncercai a doua oar[. A doua oar[
auzii: S[ =ti\i c[ nu iese! M[ uitai... nimic... Acelea=i talazuri care se ]mping =i se ]ncalec[... A treia oar[ auzii limpede: N-a ie=it! Atunci strigai: Moghil[, o sabie!... Cum
de-auzeam =oaptele ]n vuietul mai crncen ca al m[rii?...
LOGOF{TUL BALO+: P[reri, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Cum p[reri?... +tiam unde sunt, ce fac, ce
vreau, unde m[ duc, de unde vin, =i auzeam venind, de departe =i d-aproape: S[ =ti\i c[ nu iese! A! =i n-a ie=it!
LOGOF{TUL BALO+: De multe ori se desprind, din vuietul m[rii, fire de sunete care prind ]n\elesuri...
+TEF{NI|{: Aci ]n\elesul prevestea faptele... Ia-o, du-o
departe, s[ n-o mai v[z... Mine despart ce e al lui de ce e al
meu...
LOGOF{TUL BALO+ (sfios): Iar pic[, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Att mai bine! Se vor ]nmul\i capetele care
vor c[dea... }nnum[r[-le... Da, da, att mai r[u! Voi face un
munte, ca Ceahl[ul de gros =i de ]nalt, din capetele boiere=ti!
Ah! ci leag[-m[ mai strns de nu vrei s[ vie num[rul =i la al
t[u!... Ce, te-ai speriat?
146

LOGOF{TUL BALO+: Nu, dar destul, m[ria-ta!

+TEF{NI|{: Cum... S[-i iert?
LOGOF{TUL BALO+: S[-i birui =i s[-i ier\i!
(Tumultul se apropie.)

OANA: Zi vntului s[ tac[ =i valurilor s[ se potoleasc[...

+TEF{NI|{: Oana?... (Tumultul s-apropie.) Ia!... S[-i
iert?... A= fi nedrept cu ceilal\i... =i cu Oana... (Oanei.) Aci \iai adus pe +tef[ni\[ al t[u?
OANA: Ce-\i pas[?...
(Tumultul cre=te.)

+TEF{NI|{: Da\i-mi sabia!...

OANA: }mpotriva domnului t[u?

(Balo= ]l ]ncinge cu sabia.)

+TEF{NI|{: Vrei s[ zici... (Lui Balo=.) Ce tremuri a=a?...

]mpotriva mea ]nsumi... Un alt coif... +sta m[ strnge ca un
cerc de fier...
OANA: +i Bogdan nu mai vine... E dus departe... iii...
unde se vars[ Nistru-n mare...
+TEF{NI|{ (]ncercnd sabia): Asta iese... S[ mergem,
Balo=.
LOGOF{TUL BALO+: Fere=te-te de C[r[b[\... Lovitura lui
e ca a cornului de taur... Pe doi i-a despicat pn[-n =ezut...
+i din curtea lui Arbore a f[cut o cetate...
+TEF{NI|{: De unde au adunat atta lume?...
(S-aud zgomote apropiate.)

LOGOF{TUL BALO+: Ia!

+TEF{NI|{: Balo=, calul!

(Se reped la ie=irea din dreapta.)

SCENA VI
+TEF{NI|{, BALO+, OANA =i MOGHIL{.

(Moghil[ ]i ]ntmpin[, r[nit, plin de praf,

cu hainele rupte =i cu sabia scoas[.)

MOGHIL{: Nu te duce, doamne...

147

+TEF{NI|{ (sp[imntat): De ce?

MOGHIL{: Vin =i ei!
+TEF{NI|{: Vin?... (Trage sabia.)
MOGHIL{: I-aducem...
+TEF{NI|{: Pn[ s-aud cu ce trebuia s[ ]ncepi, mi-a ie=it
sufletul!
MOGHIL{ (r[suflnd repede): Abia te f[cu=i nev[zut =i
strigai copiilor de cas[: Cnd s-o ]ntoarce, s[ se ]ntoarc[ la
biruin\[! +-un \ip[t lung scoaser[ osta=ii, c[ clocotea
v[zduhul. +i nu se mai cuno=tea ]nv[lui\i de ]nv[luitori. Unul
singur se vedea ]n tot acest alai al mor\ii: C[r[b[\! Cu amndou[ minile ]nvrtind palo=ul, pe care izbea, la p[mnt.
Se traser[ ]n curte. Noi, ]ntr-o clip[, pe ziduri. Sp[tarul Hran[
strig[: Oameni buni, degeaba atta snge! Duce\i-v[ ierta\i,
pe la casa cui v[ are! +i se f[cur[ roat[, fitecine cu ce avea
]n mn[, ca =i cum ar fi fost osta=i, =i ie=ir[ prin fund, =i se
duser[ uitndu-se ]nd[r[t, pn[ nu se mai v[zur[ pe dup[ o
cut[ de deal. Apoi sp[tarul Hran[ le zise boierilor: Domnul
e milostiv...
+TEF{NI|{: O! o! dace milostiv!
MOGHIL{: ...supune\i-v[ =i da\i armele. Ei se uitar[
]ntre dn=ii, se sf[tuir[ din privire, cl[tinar[ din cap, ridicar[ din umeri, adic[: ce-o fi s[ fie. +i-=i ]ntinser[ s[biile
pline de snge. Doar C[r[b[\ izbi cu a sa de cteva ori treptele
de piatr[ =i la fitece lovitur[ s[rea scntei pn[ =-o
rupse ]n dou[. +i aruncnd bucata cu mnerul, zise: Na! iao =i ia-m[! Dar iat[-i, vin ]n=irui\i, cu sngele dr[, cu vestmintele rupte, cu capul ]n jos...
+TEF{NI|{: Jos de tot!
MOGHIL{: }nti e comisul Toma C[\eleanu, trnd piciorul dup[ el, apoi vistiernicul Ieremia, cu sngele pe fa\[,
paharnicul S[cueanu, cu dreapta zdrelit[...
+TEF{NI|{: A! Moghil[, te fac clucer!
MOGHIL{: ...prc[labul Condrea adus de mijloc, biv-vel
vistiernicul Sima cu um[rul stng deschis, =i vornicul C[r[b[\
teaf[r, c[ nimeni nu s-a apropiat de el s[ se duc[ pe lumea
cealalt[...
148

+TEF{NI|{: A! Moghil[, te fac comis! De mi-ai fi adus =i

pe logof[tul Trotu=anu, te-a= fi f[cut vistiernic...
MOGHIL{: I-am dat de urm[...
+TEF{NI|{: De urm[, dar nu de el...
MOGHIL{: A trecut ]n Pocu\ia...
+TEF{NI|{: Oh! Polonia... han de tlhari... pus[ ]n mijlocul lumii ca ]ntr-un codru! De s-ar scula Ungaria, ]mp[r[\ia
Moscului, chanii t[tarilor, padi=ahul cu toat[ t[ria lui, muntenii =i moldovenii, =-ar porni o=tile s[ potopeasc[ puterea
le=easc[, m-a= face piu[ s[ ]ncalece Soliman, a= ad[pa caii
chanilor, a= duce sabia \arului, a= \ine s[ se spele craiul Ungariei, m-a= ]nchina cumnatului meu Radu =i-a= arunca coroana Mu=atinilor de pe capul meu pe capul lui Mogrdici!...
O! Polonia! Polonia!... (Se ]neac[.)
OANA: C-a zis broasca Maichii Domnului: De ce plngi,
c[ eu am avut nou[, =i pe to\i i-a c[lcat carul... +i-a zis
Maica Domnului broa=tei: Cnd vei muri s[ nu te-mpu\i...
SCENA VII
+TEF{NI|{, BALO+, MOGHIL{, OANA, HRAN{, PETRIC{,
C{|ELEANU, IEREMIA, S{CUEANU,
CONDREA, SIMA =i C{R{B{|.

PRC{LABUL PETRIC{: Iat[, m[ria-ta, boierii poc[i\i ]\i

cer iertare...
VORNICUL C{R{B{|: Tu zici!
+TEF{NI|{: Dar tu?
VORNICUL C{R{B{|: C[ scris a fost s[-ncap[ mo=tenirea
lui +tefan cel Mare pe mna nevrednicului...
(Mi=care ]ntre boieri.)

+TEF{NI|{ (se repede cu sabia scoas[): A!

LOGOF{TUL BALO+ (re\inndu-l): M[ria-ta...
+TEF{NI|{: Vroiam s[-i ]ntorc cuvntul de unde ie=ise!...
O! r[zvr[ti\ilor!
VORNICUL C{R{B{|: Nu ne-am r[zvr[tit, ne-ai r[zvr[tit!
PAHARNICUL S{CUEANU: Ne-ai r[zvr[tit judecnd singur ]n locul Divanului...
149

VISTERNICUL SIMA: Judecnd f[r[ de lege...

PRC{LABUL CONDREA: Osndind f[r[ dovad[...
VISTERNICUL IEREMIA: Pe Luca Arbore, cu care te vei
]ntlni ]n ziua judec[\ii d-apoi...
COMISUL C{|ELEANU: +i pe copiii lui, pentru care se
r[scul[ lumea din Suceava...
VORNICUL C{R{B{|: Pe to\i copiii lui! (+tef[ni\[ face
semnul rostogolirii.) Da, da, pe C[t[lin... A=a, a=a l-ai rostogolit din vrful muntelui ]n pr[pastie...
+TEF{NI|{ (furios): Min\i!
VORNICUL C{R{B{|: ...uciznd pe Arbore de dou[ ori,
o dat[ cnd ai ucis pe fiu-s[u, a doua oar[ cnd ai scornit
vicle=ugul cu cartea, o dat[ c[ \i-a fost p[rinte cnd erai mic,
a doua oar[ c[ \i-a pus coroana pe cap, l[sndu-\i mo=tenirea
str[mo=ilor t[i neclintit[, lacom de slava cu care ar fi dorit
s[ te vaz[ ]ncununat!
+TEF{NI|{: Min\i!
VORNICUL C{R{B{|: O! ce f[\[rnicie!
PAHARNICUL S{CUEANU: Pe C[t[lin ]l urai pentru c[
str[lucea printre viteji, pe Arbore pentru duhul lui cump[nit,
dospit ]n p[mntul Moldovei =i r[s[rit spre mntuirea ei!
+TEF{NI|{: Min\i!
VORNICUL C{R{B{|: Pe C[t[lin ]l osndi=i cnd doamna ]i dete inelul ]n uralele mul\imii, pe Arbore cnd birui la
sfat =i trimise pe Luca Crje s[ re]nnoiasc[ pacea cu Polonia!
+TEF{NI|{: Moghil[, s[ vie arma=ul!
OANA: +i mormntul e groap[ =i jitni\a e groap[... ]ntrunul se-ngroap[ strvul, ]n cealalt[ bog[\iile...
(Arma=ul intr[ prin stnga ]n haine ro=ii
=i purtnd pe umeri o sabie lung[.)

VORNICUL C{R{B{|: Ce-ar zice biata Oan[ cnd =i-ar

veni ]n min\i =i-ar vedea naintea ochilor?
+TEF{NI|{: Moghil[, mutul e odihnit?
MOGHIL{: Odihnit.
+TEF{NI|{: A mncat bine? A b[ut bine?
MOGHIL{: Crez, m[ria-ta.
150

+TEF{NI|{: Nu \i-a spus?

MOGHIL{: Cum s[-mi spuie?
+TEF{NI|{: Da, bine zici... Toporul nu vorbe=te!
OANA: Zi mutului s[ vorbeasc[ =i sl[b[nogului s[ umble... O! ce frumos doarme cu minile supt c[p[ti... Nu, nu
de=tepta\i pe +tef[ni\[!
VISTERNICUL SIMA: Doarme!
COMISUL C{|ELEANU: Viseaz[!
VISTERNICUL IEREMIA: Un vis urt!
PRC{LABUL CONDREA: Visul de pe urm[!
+TEF{NI|{: Hran[!... zi mutului s[-=i ascu\[ toporul =i
s[ puie t[ietor un bu=tean de stejar destul de tare... pentru
=ase in=i... Ce? nu te mi=ti?...
SP{TARUL HRAN{: (ca =i cum s-ar sp[la pe mini): M[
supui, doamne, poruncii m[riei-tale, cum s-ar supune un
osta= s[ trag[ ]n fratele lui...
+TEF{NI|{: Cu cine e=ti frate?
SP{TARUL HRAN{: Frate-n Christos...
+TEF{NI|{: A! bine... bine... F[-\i datoria... (Hran[ iese
prin fund.) A!, boieri, a venit =i rndul domnului...
VORNICUL C{R{B{|: N-a venit... Va veni dup[-al nostru...
+TEF{NI|{ (]nfuriat): E rndul domnului s[ v[ judece...
PAHARNICUL S{CUEANU: }nti ne osnde=te =-apoi ne
judec[!
+TEF{NI|{: Dac-a\i fi venit poc[i\i de f[r[delegea
f[ptuit[, r[sculnd norodul ]mpotriva domnului, poate c[
mila m[riei mele...
VORNICUL C{R{B{|: Unde s[ fie mila?... Rugina st[ pe
fier, scoar\a pe copaci, lumina-n soare, apa-n ruri =i-n m[ri,
=i mila-n suflete! Mila m[riei-tale unde-ar fi? }n suflet?... Ai
abur, n-ai suflet!
+TEF{NI|{ (c[tre Hran[, care intr[): Degrab, degrab,
Hran[! Nesocoti\ii ace=tia au tr[it prea mult! Fiecare din
clipele lor sunt ani din via\a mea! Nici pop[, nici grijanie,
nimic (se strmb[ epileptic), nimic...
VORNICUL C{R{B{|: Nimic din voia ta, ca s[ se ]mplineasc[ ce este scris...
151

+TEF{NI|{: Ei, =i ce este scris?

VORNICUL C{R{B{|: S[ murim de mn[ de uciga=, ca
=i C[t[lin, ca =i Arbore, ca =i Toader, ca =i Nichita, ca to\i
care te-apropie =-au sufletul curat!
+TEF{NI|{: A! a! ah! (Se repede cu sabia spre C[r[b[\ =i
se opre=te la sosirea Doamnei Tana.)
SCENA VIII
Cei de sus, DOAMNA TANA.

DOAMNA TANA: Nu te ]ntreb ce faci! Te v[z, ]i v[z =i

=tiu!
+TEF{NI|{: Dar tu ce faci?
DOAMNA TANA: Scap din tine ce mai e de sc[pat!...
}mp[rt[=ania e o tain[ a bisericii ]n care omul domn d-ar
fi nu se-amestec[. Ea e de la +l-de-sus la [i de jos! Orict
de nalt ar fi scaunul =i orict de sus ar sta coroana, pe deasupra lor st[ Treimea cea de-o fiin\[ =i nedesp[r\it[! Grijania se d[ oric[rui osndit la moarte! Bizantinii se ucideau,
mama pe fiu, fiul pe tat[, so\ia pe so\, tat[l pe fiu, fiica pe
mum[, dar nicicnd nu se r[puneau f[r[ sfnta ]mp[rt[=anie.
+i Ivan al Moscovei avea un pop[ lng[ el, ca nu cumva s[
ucid[ f[r[ s[ grijeasc[! +i tu, fiul fiului lui +tefan cel Sfnt,
vrei s[ ucizi, c[lcnd peste cea mai mare tain[ a bisericii
cre=tine?...
+TEF{NI|{: Petric[, du-te =i vezi, popa e-aici?
(Hatmanul Petric[ iese prin fund.)

DOAMNA TANA: O! Moldovo, ce zile ai ajuns! Cinstea =i

slava ta, Arbore =i C[r[b[\, uci=i, ca ni=te tlhari, din porunca ]ntunericului!
+TEF{NI|{: A domnului, muiere!
DOAMNA TANA: (ca ie=it[ din fire): Vifor n[prasnic, care
]nv[luie cuprinsul, =i prinde pe c[l[tor, =i trece peste el, =i-l
acoper[.. care prinde o=tile, =i trece peste ele, =i le-acoper[...
care prinde noroadele, =i trece peste ele =i le-acoper[...
HATMANUL PETRIC{ (venind): Nu e, m[ria-ta.
152

+TEF{NI|{: Dar unde e?

HATMANUL PETRIC{: S-a dat afund...
DOAMNA TANA (rugndu-se): A=teapt[ pn[ mine,
m[ria-ta... S[ te mai gnde=ti...
+TEF{NI|{: Pn la sfr=itul lumii?... Nu, nu, m-am gndit... +i f[r[ pop[!... (Trece mna pe frunte.) Ah!...
DOAMNA TANA: O! O!
VORNICUL C{R{B{|: V[ mul\umim, doamn[!
Dumnezeu s[ v[ trimeat[ harurile lui cere=ti =i s[ v[ dea
destule puteri ca s[ vede\i ce ve\i vedea!... M[ria-ta, e=ti
puternic...
+TEF{NI|{: Sunt!
VORNICUL C{R{B{|: E=ti ca Samson, orb =i pe mna
filistenilor, cnd a luat ]n bra\e stlpii pe care sta bolta casei...
+TEF{NI|{: E! Sunt!
VORNICUL C{R{B{|: ...=i ca un uria=, scuturndu-se, a
cl[tit stlpii din loc, =i-a n[ruit bolta, =i-a pierit =i el cu ceilal\i
sub ruine... Stlpii suntem noi...
+TEF{NI|{ (rznd nervos): A! a! voi sunte\i stlpi?
VORNICUL C{R{B{|: ...bolta e Moldova... +i pe ruinele
sub care vei pieri, altul mai vrednic se va ridica...
+TEF{NI|{: A! ha! Petru! Ho! ho!
VORNICUL C{R{B{|: +i Petru, c[ e os din osul lui +tefan
cel Mare!
+TEF{NI|{ (furios): Ia-i, arma=! Ia-i! Lovitura =i capul!...
S[-i toci ca pe cl\i!... Pe C[r[b[\ ]nti... Ba nu, pe el la
urm[, s[ vaz[ cum se dau d-a rostogolul capetele celorlal\i!
OANA: Auzit-a\i c[ s-a zis, celor de demult, s[ nu ucizi...
iar[ eu zic vou[ c[ cine va ucide vinovat va fi judec[\ii...
+TEF{NI|{ (lu]ndu-=i capul ]n mini): Eh! o nebun[!
(Se-ntoarce spre Oana. Doamna Tana se duce la C[r[b[\
=i-l s[rut[ plngnd.)

VORNICUL C{R{B{|: Nu face nimic, doamn[!

+TEF{NI|{: Mai iute, c[ mi-e sete...
(Cei osndi\i pornesc.)

VORNICUL C{R{B{|: }nsetat vei fi =i setea ta nu se va

potoli!
153

+TEF{NI|{: Z[u!... Eh!...

(S-aud zgomote jos. +tef[ni\[ se duce la fereastra din stnga.

Se =terge de n[du=eal[ pe frunte. Prive=te. Face semne.
Se strmb[ epileptic =i face spum[ la gur[.
Se razim[ cu capul de fereastr[. S-aud cinci lovituri surde.)

DOAMNA TANA (sp[imntat[): O! s[racii!

+TEF{NI|{ (alb ca varul): Mutul a ostenit?... Nu mai
vrea? (Face semn. S-aude =i a =asea lovitur[.) Oh!... ]n sfr=it,
slobod!
DOAMNA TANA (]ngrozit[): Ce-ai f[cut, +tef[ni\[?
+TEF{NI|{: M-am f[cut domn! (Se uit[ pe fereastr[.
Scoate o pung[. O arunc[ pe fereastr[.) S[ fie a ta... da...
da... a mutului. P[cat c[ nu vorbe=te!
(}n timpul acesta Petric[, Balo= =i Hran[ privesc ]n p[mnt =i le
curg lacr[mile. Oana =i-a luat capul ]n mini, se uit[ ]nainte =i
tresare. Doamnei Tana ]i trece o lumin[ pe fa\[ =i, cu o bucurie
groaznic[,
se repede la masa domnului, ]i ia paharul,
toarn[ otrava =i-l umple cu vin.)

DOAMNA TANA: Supune-te, carne... ]\i porunce=te sufletul! (Se ]ntoarce spre domn.) Doamne, s[ bem!...
+TEF{NI|{ (tres[rind): Tu, s[ bei?
DOAMNA TANA (tot timpul pref[cndu-se): S[ uit[m!...
Ce-a fost nu mai este!
+TEF{NI|{: Un pahar, doamnei... Ia p-al meu!
DOAMNA TANA (bnd repede): Am apucat s[ beau...
+TEF{NI|{ (bea): Cam amar!
DOAMNA TANA c-o lumin[ de bucurie): A!... |i s-a p[rut!
+TEF{NI|{ (scuturndu-se): +-un miros...
DOAMNA TANA: A fost trezit...
+TEF{NI|{: Proasp[t... (}i toarn[ =i bea.)
DOAMNA TANA: S-a dus, Maic[ a Domnului!
+TEF{NI|{: Cine s-a dus?
DOAMNA TANA: +i Sima, =i S[cueanu, =i Ieremia, =i
C[\eleanu, =i Condrea, =i C[r[b[\, =i Arbore, =i Nichita, =i
Toader, =i C[t[lin... (Rde.)
154

+TEF{NI|{: +i de ce rzi?
DOAMNA TANA: Nu sunt obi=nuit[ s[ beau... Vinul [sta
te face s[ ui\i... =i erau ca =ase berbeci cu capetele t[iate...
+TEF{NI|{: Bea =i uit[!
OANA: ...Ferici\i cei s[raci cu duhul c[ a lor este ]mp[r[\ia
cerurilor... (Se uit[ la meseni. Parc[ ar vrea s[ goneasc[ ceva
din minte.)... Capul de cuc uscat de =apte ani, sp[lat ]n =apte
ape ne]ncepute, purtat ]n sn de =apte fete mari, e bun la
somn, c[-\i d[ somn f[r[ vise...
+TEF{NI|{ (]mbucnd =i bnd): Dou[ zile mi s-a p[rut
amar...
DOAMNA TANA: Acum e bun... nu e a=a?... (Rde.)
+TEF{NI|{: Da, da... De ce rzi?
DOAMNA TANA: M[ uit la Balo=... ct[ gura! o! ct[
gura!...
LOGOF{TUL BALO+: Ca s[ beau, domni\[...
+TEF{NI|{: Vinul e minunat! (Bea.)
DOAMNA TANA: M[ uit la Hran[...
SP{TARUL HRAN{ (cutremurndu-se): V[z pe C[r[b[\,
m[ria-ta...
+TEF{NI|{: A! =i e sp[tar!
SP{TARUL HRAN{ (]=i =terge o lacrim[): Nu sunt nimic...
DOAMNA TANA: Moghil[, semeni pe dinafar[ cu tat-t[u...
A=a mi s-a spus... Urechile cam prea mari, dar ]ncolo... Tatt[u a fost un om de treab[... =i tu, de treburi...
MOGHIL{: De treaba la care m[ pune...
DOAMNA TANA: O! ho! =i la care te pui ca s[ te puie...
+TEF{NI|{ (se =terge de n[du=eal[): Cotnarul... la un cap
de femeie...
DOAMNA TANA: Vinul preface pe orcine... Mai ]nti v[
face ur\i... oh! ur\i de tot... gurile largi... privirile t[iate,
apoi... nu! nu! v[ face frumo=i... v[ lumineaz[... v[
]ntinere=te... v[ umfl[ p[rul... mai hazlii... mai sprinteni...
+TEF{NI|{ (]nfl[c[rat): Vino ]n bra\ele mele, Tana! Ce
frumoas[ e=ti! (O s[rut[.)
OANA: Cine?... Tana?... (Se fr[mnt[ =i recade ]n nebunia
ei.)
155

DOAMNA TANA: Iuda n-ar fi s[rutat...

+TEF{NI|{: +tiu, =tiu de ce zici a=a... Moghil[, s[ dai
peste grani\[ pe Irma... (Moghil[ tresare.)
DOAMNA TANA: Pe cine?
+TEF{NI|{: Pe contele Irmsky...
DOAMNA TANA: Prea trziu...
+TEF{NI|{: A?
DOAMNA TANA: Am vrut s[ zic prea devreme... La
noapte...
+TEF{NI|{ (]=i scoate coiful =i-l ]ntinde): Turna\i ]n el...
S[ bem ]n s[n[tatea doamnei... (Moghil[ ]i umple coiful.)
Bea, doamn[, s[ uit[m grijile...
DOAMNA TANA (gustnd): Parc-a= fi sorbit din capul lui
+tef[ni\[...
+TEF{NI|{ (bea zdrav[n.) A! bun!... La rnd, boieri...
DOAMNA TANA: Cum preface vinul bun ]ndeopotriv[ sufletele oamenilor!
OANA (]n lupta cu ea ]ns[=i): Nu judeca\i, =i nu ve\i fi
judeca\i... Ierta\i =i vi se va ierta... Tana?... Doamna Tana?...
+i casa lui +tefan o crcium[? (Recade.) Vino, doamne, de-l
adoarme...
+TEF{NI|{: Biata Oan[! M[ trec lacr[mile...
DOAMNA TANA: S[ le v[z!... A! ai b[ut prea mult... }n
curnd te vei trezi!...
+TEF{NI|{: Ce? Nu-\i plac a=a?
DOAMNA TANA: Ba da...
+TEF{NI|{: Ce pu\ini suntem!... O nebun[, trei frico=i,
un om, doamna =i domnul lor...
DOAMNA TANA: C\i ai l[sat, m[ria-ta! S[ vie =i Arbore,
=i Sima, =i Ieremia =i C[r[b[\...
+TEF{NI|{: Ei, cu ei trecutul... =i trecutul a trecut de
mult...
DOAMNA TANA: S[ vie =i Toader, =i Nichita, =i C[t[lin...
+TEF{NI|{: S[ vie cei care au s[ ia locul paharnicului, al
prc[labilor, al comisului... Unde sunt?
SP{TARUL HRAN{: Au fugit...
DOAMNA TANA: Au fugit, =i b[trni =i tineri, ca puii de
potrniche cnd trece uleul...
+TEF{NI|{ (ame\it): Au fugit de bine... O! ce pro=ti!...
Balo=, s[ veste=ti \[rii c[ domnul a... a...
156

DOAMNA TANA: ...a t[iat Sfatul...

+TEF{NI|{ ...c-a dat afar[ din el pe cei r[zvr[ti\i... c[
vrea pace cu boierii... +i s[ nu ui\i s[ scrii cele ]ntmplate =i
lui Sigismund, =i lui Soliman, =i lui Radu...
LOGOF{TUL BALO+ (trist): Voi scri, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: S[-nve\e =i ei cum s[ se poarte cu cei vicleni! (Exaltat.) A! p[mnt fericit al Moldovei, \i-a fost dat s[
vezi ]n scaunul t[u b[trn un domn tn[r, falnic, blnd =indur[tor...
DOAMNA TANA: O! blnd =i-ndur[tor!
+TEF{NI|{ (a c[rui exaltare cre=te): Cu mine, t[ria =i
via\a, n[dejdea =i lumina! Cu mine, mndria =i biruin\a! Cu
mine, neamul va str[luci ca soarele la namiezi!
OANA (a c[rei limpezime dureaz[ ceva mai mult): O! Doamna Tana!... Da, da!... (Recade.) C[ va da jos din scaun pe cei
mndri =i va ridica pe cei umili\i...
+TEF{NI|{: La o parte... c[ trece... oastea lui +tef[ni\[vod[! +iruri lungi de c[l[re\i viteji, cu steagurile desf[=urate,
]=i reped caii care sfor[ie, mncndu-=i z[balele... +i copiii
de cas[, =i piota,* (Piot[, pihot[ infanterie, pedestrime.)
=i gloata ]=i scutur[ pletele pe grumaji, =i se duc la ]nc[ierare,
la moarte =i la birun\[ cum s-ar duce la hor[ =i la nunt[!...
Aci a frnt pe unguri... aci a risipit pe t[tari... aci a rupt pe
le=i... aci a ]ngenuncheat pe munteni... aci a topit pe turci...
Cronicari, turna\i seu ]n v[pai\ele voastre, =i scri\i faptele
m[re\e ale domnului care a fost mai bun ca Alexandru cel
Bun, mai cu minte ca Mircea cel B[trn =i mai viteaz ca +tefan
cel Mare! (Exaltarea =i be\ia cresc.) Am desp[r\it ]ntunericul
de lumin[!... Ce v[ uita\i a=a? Da\i-mi paharul plin... cu el
plin m[ voi sui ]n scaunul bunicului meu!... La o parte...
pnza aceasta pr[fuit[... pe care n-a mai ridicat-o nimeni...
(D[ ]ntr-o parte perdeaua de m[tase care acoper[ tronul. Deasupra tronului, portretul lui +tefan cel Mare, lucrat ]n mozaic
vene\ian.) +i tu (spre +tefan), ce te ui\i a=a la mine?... Tencrun\i?... De ce p[le=ti?... Ce spun buzele tale, care se mi=c[
ca =i cum ar vrea s[-mi aduc[ ]nchin[ciune? (S-a=eaz[ ]n
scaun, ridic[ paharul.) +i se sunt b[t[liile tale?... Ce este
157

Chilia, Socii, Baia, Lipnic, C[tl[bugii, Scheia, Len\e=ti,

Cosminul, Racova... juc[rii... Ah!... (D[ un \ip[t. Se scoal[
de pe tron; se schimb[ la fa\[; devine negru; paharul ]i cade
din mn[.)
OANA (venindu-=i ]n fire, nu poate s[ vorbeasc[): O! o!
LOGOF{TUL BALO+ (speriat): Ce este, m[ria-ta?
SP{TARUL HRAN{: Ce ai, m[ria-ta?
LOGOF{TUL PETRIC{: Adu mna, m[ria-ta!
MOGHIL{: Bini=or, m[ria-ta! (}l dau jos de pe scaun =u-l
sus\in.)
DOAMNA TANA: N-are nimic... Da\i-i vin... Vorbea a=a de
frumos!
+TEF{NI|{ (cl[tinndu-se): O arsur[... Nimic... (Se
]ntoarce spre +tefan. Se strmb[ epileptic.) O! \i-e necaz!
Turna\i vin... (}i ridic[ paharul =i i-l umple.) Sabia ta n-a vrut
s[ ias[... Cine-mi zicea: N-are s[ ias[... n-a ie=it?... A! voi
desp[r\i ce e al t[u de ce e al meu...
DOAMNA TANA: +i Moldova cui o la=i?... Nu e-a lui?
+TEF{NI|{: Moldova e-a mea!... Voi desp[r\i chipul t[u
de scaunul acesta... Scaunul e-al meu! S[-l scoa\[!... Ah!...
(}i cade paharul din mn[, se strmb[ epileptic.)
DOAMNA TANA: A b[ut prea mult... Vorbe=te, m[ria-ta!
Vorbe=te!
+TEF{NI|{: A trecut... S[-l scoat[ cu dalta =i cu ciocanul... Mine s[ nu-l mai v[z... (D[ un r[cnet n[du=it.)
OANA: A! a!
DOAMNA TANA: N-ai s[-l mai vezi!
OANA: A! a!
+TEF{NI|{: Mi se taie picioarele... |ine\i-m[!... M[
arde!... O! C[r[b[\!... (Se ap[r[ cu mna.) Arbore... C[t[lin...
(}ncearc[ s[ fac[ semnul rostogolirii =i nu poate.)
OANA: A! a!
+TEF{NI|{: Se-ntunec[?... E noapte?...
DOAMNA TANA: Nu, e ziu[ =i lumin[!
+TEF{NI|{: M[ arde... Nu mai v[z... Otrav[... Doftorul...
DOAMNA TANA: N-are ce s[-\i mai fac[!
OANA (apropiindu-se de +tef[ni\[): A! a!
158

+TEF{NI|{: }ntuneric... }ntuneric... (Se ]ntinde ]n capul

oaselor =i-=i d[ sufletul. Boierii ]l sus\in.)
LOGOF{TUL BALO+ (sp[imntat): Cine l-a otr[vit?
DOAMNA TANA: Eu... am sc[pat Moldova!
OANA (]l prive=te =i lacr[mile ]i curg): Nu de=tepta\i pe
+tef[ni\[!
(Doamna Tana =i Oana se ]mbr[\i=eaz[ =i plng.)

Sfr=it

159

CUPRINS

LUCEAF{RUL
Dram[ ]n 5 acte
PETRU RARE+
LOGOF{TUL BALO+
VORNICUL GROZA
PRC{LABUL MIHU, ]n urm[ hatman
PRC{LABUL MATIA+
POSTELNICUL ALBOT{
PRC{LABUL LICIU
SP{TARUL +ANDRU
BIV-VEL LOGOF{TUL TROTU+AN
PAN1 CRASNA+
PAN COSMA
CHELNARUL HREA
MOGRDICI
SANDOMIR
CORBEA
CREMENE
DOFTORUL +MIL
I-IUL OSTA+
AL II-LEA OSTA+
AL III-LEA OSTA+
AL IV-LEA OSTA+
UN COPIL DE CAS{
O ISCOAD{
ANDREA
ANTONIO
I-IUL PESCAR
AL II-LEA PESCAR
AL III-LEA PESCAR
AL IV-LEA PESCAR
AL V-LEA PESCAR
ELENA-DOAMNA
OANA
160

GENUNEA
NASTASIA
DOLGA
Boieri, osta=i etc.

161

ACTUL I
Zidurile crenelate ale castelului din Suceava. La mijloc, un turn mai
]nalt. Pe sub turn, o poart[ de z[brele groase de fier prin care se vede
curtea castelului. }n dreptul por\ii, o punte, l[sat[ peste =an\ul cu ap[,
se sprijin[ pe dou[ lan\uri groase. Pe din[untru, de-a lungul zidurilor,
un bru de scnduri pe care se plimb[ osta=i de paz[. La apus, luceaf[rul
argintiu.

SCENA I
MOGRDICI, CORBEA, SANDOMIR =i CREMENE,
pe brul de scnduri, cu sarici l[\oase, cu arcuri =i cu suli\i.
MOGRDICI, cu ve=minte de r[zboi pe sub saric[, cam cu chef,
st[ jos pe bru =i cu capul pe zid.

(Ceilal\i nu se v[d ]nc[.)

MOGRDICI (]n partea stng[ a por\ii): Afurisit[ za... Numai curea =i o\ele... A= fi ]nghe\at de n-a= fi luat sarica... Vinul
\ine de cald... dar, plosc[ mic[, vin bun =i foale g[urite... d[...
(S-apropie ]ncet, din partea opus[, Corbea, Sandomir =i
Cremene.)
SANDOMIR: Cine-i acolooo?
MOGRDICI (tres[rind): Cine s[ fie?
CREMENE (]ntinde arcul): Cine-acoloo... c[ dau...
MOGRDICI: Cremene, s[ nu dai, c[ te fac iasc[... M[...
(Se pitul[ =i se ridic[.) Eu sunt... Ce, e=ti nebun?... Nu sunt
eu mai mare, m[?
CREMENE (abia \inndu-=i rsul): Dup[ coif, a=a ar fi,
dar nu dup[ ce este sub coif. Nu te uita la za, ci la zidurile
Sucevei... Zidurile Sucevei stau ]n picioare fiindc[ =i noi st[m
]n picioare... Zaoa ta umbl[ pe dou[ c[r[ri...
MOGRDICI: Nu mai spune... vas[zic[, ea e de vin[...
Br! frig al dracului!
(Corbea, Sandomir =i Cremene trec de cealalt[ parte,
la Mogrdici.)

CREMENE: Cum o duci cu veghea, b[di\[ Mogrdici?

162

MOGRDICI: Mi-e frig, mi-e foame, =i foamea ca foamea,

dar mi-e sete...
CREMENE: B[di\[ Mogrdici, dormi=i ceva?
MOGRDICI: Cine? Eu? +[guie=ti?... Am umblat, am
]nvrtit lancea, am ]ntins arcul, am...
SANDOMIR: ...mngiat plosca...
MOGRDICI: Ei, da, de ce nu?
SANDOMIR: ...M[ l[sai ]ntr-o rn[...
MOGRDICI: H]-h]!
SANDOMIR: ...=i, ca omul... ]nchisei ochii, s[ v[d cum
]mi =ade...
MOGRDICI: H]-h]!
SANDOMIR: Stelele, reci ca-n nop\ile de prim[var[... M[
uit la ele, ele se uit[ la mine...
MOGRDICI: Tocmai!
SANDOMIR: Pn[ m[ fur[ o dulce aromeal[...
MOGRDICI (rznd): A, a, a=a e!
SANDOMIR (repede): +i paza?
MOGRDICI: Ce? ce?... Nu e adev[rat... Zisei eu c-am
adormit?... Tu zise=i!
SANDOMIR (strnge de mn[ pe Mogrdici): Oh, ce mai
suta=!
MOGRDICI: Au!... Adic[ de ce nu te rogi tu, Sandomir
neic[, de mo=-t[u Groza s[ m[ lase chelar, cum porunci
+tef[ni\[ dou[ zile ]nainte d-a muri?
SANDOMIR: De mo= Groza? Un te po\i apropia...
CORBEA: E osta= ]n toat[ legea!
MOGRDICI: E, vorbi =i mutu!... E osta= ]n toat[ legea!... E, Sandomire, Sandomire, dac[ ai vrea tu, ai zice
t[tn[-t[u, logof[tului Balo=, s[ m[ lase ce apucasem s[ fiu...
Fiecare cu ale lui. El cu condeiul =i cu palo=ul, eu cu cheile =i
cu poloboacele, el cu Divanul =i cu o=tile, eu cu grliciul =i
cu tlvul...1 Dracul m[ puse s[ nu m[ dezbrac de za =i s[ narunc coiful =i sabia asta? Na... cap sec =i be\iv fudul... +i
chelar, =i ]nz[oat... pn[ m-apuc[ vremea logof[tului Balo=
=i-a prc[labului Groza... A! =i grozav mi-e de sil[ de meseria de osta=! N-a= t[ia un pui de g[in[ s[ m[ tai!... Ce rde\i?...
163

Vou[ v[ vine u=or... Sandomir, nalt ca un stejar, Cremene,

lat ]n spete ct trei, =i Corbea, scuipat osta=, negru, t[cut, ca
o stnc[... Eu? Un burduf pe dou[ picioare! +i ce picioare...
=ontc... =ontc...
CREMENE: Ei, cum tr[i=i tu cu +tef[ni\[, cu acea vijelie
care r[sturn[ tot ]ntr-o clip[?
MOGRDICI: Mai mult r[sturnat...
SANDOMIR: N-avea ce r[sturna...
MOGRDICI: Turna, turnam, pn[ c[deam... +i-mi pl[cea,
=i de fric[...
CREMENE: De frica cui?
MOGRDICI: A lui!
SANDOMIR: Era fioros?
MOGRDICI: Frumos =i ]ncruntat; mic=or, =i p[rea ca un
munte; vesel =i trist; viteaz, =i plngea ca un copil; mndru,
=i se juca cu mine ca m\a cu =oricelul. Or nu se n[scuse
deplin, or n[scut deplin, s[-l fi luat din iele... Cine =tie?...
Mai rabd[, Mogrdici... Mai rabd[, =i mie mi-e sete... Parc[l aud... +-a treia zi c[zu capul lui Arbore, =-al lui Toader, =-al
lui Nichit[, =-al lui C[\eleanu, =-al lui Ieremia, =-al lui
S[cueanu, =-al lui Condrea, =-al lui Sima, =-al lui C[r[b[\...
Eram beat mort cnd ]ncepu urgia. Cnd trnti ]ntiul topor, s[rii din somn. Auzii glasul mul\imii care se ruga de
domn. La al doilea, m[ trezii d-a binele. Ie=ii din grlici,
alergai =i v[zui!... (+-acoper[ fa\a.) Oh! sunt clipe de la
Dumnezeu cnd ai vrea mai bine s[ fii orb dect s[ vezi!...
(D[ cu t[i=ul minii.) Eh!... Eh!... Eh!... Capul lui C[r[b[\ se
rostogoli bolborosind... Slava Moldovei ]l blestema! +i
b[trnul Arbore, portarul Sucevii, care-i fuse ca un p[rinte!...
Eh! (D[ cu t[iu=ul palmei.)... N-a= vrea s[ fiu nici prc[lab,
nici hatman, nici vornic, nici logof[t, nici domn!... Dar doamna Tana... Oh! Ce frumuse\e =i ce nenorocire!... Se zice...
SANDOMIR: Ce se zice?
MOGRDICI: C[ ea l-ar fi otr[vit...
SANDOMIR: +-a plecat nejudecat[?
MOGRDICI: }ntreab[ pe tat-t[u, Balo=, c[ el \ine locul
domnului...
164

CREMENE: +i unde-a plecat?

MOGRDICI: }n Muntenia. Era munteanc[, fat[ a lui Neagoe Basarab. A s[rutat pe jupnesele =i fetele cur\ii =i s-a
suit ]n olac. Femeile plngeau. Un te duci, domni\[? La
c[lug[rie. +-a s[rutat pe sor-ta Genunea, =-a umplut-o de
lacrimi, =-a ie=it pe poarta asta, =i s-a dus la vale, =i s-a pierdut ]n neguri.
CORBEA (=opte=te): Genunea!
MOGRDICI: Ce zise=i?
CORBEA: Nimic.
SANDOMIR: Coco=ii au ]nceput s[ cnte, =i luceaf[rul s[
se sting[.
CREMENE: E steaua care se stinge cea de pe urm[. Uita\iv[... ca =i cum ar clipi.
CORBEA: Mine iar r[sare, =-apoi iar r[sare, =i-n veci va
r[s[ri.
SANDOMIR: Mult o s-o ducem noi f[r[ domn?
MOGRDICI: N-ar vrea tat-t[u s[ fie?
SANDOMIR: Na!
MOGRDICI: Ba, z[u c-ar fi bine. Om bun =i drept... C[
pe tine ct e el de mare =i te pune de veghe ca pe orice
copil de cas[... S-ar duce vestea de Bubuig-vod[...
CREMENE: Ori Grozea...
SANDOMIR: Trebuie s[ fii vi\[ domneasc[...
MOGRDICI: Poi, Toader Balo= se zice c-ar fi boier vechi,
vechi, de vro trei sute de ani =i mai bine, =i c[ s-ar fi tr[gnd,
dup[ spi\[, din fran\uji, =i mai de dincolo...
CORBEA: De, hot[rt, ]mb[trnesc copil de cas[! Pe cine
p[zim noi? Ce p[zim noi?
CREMENE: Castelul din Suceava...
SANDOMIR: +i Suceava...
CREMENE: +i \ara...
CORBEA: Eh! boierii se ceart[ pe cin s-aleag[... Vorbe...
vorbe... Eu s[ strng calul ]n sc[ri, =i s[ m[ duc, =i s[ m[ntorc viu sau s[ m[ sfrtece du=manii, =i s[ mai ia ]n copitele cailor!
(Se aude un auit. To\i tresar.)
165

MOGRDICI (speriat): Cine s[ fie?

SANDOMIR: E glasul lui Groza...
MOGRDICI: Haiti! Fiecare la locul lui!

(Corbea, Sandomir =i Cremene se coboar[ =i trec ]n dreapta

por\ii.
Se duc. Se fac nev[zu\i.)

SCENA II
MOGRDICI

MOGRDICI (singur, ]=i a=az[ coiful, ia suli\a =i se uit[

dincotro a venit uietul): Cine-i acolooo?... Aici, Mogrdici!...
Sunt caraul[... Nu r[spunzi?... Nu?... (Drdie.) Mi-e frig...
ba =i fric[... Nu s-aude nimeni... S[ m[ las p-o parte... (Nu se
mai vede.) Cine-i acolooo?... D[ lozinca... Vorbe=te... Ori
numai s[ urli... ca pot[ile la lun[?... D-ar fi fost logof[tul
Balo=, l-ar fi luat gura pe dinainte =-ar fi strigat: bu-bu-buuu!...
Neamul bubuiugilor!... Sandomir al lui Bubuiug... Frumos
nume... Ce mi-e Mogrdici, ce mi-e Bubuiug. (Ridic[ capul.)
Un fo=net?... S-apropie?... Mi s-a p[rut... (Nu se mai vede.)
A=a... (Cnt[ o melopee veche.) Du, du, du, du... Du, du, du,
du...
(}n vremea aceasta s-apropie un om ostenit, ]nf[=urat ]ntr-un
ve=mnt gros =i lung pn[-n p[mnt. Trece puntea, pune mna
pe toarta por\ii =i bate de cteva ori ]ntr-o bucat[ de fier.
R[sunetul se pierde departe.)

SCENA III
PETRU RARE+ =i MOGRDICI.

MOGRDICI (sare ]n sus =i se uit[ peste Rare=): Cine-i

acolo?... Nu r[spunzi?... S[ nu dai, c[ m[ mi=c... adic[ s[ nu
te mi=ti, c[ dau... (Tremurnd.) N[sc[toare, o fi, or n-o fi?...
Dac[ n-ar fi fost, n-ar fi b[tut... dac[ e, de ce tace?... Ce
vrea?... Ce vrei, m[ omule?...
166

PETRU RARE+: Om bun...

MOGRDICI (]l vede) Bunul s[-\i caz[ la inim[... Om bun
sunt =i eu... Adic[ bun-bun, da... h]... h]... +i cum te cheam[,
m[ omule?
PETRU RARE+: Petru...
MOGRDICI: Petru... Petru... Petru m[ cheam[ =i pe
mine... Eu spui policra: suta=ul Petru Mogrdici, fost ajutor
al c[pitanului copiilor de cas[, fost chelar al m[riei-sale vod[,
luatul din v[zduh... C[ numai pe vite le cheam[ f[r[ policr[: Miercana, Dumana, L[bu=... Ho\ul!
PETRU RARE+: Petru Rare= Majearul...1
MOGRDICI: Cum-cum?
PETRU RARE+: Petru...
MOGRDICI: P-al treilea nu l-am ]n\eles.
PETRU RARE+: Majearul...
MOGRDICI: M[-ga... A=a... Nu cunosc... Eu auzisem altfel... C[ nu puteam crede...
PETRU RARE+: Deschide-mi, =i Sfntul Petru s[-\i deschid[ por\ile raiului...
MOGRDICI: A! asta deloc... alilalte ct mai trziu...
PETRU RARE+: Sunt rupt de oboseal[...
MOGRDICI: Eu te-am rupt! De m-ai rupe-n buc[\i, =asta n-o fac.
PETRU RARE+: D-a= fi un cine spart de mistre\, te-ai ]ndura.
MOGRDICI: Spart-nespart, a=a ne-au poruncit logof[tul
[l mare, Toader Balo= Bubuiug, =i Groza, [l mai mare peste
o=ti, c[ pn[ n-ar spune lozinca s[ nu deschidem... +i eu nu
\i-o spui, spune-o tu, =i dau por\ile de perete...
PETRU RARE+: ...L-am cunoscut pe Toader... Era pisar pe
vremea lui +tefan cel Mare, sfntul meu p[rinte...
MOGRDICI: Cum-cum?
PETRU RARE+: ...L-am cunoscut pe Groza... Era copil de
cas[... Dou[zeci =i trei de ani am petrecut printre str[ini,
mai mult ]nchis ca slobod... De cte ori n-am tras z[vorul
ista, de cte ori n-am pus mna pe toarta asta =i de cte ori
n-am izbit a=a... (Bate ]n poart[. Mogrdici se sperie.) O!
167

p[mnt sfnt al \[rii mele! (Se ]nchin[ =i s[rut[ p[mntul.)

Te moaie de lacrimile astea mai nainte d-a te dospi cu sngele meu!
MOGRDICI: Ai?... E cam nebun... (Tare.) Ascult[!
PETRU RARE+: Ascult.
MOGRDICI: Ai ceva arme la dumneata, s[ nu d[m de
vrun bete=ug... Ia apropie-te, =i... s[ nu te mi=ti, c[ dau...
(Ridic[ arcul.) Nu prea mult... S[ v[d... Scutur[ dulama...
(Se pleac[ dup[ zid.)
PETRU RARE+: Cum vrei s[ vezi de te pleci dup[ zid?
MOGRDICI: Asta e treaba mea... Vreau s[ te v[d f[r[ s[
m[ vezi... Uu! Corbea! Cremene! Sandomir!
(Corbea, Cremene =i Sandomir vin repede.)

SCENA IV
PETRU RARE+, MOGRDICI, CORBEA,
CREMENE =i SANDOMIR.

MOGRDICI: Bine c[ venir[\i... Un nebun... Se-nchin[,

s[rut[ p[mntul... Ce-o fi vrnd? Nu =tiu...
SANDOMIR: Ce vrei, str[ine?
PETRU RARE+: Vreau ce vrea Moldova =i Dumnezeu!
MOGRDICI: Nu v[ spusei eu?... Dar ce vrea Dumnezeu
=i ce vrea Moldova?
PETRU RARE+: Dumnezeu vrea legea =i Moldova pe
+tefan cel Mare!
MOGRDICI: E, +tefan e \[rn[...
PETRU RARE+: Cel ce-a pierit tr[ie=te ]nc[, cel ce tr[ie=te
va pieri iar =i din el va r[s[ri iar[=i...
SANDOMIR: Ce glas! }\i merge la inim[...
CREMENE: Parc-ar fi cu minte... dar, nu pricep...
PETRU RARE+: }n curnd vei pricepe... Chema\i pe Balo=
=i pe Groza... Aci, dinaintea castelului, s[ judece =i s[ aleag[.
(Corbea face semn lui Cremene ca s[-i cheme.)
168

MOGRDICI: Ce-o fi vrnd?

CORBEA: N-a spus?
MOGRDICI: Ce-a spus?
CORBEA: Mult...
MOGRDICI: Ai priceput?
CORBEA: Priceput.
MOGRDICI: Tot?
CORBEA: Ct e dat omului s[ priceap[: C[ e un om. Mogrdici.
MOGRDICI: Eu deloc.
PETRU RARE+: Ascult[, Mogrdici... c[ci Mogrdici te
cheam[.
MOGRDICI: Doar n-a s[ m[ cheme Ma-jea-rul!
PETRU RARE+: ...\ie \i-am spus ceea ce ei nu =tiu, =i parca= fi suflat vorbele mele ]ntr-o jitni\[1 au pe grliciul pivni\ii
de sub pridvorul castelului...
MOGRDICI (rznd): Da, cunosc!
PETRU RARE+: De e cineva om, ]l cunosc nu dup[
chipul lui...
MOGRDICI: Dar dup[ ce?
PETRU RARE+: ...ci dup[ sufletul lui...
MOGRDICI (rznd): Eu n-am suflet?
PETRU RARE+: Ba ai, dar e ]ntunecat...
MOGRDICI (rznd, d[ sarica jos =i arat[ la cap): Ei, nu
v[ spusei eu?
PETRU RARE+: O! po\i s[ pai =i mai ]nz[oat... Sub plato=a
ta, d-ar fi =i de 50 de oca, st[ un suflet bun =i mole=it...
MOGRDICI: Ai?
PETRU RARE+: ...iar nu suflet bun, dar tare, cum se
cuvine unui osta=. +i cin =i-a b[tut joc de tine c-un coif
de vicleim =i c-o za parc-ar fi de rmlean? Ei, d-ar purta-o un om din Rm de acum cincisprezece sute de ani...
Dar o por\i tu, Mogrdici...
MOGRDICI: Mi se pare c[ m-a luat la vale...
PETRU RARE+: E un mare me=te=ug s[ ]mbraci pe un om
cu ve=minte omene=ti =i s[ nu paie om...
MOGRDICI (sup[rat): Poi te-a= pofti s[ vii =i mine...
s[-\i deschid...
169

PETRU RARE+: Mine se va vedea dac[ ast[zi n-ai fost

paia\[. Un fier mncat de rugin[ ]l arunci ]n foc =i-n ap[ =i salege ceva... Nasul t[u prea e ro=u =i prea \i-e fric[ de suli\[
pe care o \ii ]n mn[...
MOGRDICI (vrea s[-l ]mpung[ cu suli\a): Uite... Uite...
CORBEA (dndu-i peste suli\[): }l cuno=ti?
MOGRDICI: Nu.
CORBEA: Atunci?
MOGRDICI: Dar vrei s[-mi fie prieten? Ei, ce are, m[
rog, nasul meu?... Cam ro=u, ca un m[r domnesc, din pricina soarelui. Uite-acolo, da ce, \i-am cerut pe fiic[-ta or pe
sor-ta de nevast[?
PETRU RARE+: Fat[ n-am, sor[... o fi tr[ind?
MOGRDICI: Ai or n-ai?
PETRU RARE+: O mai fi tr[ind?
MOGRDICI (rznd): De s-a n[scut =i n-a ie=it cu picioarele ]nainte, tr[ie=te... S[ n-ai nici o grij[...
PETRU RARE+: A!... Nu, nu se cade s[ m[ sup[r de-o
]nchipuire de om...
MOGRDICI (rznd): }nchipuit, eu?
PETRU RARE+: }nchipuit? nu; ]nchipuire? da.
MOGRDICI (rznd): Ei, nu v[ spusei eu?
(S-aude o mi=care.)

CORBEA: St!... Logof[tul Balo=, cu mersul lui de neam

ales, =i Groza, cu p[rul ro=cat ca focul, cu barba alburie...
ct e de gros =i calc[ a lup fl[mnd...
SCENA V
Logof[tul BALO+, prc[labul GROZA, CREMENE,
PETRU RARE+, CORBEA, MOGRDICI =i SANDOMIR.

MOGRDICI (de sus): Nu deschide, st[pne...

SANDOMIR: Ziua, singur, f[r[ arme... nu poate fi dect
un om bun...
(Corbea, Mogrdici, Sandomir se dau jos. Poarta se ridic[ =i
apar
]n pragul pun\ii logof[tul Balo= cu to\i ceilal\i.
Petru Rare= ]=i descoper[ capul =i se pleac[ ]naintea lor.)
170

LOGOF{TUL BALO+ (dup[ ce m[soar[ din ochi pe Petru Rare=): +i de un te-a suflat vntul?... De te-aduce vro
judecat[, s-o facem. De aduci vro =tire, s-o ascult[m. De
te mn[ vrun gnd r[u... n-ai nimerit-o... Ce vrei, str[ine?
Spune pe =leau.
PETRU RARE+: Str[in am fost pe Vosfor, sub cerul, pe
apa =i pe p[mntul cel mai blagoslovit de Dumnezeu.
Str[in =i ]nchis am fost ]n cele =apte turnuri g[lbui de
lng[ marea albastr[ ca peruzeaua. Fugar =i huiduit, am
trecut mun\ii de pe la mijlocul Turciei. De multe ori am
]nfundat ocni\ele cet[\ilor Semendria, Haliciu, Buciaciu,
Cameni\a =i Cerni-Ostrov. Am ]mplinit 43 de ani, =i mai
mult de jum[tate din via\a mea, m-a supus Atot\iitorul la
toate ]ncerc[rile, =i m-a b[tut cu toate nenorocirile, =i ma r[nit cu toate suferin\ele. Pe Iov nu crez s[-l fi chinuit
mai mult, c[ci ]n sufletul meu simt toate pl[gile de pe trupul lui Iov. +i Iov nu s-a ]ndoit de mila Celui-de-Sus... +i
eu am crezut neclintit ]n t[ria lui vecinic[...
PRC{LABUL GROZA (c[tre Balo=): Bine gr[ie=te!
PETRU RARE+: M[ iart[, boierule...
PRC{LABUL GROZA: Vorbe=te...
PETRU RARE+ (c[tre Balo=): ...dar, dup[ cte-am ]ndurat, ]mi t[ia=i curajul de la ]nceput...
LOGOF{TUL BALO+: Ce \i-am zis eu?
PETRU RARE+: C[ sunt str[in!
LOGOF{TUL BALO+: Str[in... de Suceava...
PETRU RARE+: De castelul aista? De m-a\i lega la ochi,
pe dibuite v-a= duce =i v-a= spune unde a fost c[mara de
odihn[ a lui +tefan cel Mare, unde iatacul doamnei Maria,
unde al armelor, unde paraclisul cu iconostasul la care ]ngenunchea cel care n-a ]ngenuncheat ]naintea nim[rui... Mau cunoscut trec[torile, drumurile, mun\ii c[run\i, apele
limpezi =i codrii alb[strii ai Moldovei... adic[ le-am cunoscut pe toate ]n zilele grele =i zilele de slav[... +i tocmai
aici s[ fiu str[in? Aici, unde-am crescut, unde am ]nc[lecat
caii domne=ti, f[r[ =ea, f[r[ fru, cu mna ]nfipt[ ]n coama
lor, gonind ca o stafie sub privirile arhanghelului pe care-l
171

v[d oriunde-mi ]ntorc ochii, pe care-l aud oriunde mia\intesc urechea, pe care-l simt pretutindenea, ]n mine =i
afar[ din mine!
Prc[labul Groza (mi=cat): }n el? Cine s[ fie [sta?
LOGOF{TUL BALO+: Ei, cine e=ti?
PETRU RARE+: Petru-voievod! (To\i tresar.)
LOGOF{TUL BALO+: Petru Pribeagul?
PETRU RARE+: Am pribegit 22 de ani, dar nu sunt Petru
Pribeagul, ci Petru Rare=, fiul Rare=oaii, =-al... (Se ]nchin[.)
PRC{LABUL GROZA: +-al?
PETRU RARE+: +i-al lui +tefan cel Sfnt!
LOGOF{TUL BALO+ (emo\ionat): Tu?
PETRU RARE+: Eu, Balo=! +tiu c[ e=ti logof[tul Toader
Balo=, te-am cunoscut acum 30 de ani, erai diac1 al treilea.
}ntr-o zi, scriai un sinet2 de danie =i cerneala se ]ntinse la
un mislete,3 =i p[ta=i pielea de vi\el. Logof[tul T[ut azvrli
cu c[lim[rile =i-\i rupse urechea. (Balo=, f[r[ s[ vrea, se pip[ie
la urechea stng[.) M[-nvrteam pe lng[ tine. (}mi ziceai:
Petru cucuietu). Cnd sngele ]ncepu s[ picure pe obrazul
t[u, eu ]ncepui s[ plng =i s[rutai pulpana b[trnului T[ut,
=i-i zisei: Eu sunt de vin[, pan logofete! M[ lu[ de chic[,
m[ r[suci =i m[ dete afar[. Peste-o s[pt[mn[ te duceai la
prc[l[bia Novogradului, neputnd r[bda ru=inea d-a fi lovit pe nedrept de marele logof[t... Dar... m[ uit... =i nu te mai
cunosc...
LOGOF{TUL BALO+: Eu... nu te cunosc... }mi spui
]ntmpl[ri adev[rate, dar tocmai fiindc[ sunt adev[rate, c\i
nu le-or fi =tiind?
PETRU RARE+: M[ cunosc clucerul Moghil[, prc[labul
Grumaz[, vornicul Jurj =i c\i al\ii, c[rora le s[ream pe genunchi =i le petreceam de=tile r[schirate prin p[r =i prin
barb[...
PRC{LABUL BALO+: O! e demult... I-a coperit
p[mntul! Mor\ii nu pot a vorbire despre noi, noi putem
s[ vorbim despre ei...
PRC{LABUL GROZA: Eu a= =ti p-un Petru, cam ca tine
de nalt, frumos b[ietan nu zic, frumos e=ti =i tu cu
172

must[cioara sub\ire tu ai barb[ ]nspicat[ =i must[\i negre

=i lungi alb =i rumen la fa\[ tu e=ti pr[jit de soare
sub\ire =i sprinten tu e=ti pietros =i voinic. Vremea a
pref[cut boierimea =i \ara. +i tu de vei fi [la n-ai sc[pat
neatins. Din mndre\ea de copil te v[z b[rbat zdrav[n
dac[ ai fi [la. Ar trebui s[ se ridice m[ria-sa de la Putna =i s[
m[rturiseasc[ c[ tu e=ti Petru al R[re=oaiei =-al... (Se ]nchin[.)
Altfel, nu glumim! Cu dovezile ce d[du=i... ai umplea \ara
de s[mn\a lui +tefan cel Mare!... Corbea, Sandomir,
Cremene, s[... (Face semn s[-l ia.)
PETRU RARE+: Numai ]n castelul din Suceava nu fusesem ]nchis...
MOGRDICI (rznd): A, e bine la noi! Umbr[... ct
lumea! Dormi =i habar n-ai de e ziu[, de e noapte... Guzgani... c\i pofte=ti... cenu=ii, =i mari, =i lacomi... Trei t[tari,
sco=i de la r[coare, unul n-avea nas, altul urechi, =i-al treilea...
la o mn[ cu trei de=te =i la un picior cu dou[... E, ai dracului guzgani...
PETRU RARE+: S[ v[ dau =i alte dovezi...
LOGOF{TUL BALO+: Da, c[ci, din ce-ai spus ar trebui s[
dovede=ti dovezile tale... Cremene, cheam[ =i pe ceilal\i din
castel. (Cremene se duce.)
PETRU RARE+: Da, s[ vie to\i, s[ scoatem lumina de sub
obroc.
MOGRDICI: S-o scoatem... de ce s[ n-o scoatem?... Dac[
o vrea s[ ias[... Nu v[ spuneam eu?
CORBEA: Nu te-amesteca!
MOGRDICI: De ce s[ nu m-amestec?... Boierii au
dreptate... Un prlit afl[ din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei, =i \op =i el... Eu sunt Petru, copilul R[re=oaiei =-al
lui... Doamne, iart[-m[! (Se ]nchin[.)
(Vin boierii, pan Trotu=anu, pan Mihul, pan Liciu, pan +andru,
pan Matia=, pan Crasne=, pan Cosma, pan Albot[,
chelarul Hrea =i Cremene.)

LOGOF{TUL BALO+: Boieri, care din voi cunoa=te pe

drume\ul acesta?... S[ m[rturiseasc[.
ALBOT{: Chipe= om, dar nu-l cunosc.
173

CRASNE+: S[-l vedem... Nu-l cunosc.

TROTU+ANU: Mai degrab a= cunoa=te ce este dect cine
este, ct face dect cine l-a f[cut. Ar fi osta=, a=a s-ar crede
dup[ uit[tur[. Ochii lui joac[, ne m[soar[ =i ne cuprind;
mna dreapt[ are b[t[turi, semn c-a tras palo=ul de multe
ori ]n via\[, =i-o \ine dezlipit[ de trup, ca =i cum ar fi gata de
trnt[ dreapt[.
MATIA+: +i ce vrea, logofete Balo=?
LOGOF{TUL BALO+: Zice c-ar fi Petru...
To\i: Care Petru?
LOGOF{TUL BALO+: Al R[re=oaiei... =-al... (Se ]nchin[.)
To\i: Ei!... S[ dovedeasc[!
MOGRDICI: Boieri dumneavoastr[, de mine dete cu
ochii ]nti =i ]nti... =i mi-a spus alte alea... c[ cel ce-a pierit
tr[ie=te ]nc[... Dac[ a pierit, cum de tr[ie=te, dac[ tr[ie=te,
cum d-a pierit? Asta e vorba? +i =i-a f[cut cruce, =i s-a plecat, =i-a s[rutat p[mntul... E cam...
(Petru Rare= prive=te ap[sat pe Mogrdici, care ]ncepe s[ se
clatine =i s[ dea ]nd[r[t.)

PETRU RARE+: Nu m[ cunoa=te\i, nu v[ cunosc. Ne vom

cunoa=te. De o lun[ am p[r[sit Polonia. Am l[sat la grani\ele
ei 4.000 de c[l[re\i, pe care craiul Poloniei mi-i pusese la
porunc[, s[ m[ arunc asupra Moldovei =i s[ m[ sui ]n scaunul
ei. Nu am vrut. Cine domne=te ]n silnicie nu e domn. +i-am
zis c[l[re\ilor, gata de prad[, c[ nu trebuie. }ntr-un suflet
trecui Prutul. Se zice c[ cocorii se ]mbat[ de bucurie, ca de
vin, cnd se ]ntorc prim[vara =i-=i g[sesc cuibul. D-a= putea
s[ sorb aerul Moldovei cu patima cu care-l sorbii la ]ntia zi,
dupe 22 de ani de pribegie, suflarea mea v-ar arde =i a\i sim\i
din cine m[ trag =i ce drept[\i ]nf[\i=ez eu vou[! Deh, s[ las
inima. Inim[ f[r[ cap, corabie f[r[ crm[... Ajunsei la Hrl[u.
V[zui pe b[trna mea maic[. Crezui c-a= fi omort-o
strngnd-o ]n bra\ele mele. }mi dete o Vivlie =i ]mi zise: Aci
zice despre tine tat[-t[u! Iac[ Vivlia, (Scoate o carte de sub
dulam[.) +i iac[ ce se gl[suie=te la fa\a a doua de la evanghelia lui Marcu: La a cincisprezecea zi a lunei lui avgust 6992,
Maria a n[scut un copil care se va chema Petru. +i acest fecior
174

s[ se =tie c[ este din Maria =i din +tefan-voievod. Scris-am eu,

Luca Arbore, portarul Sucevei. Isc[lit: Io, +tefan-voievod.
Cunoa=te\i scrisul lui Luca Arbore =i-al voievodului vostru...
Ei, socoti\i... (D[ cartea ]n mna logof[tului Balo=. Boierii se
gr[m[desc.)
LOGOF{TUL BALO+: Da... da... parc-ar fi...
PRC{LABUL GROZA (emo\ionat): Da, al lui... Slovele
clet[nate...
LOGOF{TUL BALO+ (lui Groza): Cum ]\i tremur[ mna...
PRC{LABUL GROZA: }mi tremur[... nu =tiu de ce...
PRC{LABUL LICIU: Am colea un sinet de ]mp[r\eal[,
de la Milostivul. S-apropiem isc[liturile. A=a... a=a... acela=i
mers... aceea=i arunc[tur[... aidoma... Doar c[-n carte s-a
isc[lit mai neted =i-n sinet mai tremurat. A fost mai tn[r...
era mai b[trn...
TROTU+ANU: Scrisul lui Arbore ]l cunoa=te\i?
MIHUL: De ce? N-ar fi destul isc[litura domnului?
+ANDRU: De ce?
COSMA: Cum e asta?
TROTU+ANU: Nu pricepe\i? Una de alta se \in: scrisul =i
isc[litura. Dac[ altcineva a izvodit scrisul lui Luca, atunci =i
isc[litura domnului e mincinoas[. Nu crede\i ochilor, care
mai totdeauna v[ ]n=eal[, ci min\ii, care numai cteodat[ se
]n=eal[.
PETRU RARE+: A=a e, are dreptate boierul.
(Mi=care ]ntre boieri.)

TROTU+ANU: Eu, ]n vremea din urm[, cunoscui scrisul

lui Arbore. Slovele lui, ca strcii... De... prea e bine scris...
De=i e cam de mult... leat 6992... S[ fi scris el?... N-a= =ti ce
s[ zic... Altfel... Dumnezeu s[-l ierte, c[ +tef[ni\[ ]i ticluise
o carte c[tre Ptru-vod[... (Prive=te spre Petru.) S[ fi jurat c[
e de el... +i s[ m[ ierta\i... S[ zicem c[ scrisul ar fi al lui Luca
Arbore =i isc[litura a lui +tefan-voievod... A cui e Vivlia asta?
PETRU RARE+: A Mariei a fost, acum e a mea.
TROTU+ANU: A fost a cuiva =i acum e a altcuiva... Punga
asta e a mea, dar punga asta am putut s-o fur...
PETRU RARE+ (tres[rind): Eu s[ fur?
175

TROTU+ANU: Nu te sup[ra...
MOGRDICI: O! domol, ia-o domol...
TROTU+ANU: ...c[ sup[rarea dovede=te cnd c[ e a=a,
cnd c[ nu e a=a. Unii se sup[r[ cu dreptate, al\ii cu
strmb[tate... Cum am putea s[ hot[rm de mnia dumitale f[r[ s[ te cunoa=tem?
PETRU RARE+: (cutremurndu-se): Vas[zic[, am furat-o...
o!
TROTU+ANU: Nu... nu... +i nu zic c[ nu se ]mpotrive=te
lui da ...Ai adus o carte. }n carte, un sinet, un scris, =i
dup[ scris o isc[litur[. Isc[litura seam[n[ cu a voievodului
+tefan. Scrisul, pe fiin\[ de adev[r, nu-l cunoa=te nici unul car fi al portarului Arbore. Atunci cum vrei s[ credem c[
isc[litura ar fi adev[rat[?... +i, ]n sfr=it... c\i ar fi... luat
Vivlia asta de la R[re=oaia ar fi copiii lui +tefan cel Mare?
PETRU RARE+ (emo\ionat): A! izgonit de Bogdan, prigonit de +tef[ni\[, =i cnd nu e nimeni pe scaunul Moldovei,
necrezut de nimeni =i urgisit de to\i!
(Se aude un f=it u=or.)

LOGOF{TUL BALO+: Ce e, Corbea?

CORBEA: Vin jupnesele.
MOGRDICI: Ca ni=te huluba=i domne=ti care-=i p[r[sesc
cuiburile calde, a=a merg de tihnit =i de molcom...
PETRU RARE+ (tresare): A, tr[ie=te Oana?
LOGOF{TUL BALO+: Tr[ie=te, biata Oan[...
PETRU RARE+: Biata?... De ce?
LOGOF{TUL BALO+: De multe... de multe... c[-\i ]nghea\[ inima...
(Vin =i se a=eaz[ ]mprejurul logof[tului Balo=, Oana, Nastasia,
Genunea =i Dolca.)

PETRU RARE+ (dup[ ce le prive=te pe toate): Care e Oana?

CREMENE: N-o cunoa=te? A!
MOGRDICI: De un s-o cunoasc[? Ce, a mai v[zut-o?
(Boierii privesc cu deosebite ]n\elesuri. Trotu=anu face
un gest de ]ndoial[.)

1
Pan titlu dat odinioar[ marilor boieri polonezi, utilizat uneori =i ]n
Moldova.

176

PETRU RARE+ (emo\ionat): Cine e Oana?

OANA (lini=tit[): Eu sunt.
PETRU RARE+ (]nm[rmurit): Tu e=ti?... Ah!...
OANA: Ce vrea str[inul acesta?
PETRU RARE+: De la to\i str[in m-a mhnit, de la tine
m[ n[bu=e! Bine ar fi fost s[ fi fost surd ]n clipa ]n care
deschise=i buzele! Nu m[ judeca dup[ chip. V[d cum nenorocirile au s[pat urme adnci =i-ntr-al t[u... Cnd m[ gndesc... O! dar nu-\i spune nimic glasul meu?
OANA (mirat[): Nu!
PETRU RARE+: Nu-\i aduci aminte...
OANA: Nu te cunosc!
PETRU RARE+: A! sta\i, boieri!... A\i auzit c[ +tefan
]nsemna pe copii... cel pu\in pe cei f[cu\i cu R[re=oaia, biat[
maic[-mea...
OANA (mirat[): El... Petru Rare=?... }...
PETRU RARE+ (d[ dulama jos =i r[mne ]ntr-o armur[. Se
descheie =i ]=i arat[ spata dreapt[): Privi\i... Iac[ semnul c[
sunt al lui +tefan-voievod...
LOGOF{TUL BALO+: V[z un cerc... dar, =tiu eu...
PRC{LABUL GROZA: Cercul cu care ]nsemna... m[
iart[... vitele domne=ti, ca s[ nu se amestece cu alte herghelii...
MOGRDICI: +i cu cirezile de boi...
PETRU RARE+ (lui Mogrdici): Tu... (Mogrdici se d[ afund
]n mul\ime.)
TROTU+ANU: Semnul acesta a putut fi f[cut acum 40 de
ani, dar =i acum 10 ani. +-apoi ce copil, d-al lui +tefan cel
Mare, a\i aflat cum zice dumnealui ]nsemnat cu fierul
ro=u la na=tere?
OANA: Pe mine m-a ]nfierat, dar nu pe spata dreapt[, cu
pe um[rul stng, =i nu c-un cerc, ci c-un luceaf[r.
TROTU+ANU: Ce deosebire!
LOGOF{TUL BALO+ (c[tre femei): Ce zice\i =i dumneavoastr[?
NASTASIA: Cum ar p[trunde mintea noastr[ unde nu
p[trunde a dumneavoastr[? S[ dovedeasc[ c[ e copilul
177

R[re=oaiei =i-al lui... Eu sunt femeie, =i cnd vreau ceva,

pot, dac[ dreptatea e de partea mea. Ce crezi, Dolca, c[
]ntruna ]ndrugi c[ v[duvia Moldovei se va sfr=i...
Dolca: Ce s[ cred?
LOGOF{TUL BALO+ (lui Rare=): O biat[ b[trn[-b[trn[,
de pe vremea domnului... Ghice=te ce va fi...
DOLCA: Nu ghicesc, maic[, ci ce va fi cteodat[ mi se
arat[. A=a mi s-arat[ =i drumul domnului p-o lumin[, c[ nu
e nici noapte, nici zi... Cnd sosi str[inul?
MOGRDICI: Veni a=a, nechemat de nimeni... Adev[rat
c[ nu te-am chemat eu?... Luceaf[rul dimine\ii se stingea,
c[ n-a= fi putut citi, cu toate c[ n-am ]nv[\at s[ citesc. +i miera frig, =i mi-era somn, =i mi-era sete...
(Groza ]i face semn s[ tac[.)

DOLCA: C[ va veni, va veni... dar c-a picat...

GENUNEA (]n extaz): A picat! a picat!... Asear[ visai c[
vod[ intr[-n castel f[r[ de veste... =i azi... iat[-l!...
TROTU+ANU: E! ]nchipuiri de copil...
LOGOF{TUL BALO+ (surznd): Un plod r[sf[\at... Cin
s[ se uite ]n gura ei?... Nunea, nu mai spune prostii...
GENUNEA: Tat[, a=a era... Cum ]l v[d... Nu m[ crede\i?...
Bine...
PETRU RARE+ (care tot timpul s-a gndit, tresare): }nainte
d-a v[ p[r[si...
PRC{LABUL GROZA: Greu s[ ne p[r[se=ti! Or vei fi
domn, or vei fi dat judec[\ii ca ]n=el[tor de domnie!
PETRU RARE+ (scoate un pumnal): }nainte d-a v[ p[r[si...
PRC{LABUL GROZA: Ei, aia po\i s-o faci...
PETRU RARE+: ...am s[ v[ spun un basm pe care nimeni nu-l =tie...
MOGRDICI: Uite, uite, iar l-a apucat... iar s[rut[
p[mntul...
(Petru Rare= se uit[ la Mogrdici. Mogrdici dispare.)

PETRU RARE+: A fost odat[ un chezar, bun ca pinea

cald[, viteaz ct nu-i sta cetate ]nainte, b[trn c[ n-a murit
dect cnd a vrut, =i cu credin\[ ]n Dumnezeu, c[ lumea ]i
zicea cel Sfnt. Pe lng[ el se prip[=iser[ o fat[ =i-un b[iat.
178

+i fata era mai mic[, =i b[iatul mai mare. +i amndoi crescur[ sub privirile lui, ca dou[ flori sub razele soarelui. +i nu
=tia unul de altul al cui e =i din ce neam s-ar trage. +i crescur[ ]n ne=tiin\[. Fetei ]i zicea Sulcina =i b[iatului Drume=.
Chezarul ]i iubea ca pe ochii din cap. +i Sulcina era b[laie,
cu p[rul galben ca spicul copt =i rotunjit pe spate... Ca al
dumitale...
GENUNEA (]l prive=te ]n extaz): Da? ca al meu?
PETRU RARE+: ...c[ parc[ ar fi fost b[iat... ca dumneata...
GENUNEA: A=a sunt eu? }mi pare bine...
PETRU RARE+: +i abia ]mplinise pe la Florii 14 ani=ori...
=i Drume= 21... chezarul era bolnav. }ntr-o zi, ce-i ab[tu, s[
cotropesc[ un \inut ce zicea c[ e al lui, =i era al lui, ]ntradev[r. Chezarul plec[ =i-l lu[ cu dnsul =i pe Drume=. +i
Drume= se b[tu ca un zmeu, c[ iubea pe chezar, =i pas[mite
=i pe fata cu p[rul galben ca spicul copt. +i se ]ntoarse
chezarul biruitor dar =i mai bolnav. }ntr-o zi, Drume= ie=i
din ]ntmplare pe un cerdac descoperit... cum ar fi acela
unde lucrau fetele domni\ei Maria...
OANA: De unde =tie omul acesta cerdacul castelului?
PETRU RARE+: ...=i v[zu pe Sulcina, care se ducea repede pe lng[ o fntn[ de piatr[, ca aceea din ograda
castelului vostru...
OANA (tres[rind): De unde =tie a=a de bine ce este-n
castelul pe care nu l-a v[zut niciodat[?
PETRU RARE+: ...+i Drume= opri pe Sulcina. Ce fugi,
Sulcino? Nu, Drume=. De ce-\i sunt ochii ro=ii? Ai plns?
Nu. Ba da, ochii t[i sunt turburi... Ce ochi s[ r[mie
senini cnd ai bunului chezar ard!...
OANA (agitat[): Dar nu era nimeni acolo!
PETRU RARE+: Olecu\[ de odihn[, =i se-ntremeaz[
zmeul b[trn, =i se face bine... Bine? Bine s[-i dea
Dumnezeu! Bine! +i \ie, Sulcino. +i \ie, Sulcino. +i
dumitale, Drume=.
OANA (]n prada emo\iei): O! Maic[ a Domnului, iar ]nnebunesc ca pe vremea lui +tef[ni\[!... Treci la sfr=it... Cum s179

a sfr=it? (Mi=care ]ntre boieri.)

PETRU RARE+: La sfr=it?... Chezarul, bolnav r[u, sta
]ntins ]ntr-un iatac, cum ar fi acela de aici... din stnga... ]n
mijloc, te sui p-o scar[, faci la dreapta, deschizi o u=[ =i
cobori trei trepte...
LOGOF{TUL BALO+: De unde =tii ce n-ai v[zut? (Mirare
]ntre boieri.)
PETRU RARE+: Chezarul era numai cu Sulcina. +-odat[
veni, ca scos din fire, Drume=. Doamne, m-a dus iubirea ca
vntul =i m-a ]ntors grija ca gndul. Venea de la maic[-sa,
trimis de chezar. +i chezarul se ridic[ ]ntr-o rn[ =i-i zise cu
un glas plin de ]n\eles. Tot? Tot, m[ria-ta!... Sulcino,
s[ m[ iube=ti ca p-un frate! +i ea: Cum \i-am spus,
Drume=... Ca p-un frate bun, din aceea=i mam[ =i din
acela=i... Cum?... Din aceea=i mam[... Da, frate! +i se
]mbr[\i=ar[, =i plnser[. +i b[trnul chezar ]i blagoslovi...
OANA (izbucne=te): O! vino ]ncoa, fratele meu [l bun de
mam[ =i de tat[!
(Petru Rare= =i Oana plng =i se ]mbr[\i=eaz[.)

PRC{LABUL GROZA: Fratele ei?

LOGOF{TUL BALO+: Voievodul nostru!
TROTU+ANU: Os din osul lui +tefan cel Mare!
(To\i ]ngenunche.)

PETRU RARE+ (Oanei): Nu, nu mai plnge... Toate au

sfr=it... Via\a noastr[, ca =i durerile tale! (Boierilor:) Scula\i!
Mai bine vreau s[ v[d p-un b[rbat mort dect ]n genunchi!
Sta\i drep\i, =i voi sta drept, =i cu dreptate voi crmui Moldova! (Se uit[ la Mogrdici, care tremur[.) +i tu, gur[ rea...
(}i face semn s[ se apropie.)
MOGRDICI (d[ ]n genunchi): Om bun, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Om bun sunt =i eu...
MOGRDICI (sp[imntat): A=a m-a f[cut mama...
1
Tlv fructul unei plante numit[ tigv[, sau chiar tlv, ]ntrebuin\at la
scoaterea prin aspirare a vinului din butoi; unealt[ de forma unei plnii cu
\eav[ lung[, folosit[ ]n acela=i scop.

180

PETRU RARE+: M[-ta te-a f[cut om, ca pe to\i oamenii,

=i tu te-ai f[cut neom... Nu vorbesc cu necaz... De azi ai s[
]ncaleci calul...
MOGRDICI (cu teroare): Mai bine taie-m[, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Te voi lega p-un cal, =i-n cea dinti b[t[lie,
=i-n cel dinti rnd, vei fi =i tu...
MOGRDICI (cade jos): }h!
PETRU RARE+: S[ te taie du=manii, or s[ te-ntorci om...
Boieri, avem de lucru... S[ lucr[m!
ACTUL II
Tab[ra de partea stng[ a rului Suceava. Cortul lui Petru Rare= ]n
fa\[, mai ]n fund, acela al lui Groza. Se pierd ]n dep[rtare corturile
osta=ilor, avnd ]n vrfurile lor deosebitele steaguri ale boierilor. Se
vede ora=ul Suceava. Intrare ]n dreapta, ]n stnga =i ]n fund. C\iva
copaci...

SCENA I
MOGRDICI =i SANDOMIR.

(La o mescioar[, Mogrdici se-ncearc[ s[ fac[ o scrisoare.

Pe obrazul stng are cicatricea unei t[ieturi adnci.)

MOGRDICI (cu figura luminat[): A=a... ba nu... Am s[rit

o slov[... Care dracului de slov[?... Sandomir, tu e=ti c[rturar,
am scris bine? D]-a-g]-[ M[-i-ie, c[ s]-]-t be-i-ne =i ]\ schi-i-u
ca-s[ af-af c[-m... c[-m... ult a]= da cas[ af-af...
SANDOMIR (rznd): Cui scrii?
MOGRDICI (serios): Ei!... Pe la Bra=ov, lng[ Feldioara...
SANDOMIR: Ei, cui, ei?
MOGRDICI: Ei... dr[gu\ei mele... E, =i de ce nu?... Ce
rzi? Ce rzi?... Nasul meu nu mai e vn[t ca or=avul de
prune...
SANDOMIR (rznd): E frumoas[?
MOGRDICI: Cum s[ nu?... Cam groscioar[, cam otova,
c[ nu ai =ti unde i-ar fi mijlocul... Minile, ca \urloaiele
mele... +i obrajii rumeni =i tari, s[ spargi nuci cu c[r[mida...
181

E zidit[ din plin =i ai ce s[ruta... +i bun[, bun[, ca smntna... Eu ]i ziceam hai! ea hai!... Of! mi-e drag[, Sandomir drag[!... S[ fie trei ani de cnd n-am v[zut-o, mititica!...
SANDOMIR: E romnc[?
MOGRDICI: Da, s[soaioc[? Doamne, iart[-m[!... Din
S[cele... Am l[sat-o la un sas cu anul... Ce rzi? Cnd vornicul Groza ]=i trase o=tile, eu ]i zisei: M[ duc, Marie! =i
m[ ]necar[ lacrimile. +i ea: D-apoi oi umbla s[n[tos. +i
m[ privi blnd ca un vi\el... Ce rzi?... C[ n-o fi ca boieroaicele voastre... S[ le faci mototol, ca p-un =tergar, =i s[ le
bagi ]n sn! M[ crezi?... Eu n-o puteam ridica de jos... C[
sus ar fi r[mas de nu s-ar fi pus ea jos... U! u! bat-o focu =i
norocu!
SANDOMIR (rznd): +i e cu anu?
MOGRDICI: Ai?... Cu anu, fire=te... n-o s[ fie cu ziua!
SCENA II
MOGRDICI, SANDOMIR, CORBEA =i CREMENE.

CREMENE: A, ce mai faci, Mogrdici?... Sandomir? S[ fie

patru ani de cnd nu v-am v[zut... Cum o duci cu b[uturica?
MOGRDICI: Slav[ Domnului... adev[rat Domnului... Neam l[sat =i eu de ea, =i ea de mine...
CREMENE: Cine-ar fi zis?...
MOGRDICI: Vod[ a zis... +i ce vrea vod[ aia e!... C[ m[
lu[ =i m[ dete pe mna a trei pui de zmei... Pine, brnz[,
ap[ =i cal... +i trei s[pt[mni m[ gonir[ legat de cal. }n ziua
]ntia, maic[, m[iculi\a mea, crezui c[ murisem... A doua
zi, murisem =i ]nviasem... +i dup[ trei s[pt[mni, u=urel ca
o pan[...
CREMENE: Mare minune!...
SANDOMIR: Dintr-un bleau1 s[ stoarc[ aur! (Corbea
surde.)

182

MOGRDICI: Ce, m[ mutule, nu este a=a?

CORBEA: De n-ar fi fost vod[ cum e, tu ai fi fost cum
erai...
MOGRDICI: Bine, c[lare, c[lare... O pornir[m ]n secuime.
Pe mine m[ puse ]n straja ]ntia, cu cerceta=ii, s[ vestim care
pe unde e... Copoi alergnd de colo-colo, pe dmburi, prin
mocirle, prin stufi=uri... P[mntul mi se p[rea ca-n palm[...
D[dui de du=mani, ]nchisei ochii. M[ repezii, f[r[ s[ vreau,
cu vro dou[zeci de voinici, ca ]ntr-o ocn[. }i sparser[m. A
doua oar[ \inui ochii deschi=i ct putui. +i hea ei, hea =i
eu. }i risipir[m... Azi a=a, mine a=a, pn[ m[ deprinsei cu
moartea =i ]ncepui s[ tr[iesc. Pe noi, moldovenii, ne-a fost
a=ezat Dumnezeu a=a, c[, de voim s[ tr[im, s[ ]nv[\[m s[
murim... La rnd... fiecare... C[, de-\i vine rndul, zvrli minile ]ntr-o parte, pui capul la p[mnt, =i pace... Ia s[ v[ spui
eu una... N-o s[ crede\i... De fric[, ]ndr[znesc... }n fitece noapte
]mi zic: Mine am s[ mor! Ei =i dac[ [i muri, ce?
CORBEA: A=a te vreau, Mogrdici!
MOGRDICI (ca =i cum ar juca): He-he-he!
CREMENE: Nu pricep a=a prefacere.
MOGRDICI: Ce nu pricepi tu?... De mult n-ai v[zut pe
vod[ Rare=!... Cnd se uit[, m[soar[. Face semn unuia s[
ias[. |inte=te ochii ca p[cura. +i zice: Via\a ta, ca =i a mea
dopotriv[. De ce \i-e fric[?... S[ nu mergi de voi r[mnea la
urm[... +i-=i \ine cuvntul... Ei, m[ fl[c[i, m[, ce e lumea
asta? Au un mu=uroi de furnici, au un crd de =oimi. Dup[
cum e vod[, e =i \ara! C[ nu e \ar[ tic[loas[ nic[ieri. Ci
domn, crai, chezar, tic[lo=i. Eu, be\ivul de pe vremea lui
+tef[ni\[, ajunsei mia=ul cu sc[rile de fier sub Petru-vod[...
CREMENE: Da cin te-a s[rutat pe obraz?
MOGRDICI: La Feldioara, un cavaler, turnat ]n fier, c-o
sabie dreapt[ =i grea... +i m-am repezit, lac de snge, pe
el... c[ auzii pe vornicul Groza...Snope=te-l, Mogrdici,
snope=te-l! Ah! vornicul Groza e =i mare! Dar s[-l vezi la
mnie! Ca un uria= se n[puste=te! Dup[ ce f[rmar[m oastea craiului Ferdinand, am z[cut la Feldioara ca la dou[
s[pt[mni... C[ de nu z[ceam n-a= fi dat peste Maria...
183

SANDOMIR (rznd): A! ]i ticluie=te c[r\i...

CREMENE: +tii s[ scrii?
MOGRDICI: E, e... ceac-pac... nu ca logof[tul Toader!
CREMENE: Mie nu mi-a intrat ]n cap...
SANDOMIR: Dac[ nu iube=ti...
CORBEA (pe gnduri): +i dac[ ai iubi?
SANDOMIR: Ce nu face omul cnd iube=te! Omul de=tept
e mai de=tept, nerodul e mai nerod. Omul de=tept... nu =tie
carte? Se pomene=te ]ntr-o bun[ zi scriind. Nerodul merge
pe calea b[tut[? Se pomene=te dnd ]n gropi...
SANDOMIR: Ei, pe la voi cum fuse, Cremene?
CREMENE: Cum s[ fie? Ca pe la t[tari... I-am b[tut? S-au
dus ]n pustiuri. Ne-au b[tut? Am tulit-o ]napoi. +i i-ar i-am
b[tut, =i iar ne-au b[tut, =i iar i-am b[tut, pn[ au c[zut la
pace... +i-am intrat la dragoste c-o t[tarc[...
MOGRDICI: Ptiu! Spurcatule!
CREMENE: Nu cum crezi tu... O feti=can[ m[runt[,
sub\iric[, cu ni\el p[r b[lai, cu ochi mici-mici, pornind de la
tmple ]n jos. +ase luni a rs f[r[ s[-mi dau seama de ce.
Cnd fu s[ plec[m, eu o s[rutai...
MOGRDICI: +i eu am s[rutat pe Maria... z[u a=a!
CREMENE: ...=i ea-mi zise: Tu, moldavska... he, he...
(semn c[ se duce) =i tu... (Semn c[ nu se mai ]ntoarce.) +i
]ncepu s[ plng[...
MOGRDICI: Maria n-a plns... De ce n-a fi plns?
(Rsete.)
CREMENE: O luar[m ]napoi. Ea, bini=or, se a\inu de oblncu =elei, =i merse, =i oft[, ca la dou[ ceasuri. Scoase din sn
o turt[ alb[, mi-o dete =i-mi f[cu semn... Moldavska... ]m...
]m... O s[rutai. }nchise ochii =i m[ s[rut[. O l[sai ]n drum
=i pornii. M[ uitai ]nd[r[t. Ea, acolo. Trziu, ]ntoarsei capul.
Ea, ca o mogldea\[, acolo. Pn[ n-o mai v[zui... +i a=a!...
Dar tu, Corbeo, cum f[cur[\i la Obertin?
(Mogrdici se uit[ s[ nu vie Petru Rare=.)

CORBEA: La Obertin ne b[tu Dumnezeu, nu le=ii. C[ s1

Majiar, m[jer pescar, negustor sau c[r[u= de pe=te.

184

ar[t[ pe cer o stea cu coad[, cu coada ]ncotro vine Moldova

=i cu capul luminos ]ncotro cade Polonia. +i Tarnovski, hatmanul le=ilor, pl[ti bocitoare s[ c[ineze p-ai no=tri c[ vor fi
b[tu\i... Cum afl[ Petru-vod[, le trase vergele la spate =i le
lu[ la goan[. D[du b[t[lia =i pierdur[m... Eu c[zusem... A
trei zi m[ de=tept[ o n[luc[ blnd[, blnd[... o!
SANDOMIR: A=a a fost s[ fie.
CREMENE: Da ce e cu n[luca ceea, Corbeo?
CORBEA: Nu =tiu.
SANDOMIR: Era frumoas[?
CORBEA: Da.
MOGRDICI: Era b[laie?
CORBEA: Da.
SANDOMIR: O iube=ti?
CORBEA: }...
SANDOMIR: Ai mai v[zut-o?
CORBEA: Da.
CREMENE: I-ai vorbit?
CORBEA: Nu.
MOGRDICI: Ba eu, s-o v[z p-a mea, toat[ ziulica i-a=
vorbi. I-a= zice: Hai! +i mi-ar r[spunde: Hai! (Sandomir
=i Cremene rd.) Ce rde\i?
CREMENE: +i ce face\i ]n tab[r[?
SANDOMIR: Muncim.
MOGRDICI: Ne trudim ciolanele s[ nu se deprind[ cu
lenea. (}n stnga se aude zgomot.) Vine! (Cte=ipatru =ed
drep\i.)
SCENA III
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vistiernicul MATIA+, sp[tarul
+ANDRU, doftorul +MIL =i cei de mai sus.

(Petru Rare=, cu bra\ul drept ]nf[=urat, =i dup[ el vin boierii.)

PETRU RARE+ (]=i scoate coiful. Se vede o =uvi\[ de p[r

alb): Bine, Corbea? (Corbea tace =i d[ din cap. Rare= surde.)
Bine, Sandomir?
185

SANDOMIR: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!

PETRU RARE+: (necontenit gesticuleaz[ cu mna a r[nit[):
Semeni cu tat-t[u. Da, da, ai cu cine sem[na.
LOGOF{TUL BALO+: }ncepe =i el... ce s[ fac[?
PETRU RARE+: La lupt[ pui capul ]n piept =i te duci, =i-n
urma ta, ceata, =i-ncotro s-aude bu-bu-bu, acolo e=ti =i tu
=i ceata ta. Tocmai ca tat-t[u. Neamul Bubuiugilor... Mogrdici, bine? Mai... (Semn c[ trage la m[sea.)
MOGRDICI (ru=inat =i sfios): A! nu, m[ria-ta!
PETRU RARE+ (lui Cremene): A!... Tu cine e=ti?... }...
Mia=ul Cremene... De patru anu nu te-am v[zut... Ba, da...
v-a\i purtat bine... Mai ales dou[ cete de \[rani... V-a\i cobort prin Buceag? A\i vnat cai s[lbatici?
CREMENE: Vnat, m[ria-ta.
PETRU RARE+: Ce-a\i ucis mai mult?
CREMENE: Arm[sari, m[ria-ta.
PETRU RARE+: A=a e... Ca =i oamenii, arm[sarii trec ]n
fa\a primejdiei, =i cu copitele lor, de trei ori ca copita calului
nostru, bat tina pe loc, ]n ploaia s[ge\ilor, pn[ se nomolesc
=i-i prind t[tarii cu arcanele.
CREMENE: +i-i m[nnc[ la chefuri mari...
PETRU RARE+: A, da, se zice c[ au carne dulce, =i t[tarii
au carne spurcat[... (}l bate pe um[r.) Bine... Bine... O! dac[
to\i osta=ii mei ar fi ca voi... a= lua Buda, =i-n locul steagului
verde cu cornul de lun[ pe turnurile ei ar flfi prapurul
Moldovei!
LOGOF{TUL BALO+: Au s[ fie, c[ au de unde ]nv[\a.
+MIL: Dac[-mi dai voie... Nu tot cu mnul [l r[nit... }nc[
cinci-=ase zile... doar n-a fi foc...
PETRU RARE+: Te-am adus din Crm ca s[... De ce veni=i
trei zile dup[... O! S[raca Maria, doamna tinere\elor mele
chinuite!... S[ uit... S[ m[ gndesc la Elena Despotovna...
+i nu pot s[ uit...
VISTERNICUL MATIA+: Dac[ omul =i-ar aduce aminte de
toate ]n fitece clip[, pe lume n-ar mai fi dect spnzura\i =i
nebuni...
1

Jitni\[ magazie de grne, hambar.

186

PETRU RARE+: Da, da... Te-am adus din Crm s[-mi fii
slug[, =i tu mi-e=ti st[pn, +mil...
+MIL: Cine sluje=te e st[pnul adev[rat. Sluga face ce
vrea sau ce poate. St[pnul prime=te, c[ n-are ]ncotro.
Vas[zic[, el sufer[ ca s[-l slujeasc[ altul ]n loc s[ se slujeasc[
singur. Care vas[zic[, st[pnul e slug[ =i sluga st[pn... +i
dac[ \i-e slug[ Martin =i Neac=u, de ce n-a= fi eu st[pn pe
mna care te doare? Cnd te slujesc acolo unde te doare,
m[ria-ta te supui... Cine e st[pn =i cine e sluga?
PETRU RARE+: Tu, +mil... glumind strecori adev[rurile...
SP{TARUL +ANDRU: Dar cnd m[ria-sa porunce=te s[\i... (Semn c[-i taie capul.) Cine e st[pn =i cine e slug[?
+MIL (rde): M[ria-sa e slug[, c[ci binevoie=te a-mi lua
de pe umeri ceea ce nu-mi face trebuin\[. (Sever.) Nu cu aia,
nu cu aia... M[ria-ta... Am s[ \i-o leg de gt...
PETRU RARE+ (surznd): +mil, a=a vorbeai cu p[rintele
meu, +tefan cel Mare?
+MIL: A!... +tefan?... +tefan era b[trn =i eu tn[r... M[riata e=ti tn[r...
PETRU RARE+: O! tn[r!
+MIL: ...=i eu b[trn. Pe vremea lui +tefan, de m-ar fi
t[iat, mi-ar fi p[rut r[u. Pe vremea m[riei-tale... a= sc[pa do belea. Pe +tefan nu-l c[utam eu, ci mai mult el pe mine. O
singur[ dat[ a \ipat, cnd l-am ars la picior, =i atunci a avut
t[ria s[ se prefac[ c[ spune cum a \ipat tat[l s[u Bogdan,
ucis la R[u=eni... M[ria-ta gemi uneori...
PETRU RARE+: Gem, dar rabd.
+MIL: Rabzi, dar gemi.
PETRU RARE+: A... acela era un sfnt!
+MIL: Care st[pnea durerea.
PETRU RARE+: +i eu sunt un om...
+MIL: Luptnd cu durerea... (Lui Balo=.) Grozav seam[n[
cu taic[-s[u!
PETRU RARE+: O! +mil, +mil...
+MIL: Iar cu aia?... Dumnezeu a f[cut pe om cump[nit,
c[ de l-ai t[ia ]n dou[, ce ar fi ]ntr-o parte ar fi =i-n cealalt[.
Doi ochi, dou[ urechi, dou[ picioare, dou[ mini. De se
187

]mboln[ve=te un ochi, vezi cu cel[lalt, de se boln[ve=te un

picior, ape=i mai mult pe cel[lalt, =i de surze=ti d-o ureche
auzi cu cealalt[... M[ria-ta faci ca un surd de o ureche, care
=-ar pleca urechea a surd[ ca s[ auz[ =oaptele...
PETRU RARE+ (zmbind): Ei, cum e asta, +mil?
+MIL: Cum s[ fie? Mai mi=c[ =i cu stnga, nu tot cu dreapta... Crezi c[ Dumnezeu \i-a atrnat pe stnga degeaba?
PETRU RARE+: Copiii, doftorii =i femeile, st[pnii no=tri...
C\i suntem, Corbea?
CORBEA: Trei...
PETRU RARE+: +i cu cinci ai lui Cremene, fac?
CORBEA: Trei =i cinci...
PETRU RARE+: Trei mii cinci sute... Zgrcit la vorbe,
adev[rat osta=... Lucreaz[ fl[c[ii?... Nu pune\i bu=tenii gro=i...
S[ treac[ Suceava cum or putea... +i c[l[re\ii de cte trei ori
pe zi...
MOGRDICI: Ct e timpul bun...
PETRU RARE+: Ct e apa de mare... Balo=... (}ntinde mna
stng[.)
LOGOF{TUL BALO+: Iac[-le, m[ria-ta.
(}i d[ 4 pergamente cu 4 pece\i ro=ii.)

PETRU RARE+: Corbea... Sunt patru sineturi pe care le

dau la patru cete de \[rani, boierindu-i pentru purtarea lor
cea falnic[. Viteji au fost, viteji-i fac. Ceata lui Pistri\u, a lui
Fuior, a lui Stnc[ =i-a lui Buz[-Lat[. }i pui ]n st[pnire
ohavnic[ asupra mo=iilor =i pustiurilor ce le gr[iesc la fitece
sinet pentru fitece ceat[. D-aci ]nainte s[ fie oamenii slobozi,
ei =i urma=ii lor. Mine vor primi postav de vestminte, cai
domne=ti, fruri =i =ei cu sc[ri de fier. Duce\i-v[, aduna\i-i =i
citi\i-le... +mil... (}i face semn s[ ias[.)
(Vin din dreapta vornicul Groza, Trotu=anu =i prc[labul Liciu.)

188

SCENA IV
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vistiernicul MATIA+, sp[tarul
+ANDRU, vornicul GROZA, TROTU+ANU =i prc[labul LICIU.

PETRU RARE+: Venir[\i... Vine =i doamna?

PRC{LABUL LICIU: Da, m[ria-ta.
PETRU RARE+: Turcu a plecat?
VORNICUL GROZA: Plec[, m[ria-ta.
PETRU RARE+: S[ se duc[... Turci lacomi, nu se mai satur[. +i nu vor dar, ci vor...
LOGOF{TUL BALO+: Haraciul pe patru ani...
PETRU RARE+: Cum?
LOGOF{TUL BALO+: Merge p-al cincelea de cnd...
PETRU RARE+: Mearg[ =i p-al zecelea... pe=che=, da...
dar, haraci, plat[ de supus... nu!
LOGOF{TUL BALO+: Haraci ne cer...
PETRU RARE+: Nici pe=che=!... Am cheltuit destul cu Ungaria, cu Polonia =i cu t[tarii... O! de ce nu se une=te
cre=tin[tatea sub chezarul Carol =i nu porne=te ca un potop
s[ pridideasc[ puterile lui Soliman =i s[ azvrle pe
necredincio=i dincolo de m[rile frumoase =i grece=ti! Bani,
bani, pentru sultan, pentru vizir, pentru pa=ale... O \ar[ de
vndut... =i le cump[r[ pe toate! Banii ne trebuie s[ pl[tim
joldul osta=ilor, s[ cl[dim loca=e pentru iertarea p[catelor
noastre =i pentru cei ce vor veni dup[ noi, ca s[ ne cinsteasc[ =tiindu-ne cine-am fost... }mpodobe=te Vorone\ul,
zide=te din paji=te Pobrata, biserica Sfntului Dumitru din
Suceava, biserica Uspeniei din Baia, Sfnta Parascheva din
Trgu-Frumos, biserica din Hrl[u, Mn[stirea Secul din
Mun\ii Neam\ului, da ce-i trebuie bisericii piscupale din Vad...
Banii se ispr[vesc... +i d-a= avea, n-a= da turcului m[car de la= vedea cu ochii scur=i!
VORNICUL GROZA (trage sabia): S[-i d[m...
SP{TARUL +ANDRU: Pn[ n-o mai putea!
PETRU RARE+: O, dac[ ob=tea cre=tinilor s-ar aduna ]ntrun sobor, i-a= spune eu cte p[cate are =i de ce-=i bate joc de
ea fiara din |arigrad...
PRC{LABUL LICIU: A= sluji cu drag[ inim[ cu steagul
nem\esc, spaniol or fran\uzesc, pe deasupra prapurului nostru...
189

TROTU+ANU: Visuri...
PETRU RARE+: Cine nu viseaz[ nu vede. Cine nu vede
nu se ap[r[. Cine nu se ap[r[ piere... +i pentru cei sorti\i
pieirei nu ne r[cim gura degeaba...
TROTU+ANU: Via\a este un vis...
PETRU RARE+: Vis... cnd se sfr=e=te via\a... Dar ce
l[s[m dup[ noi urma=ilor no=tri e =i-un fapt, =i-un drept, =io putere de-a tr[i... Mo=tenitorii no=tri nu ne vor m[sura
via\a dup[ bucuriile ei, ci dup[ jertfele pe care le-am f[cut
=tiind c[ ne jertfim pentru bucuriile lor... Eu m-am suit pe
Ceahl[u =i-am f[cut ochii roat[, =i-am plns ascultnd, ca
]n vis, jalea aceluia=i neam risipit la trei coroane deosebite... }n Ardeal se las[ pe trei v[i a Some=ului, a
Mure=ului =i-a Oltului moldoveni sadea... M-am tras pe
munte-n jos =i-am privit pe trec[toarea Oituzului ca pe-o
fereastr[ =i-am visat! +i-am biruit la Feldioara, la Bra=au,
la Cetatea-de-Balt[, la Ciceiu, la Rodna, la Ungura=, la
Bistri\a, o=tile craiului Ferdinand =i-ale chezarului Carol.
Am st[pnit Ardealul, =i n-am ie=it din el dect amenin\at
de bunul meu prieten Ian[= Zapolia... eh!... c[ se plnge
turcului... ah! turcu!... de nu m[ voi ]ntoarce acas[ la mine.
Nu v[ uita\i c-am fost cnd cu Ferdinand, cnd cu Zapolia,
]nti cu Ferdinand, apoi cu Zapolia, =i iar cu Ferdinand, =i
iar cu Zapolia... Am ]n=elat ca s[ nu fiu ]n=elat! Mi-e totuna au cu Zapolia, au cu Ferdinand. Numai s[ deprind pe
moldoveni s[ se plimbe d-a cindea muntelui ca la ei acas[!...
C[ ar fi vro primejdie d-ar fi Ferdinand pe scaunul Ungariei, fiind fratele chezarului care ]mp[r[\e=te peste attea
limbi =i neamuri?... N[luciri!... S[ ne apropiem noi de
chezar, s[-i scurt[m din drum, lund Ardealul!... O! eu am
visat! S[ viseze =i urma=ii mei!
VISTERNICUL MATIA+: Ai f[ptuit... Ferdinand ]\i ]nt[re=te
st[pnirea Bistri\ei, a Rodnei, a Ciceiului, a Ungura=ului, a
Cet[\ei-de-Balt[, cu satele lor dimprejur.
1

Diac scriitor de cancelarie, gr[m[lic.

Sinet act, document.
3
Mislete denumirea slavon[ a literei m din alfabetul chirilic.
2

190

PETRU RARE+: Am ad[ogat la visele marelui +tefan =i visul

meu! Am mo=tenit Ciceiul =i Cetatea-de-Balt[, am crescut
mo=tenirea cu Rodna, cu Ungura=ul =i cu Bistri\a... Ah! +mil,
+mil, vindec[-mi mna, c[ am de lucru cu le=ii... Pocu\ia, cea
cu 300 de sate =i 50 de trguri, e-a noastr[!... Ah! (Se plimb[
agitat.)
TROTU+ANU: Norod mic, vise mari...
VORNICUL GROZA: +iit! Taci!
PETRU RARE+ (tresare): Mic e=ti tu! Moldova nu e
mic[!... Neamul care se crede mic se mic=oreaz[!... }n lume
nu po\i tr[i cer=ind, c[ci nu e loc de poman[ pentru cer=etori!
TROTU+ANU: S[ se ]mplineasc[ rndurile... prea au pierit mul\i...
PETRU RARE+: S[ nu num[ra\i =i s[ nu v[ num[ra\i! E
cin s[ numere!... Uf!... Duce\i-v[ =i rndui\i, c-au s[ pice
copiii lui Gritti... (Boierii ies prin stnga.) Eeee, Trotu=anu e
mhnit... nu e slujba pentru el!... +i mai sunt =i al\i boieri...
h]!...
SCENA V
PETRU RARE+, GENUNEA =i mai trziu +MIL.

GENUNEA (intr[ prin dreapta, bate din picioare =i-i pune

minile la ochi): Te-am speriat!
PETRU RARE+: Oh, mi-a s[rit inima!
GENUNEA: Cine sunt eu?
PETRU RARE+: Tu?... Baba Dolca.
GENUNEA: Nu.
PETRU RARE+: Oana...
GENUNEA: Nu... Are s[ vie.
PETRU RARE+: Despotovna!
GENUNEA: Nu...
PETRU RARE+: Ei, cin s[ fie... cin s[ fie?...
GENUNEA: Nu ghice=ti?
PETRU RARE+ (rznd): Dac[ te-ascunzi...
GENUNEA (]=i ia minile de la ochi): Eu sunt, m[ria-ta!
191

PETRU RARE+: Tu!... Tu e=ti o pas[re m[iastr[, care iei

grijile =i dai bucuriile.
GENUNEA: Eu?... O! ho! ho! (Sare repede la Rare= =i d[ s[i ia mna.) A, nu p-asta... c[ mi-a zis +mil p-ast[lalt[... (}i
s[rut[ mna. Rare= o s[rut[ pe obraz. Genunea ]l s[rut[ repede
pe obraz.)
PETRU RARE+: A?... Ce-ai f[cut?
GENUNEA: N-am f[cut bine, m[ria-ta?
PETRU RARE+: A=a face numai doamna Elena...
GENUNEA: A=a face numai doamna Elena... +i de ce face
numai Despotovna?
PETRU RARE+: Fiindc[ m-am cununat cu ea, Nunea...
cu tine...
GENUNEA: Da, cu mine nu te-ai cununat...
PETRU RARE+: A! nu mai ]ncepe... Te spui t[tn[-t[u s[
te-astmpere, c[ e=ti neastmp[rat[...
GENUNEA: O, i-am spus tatei demult...
PETRU RARE+: Ei, =i ce \i-a zis?
GENUNEA: M-a certat... Mi-a spus c[ m[ria-ta e=ti
mare =i eu sunt mic[, c[ e=ti st[pn =i eu sunt roab[, c[
e=ti b[rbat =i eu fat[...
PETRU RARE+: Ei, =i tu ce-ai zis?
GENUNEA: Ce s[ zic? nimic... Toate le =tiam f[r[ s[ mi le
fi spus nimeni...
PETRU RARE+: Ascult[, Nunea!... Cum veni=i ]naintea
celorlalte?
GENUNEA: C[lare...
PETRU RARE+: C[lare?... Voinice=te?
GENUNEA: Da... voinice=te...
PETRU RARE+: Am s[ te fac mia= de viteji, ca pe Sandomir...
GENUNEA: Ah! ce bine-mi pare!... Tata mi-a f[g[duit c[
mine m[ face viteaz, =i pururea mine e azi, =i nu mai vine
mine, =i mereu a=a... El rde =i mie-mi vine s[ plng... Vreau,
m[ria-ta, cu m[ria-ta la r[zboi!
PETRU RARE+: La r[zboi?... O! r[zboiul e crncen =i tu
e=ti fraged[. La r[zboi e urlet, =i nnchezat de cai, =i \ipete
192

de oameni, =i lacr[mi, =i snge, c[ doi mun\i de s-ar izbi ]n

capete, n-ar fi a=a de cumplit...
GENUNEA: Te v[d oriunde ]ntorc ochii... +i de-i ]nchid te
v[d =i mai bine... Cnd m[ culc, zic ]n gnd: Doamne, d[
domnului nostru biruin\[ asupra du=manilor no=tri, via\[
nesf[r=it[ =i fericire... neturburat[ cu Elena Despotovna,
doamna noastr[!
PETRU RARE+: Da, da, neturburat[...
GENUNEA: +i mi-apari =i mai frumos, =i mai viteaz...
PETRU RARE+: Nunea, tu =tii ce sim\i?
GENUNEA: Eu, ce simt?
PETRU RARE+: Tu =tii ce vrei?
GENUNEA: Nimic, s[ te privesc...
PETRU RARE+: Du-te, Nunea, du-te... Or nu. (O ia de
mini =i se uit[ drept ]n dreptul ochilor ei.) Tu =tii c[ am
doamn[?...
GENUNEA: Da...
PETRU RARE+: ...c[ am copii?...
GENUNEA: Da...
PETRU RARE+: ...c[ sunt... prive=te bine... c[ sunt
b[trn...
GENUNEA: A, nu...
PETRU RARE+: ...c[ tu e=ti fata celui mai credincios =i
celui mai mare din sfetnicii mei?...
GENUNEA: Da...
PETRU RARE+: ...c[ tu e=ti fecioar[...
GENUNEA: Da... da...
PETRU RARE+: Ei, atunci, ce vrei?
GENUNEA: S[ te v[d biruind cum birui=i d-attea ori...
PETRU RARE+: Sunt osta=... dar sunt domn!... Vino ]ncoa,
Nunea, s[ te s[rut... (O s[rut[ ]n cre=tet =i-=i las[ capul pe
capul ei.) Dumnezeu mi-a primit rug[ciunea mea pornit[ din
inim[ curat[... Mi-a gonit patima care se ivise pe furi=... =i-n
sufletul meu a rev[rsat pace =i lini=te! (O s[rut[ din nou.) Mai ]n\eles, Nunea?
GENUNEA: Da, m[ria-ta, da!
PETRU RARE+: E, ai s[ mergi la r[zboi...
193

GENUNEA: Cu m[ria-ta...
PETRU RARE+: Cu mine... Roag[-te de +mil s[-mi
]ndrepte mna... =i gata...
GENUNEA: Unde e +mil?... +mil!... (+mil vine prin dreapta.)
+MIL: Cine m[ cheam[?... D-ta, Nunea?
GENUNEA: Mna domnului la loc, degrab, s[ sufli =i s[i treac[...
+MIL (surznd): Sufli ]n foc cnd se stinge, =i focul saprinde degrab... Mna domnului nu s-aprinde... ea trebuie
s[ se prind[ ]ncet, ]nceti=or... Dumneata =tii s[ \e=i pnz[?
GENUNEA: Da, =tiu...
+MIL: Ce-ai gndi de mine cnd \i-a= aduce tort ]n jurubi\e
=i \i-a= zice: Nunea, pn[ mine s[ fie c[ma=a gata?
GENUNEA: S[ urzesc, s[ pui pe sul, s[ \es, s[ n[lbesc, s[
croiesc, s[ cos... A= gndi c[ e=ti nebun...
+MIL: C[ sunt nebun?... Iu nu gndesc a=a de dumneata.
Iu am r[bdare =i a=tept s[ urzeasc[, s[ \easc[, s[ n[lbeasc[
rana domnului. +i peste =ase zile... cnd c[ma=a va fi gata...
voi sufla =i-i va trece ]ntr-o clip[...
GENUNEA: Cine \ese rana domnului?
+MIL: Iu =tiu? Poate {l-de-sus... +tiu c[ \ese =i pnza e
gata mai curnd sau mai trziu... Ca la femei... Una vrednic[, alta lene=[... Una ]n dou[ s[pt[mni n-are ce-alege...
alteia, dou[ luni... =i-i mai trebuie ]nc[ dou[...
PETRU RARE+: Ai ]n\eles, Nunea?
GENUNEA: Rana... pnza... Nimic...
+MIL: Da ce trebuie?... Tn[r[ e=ti, frumoas[ e=ti, cuminte, nu =tiu... Ce-i trebuie?... Ce-i trebuie ei nu e treaba
mea... =i treaba mea nu-i trebuie ei...
PETRU RARE+: +mil...
+MIL: Iac[, ascult...
PETRU RARE+: Ce-ai face tu dac[ o p[s[ric[ ar zbura din
colivia vecinului ]n bra\ele tale?
+MIL: D-ar fi frumoas[, i-a= smulge cteva pene... =i a=
duce-o iar ]n colivia vecinului.
PETRU RARE+: +i dac[ ar veni iar[=i?
194

+MIL (rznd): Ar veni iar[=i?... Las s[ vie... Dac[-i place...

GENUNEA: A, nu, =ase zile... prea mult.
PETRU RARE+: E, =i dac[ p[s[rica n-ar pricepe ce vorbim...
+MIL: N-ar pricepe ea... (Se uit[ la Genunea. Ridic[ din umeri.)
PETRU RARE+: +i dac[ vecinul \i-ar fi prietenul cel mai
bun... +i tu domnul \[rii?...
+MIL: Eu... (se uit[ la Genunea) i-a= zice: Genunea...
GENUNEA: Ce e, +mil?
+MIL (o d[ la o parte): Eu i-a= zice a=a... Vin s[ te s[rut, =i
a= s[ruta-o cum s[ruta\i voi pe Maica Domnului...
GENUNEA: Pe mine?
PETRU RARE+: A=a am f[cut =i eu cu ea...
GENUNEA: Cu mine?
PETRU RARE+: Da, cu tine! (O ]mbr[\i=eaz[. Apar din
dreapta Elena-Doamna, Oana, Nastasia, Dolca, hatmanul
Mihu, Crasne= =i Cosma. Petru Rare= o las[ repede pe Genunea.) De=i n-a= fi avut de ce...
+MIL: Norii p[teaz[ cerul pentru cei de jos...
SCENA VI
PETRU RARE+, GENUNEA, +MIL, ELENA-DOAMNA, OANA,
NASTASIA, DOLCA, HATMANUL MIHU, CRASNE+, COSMA =i mai
pe urm[ CORBEA.

OANA (se repede la domn =i-i s[rut[ mna): A, fratele meu

[l bun =i domnul nostru [l mare, cnd te ui\i tu la mine, miaduc aminte c[ tu =i cu mine suntem din aceea=i mum[ =i
din acela=i tat[; tu z[mislit dup[ o biruin\[ =i eu ]nainte da birui... +i de aceea ie=i=i tu b[iat =i eu fat[. Frumoasele
tale plete, cum le-au ]nc[run\it grijile \[rii...
ELENA-DOAMNA: Doamne (]i s[rut[ mna, o s[rut[ pe
obraji) ]mi l[sai copiii jucndu-se d-a osta=ii... Iliu=c[ trnti
pe +tef[nel =i +tef[nel voi s[ mu=te pe Iliu=c[... }l oprii:
Nu, mam[, c[ nu e la r[zboi. +i el, cu lacrimile-n ochi: S[
nu afle tata! O! Despotovna, p[r[si=i astfel pe copii pentru
asemenea s[rut[ri... Ce fericit[ e=ti!
195

GENUNEA: Ce fericit[ e=ti!

ELENA-DOAMNA: Nu-i a=a, Nunea?
PETRU RARE+: +i Dolca de ce s-a \inut dup[ voi ca un
cine b[trn =i credincios?
ELENA-DOAMNA: De azi-diminea\[, ne-a zis, aci mie, aci
Oanei, aci Nastasiei: S[ m[ duce\i la domn, c-am s[-i
vorbesc. +i ea, care nu mai vede, vorbe=te de vedenii.
NASTASIA: Nu vede =i-a ]nceput s[ nu mai aud[.
PETRU RARE+: Bunico, vino-ncoa.
DOLCA (tremurnd): Parc[ aud glasul lui...
PETRU RARE+: Nu ]ntr-acolo, bunico... Aci... A=a...
DOLCA (tremurnd): S[ s[rut mna lui Petru, fiul lui
+tefan, nepotul lui Alexandru, ctitorii Moldovei...
PETRU RARE+: Nu... nu a=a, bunico...
DOLCA (]i pip[ie mna r[nit[): Inelul cu pecetea... mna...
PETRU RARE+: A, bunico, m[ doare...
DOLCA: Eu \i-am pricinuit durerea?
+MIL: Tu nu mai e=ti pricin[ nici de dureri, nici de bucurii...
Dolca: Ce-ai zis, m[ria-ta?
PETRU RARE+: Ce te-aduce, bunico?
DOLCA (tremurnd): Azi-noapte cum piroteam cu cojoaca ]n spinare odat[ se f[cu lumin[, =i-un ]nger pic[ din
cer, =i-mi zise: Spune domnului s[ nu-i taie, s[ nu-i spnzure, s[ nu-i trag[ ]n \eap[, s[ nu-i otr[veasc[, s[ nu-i ]nece.
+i mi-a zis: Spune domnului s[ se strng[ de pe drumuri,
ca s[ nu se-ntoarc[ =i biruitor =i biruit. +i pieri =i ]ngerul =i
lumina... E porunc[ de la cel care porunce=te celor v[zute =i
nev[zute, =i \ine p[mntul pe ape, =i nu i-ar fi ]ntru nimic
s[-l sufle ca p-un gunoi din palm[... S[ m-ascul\i, maic[, c[
nu m-ascul\i pe mine!
COSMA: Cam greu ce vrei dumneata, m[tu=[...
CRASNE+: S[ nu se ]ntoarc[ biruitor =i biruit...
(Elena-Doamna =i Nastasia se ]nchin[.)

PETRU RARE+ (pe gnduri): Ce v[ ]nchina\i? Crede\i ce

spune b[trna?
ELENA-DOAMNA: A, nu, m[ria-ta, dar vorbele ei...
196

NASTASIA: +i cum st[!

DOLCA (cu ochii spre cer): I-am spus... I-am spus...

(Elena-Doamna se vr[ ]n Petru Rare=, Genunea ]l ia de

pulpana vestmntului.)

+MIL: Urmele unei case pr[date de tlhari... La ]nceput

nu-i cunoa=tem =i ne juc[m cu ei, pe urm[ le facem cuno=tin\[
=i ne plac, =i-i chem[m, =i vin... Apoi se-nmul\esc =i stau pe
capul nostru, =i ]ncep s[ ne fure, =i ]n cele din urm[ ne jefuiesc...
ELENA-DOAMNA: Cine, +mil?
+MIL: Tlharii...
ELENA-DOAMNA: Care tlhari?
+MIL: {i care-\i plac =i dumitale... =i-mi sunt cam grei
mie... {i care te fac pe dumneata a=a de frumoas[ =i pe
mine a=a de urt... Anii, m[ria-ta... anii, care i-au pr[dat
auzul, v[zul, mirosul =i min\ile!
PETRU RARE+ (pe gnduri, caut[): S[ nu-i tai, s[ nu-i
spnzur... |]... (Se duce la o pe=ter[. Prive=te. Se gnde=te.)
A! s[ vie Corbea!... Bunico, ce-ai visat se va izbndi.
DOLCA (tres[rind): N-am visat, am v[zut... +i ce v[d, de
cnd nu mai v[d, se ]mpline=te...
(Intr[ Corbea =i, z[rind pe Genunea, ]ncremene=te.)

PETRU RARE+: Corbea, ai vrun osta= zidar?... Unde te

ui\i?...
CORBEA: Cum, m[ria-ta?
PETRU RARE+ (r[stit): E vrun osta= zidar?
CORBEA: Nu, m[ria-ta, nici un osta= nu e zidar... Sunt
mai mul\i care au fost zidari =i sunt osta=i... Unul a zidit la
meterezele Ciceiului din porunca vl[dichii de la Vad... dar
vl[dica de la Vad a luat pe Vlad din Ciceu =i l-a pus osta=...
PETRU RARE+ (zmbind): S[ te fereasc[ Dumnezeu de
mutul care vorbe=te!... Ei, m[ omule, ai un osta= fie =i
Vlad al vl[dichii de la Vad care s[ zideasc[ aceast[ bort[?
CORBEA: Am!
PETRU RARE+: S[ vie ]ncoa, cu mistrie, cu pietre =i cu
moloz...(Corbea iese repede prin dreapta. Vin =i ceilal\i boieri.)
197

SCENA VII
Cei de sus =i logof[tul BALO+, vornicul GROZA, vistiernicul MATIA+,
ANDREA, ANTONIO, un c[l[u =i mai mul\i iunaci.

LOGOF{TUL BALO+: S-apropie, m[ria-ta...

VISTERNICUL MATIA+: Se v[d... =i n-au s[ se mai vaz[!
ELENA-DOAMNA: Vin talienii?
GENUNEA: Vin?
OANA (din mul\ime): Nu li se vede fa\a, cernit[ ca =i sufletele lor... Orice-au f[cut, Dumnezeu s[ le ierte p[catele!
+MIL: Nu se poate, m[ria-ta, f[r[ s[-i judeci...
PETRU RARE+: Cum, s[-i osndesc f[r[ judecat[?
+MIL: +i dac[ nu i-ai osndi?
PETRU RARE+: M[ osndesc ei pe mine!
VORNICUL GROZA: Sabia a c[zut. +i ei, venind ]ncoa,
sunt ca ni=te osndi\i care ar merge cu capetele ]n mini la
]nmormntarea lor...
PETRU RARE+: S[ plece c[l[ul! (C[l[ul se duce.)
VORNICUL GROZA: De ce?
+MIL: S[ se duc[ la dracu, s[-i cear[ capul pe tipsie...
(Intr[ cei doi fii ai lui Gritti, Andrea =i Antonio, lega\i cu
minile la spate =i cu z[branice negre l[sate pe fe\e. Dup[ ei,
un zidar, cu mistria, ciocanul =i g[leata cu moloz. Doi osta=i iaduc pietre. Mogrdici comand[ alaiul. Un ungur duce pe o
tav[ capul lui Gritti, acoperit cu un =tergar. Se opresc. Ungurul
pune jos capul lui Gritti. Din mul\ime s-aude un oftat.)

PETRU RARE+ (dezvele=te capul lui Gritti): E capul lui

Gritti...
MAI MUL|I: A! al lui Gritti?
PETRU RARE+: ...ocrmuitorul turcesc al Ungariei... Dar fi fost capul lui plin de minte ca buzunarele lui de bani, ar
fi rs =i azi, =-ar fi povestit, cu str[lucirea lui u=oar[,
]ntmpl[rile din serai =i plimb[rile de pe Vosfor =i de pe
m[rile furioase =i schimb[toare la fa\[! +i d-ar putea s[ mi=te
buzele, cum curge din =ipot ap[ nesfr=it[, a=a ar n[v[li
minciunile cu ]nf[\i=area adev[rului! (Ungurul ]i d[ o scri198

soare.) De la Zapolia? S-o citim... }\i trimit capul, plin de

de=ert[ciuni, al lui Gritti...
+MIL: Nu =tiu dac[ a fost vrodat[ mai de=ert ca acum!
PETRU RARE+: Cnd a urm[rit ca, din c[m[tar vene\ian,
s[-=i puie pe cap coroana lui Matia= Corvin... (Cite=te.) }\i
trimit capul, plin de de=ert[ciuni, al lui Gritti; f[ =i tu copiilor lui ce-am f[cut eu tat[lui lor...
ELENA-DOAMNA (cu mil[): P[cat! Sunt tineri!
GENUNEA: Nal\i =i sub\iri!
OANA: Ca dou[ f[clii stinse sau care se vor stinge!
PETRU RARE+ (se iut[ la femei, apoi cite=te): ...A c[zut
capul aceluia care vroia s[ fie craiul Ungariei; s[ cad[ =i capetele acelora care au voit s[ fie...
OANA: Ce s[ fie?
PETRU RARE+: S[ v[ spuie Matia=!
VISTERNICUL MATIA+: Am aci scrisul vl[dichii de Lund,
]mputernicitul chezarului Carol. (Scoate scrisoarea.) }n ea
gl[suie=te chezarul. (Cite=te.) ...B[ga\i de seam[ c[ Poarta
urm[re=te s[ puie crai Ungariei pe sluga sa Gritti =i pe copii
lui voievozi...
ELENA-DOAMNA: Unde?
VISTERNICUL MATIA+ (cite=te): ...Pe Andrea ]n Muntenia =i pe Antonio ]n Moldova...
To\i: A! a!
LOGOF{TUL BALO+: S[ vie c[l[ul!
VORNICUL GROZA: C[l[ul sunt eu!
PETRU RARE+: Nu, nici sabie, nici bra\ moldovenesc...
Lua\i-le fearele... Andrea, Antonio, intra\i aici... (Le arat[
pe=tera.) ...Da\i-le dou[ cu\ite... Me=tere zidar, astup[ intrarea...
ANDREA: Ah! Dio mio!1
ANTONIO: Madonna mia, aiutaci!2. (Se coboar[ ]n pe=ter[.)
PETRU RARE+: +i de vi se va ur] cu via\a, oricnd pute\i
muri... +i spune\i Dolchii c[ nu i-am t[iat, nu i-am spnzurat, nu i-am tras ]n \eap[, nu i-am otr[vit =i nu i-am ]necat...
(To\i pleac[ capul. Zidarul lucreaz[.)
199

ACTUL III
O dumbrav[ de stejari aproape de v[rsarea Cirimu=ului ]n Prut. }n
fa\[, o rari=te. Un cort. }n dep[rtare se v[d malurile Prutului. Trunchi
de copaci r[sturna\i.

SCENA I
GENUNEA, un osta= r[nit, CORBEA, mai trziu, +MIL.

GENUNEA (c-o carte de rug[ciuni): Dau s[ m[ rog =i-mi

alunec[ ochii pe rnduri... Gndul, la minile lui aspre care
mngie a=a de potolit. O, Doamne, ]ndur[-te, ap[r[ =i
p[ze=te pe domnul \[rii...
UN OSTA+ (r[nit, vine din stnga): Olecu\[ de vin...
GENUNEA: }ndat[... (}i d[ ulcica.) Te doare?
OSTA+UL: Nu m[ doare... M[ ia cu sfr=eal[ de la lingurea... Mul\umim...
(Se duce. Corbea vine din dreapta.)

GENUNEA: A! Corbea... Iar dumneata?

CORBEA (r[sufl[ repede): Iar...
GENUNEA: Cau\i pe domn?
CORBEA: Nu... nu pe domn...
GENUNEA: Pe vornic?
CORBEA: Nici pe vornic...
GENUNEA: Pe tata?
CORBEA: Nici pe logof[tul Balo=...
GENUNEA: Ei, pe cine cau\i?
CORBEA: Caut pe cineva... M-a trimis...
GENUNEA: Cin te-a trimis?
CORBEA: Am uitat cine m-a trimis...
GENUNEA (surznd): Sufli ca un cal dup[ ce-a ridicat la
deal o povar[...
CORBEA: Da, suflu, mai greu ca arm[sarul care m[ dusen spinare.
GENUNEA: Stai... (I-arat[ un copac.) S[-\i dau ni\el vin...
200

CORBEA: Mul\umim, stau...

GENUNEA: Poftim, bea...
CORBEA (aduce oala la gur[): Am b[ut, mul\umim...
GENUNEA: Ai venit repede?
CORBEA: Foarte repede...
GENUNEA: De departe?
CORBEA: O, de departe...
GENUNEA: Dincotro?
CORBEA: Dincolo... ba nu, de la apus... nici de la apus...
GENUNEA (surznd): {i fi venind de undeva...
CORBEA: Mi-am uitat ca p[mntul... S[ m[ odihnesc...
Mi-a luat Dumnezeu min\ile...
GENUNEA (pune mna pe mna lui): Ce c[ldur[ ai!
CORBEA: Da, am c[ldur[...
GENUNEA: +i cum \i se bate inima!
CORBEA: Da, ]mi bate...
GENUNEA: S[ te fi certat domnul?
CORBEA: Niciodat[ nu m-a certat domnul...
GENUNEA: Parc[ ie=i=i din b[t[lie...
CORBEA: }n b[t[lie n-am inim[...
GENUNEA: Ei, ce \i s-a ]ntmplat?
CORBEA: O, nimic...
GENUNEA (privindu-l lung): Corbeo, =i alalt[ieri nu =tiai
de unde vii =i \i se b[tea inima...
CORBEA: Alalt[ieri?... Am venit ]ncet... =i deodat[ o trud[
din senin...
GENUNEA: Alalt[ieri... bine... Dar azi? Fiindc[ veni=i repede =i de departe?
CORBEA: Se vede... Stai, Nunea!... De ce nu stai?
GENUNEA: Dumneata e=ti ostenit, eu nu sunt ostenit[...
CORBEA: Stai... fiindc[... nu e=ti ostenit[...
GENUNEA (surznd): Mai departe or mai aproape?
CORBEA: Unde vrei, Nunea...
GENUNEA: Ciudat!... Dumitale \i-e fric[ de r[zboi?
1
Bleau tinichea; tabl[ de fier cu care se ]mbrac[ la capete osia
carului.

201

CORBEA: Mie?... O, nu!

GENUNEA: Dar ]\i place?
CORBEA: Nu =tiu... De-i place domnului, ]mi place =i mie...
GENUNEA: Atunci... poveste=te-mi cum te-ai b[tut la Feldioara...
CORBEA: M-am b[tut cum se bate...
GENUNEA: Spune-mi peste c\i osta=i erai, cum i-ai dus,
cum ai luat prapurul cr[iesc, cum ai fost r[nit, unde, cine tea ]ngrijit... a=a...
CORBEA: S[ fi avut ca la o sut[. Eu mergeam ]nainte =i ei
dup[ mine, pn[ am ajuns la [l cu prapurul. L-am p[lit =i iam luat prapurul. Vornicul Groza mi-a zis: Ce faci, Corbeo? Ce s[ fac?... M-a ]n=f[cat =i... nu mai =tiu... M-am
pomenit ]ntr-un cort oblojit la genunchiu stng, la um[rul
drept =i la cap... +i m-a ]ngrijit Dumnezeu... Nu =tiu s[ povestesc...
GENUNEA (rznd): Spune-mi un basm...
CORBEA: Basmul e ce s-a ]ntmplat altora, =i eu nu =tiu
s[ ]n=ir ce mi s-a ]ntmplat mie...
GENUNEA (rznd): Nu =tii nici unul?
CORBEA: Ba... a= =ti unul...
GENUNEA: E, spune-mi-l...
CORBEA: A= =ti unul... c-o fat[ frumoas[, frumoas[, de
]nghe\au apele, =i c-un b[iat nalt =i urt...
GENUNEA: Dac[ era nalt, nu era urt...
CORBEA: ...care se b[tea cu zmeii =i cu s[cuii...
GENUNEA (rznd): Cu cine?
CORBEA: ... cu zmeii =i cu... Muma-P[durii... =i-i biruia...
GENUNEA: A, dac[ se b[tea =i-i biruia nu era urt...
CORBEA: ...c[ci iubea pe fata frumoas[-frumoas[... =i ea
nu-l iubea...
GENUNEA: Ce proast[!
CORBEA: ...=i nici nu aflase c[ b[iatul o iubea...
GENUNEA: Ce neroad[!
CORBEA: ...=i b[iatul nu-i spunea...
GENUNEA: Ce prost!
CORBEA: ...c[-i era fric[...
GENUNEA: O! ce nerod!
202

CORBEA: ...pn[ a murit mai mult vrnd ca nevrnd...

GENUNEA: S[racul!
CORBEA: +i fata, aflnd de cte se petrecuser[, a plns...
a plns... =i-att.
GENUNEA: S[raca! +i de ce-i era lui fric[ s[-i spuie?
CORBEA: Vezi c[ ea era de neam =i el un biet \[ran ajuns
dup[ multe =i multe...
GENUNEA: +i dac[ era \[ran? Era viteaz, nu era de rnd.
CORBEA: +i-avea minile aspre =i prlite, =i-ale ei erau
albe =i rumene...
GENUNEA: +-ale domnului sunt aspre... =i sunt a=a de
bune, c[ toat[ ziua le-a= s[ruta...
CORBEA (tres[rind): +i el b[nuia c[ ea iubea pe altul...
GENUNEA: Cum iubea pe altul?
CORBEA: Cum se iube=te...
GENUNEA: Cine-i spusese?
CORBEA: Nimeni... Sim\ise el...
GENUNEA: +i ea era iubit[ de [l pe care-l iubea?
CORBEA: Nu =tiu...
GENUNEA: Ce trist[ poveste!
CORBEA: Dac[ nu =tiu alta mai vesel[... Te rog, d[-mi
olecu\[ de vin...
(Genunea se duce s[-i aduc[. Corbea se uit[ dup[ ea.)

GENUNEA: Poftim, Corbea... Nu bei?

CORBEA: Nu... nu mi-e sete...
GENUNEA: Zise=i c[...
CORBEA (emo\ionat): Mi s-a p[rut... Se va sfr=i curnd...
GENUNEA: Ce s[ se sfr=easc[?
CORBEA: Povestea mea...
GENUNEA: Nu s-a sfr=it?
CORBEA: Nu ]nc[... mai e...
GENUNEA: N-a pierit el? Nu l-a plns ea? Ce mai e?
(S-aude zgomot. Vine Mogrdici =i Sandomir.)

203

SCENA II
GENUNEA, CORBEA, SANDOMIR =i MOGRDICI.
Mai trziu, +MIL.

(Mogrdici =i Sandomir vin din partea stng[. +e opresc pu\in =i

privesc la Genunea =i Corbea. Mogrdici e cu o cicatrice
proasp[t[.)

MOGRDICI (lui Sandomir): Frumoas[ de pic[, o icoan[...

S[rut[m dreapta.
SANDOMIR: +i p-a stng[...
MOGRDICI: P-amndou[...
GENUNEA: Dincotro?
MOGRDICI: D-aci, de lng[ dumbrav[... (Lui Corbea.)
+i tu ce te plimbi a=a?
CORBEA: A=a m[ plimb eu...
MOGRDICI: Eu de ce nu m[ plimb?
GENUNEA (rznd): Apoi dumneata e=ti...
MOGRDICI: Sunt... de ce s[ nu fiu? Ce te ui\i a=a?...
Nu-mi =ade bine?... Cam r[zbuzat[ crest[tura asta... C[
mi-a zis doftorul +mil: Nu pune muna, c[ nu e=ti cupil.
A! o s[ te faci urt ca dracu! Ei, parc-ar fi obrazul lui
vod[! zic eu. +i dac[ n-o s[ fie... nu e al dumitale? +i
dac[ e al meu, ce? zic eu. C[ Maria mi-a spus: No, c[
nu face ghignica, c[ borbatul s[ nu hie mai slut ca Duc[se-n pustii. (Sandomir =i Genunea rd.) +i Maria e
\eap[n[, =i gras[, e dintr-o slan[, cum zice ea.
GENUNEA (rznd): Cine e Maria?
MOGRDICI (ar[tnd pe Sandomir): S[-\i spuie el,
c[ el =tie...
SANDOMIR (rznd): Iubita lui...
GENUNEA: A=aaa... a=a, b[di\[ Mogrdici?
MOGRDICI: Ba vezi c[ nu... Dac[ m-a ales ea pe mine!
Ca un mal... Din ea ai t[ia =i-ai face patru ca dumneata...
GENUNEA (rznd): +-o iube=ti?
MOGRDICI: Cum s[ nu?... S-ar putea?... +i anul [sta iam scris... Maria, lng[ Feldioara, la Zierer sasul, cu anul
b[gat[...
204

GENUNEA (rde): +i de cnd n-ai v[zut-o?

MOGRDICI: Merge p-al =aptelea...
GENUNEA (rznd): De =apte ani?... +i-\i scrie?
MOGRDICI: Niciodat[!
GENUNEA (rznd): S-o fi m[ritat?
MOGRDICI: Treaba ei...
GENUNEA (rznd): O fi murit?
MOGRDICI: Dumnezeu s-o ierte!
GENUNEA (rznd): Atunci, cum o iube=ti?
MOGRDICI: Iac[, iac[, iac[... Ce rzi? Ce e de rs?...
Iac[ bine!... De cte ori ]mi cade ct-o puic[ ]n palm[, eu
m[ gndesc la Maria =i mi se pare...
CORBEA (aspru): Mogrdici!
MOGRDICI: Ei, asta e! Genunea a venit cu noi =-a noastr[ e... S-a deprins ea, c[ multe a auzit...
GENUNEA: +i rug[ciuni, =i sud[lmi...
MOGRDICI (scoate un petec de piele): Sandomir, ia uit[te tu... bine-oi fi scris?
SANDOMIR: Dag[ Maie, tot gas[ e=ti, s[ nu te mai
]nga=i. (Rde.) Lipsesc toate r\ele...1
MOGRDICI: Iac[... Iac[... +i ce rde\i?... (Genunei.) Eu
rd de r\a dumitale?... Ia cite=te, Corbea... or tu nu =tii s[
cite=ti?
CORBEA: Am ]nv[\at =i eu...
SANDOMIR: De cnd?
MOGRDICI: De cnd iube=te... Corbea... e b[laie,
smead[ sau ro=covan[? V[dan[ sau fat[ mare?
CORBEA: Te \ii de fleacuri... om b[trn...
MOGRDICI: Eu, b[trn?... Acum s[ v[d pe Maria, =i
grozav a= ]ntineri!... Nu te sup[ra, Corbeo, c[ via\a osta=ului
ce e? Ca fulgul pe ap[, ca frunzele codrului... Vine toamna... rnduri-rnduri se scutur[... +i ne vine rndul =i nou[...
De n-am =ugui, ne-am alege cu zile pustii =i-am ]nchide
ochii f[r[ pic de mngiere... Adu mna... Tu e=ti trist...
Nu =tiu ce ai... Te-ai schimbat... }nainte nu vorbeai =i erai
vesel... Acum vorbe=ti =i suferi...
CORBEA (trist, ]i d[ mna): S[ ne iert[m, Mogrdici...
205

MOGRDICI: S[ ne iert[m? De ce s[ ne iert[m?

GENUNEA: De ce s[ v[ ierta\i?... I-ai f[cut ceva? |i-a f[cut
ceva?
CORBEA: Iubirea e t[ria o=tirii...
SANDOMIR: Are dreptate... Eu iubesc pe vitejii mei =i
m[ bat voios, osta=ii mei pe mine =i m[ scot din nevoi...
MOGRDICI: Vod[ nu fu p-aici?
GENUNEA (]ngrijorat[): De ieri s-a dus cu ni=te izvoade
=i n-a mai venit...
MOGRDICI: Scoate izvoade? Preg[te=te nunta!
CORBEA (tres[rind): Unde mi-s min\ile?... Pe domn
c[utam... (Iese repede prin stnga.)
GENUNEA: Ciudat... bietul Corbea!
SANDOMIR: Ca =i cum n-ar fi ]n min\ile lui...
GENUNEA: +i mi-a spus o poveste trist[, trist[... Un b[iat
care iubea pe o fat[, =i nu-i spunea, =i-i era fric[... Povestea
nu era trist[, el era trist... De v-a= spune-o, a\i rde...
MOGRDICI: Eu b[nuiesc c-ar fi...
GENUNEA: Ce b[nuie=ti, Mogrdici?
MOGRDICI: Dumneata m[ ]ntrebi?
GENUNEA (pe gnduri): De ce nu?
MOGRDICI: S[ m[ ]ncredin\ez eu, =i-\i spui...
GENUNEA: S[ te ]ncredin\ezi?... Nu s-a sfr=it povestea
lui?... Ah! trist[ fu povestea pe care mi-o spuse.
(S-aude zgomot. +mil intr[ prin dreapta. Genunea ]i iese
]nainte.)

MOGRDICI: M[ Sandomir... Corbea iube=te pe sor-ta!

SANDOMIR: Oare?... A=a s[ fie?
GENUNEA: +mil...
+MIL: Nunea...
GENUNEA: Ai mul\i?
+MIL: De la h[r\a din urm[ vro dou[zeci... Eu nu =tiu ce
le fac, c[ li se ]nchid r[nile ca =i cum ai crpi o rochie rupt[...
GENUNEA: S[ te s[rut, +mil...
+MIL: +i de ce s[ m[ s[ru\i? Iu sunt b[trn... Iu s[ te
s[rut pe dumneata...
GENUNEA: C[-i ]ngrije=ti bine... (}l s[rut[.)
206

+MIL: Intr[ f[r[ s[ se vaiete... Unul cu mna rupt[, altul

cu falca zdrelit[... +i ies fluiernd... P-un biet... cum ]i zice...
a=a... iunac, l-au adus leorc[ de snge... coastele rupte...
m[runtaiele bor=ite... +i n-a scos un oftat... L-am ]ngrijit
nu zic bine, nu zic r[u ct am putut, ct am =tiut... N-a
vrut Dumnezeu... Ieri noapte mi-a zis: +ezi la capul meu =aprinde o iasc[. Am aprins. A mi=cat buzele ca =i cum s-ar
ruga... S-a ]nchinat ca voi... A ]ntors capul... A r[suflat adnc...
+i =i-a dat sufletul... O! viteji sunt moldovenii cum n-am
mai v[zut!... +i Mogrdici a fost pe la mine... o! ho! ho!
MOGRDICI (imitnd pe +mil): +i Mogrdici a fost
pe la mine...
+MIL: Al dracului ca cupilul lui tat-s[u...
MOGRDICI: Ca cupilul lui tat-s[u...
+MIL: Cum m[ mi=cam de lng[ el, el cu mna ha\!
(Se ciupe=te de obraz.)

MOGRDICI: El cu mna ha\!

+MIL: Parc[-l mnca ceva... Pn[ s-a f[cut ca un drac!
MOGRDICI: Taci! c[-mi aminte=ti de Maria!
+MIL: Ce Marie?
MOGRDICI: Ce, nu =tii?... Bra=oveanca, de... lng[ Feldioara... La Zierer sasu... B[gat[ cu anu...
+MIL: Bag[-te tu la dracu cu anu, nu cu luna...
SANDOMIR (rznd): Nu te sup[ra, +mil...
GENUNEA (rznd): A=a e Mogrdici, vesel =i nebun...
+MIL: El s-a f[cut mai urt ca dracu... Nu m[ pot uita la
el!
MOGRDICI (se repede =i ia pe +mil ]n bra\e): +milic[,
neic[...
+MIL: Las[-m[, las[-m[... S[ nu spui la cineva c[ te-am
]ngrijit iu...
MOGRDICI: Dar ce am, bre omule?
+MIL: Dar ce n-ai?... Cu barba ca un \ap, cu p[rul necis[lat,
cu ochii ca de broscoi =i cu obrajii rup\i... Ai, ai, \i-e mai
mare mila de sufletul lui dac-o fi avnd suflet...
GENUNEA: O, +mil, +mil...
+MIL: Las[-l, Nunea, c[ nu m-ascult[... S[ nu te mai
207

]mboln[ve=ti... S[ te duci dracului de poman[, scrn[ghia

dracului!... A=a bulnav nu-mi trebuie!
MOGRDICI: Dac[ m[ r[ne=te, m[?
+MIL: +i tot la obrazu [la... }ntoarce tu =i p-[l[lalt, c-a=a
scrie la voi la evanghelie... }... urt e=ti!... P[cat c[ nu mai
am f[=ii curate...
GENUNEA: F[=ii curate? Stai... (Se duce =i caut[ ]n cort.)
(Mogrdici ia pe +mil de barb[.)

MOGRDICI: +mil... +milic[...

+MIL: C[ d-astea e=ti un nebun bun...
GENUNEA (vine cu albituri ]n mini): +mil... mai am dou[
c[m[=i curate... Sunt de in... Le d[ruiesc r[ni\ilor t[i...
+MIL: Cum se poate? Dumitale nu-\i trebuie? +i cum
s[ le fac?
GENUNEA (rupndu-le): A=a!
+MIL (emo\ionat): O! Doamne, Doamne, ]=i d[ =i c[ma=a
de pe ea ca s[ aline durerile moldovenilor! Sfnta \ar[ ]n
care cresc b[rba\i a=a de viteji =i femei a=a de bune! (+mil ia
c[m[=ile, o s[rut[ pe frunte =i se duce prin dreapta. S-aude
buciumul.)
GENUNEA: Vine domnul!
SCENA III
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vornicul GROZA, vistiernicul
MATIA+, prc[labul LICIU, GENUNEA, MOGRDICI =i SANDOMIR.

PETRU RARE+ (]mbr[cat ]n zale): Genunea, credeai c[

nu mai vin? (O s[rut[.)
GENUNEA: Mai degrab a= crede c[ nu m-am n[scut dect
s[ cred c[ luceaf[rul dimine\ii apune =i nu mai r[sare, c[
domnul Moldovei se duce =i nu se mai ]ntoarce!
PETRU RARE+: Balo=, tu visa=i cnd z[misli=i pe copilul
ista, =i-\i ]ntrecu=i visul cu fiin\a ce f[ptui=i... P[cat c[ n-a
fost b[iat =i-ar fi fost mai p[cat s[ nu fie femeie!
LOGOF{TUL BALO+: ...Bat-o s-o bat[ de copil[... Ei ]i
plac neodihna, fr[mnt[rile =i r[zboiul...
208

PETRU RARE+ (c[tre Mogrdici): Dar tu?... M[-[! Ce teai schimbat?

MOGRDICI: A=a pai eu, mai frumos, de dou[ zile, m[riata.
PETRU RARE+ (surznd): C\i ai?
MOGRDICI: 700 f[r[ 5. Unul =i unul. M[ duc, se duc,
biruim sau vecinica pomenire...
PETRU RARE+ (f[cndu-le semn s[ ias[): Mogrdici, Sandomir, fi\i gata, cu mna pe frie, cu picioarele ]n sc[ri... (Se
duc prin dreapta.) Nici o =tire de la hatmanul Mihu?
VORNICUL GROZA: Nimic... S-a dat afund...
PETRU RARE+ (]ngrijorat): Cu 10.000 de oameni?... Ce
s[ fie?... A, nimic... Boieri, cnd crede\i c[ ne vom izbi cu
le=ii?... Genunea, stai, du-te, cum vrei...
GENUNEA: Ascult nu numai de vorba, ci =i de glasul
m[riei-tale... (Iese prin stnga.)
PETRU RARE+: E, cnd?
LOGOF{TUL BALO+: Mine, poimne...
VORNICUL GROZA: Sabia gata, am =ters-o de sngele dacum dou[ s[pt[mni...
VISTERNICUL MATIA+: Dup[ izvoadele m[riei-tale, ce
chibzuie=ti?
PETRU RARE+: Eu am ]ntocmit izvodul, dar b[t[lia natrn[ de buzduganul meu.
VISTERNICUL MATIA+: N-a= crede c[ cerceta=ii m[rietale s[ nu-\i fi adus ve=ti pe care noi nu le cunoa=tem...
PETRU RARE+: Ieri ie=ii din tab[r[, cu noaptea-n cap, =i
m[ ]ntoarsei pe dra pe care am tras-o de la Obertin... eh!...
]ncoa. Luai pe Corbea. }ntlnii un sat. Ardea. Nici un om.
Trecui cmpia cu b[l[rii ct cnepa. Al doilea sat. Cenu=[
rece. Nici un om. Urmele noastre le suflase vntul. Satele
prjolite ar[tau pe unde trecuser[m. M[ oprii. Corbea
desc[lec[. Urechea la p[mnt. Parc[-mi slomne=te.1 +i scutur[ din cap. Desc[lecai =i ascultai =i eu. Nimic. M[ uitai la
Corbea. Un surs de pe alt[ lume. M[ria-ta, \i-aduc =tiri de
te ]ntorci ]napoi. Bine. Disp[ru ca o s[geat[. M[ ]ntoarsei.
}l a=teptai, dincoace de Prut, toat[ noaptea. }mpiedicai calul.
209

M[ pusei pe brnci. +i dus a fost... Privii la stele pn[-mi

c[zur[ pleoapele =i adormii... Azi diminea\[ m[ de=teptai,
m[ uitai, nimic. M[ ]nchinai pentru sufletul lui Corbea... Pinteni calului... M[surai ]nc[ o dat[ cmpul unde ar fi s[ stea
b[t[lia... Ei, cnd ne vom bate?
VORNICUL GROZA: Cnd porunce=ti, m[ria-ta!
PETRU RARE+: Chiar acum!... Nu e un ceas de cnd veni
Corbea...
VORNICUL GROZA: A venit? O! s[racu!
PETRU RARE+: Nu credeam ochilor. Corbea? Da, m[riata, =i le=ii s-apropie, sunt la o po=t[ d-aici... C\i s[ fie?
Ca la =apte mii. To\i c[l[ri? To\i ]n fier =i pe cai mari.
Pu=ca=i au? Nu. S[-i momim... Pe cin s[ trimit c-o momeal[ bun[? Pe mine! Tu? Ostenit =i galben... nu se poate!
Sunt ro=u =i se poate! Vorbi r[stit. M[ uitai lung. Credem[, m[ria-ta, se poate! De data asta, rug[tor. Bine! Ia 500
de c[l[re\i sprinteni, ie=i ]naintea le=ilor =i mome=te-i.
}naintezi cu gndul de fug[; nu te-apropii prea mult, s[ nu te
]nv[luie; te desf[=uri =i te strngi; o iei ]nd[r[t =i iar te-ntorci... +-a=a i-aduci pn la povrni=ul v[ii =i ]\i dai drumul pe
sub perdeaua p[durii. Am ]n\eles. +i se f[cu nev[zut.
VORNICUL GROZA: O! Sireacu!
PETRU RARE+: La stnga, p[durea de stejari; la dreapta,
ros[tur[, bahn[,2 mocirl[, stufi=, balt[; ]n fund, p[durice =i
m[r[cini=, dese ca trnul...3 Aci, piota cu arcurile... C\i
avem?
VORNICUL GROZA: O mie cinci sute.
PETRU RARE+: Numeri =i pe mor\i...
VORNICUL GROZA: Am ]mplinit golurile...
PETRU RARE+: Da?
VORNICUL GROZA: Vezi bine!
PETRU RARE+: Vitejii, cu caii de fru, s[ se strecoare
prin p[durea de stejari pn la culmea dealului care coboar[
oblu. Acolo s-a=tepte pe le=ii care vor da devale; s[ ]ncalece
=i s[ cad[ ]n coasta =i ]n spatele lor. Asta e treab[ de om, =i
viclean, =i viteaz, =i hot[rt. Ce gndim cu r[ceal[ s[
f[ptuiasc[ cu c[ldur[... Ce crede\i?
210

VORNICUL GROZA: Logof[tul Balo= e =i viteaz, =i hot[rt.

LOGOF{TUL BALO+: Ba, vornicul Groza. Cred osta=ii ]n
el mai mult dect ]n mine. S[ porunceasc[, eu m[ supui.
Voi chibzui\i, eu m[ bat. Voi pra=tie, eu piatr[.
PETRU RARE+: Biine!... Groza ia p-ai lui Sandomir, p-ai
lui Cremene, p-ai lui Burl[ =i p-ai Spnului, 1.800 de viteji. Tu
s[ pai mai mult dect s[ fii =i s[ nu fii dect ]n clipa
hot[rtoare. Prc[labul Liciu s[ rnduiasc[ arca=ii ]n p[durice,
=i s[ plou[ s[ge\ile, dar...
PRC{LABUL LICIU: Ca ploaia de la munte... S[ r[p[ie
=i s[ se opreasc[, =i iar s[ r[p[ie, =i iar s[ se opreasc[...
PETRU RARE+: A=a, b[trne, a=a, t[tuc[, a=a...
LOGOF{TUL BALO+: R[mn ai lui Mogrdici...
PETRU RARE+: +i eu ce s[ fac?
LOGOF{TUL BALO+: Ai chibzuit... s[ stai deoparte...
VORNICUL GROZA: Eu =i cu Balo= le c[dem ]n spate =i-i
vntur[m la vale, ]ntre p[dure =i bahn[, =i-i ducem pn[ la
fund. Aci Liciu ]i ]mproa=c[ cu s[ge\ile. Vor c[uta sc[pare.
Ros[tura de oi le st[ deschis[. Vor n[p[di cu caii lor greoi ]n
bahn[, ]n mocirl[, ]n stuh[rai, ]n balt[...
PETRU RARE+: Le=ii ar putea s[ mai fac[ dou[ ]nvrtituri: una spre p[dure la dreapta lor cum vin alta ]mpotriva ta...
VORNICUL GROZA: }n p[dure sunt topi\i... Liciu...
PRC{LABUL LICIU: Scot arca=ii din crng, ]nvrtindu-i
ca o poart[ care s-ar ]nchide... Arcurile jos... Mna pe
topori=ti... Ei c[l[ri, abia strecurndu-se prin p[dure, noi,
pe jos, dup[ copaci, alergnd, lovind, ]n coaste, ]n spate...
PETRU RARE+ (lui Groza): S[ nu se-ntoarc[ ]mpotriva
ta...
VORNICUL GROZA: Nu se poate!
PETRU RARE+: Lupii, ]ncol\i\i, n[pustesc asupra vn[torilor...
VORNICUL GROZA: Nu se poate!
PETRU RARE+: S[ zicem c[ s-ar putea...
VORNICUL GROZA: Nu zic!
PETRU RARE+: Bag[ de seam[, Groza, bag[ de seam[!
211

VORNICUL GROZA: Pornit, =i prin ziduri! }i sparg =i-i

risipesc, ]n p[dure sau ]n bahn[!
VISTERNICUL MATIA+ (sup[rat): Bine, voi bine, dar eu?
PETRU RARE+: Tu, Mogrdici, s[ r[mne\i... r[mi =i eu!...
(C[tre Balo= =i Groza.) +i s[ da\i chiote. Chiotul aprinde
]nchipuirea; omul pare mai mare, oamenii par mai mul\i,
spore=te crezul =i d[ biruin\[!
LOGOF{TUL BALO+ (trage sabia): Bu-bu-bu...
PETRU RARE+: Acum s[ jur[m (to\i trag s[biile =i le
]ncruci=eaz[) pe ap[, pe pine, pe soare =i pe sfnta Troi\[
c[ vom lupta, nu ca boierii Moldovei, ci ca fiarele Libanului!
TO|I: Jur[m!
PETRU RARE+: Un ceas de cnd se duse Corbea... Matia=, s[ vie Mogrdici... (Matia= iese prin stnga.) Voi... (Se
duc prin dreapta.) Logof[tul Balo= (dintre copaci): Bu-bubuuu!
PETRU RARE+: O! neamul Bubuiugilor... C[ci n-are Moldova boieri numai ca tine =i \[rani numai ca Corbea!
SCENA IV
PETRU RARE+, GENUNEA, mai ]n urm[, +MIL =i MOGRDICI.

GENUNEA (vine repede din dreapta): Doamne...

PETRU RARE+ (o s[rut[): Ce sunt m[ririle =i slava al[turea
de farmecele tale? Am[giri... de=ert[ciuni...
GENUNEA: O, doamne!
PETRU RARE+ (dus pe gnduri): +i cnd m[ gndesc
c[ d-attea ori am strns ]n bra\ele mele aceast[ comoar[,
minile mele nu s-au poleit? Nu s-a scuturat nimic din
podoaba ta asupra b[rb[\iei mele?... A=a ar gndi, avndu-te aici, orice tn[r... eu sunt osta= =i domn!... Groza se
strecoar[ prin p[dure... Cine \i-a d[ruit ochii =i luminile
care picur[, ]ncotro se duc, dou[ rotocoale mai senine ca
cerul =i mai albastre ca floarea inului?
GENUNEA: O, bat[-i focul de ochi...
PETRU RARE+ (pe gnduri): Liciu ]mpnze=te crngul...
GENUNEA: Ce zici, m[ria-ta?
212

PETRU RARE+: Zic c[ tu e=ti cel mai frumos copil din

lume, =i, d-ai avea aripi, ai zbura ]n v[zduh!... Vin ai?
GENUNEA (repede): S[-\i dau?
PETRU RARE+: Corbea, ]nc[ierndu-se, apropie
]nc[ierarea...
GENUNEA: Cum?
PETRU RARE+: Zic s[ dai r[ni\ilor, s[ prind[ la inim[...
GENUNEA (cu b[rdaca ]n mn[): Am dat la c\i au
venit... Bea...
PETRU RARE+: Fere=te-te s[ nu-\i sorb =i mna... (Bea.)
Sandomir, nu a=a de repede...
GENUNEA (uitndu-se ]mprejur): Sandomir?... Nu-l v[d
pe Sandomir...
PETRU RARE+: +i-ar trebui ca ochii t[i s[ p[trund[ codrii =i zidurile... frumuse\ea lor s[ netezeasc[ calea =i
mngierea lor s-apropie totul... Mai degrab, Matia=!
GENUNEA: Ce ai, m[ria-ta? Vorbe=ti =i ce te gnde=ti...
PETRU RARE+: S[ vorbesc pe negndite?
GENUNEA: Vreau s[ zic c[ te fur[ gndurile...
PETRU RARE+: M[ gndesc c[ omul nu =tie cnd ]i vine
ceasul... N-auzi un ropot de cai?
GENUNEA (cu fric[): Nu... nu aud...
PETRU RARE+: O mi=un[ prin p[dure, =i crengi rupte, =i
frunze c[lcate?
GENUNEA (ascult[): Deloc...
PETRU RARE+: Pune urechea la p[mnt... sau nu... Obrajii
t[i s-ar cobor] mai jos ca t[lpile mele, =i Dumnezeu a pus
obrajii t[i mai presus de scaunul pe care stau eu...
(Tres[rind.) Nu-i vezi?
GENUNEA (]nfrico=at[): O! m[ria-ta, ce ai?
PETRU RARE+: Ostenit... Ast-noapte n-am dormit...
GENUNEA (]i s[rut[ mna =i i-o mngie): Culc[-te oleac[, m[ria-ta...
PETRU RARE+: S[ m[ culc?... Tocmai cnd norodul ]mi
strig[: Sus, c[ e=ti domn!...
GENUNEA (o trec lacrimile): A= vrea... dar nu mai vreau
nimic...
213

PETRU RARE+: Ba s[ vrei ceva: s[ biruim! (Genunea tresare. Mogrdici vine din dreapta.) Ai venit?
MOGRDICI (concentrat): Am...
PETRU RARE+: Caii, odihni\i?
MOGRDICI: Mnca\i, odihni\i, ]n=eua\i.
PETRU RARE+: Porunc[ s[ ]ncalece...
MOGRDICI: Poruncit.
PETRU RARE+: Caii mei...
MOGRDICI: Preg[ti\i...
PETRU RARE+: S[-i aduc[.
MOGRDICI: Adus.
PETRU RARE+: Patru?
MOGRDICI: Patru.
PETRU RARE+: S[ te \ii gata, s[ pornim...
GENUNEA (chinuit[ de griji): Unde, Mogrdici?
MOGRDICI (uitndu-se repede la domn): La nunt[.
GENUNEA: Ce nunt[?
MOGRDICI: A mea!
GENUNEA (sup[rat[): Alt[dat[ spuneai, glumeai, acum:
patru? Patru!... Ai? Am!... +i fa\a crunt[...
PETRU RARE+: Ca la nunta lui...
MOGRDICI: M[ cunun[ vod[!
GENUNEA: De ce a=a de scur\i =i de repezi la cuvnt?
MOGRDICI: M[ gr[besc, ca la nunt[, n-am vreme...
PETRU RARE+: Pleac[ =i s[ m-a=tep\i.
MOGRDICI: Cu bine, m[ria-ta!
PETRU RARE+: S[ dea Dumnezeu!
MOGRDICI: Amin! (Se duce repede prin dreapta.)
GENUNEA: O! doamne, crezi c[ sunt copil?
(+mil vine din stnga.)

PETRU RARE+: +mil, nu prea ai de lucru...

+MIL: Dac[ ]mp[r[\e=ti =i peste lei =i peste miei...
S[n[to=i? Lei!... R[ni\i? Miei!... }i leg? Iar zmei... Unul nu
mai e ]n cortul de ad[post... de ce s-au gr[bit?
PETRU RARE+: Ca la nunt[... Cunun pe Mogrdici...
+MIL (rznd): O, frumos ginere... n-am ce zice...
PETRU RARE+: O, viteaz soldat!
214

+MIL: S[ nu-=i sperie mireasa...

PETRU RARE+: O ia cu bini=orul... De nu?... Repede, ]n
goana calului. +i se face frumos, c[ o mie de oameni ]ntorc
capul dup[ el! De zece ori am chefuit la nunta lui Mogrdici!
+MIL: Ce spui?... D-attea ori s-a ]nsurat?
GENUNEA: +i se-nsoar[ =i Mogrdici, =i Cremene, =i Sandomir, =i Balo=...
+MIL: O!
GENUNEA: ...=i vornicul Groza, =i vistiernicul Matia=...
+MIL: Alei!
GENUNEA: ...=i prc[labul Liciu...
+MIL: +i mo=neagul cela?
GENUNEA: ...=i m[ria-sa Petru-vod[...
+MIL (rznd): Oameni ]nsura\i =i b[trni... }ncai, la voi,
n-o s[ se =tie care s[ fie socru, ginerele or tat[l? Sandomir =i
logof[tul Balo=! Ei, =i dac[ s-ar z[p[ci miresele? Are s[ intre
fata la tata =i mama la b[iat... A, se pricep ele mai bine... Se
duc amndou[ la Sandomir... (}ncet Genunii.) La ce ascult[?
GENUNEA: S[ ]nceap[ l[utarii...
+MIL: Ei, nu zice fleacuri, Nunea... Ce vorbe=ti a=a,
f[r[ s[ rzi?
PETRU RARE+: Asculta\i...
+MIL: Iac[, ascult...
PETRU RARE+: N-auzi\i nimic?
GENUNEA: Nimic...
PETRU RARE+: Un vuiet ca de mare r[scolit[... Oh! d-ar
izbuti Corbea...
GENUNEA: Corbea?
PETRU RARE+: ...s[-i vre ca-ntr-o albie...
GENUNEA (pe gnduri): Povestea nu s-a sfr=it?
PETRU RARE+: ...l-a= face sp[tar...
GENUNEA (inspirat[): Va izbuti, m[ria-ta!... Povestea nu
s-a ispr[vit!
PETRU RARE+: Ah!... Pocu\ia este a mea!
+MIL: Nu e=ti, m[ria-ta, Petru-vod[... =i dumneata, Nunea, fata lui Balo=?... Eu nu v[ ]n\eleg!
215

PETRU RARE+: Ia!... O r[p[ial[!

GENUNEA: Da, da...
+MIL: E vntul, m[ria-ta!
PETRU RARE+: Ce vnt!
+MIL (la o parte): +i fata =i vod[, s[ juri c[ n-ar fi ]n
min\ile lor... Doi nebuni... La asta nu m[ pricep...
GENUNEA: S-ar auzi =i glasuri...
PETRU RARE+: Nu ]nc[...
+MIL: Aude =i glasuri... dar cnd o auzi =i m[ria-sa?
PETRU RARE+ (pune urechea la p[mnt): Ascult[, Nunea!
GENUNEA (pune urechea la p[mnt): Ascult!
+MIL: E, vorbi\i ca oamenii...
PETRU RARE+: Ai auzit?
GENUNEA: Auzit!
PETRU RARE+: Strig[tele alor no=tri au ]nceput...
+MIL: Vntul, m[ria-ta, clatin[ codrul...
PETRU RARE+: O, +mil, un copil pricepu, =i pe tine nu te
taie capul!... Ce vnt? Nu vezi? Copacii, ca de piatr[...
+MIL: Ce s[ fie?... S[ fie b[t[lie?... Ai lui Mogrdici nu se
mi=c[... +i nu-i aud: Alelei!... Doin[! Doin[!
GENUNEA (tres[rind): A! Sabia, m[ria-ta!
PETRU RARE+: Prea devreme!
+MIL (auzind zgomotul b[t[liei ]n dep[rtare): O! ce
neghiob, +mil, ce neghiob!... Mai limpede ce vorbeau ei, =i
iu s[ nu-i pricep! (Speriat.) Ia sabia, m[ria-ta, de ce stai!
PETRU RARE+: Ca s[ birui! (Se ]nchin[. Genunea se
]nchin[ =i ea. +mil, privindu-i cu spaim[, se ia dup[ ei, ]ncepe
crucea, =i se opre=te.) Nunea, sabia!
GENUNEA: (se repede ]n cort =i-i aduce sabia lui +tefan cel
Mare): Sabia lui Hristos!
PETRU RARE+ (ia sabia =i o trage afar[): O! d-ar pre\ui ea
]n mna mea tn[r[ ]nc[ ct pre\uia ]n mna lui de b[trn,
ar fi destul s-o ar[t, =i biruin\a s[ pluteasc[ asupra osta=ilor
no=tri!... Ce morm[i, +mil?
+MIL: Ca norocul s[ nu se despart[ de prapurul Moldovei =i glasul m[riei-tale s[ sune ca tubele care d[rmar[
216

zidurile Ierihonului!
PETRU RARE+: Nunea, coiful! (}i d[ coiful.) O\el mort,
vei scnteia de mnie ca s[ str[luce=ti de bucurie! (Genunea
d[ s[ s[rute pe Rare=.) N-am vreme! Ah! de ce Dumnezeu nu
f[cu pe om ca sufletul din el! V[ las, m[ duc, zbor! (Iese
repede prin dreapta =i se aude strignd.) E! Mogrdici!
Mogrdici!
MOGRDICI (s-aude =i nu se vede): Aici!
PETRU RARE+: Calul!
MOGRDICI: Pe |inte=?
PETRU RARE+: F[-te vijelie, |inte=, =i haiti!
SCENA V
GENUNEA, +MIL, doi osta=i r[ni\i, un moment, PETRU RARE+.

(S-aud \ipete topite ]ntr-un vuiet. Ct dureaz[ aceast[ scen[,

dureaz[ =i ropotul b[t[liei.)

GENUNEA (ascultnd): P[mntul de s-ar despica, n-ar

geme a=a de crncen!
+MIL: De n-ar nimeri =i p-aici!
GENUNEA: |i-e fric[?
+MIL: Fric[? De mine, nu... de dumneata, da...
GENUNEA (scoate un pumnal): De mine? Sunt preg[tit[...
+MIL: Nu te juca, c[ taie...
GENUNEA: Dac-ar t[ia numai, ar fi o juc[rie...
+MIL: Ei, ce vorbe=ti a=a?... Are s[ biruie domnul...
GENUNEA: S-a ]nt[rit urletul... Bu-bu-bu! Ai tatei!... +i
vaiete... +i vaiete...
+MIL: Nu mai asculta, Nunea... Ce-o fi s[ fie... Omul,
care ]=i ]nchipuie fe\ele primejdiei, trece de mai multe ori
prin aceea=i primejdie.
GENUNEA (ascultnd): A! =i Doin[, doin[... sunt ai domnului! (Cade ]n genunchi =i se roag[.)
+MIL: A=a mai bine... M[ simt sub aripa unui cheruvim...
GENUNEA: O, ap[r[ =i izb[ve=te, Doamne, pe domnul
Moldovei!
217

+MIL: Pe Balo=, nu? Pe Sandomir, nu?

GENUNEA: +i pe Sandomir, c[ e mndru =i mi-e frate, =i
pe Balo=, c[ e stlp d-al \[rii =i mi-e tat[...
+MIL: Pe cine ai vrea tu s[ apere mai ]nti?...
GENUNEA (se gnde=te =i ofteaz[): Pe domn!
+MIL: Cum s[ nu-l apere cnd are astfel de \ar[!
GENUNEA (ascutnd): A! ce clocote=te a=a... Auzi?...
+MIL: A= vrea s[ fiu surd... s[ fiu iarba pe care o calci ]n
picioare... s[ nu m[ fi n[scut sau s[ fi murit demult!
GENUNEA (cu emo\ie =i entuziasm): E domnul ]n mijlocul lor!... }l v[d!... Ah! }l v[d, +mil! (}=i acoper[ ochii.) Ca o
urgie ce potope=te lumea ]naintea ei!
+MIL: Ce trosne=te a=a?
GENUNEA: |i s-a p[rut...
+MIL (tremurnd): Stai, Genunea... Cine-i acolo?... (Genunea trage pumnalul. Intr[ un osta= r[nit.) Ce cau\i?... Ce
vrei?... A! e=ti d-ai no=tri, e=ti moldovean...
}NTIUL OSTA+: O pic[tur[ de ap[...
GENUNEA (c-o ulcic[): Oleac[ vin... Bea... Ei, ce e? Spune!
}NTIUL OSTA+: Iac[-oi spune... Snge =i m[cel...
GENUNEA: Pe domn l-ai v[zut?
}NTIUL OSTA+: Cum s[-l v[d?... Ca un fulger... Cine s[l vad[?
GENUNEA: E, ce mai e?
}NTIUL OSTA+: N-am spus?
+MIL: Ce se petrece, m[ omule? Biruim noi or le=ii?
}NTIUL OSTA+: Ei, pe dracu, le=ii...
+MIL: Dar tu n-ai v[zut nimic?
}NTIUL OSTA+: Ce s[ v[d?... Am v[zut cnd am d[rmat
de pe cal pe trei le=i... p-al patrulea, care m-a dobort, nu lam v[zut... +-apoi m-au s[rit caii =i s-a mutat b[t[lia mai
departe... Atta...
(S-aude din nou trosnind.)

+MIL (tres[rind): Genunea!

GENUNEA: +mil!
}NTIUL OSTA+: N-ave\i team[... Nu n[pustesc le=ii...
cine s[-i lase?
(Intr[ un al doilea osta= r[nit.)
218

AL DOILEA OSTA+: Olecu\[ de ap[... M[ frig de sete...

GENUNEA (]i ]ntinde ulcica): Vin... s[ prinzi puteri...
AL DOILEA OSTA+: Puteri am... mna dreapt[ n-o mai
simt din um[r...
GENUNEA: Ei, ce e?
AL DOILEA OSTA+: Ce s[ fie?... Iac[, snopim pe le=i...
GENUNEA: Pe domn l-ai v[zut?
AL DOILEA OSTA+: V[zut. Dac[ am fi to\i ca el, numai
Moldove ar fi pe lume...
GENUNEA: Cum e?
AL DOILEA OSTA+: S[n[tos l-am l[sat...
GENUNEA: Spune ceva, fl[c[ule!
AL DOILEA OSTA+: Iac[-oi spune... Dup[ ce duser[m pe
le=i cu momeal[, pn[ la fruntea t[p=anului, de unde ]ncepe
o vale oabl[, ferir[m la dreapta... Le=ii n[pusti\i d[dur[ la
vale... Rotocolir[m cu ai vornicului Groza, =i ceata noastr[
o lu[ ]nainte cu mia=ul nostru. }l cunoa=te\i? Cine s[ nu-l
cunoasc[?... |ipa ca un arm[sar care nnheaz[...
GENUNEA: Cine e c[pitanul vostru?
AL DOILEA OSTA+: Cin s[ fie... Corbea!
GENUNEA: Corbea? Povestea nu s-a sfr=it!... Abia a
]nceput =i se va sfr=i cu bine!... }i voi da eu curaj celui mai
viteaz dintre copiii neamului!
+MIL (celui dinti osta=): S[ te leg?
}NTIUL OSTA+: Parc[ m[ doare?...
+MIL: Pe voi nu v[ doare niciodat[...
}NTIUL OSTA+: Pe copii, ce, pe noi?
+MIL: Nu vrei s[-\i treac[?
}NTIUL OSTA+: Cum nu... N-auzi c[ e de lucru?
GENUNEA (c[tre al doilea osta=): +i pe urm[?
AL DOILEA OSTA+: Pe urm[ m[ pomenii cu una zdrav[n[,
c[ nu mai v[zui ]naintea ochilor... Calul se ]nvrti sub mine
=i c[zu mototol la p[mnt... Ei s-au dus ca austrul care sun[
p[durile pe rnd... +i nimerii la dumneavoastr[...
+MIL: }i ascult =i nu v[d b[t[lia...
AL DOILEA OSTA+: Vedem unde ne batem... Ce s[ vedem?
219

GENUNEA (cu ner[bdare): Zici c-ai v[zut pe domn...

AL DOILEA OSTA+: Da... El trecu ca un duh, =i dup[ el
osta=ii ca o hait[ de lupi... Pn[ s[-l v[d, se f[cu nev[zut...
+MIL: Adu mna...
AL DOILEA OSTA+: La ce?
+MIL: S[ \i-o leg...
AL DOILEA OSTA+: Nu pot s-o ridic...
+MIL: De durere?
Al doilea osta=: N-o mai simt... Astfel, a= sta eu aici?
+MIL: S[ \i-o v[d...
AL DOILEA OSTA+: Ce s[ vezi? Un ciolan mort... De-a
vrea Dumnezeu, se-ndreapt[ ea =i-a=a... M[ duc s[ privesc
dac[ nu mai pot...
}NTIUL OSTA+: M[ veri=cane, oi g[si eu vrun cal, m[?
AL DOILEA OSTA+: Cum s[ nu... Mai mul\i oameni mor\i
ca gloabele... Prinde =i tu unul...
(Osta=ii ies prin stnga.)

+MIL: Unde v[ duce\i? Ce, sunte\i nebuni?

GENUNEA (speriat[): Ce url[ a=a?
+MIL: B[t[lia...
GENUNEA: Nu, +mil, nu... N-auzi?
+MIL (sp[imntat): Da!... Ce s[ fie?
GENUNEA: Un glas de om, ca de uria=! (Se aude Rare=
mugind. Apare ]n stnga plin de snge.) Ah! Domnul! (Face
c\iva pa=i =i se opre=te de spaim[.)
PETRU RARE+: Mai bine mna dect calul!... Ce sta\i?...
Un mo=neag =i-o fat[ tn[r[!... D-a\i avea suflet, n-a\i privi
la domn ca la un cine!...
GENUNEA (cu spaim[): P-aici te-ai dus cu Mogrdici...
+MIL (]nlemnit): P-aici sunt caii domne=ti...
PETRU RARE+ (ca scos din fire): Calul!... Te fac buc[\i, =i
strvul, corbilor! (Dispare la dreapta. S-aude Petru Rare= =i
nu se mai vede. Genunea =i +mil revin.)
GENUNEA: Oh! cum era la fa\[!
1
2

Dumnezeul meu! (it.).

Sfnt[ Fecioar[, ajut[-ne! (it.).
220

+MIL: Cum era?

GENUNEA: Ro=u-vn[t...
+MIL: L-ai v[zut?
GENUNEA: Da... +i ce glas!
+MIL: Eu l-am ]n\eles, dar nu l-am auzit!
GENUNEA: Mi se bate inima...
+MIL: A mea nu mai bate...
GENUNEA: D[du de cai, ]nh[\[ unul, ]nc[lec[, mugi =i...
nev[zut...
+MIL: N-am v[zut, n-am auzit, nu =tiu... A venit, s-a dus...
ca visele grozave...
GENUNEA: Nu ne mai cuno=tea...
+MIL: Ce s[ cunoasc[!... Numai c-un gnd, cu unul singur, numai c-o voin\[, cu una singur[... }n el pierise lumea,
numai biruin\a tr[ia!
GENUNEA (ascult[): Trosnesc loviturile ca cr[cile uscate
sub picioarele mistre\ilor... O! =i mare p[rea!
+MIL: El? Cum trebuie s[ fie la m[cel!
GENUNEA: +i ce puteri n[prasnice!
+MIL: Cnd a zis Te fac buc[\i, eu m-am v[zut... Capul
la r[s[rit, minile la apus =i picioarele la dracu! (tresare =i se
strnge ]n Genunea.) Iar cineva...
GENUNEA: }n goan[... S[ nu se fi ]ntmplat ceva domnului!
+MIL: Ce s[ i se ]ntmple?
GENUNEA: Mai ]ntrebi?
+MIL: A=a e... Dar nu cred... Cine s[-l apropie?
GENUNEA: Zi: Doamne fere=te!
+MIL: +i dac[ oi zice, ce?
(Vine un soldat greu r[nit. Se clatin[.)

GENUNEA: Ce e? Vorbe=te!... Ni\el vin... (Osta=ul scutur[ din cap.)

+MIL: Ce ai? Unde e=ti lovit?
GENUNEA: Ce s-a ]ntmplat... c[ci s-a ]ntmplat ceva de
pe ]nf[\i=area ta...
Osta=ul (se clatin[): Am ]nvins! (Cade =i moare.)
GENUNEA (cu lacrimile ]n ochi): Ai ]nvins! (Se pleac[ =il s[rut[.)
221

+MIL: To\i c\i mor ]nving =i sufletul lor scap[ de chinul

vie\ii!
(S-aud buciume ]n dep[rtare. Vuietul b[t[liei descre=te, se
stinge.
S-aud buciume ]n apropiere. Vin din stnga Petru Rare=,
vornicul Groza, logof[tul Balo=, prc[labul Liciu,
vistiernicul Matia= cu ve=mintele rupte =i pline de snge.
Dup[ ei, Mogrdici =i Sandomir duc pe targ[ pe Corbea.
Viteji, voinici =i iunaci.)

SCENA VI
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vornicul GROZA, prc[labul LICIU,
vistiernicul MATIA+, GENUNEA, +MIL, MOGRDICI,
SANDOMIR, =i CORBEA, ]ntins pe o targ[ de frunze.

PETRU RARE+: Cu voia lui Dumnezeu, cu norocul nostru =i cu osta=ii mei, am biruit! }n numele Tat[lui, =-al Fiului
=-al Sfntului Duh, amin! (Se ]nchin[ to\i.) Am biruit noi,
care tr[im, cei r[ni\i =i mai ales cei care au murit, fie-le \[rna
u=oar[ oriunde ar dormi!
VORNICUL GROZA (]nchinndu-se): }n numele Tat[lui,
=-al Fiului, =-al Sfntului Duh, amin!
PETRU RARE+: +i de vor fi avnd copii, pe copii d-a
dreptul viteji ]i fac, c[ de pe urma p[rin\ilor sunt s[ stea ]n
sc[ri de fier =i de pe urma faptelor lor se vor ]n[l\a la cinul
dreg[toriilor ob=te=ti =i se vor boieri, c[ de vor pieri ei, =i
mai sus s[ salte pe urma=ii lor... +i pururea \ara s[ se primeneasc[ ]ntru puterile ei de via\[!
PRC{LABUL LICIU (se ]nchin[): Numele Tat[lui, =-al
Fiului, =-al Sfntului Duh, amin!
PETRU RARE+: Mi-am r[corit sufletul meu ars la Obertin... Pocu\ia este a mea... +i pe deasupra drepturilor noastre am pus a treia oar[ pecetea domniei mele, muiat[ ]n
sngele boierilor le=e=ti!... Zac peste o mie ]n valea
Cirimu=ului, ]neca\i ]n balt[ de dou[ ori p-att, =i ce mai
prisose=te... Prin=i =i risipi\i... Cei care vor ajunge ]n Polonia
222

vor avea de povestit; mnia olahului1 =i vitejia osta=ilor

lui!... V-a\i purtat ca ni=te voievozi... +i tu Groza, =i tu, Balo=,
=i tu, Liciu, =i tu, Matia=...
VISTERNICUL MATIA+: Noi nu =tim de ce ne-am minuna
mai mult ]n fa\a domnului nostru... De chibzuiala cu care a
]ntocmit b[t[lia, au de m[re\ia cu care a f[ptuit biruin\a?
Fie ca numele voievodului Petru s[-l pomeneasc[ lumea
pn la sfr=itul veacurilor! Numele Tat[lui, =-al Fiului, =-al
Sfntului Duh, amin!
(Intr[ Mogrdici =i Sandomir, ducnd pe targ[ pe Corbea,
care zace ]ntins.)

PETRU RARE+: A! ]l uitasem... pe cel mai viteaz dintre

noi to\i!
MOGRDICI: I-am adus, m[ria-ta... Cremene mort =i Corbea luptndu-se cu moartea!
GENUNEA: Corbea! (}=i face drum spre el =i ]ncepe s[
plng[.)
PETRU RARE+: Corbea, Corbea!... +mil!
+MIL: Aici, doamne!
PETRU RARE+: Vistieria mea... dac[ scapi pe Corbea!...
A doua oar[ intrasem ]n vltoare. Un zid de le=i mi se f[cu
]nainte; s[-i rup cu calul, cu neputin\[; izbesc; sar scnteie;
cad, al\ii le iau locul, =i eu stau pe loc; m[ ]nfrunt[; m[
]ncol\esc... Crezui c[ p[mntul se crap[ =i m[ ]nghite de
viu!... Cnd auzii un vjit. Corbea trecu =i-i sparse... }n
zadar ]l strigai. Ca =i cum ar fi c[utat moartea, care fugea
de el, se izbi ]ntr-un buluc de du=mani... +i-l v[zui cu ochii
mei c[znd de pe cal ca un turn... O! atunci spulberai pe
le=i... Prea trziu... Corbea z[cea cu fa\a ]n sus...
GENUNEA (zdrobit[ de durere): Ca =i cum ar fi c[utat
moartea, doamne? (S-arunc[ pe Corbea. }i ia capul bini=or ]n
mini.) Nu! o! nu... povestea nu s-a sfr=it... mai e... mai e...
=i mai frumoas[!...
LOGOF{TUL BALO+: Bietul fl[c[u!
SANDOMIR: Tat[... iubea pe Genunea!
LOGOF{TUL BALO+: A! (}i cade capul pe um[rul lui Sandomir.)
223

GENUNEA (plngnd): De ce nu mi-ai spus?... O! \[ran

viteaz!... }naintea ta ]ngenunche fata de boier!... Mai e... o!
mai e poveste =i d-aci ]nainte...
CORBEA (se de=teapt[ o clip[): Nunea!... M[ria-ta!... Ierta\i-m[...
PETRU RARE+: +mil, s[-\i v[d =tiin\a!
+MIL: +tiin\a mea se pleac[ ]n fa\a mor\ii!
CORBEA (c-o r[suflare grea): De ce plngi, Nunea?... Nu
mi-e greu s[ mor... Am biruit!... +i minile tale sunt a=a de
bune!... O! Poveste... poveste... Ooo! (}nchide ochii =i moare.)
GENUNEA: Eu l-am omort, f[r[ s[ vreau, f[r[ s[ =tiu!...
+i povestea s-a ]ncheiat!... (Cade asupra lui Corbea.)
VISTERNICUL MATIA+: O iscoad[, m[ria-ta.
PETRU RARE+: S[ vie ]ncoa. (Intr[ iscoada.) Cine te-a
trimis?... Ce vrei?... S[ ne spore=ti bucuria c-am biruit or
durerea c-am pierdut pe cel mai viteaz dintre noi?...
ISCOADA: Hatmanul Mihu s-a ]ntors ]n Suceava...
PETRU RARE+: De ce?
ISCOADA: ...vin trucii!
TO|I (tres[rind): Turcii?
PETRU RARE+: S[ vie!... o-ho-ho-ho!

224

ACTUL IV
O sal[ a castelului din Suceava ]mbr[cat[ ]n stejar vechi. Tavanul, cu
grinzi groase. Policioare de jur-]mprejur cu lucruri din \ar[, din Italia,
din Persia =i din Arabia. O mas[ mare =i scaune ]n form[ de stran[. Cele
trebuincioase de scris. }n mijlocul s[lii spnzur[ un policandru cu
lumn[ri groase de cear[, ]ncondeiate cu verde =i cu ro=u. Pe pere\i,
portretele voievozilor Petru Mu=at, Alexandru cel Bun, +tefan cel Mare
=i Bogdan. Intrare ]n dreapta =i ]n fund.

SCENA I

OANA, GENUNEA =i +MIL.

OANA: De dou[ zile vorbe=te pu\in =i aspru...

+MIL: Pu\ine are el pe cap al lui? Oamenii vorbesc multe
cnd n-au nimic de spus.
GENUNEA: De m[ vede, surde trist. M-apuc[ de mini,
clatin[ din cap. Eh-hei, Nunea, Nunea... Du-te, Nunea...
Am treab[.
+MIL: +i dac[ are treab[? Vrei s[ zic[: Vino-ncoa, Nunea, c[ am treab[?
OANA: Turcii au s[ cad[ negur[ asupra \[rii...
GENUNEA: Nu e asta... Cnd a mai fost a=a de posomort ]nainte de r[zboi? +i se plimb[ =i tace... +i nimeni nu
=tie ce se petrece ]n el...
+MIL: O! ho-ho! tu =tii ce se petrece ]ntr-un bondar?
GENUNEA: Nu.
+MIL: +-ai vrea s[ =tii ce se petrece ]n capul domnului?
Adic[ cum, s[ fie domnul mai pu\in ca un bondar?
OANA: Bolnav?... M[nnc[ ca =i mai nainte... +i r[nile i
s-au ]nchis... Nici nu erau adnci...
+MIL: ...R[nile nu-i erau adnci? Dar ct vreai s[ fie?...
+mil, tu nu e=ti doftor, Oana e doftor!
OANA: A, nu, +mil, nu... Ast-noapte, trziu, l-am auzit
strignd. Am s[rit ]n vrful picioarelor. M-am strecurat pe
cerdacul de lng[ odaia lui de culcare. Am ascultat. L-am
auzit: Nu, nu, nu se poate! Ce nu se poate?... Nu =tiu...
GENUNEA: S[ nu se coac[ ceva?
225

+MIL: Ce s[ se coac[? Un bostan?

GENUNEA: Ei, +mil... Unii boieri...
OANA: Boieri?
GENUNEA: B[nuiesc...
+MIL: +i ce s[ vrea boierii?
GENUNEA: Nu =tiu...
+MIL: Nu =tii care boieri... nu =tii ce vor... Atunci ce =tii?
OANA: Erai pe Cirimu=... Ce-a f[cut dup[ biruin\[?
GENUNEA: Vorbi boierilor ca din carte. Mul\umi lui
Dumnezeu. }n[l\[ pe osta=i ]n cinuri. +i cnd aduse pe Corbea... (o ]neac[ emo\ia) pe pat de ramuri... O! Corbea, Corbea, c[ci n-ai tr[it!
+MIL: S[racul Corbea... ca un stejar verde lovit de tr[snet!
OANA: De ce l[crimezi, Genunea?
GENUNEA: Ce viteaz a pierdut Moldova!
+MIL: +i dumneata, Nunea, =i dumneata...
OANA: Ei, ce-a zis pe urm[?
GENUNEA: Cine?
OANA: Domnul...
GENUNEA (pierdut[ ]n amintiri): Domnul?... A, da... Vise
stinse d-a pururea!... +i-a dat sufletul, lumea se ]nv[lui ]n
neguri...
+MIL: Ah! mi-e mil[ de Nunea...
OANA: Ce spui?
GENUNEA (tres[rind): C[ soarele scnteia =i c[ domnul,
auzind c[ vin turcii, a r[cnit =i s-a pus pe rs, =i-a pornit spre
Suceava... +i nu mai e nici departe din ce era...
+MIL: Adev[rat, ca grul frumos care tnje=te de ploaie!
GENUNEA: Eu am descusut pe tata...
+MIL: }n loc s[-l coas[, ea-l descoase... +i s[ mai ai un
copil a=a urt, a=a c-un p[r, a=a c-o fa\[... Logof[tul Balo= navea ce ciopli cnd te-a f[cut pe tine...
GENUNEA: M-am rugat... M-am f[cut c[ plng... =i tata...
}n zadar. Nunea, Nunea, tu vrei s[-mi calc cuvntul? Dat
domnului? Da. Atuncea, nu!

226

SCENA II
OANA, GENUNEA, +MIL =i PETRU RARE+, la urm[ SANDOMIR.

PETRU RARE+ (se opre=te ]n u=a din fund =i vorbe=te cu

Despotovna): Eleno, nu fi copil... Nu m[ face s[ vorbesc degeaba... N-am nimic...
OANA: Nimic!
PETRU RARE+: Preg[te=te de plecare... Tu, copiii =i +mil...
+MIL: Eu? S[ plec? Unde?
PETRU RARE+: Pn[ la amiaz[ s[ porni\i la Ciceu...
+MIL: La Ciceu?... Fie =i la Ciceu...
GENUNEA: El r[mne?... Nu e primejdie...
PETRU RARE+ (vine spre grupul din fa\[): A!... +i voi?...
Ce faci, Oan[?
OANA: Vorbeam cu Genunea...
PETRU RARE+ (pe gnduri): Vorbeai... +i ce vorbeai?
GENUNEA: Povesteam b[t[lia de la Cirimu=...
PETRU RARE+: Adev[rat, +mil?
+MIL: Aproape adev[rat...
PETRU RARE+ (Genunei): Numai att?
GENUNEA: Att...
PETRU RARE+: Adev[rat, +mil?
+MIL: S[ ne ]nchipuim c-ar fi adev[rat...
GENUNEA: +i veni vorba de Corbea...
PETRU RARE+: A! Corbea mi-ar fi fost de folos... +i mie,
=i \ie...
GENUNEA: Mie?
PETRU RARE+: Amndurora... +i n-a\i mai vorbit altceva?
GENUNEA (cu ]ndr[zneal[): Ba da, m[ria-ta... Eu ]ntrebam pe Oana =i Oana pe mine c[ ce-i fi avnd m[ria-ta de teai schimbat?... Nu mai e=ti cum erai...
+MIL: Ei, adev[rat!
PETRU RARE+: H]... +i cum eram cnd eram?
1

R\[ denumirea slavon[ a literei r din alfabetul chirilic.

227

GENUNEA: Voios, =i de cte ori ne ]ntlneai...

PETRU RARE+: ...De cte ori v[ ]ntlneam...
GENUNEA: ...ne...
PETRU RARE+: Ei, spune!
GENUNEA: ...ne s[rutai...
PETRU RARE+: O, s[ v[ s[rut =i-acum... Na, iac[... (Le
s[rut[.) E=ti mul\umit[?
+MIL: De ce nu?
GENUNEA: Nu!
+MIL (surznd): Da ce s[-\i fac[?
GENUNEA: Alt[dat[...
PETRU RARE+: A fost ca niciodat[... +i va fi iar ca totdeauna... (O s[rut[ de mai multe ori.) O, dar tu te-ai f[cut
mare... (Surznd.)
+MIL (rznd): +i ce are a face?
PETRU RARE+: +i eu ]mb[trnesc...
+MIL: Dar ce, vrei s[ mori de tn[r?
PETRU RARE+: Vezi, Oan[, ce copil r[u =i alintat? (Le ia
de mn[.) D-a= =ti c[-mi mic=orez grijile, vi le-a= spune, dar
=tiu c[ le-a= spori, mhnindu-v[ =i pe voi... Lucruri
trec[toare... S[ treac[... +i iar voi fi cum am fost...
+MIL: Ei, acum v-a l[murit domnul!
OANA: Fac[-se voia ta, frate!
GENUNEA: Eu m[ rog luceaf[rului de diminea\[ s[ vie
iar[=i, =i luceaf[rul m-ascult[, =i mine cnd s-o cr[pa de
ziu[ va scnteia iar la apus ca cel mai frumos diamant al
cerului...
+MIL: Ca din psalmi vorbe=te!
PETRU RARE+: A, nu se poate!
(Oana tresare, aducndu-=i aminte de vorbele din somn
ale lui Petru Rare=.)

GENUNEA: Ce s[ nu se poat[, m[ria-ta?

PETRU RARE+: Pod peste mare =i scar[ la Dumnezeu...
+MIL: E, ai aflat?
PETRU RARE+ (pe gnduri): Duce\i-v[... (Ies prin dreapta.)
PETRU RARE+: +mil, tu crezi ]n Dumnezeu?
228

+MIL: Cum s[ nu cred?

PETRU RARE+: +i-n r[splata ce va veni?
+MIL: Ast[?... Nu =tiu ce s[ zic... S[ fie a=a!...
PETRU RARE+: Nu te sfii, +mil...
+MIL: Iac[, nu m-oi sfii...
PETRU RARE+: Crezi tu c[ Dumnezeu ar r[bda nepedepsite pe slugile necredincioase st[pnului lor?
+MIL: Necredincioase?... +-apoi de ce s[ nu le pedepseasc[ st[pnul lor? Vrei s[ se fac[ Dumnezeu sluga
st[pnului lor?
PETRU RARE+: Pe lumea cealalt[, +mil...
+MIL: Dac[ pe lumea asta st[pnul le ceart[ cu b[\ul, ce
are s[ fac[ Dumnezeu pe lumea cealalt[? Cineva ]\i scoate
un ochi, ]i sco\i =i tu un ochi. Dumnezeu s[-i scoat[ =i p[l[lalt? S[ r[mie orb? Ar fi nedrept =i r[u. Ar fi cum sunt
oamenii. +i eu ]l cred dreptatea ]ns[=i, bun[tatea ]ns[=i, izvorul milostiv al tuturor harurilor de pe p[mnt!
PETRU RARE+: Dar dac[ sluga necredincioas[ scap[ nepedepsit[ de mna st[pnului?
+MIL: Dumnezeu are s[ zic[ st[pnului: Pentru ce n-ai
pedepsit-o la vreme?... Eu am alt[ treab[.
PETRU RARE+: Da, +mil, da! St[pnul e vinovat c[ n-a
deschis ochii la vreme... Sunt bolnav, +mil bolnav...
+MIL (]l pip[ie): Bolnav? +i pentru ce nu mi-ai spus?... Ce
ai?
PETRU RARE+: Nu acolo!
+MIL: Bine, bine, =tiu iu...
PETRU RARE+: S[ te v[d...
+MIL (surznd): N-ai nimic!
PETRU RARE+: Sufletul mi-e bolnav, +mil.
+MIL: Ast[?... Doftorul Balo=, doftorul Groza, cu palo=ele
lor... Iu n-am ce s[ fac sufletului...
(Intr[ Sandomir prin fund.)

SANDOMIR: M[ria-ta... (}i d[ o carte.)

PETRU RARE+: De la logof[tul Balo=? (Cite=te.) Turcii au
trecut Dun[rea...
+MIL: A!
229

PETRU RARE+: ...le=ii aproape s[ n[v[leasc[... muntenii, =i ei... O! mai sunte\i? V[ ]ncape mo=ia Moldovei!
+MIL (speriat): Da un s[ ]ncap[?... M[ria-ta, ai zis s[
plec?
PETRU RARE+: Cu doamna la Ciceu...
+MIL (]nfrico=at): Oriunde...
(Domnul ]i face semn s[ ias[. +mil iese prin dreapta. }n timpul
acesta intr[ Mogrdici prin fund, pr[fuit =i abia r[suflnd.)

SCENA III
PETRU RARE+ =i MOGRDICI.

PETRU RARE+: Ai aflat?

MOGRDICI: Aflat, m[ria-ta.
PETRU RARE+: Eh...
MOGRDICI: M[ repezii la Mirosl[ve=ti. Acolo am descusut ni=te \igani. Cu cteva smochine =i cu c\iva zlo\i, tot.
Crasne= nu e bolnav =i n-a fost bolnav...
PETRU RARE+: A! +i n-a fost bolnav?...
MOGRDICI: Dou[ zile dup[ ce s-a ]ntors cu oastea hatmanului Mihu, a plecat ]nf[=urat ]n mai multe bunzi la
Mirosl[ve=ti, f[cndu-se c[ e bolnav...
PETRU RARE+: F[cndu-se bolnav...
MOGRDICI: Acolo a picat =i pan Cosma, =i amndoi au
tulit-o spre Novograd, ducnd dup[ ei mai mul\i boieri de
\ar[...
PETRU RARE+: Mai mul\i boieri?
MOGRDICI: +i au dat devale...
PETRU RARE+: Crasne=, Cosma, prietenii Mihului, adun[
boieri de \ar[ =i pornesc... drept la Dun[re!
MOGRDICI: La Dun[re? Fereasc[ Dumnezeu!
PETRU RARE+: Trec Dun[rea la Oblici\a =i cad cu frun\ilen tin[ ]naintea padi=ahului Soliman!
MOGRDICI: Atunci, pe cine vnd?
PETRU RARE+: Pe mine!
MOGRDICI: Pe... m[ria-ta?... O!
PETRU RARE+: Pe +tefan cel Mare, pe Alexandru cel Bun,
pe Petru Mu=at, pe Bogdan, desc[lec[torul de \ar[, pe tine,
230

pe viteji, pe iunaci, pe voinici, pe mor\i =i pe vii, pe cei care

sunt \[rn[ la Bistri\a, oase la Putna, =i pe cei care vor ]nchide
ochii la Pobrata, =i pe urma=ii mei, =i-ai lui Groza, =i-ai lui
Balo=, =i-ai lui Matia=, =-ai lui Liciu, =-ai Danciului, =i pe tot
neamul care se ]nchin[ ]ntru Hristos ca buni =i drep\i
credincio=i cre=tini!
MOGRDICI (d[-n genunchi): Iart[-m[, doamne...
PETRU RARE+: De ce?
MOGRDICI: Asta nu se poate!
PETRU RARE+: A! de cte ori n-am zis eu ca =i tine!...
MOGRDICI (se ridic[ ]n picioare): Atunci... s-alerg s[ le
dau de urm[...
PETRU RARE+: Le-am dat de urm[ ]nainte ca s-o fac[!...
Mogrdici, nimic, nim[nui... C\i osta=i ai?
MOGRDICI: Dou[ sute...
PETRU RARE+: Pu\ini!
MOGRDICI: Pu\ini, da buni! Porunce=te-le s[ moar[
=i...
PETRU RARE+: Le poruncesc s[ tr[iasc[!... Tu cu Sandomir fi\i p-aci... Cnd se va strnge Sfatul, ]nchide\i por\ile
=i trage\i z[voarele...
MOGRDICI: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta... (D[ s[ ias[ prin fund.)
PETRU RARE+: +tiu eu?
MOGRDICI (se-ntoarce): Iat[, colea, ce vorb[! (}i s[rut[
mna.) Crasne= =i Cosma sunt doi, dou[zeci, =i noi suntem
ca puzderia, =i cre=tem ca codrii, =i ne umfl[m ca apele... Zi
s[ vie \ara, =i va dudui muntele de pl[ie=i, =i se va cl[ti
valea de joseni...1 spovedi\i, ]mp[rt[=i\i, preg[ti\i s[ dea
ortul popii ]mprejurul m[riei-tale!
PETRU RARE+: Bine, Mogrdici, bine... E, acum du-te =i
f[ ce \i-am spus. (Mogrdici iese prin fund.) O, norod bun,
supus =i viteaz! De n-ar fi =i n-ar fi fost unii boieri ]nchipui\i,
=i pizma=i, =i vnz[tori, am fi fost una, o ap[ =i-un p[mnt,
to\i c\i ne coborm de la Rm, de o parte =i de alta a muntelui, din pustele Ungariei =i pn[ la talazurile m[rii!... Ah!...
visurile mele!...
(Intr[ prin fund Balo=, Matia= =i Liciu.)
231

SCENA IV
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vistiernicul MATIA+,
prc[labul LICIU =i, mai trziu, chelarul HREA.

PETRU RARE+: E, l[sa\i focului plec[ciunile... Ce e?

LOGOF{TUL BALO+: Crasne=...
PETRU RARE+: +tiu... Crasne= =i Cosma =i cu mai mul\i
boieri de \ar[ se duc... Unde?
LOGOF{TUL BALO+: S-apropie de Novograd...
PETRU RARE+: E?
LOGOF{TUL BALO+: Nu =tiu...
PETRU RARE+ (c-un rs nervos): O! ho! ho! l[sa\i-i,
boieri, l[sa\i-i s[ se duc[... Lui Soliman ]i plac hoiturile...
VISTERNICUL MATIA+: Lui Soliman?
PRC{LABUL LICIU: Dar, hatmanul Mihu mi-a...
PETRU RARE+: Hatmanul Mihu?... A fost harnic, viteaz,
dar e zgrcit =i are avere. Zgrcitul a fost, nu mai e om. E
scos din omenire. Nici o n[dejde s[ nu pui pe el. Hatmanul
Mihu a fost strng[tor, s-a f[cut apuc[tor =i-a ajuns zgrcit.
P[catul a fost mu=i\[, mu=i\a a trecut ]n vierme =i viermele
s-a pref[cut ]n gz[... Asculta\i-m[, hatmanul Mihu =tie de
urma lui Crasne= =i-a lui Cosma... Ve\i vedea... +i nu zic c-ar
fi au n-ar fi... vro apropiere... ]ntre retragerea lui Mihu, f[r[
porunca mea, =i fuga lui Crasne= =i-a lui Cosma... Vom
vedea...
(Intr[ repede prin fund chelarul Hrea.)

CHELNARUL HREA (emo\ionat): M[ria-ta...

PETRU RARE+: Vorbe=te... ce ai?
CHELNARUL HREA (suflnd des): Am preg[tit r[dvanul...
PETRU RARE+: Ei bine, =i d-aia intra=i ca un vnt?
CHELNARUL HREA: Nu, m[ria-ta... da, m[ria-ta...

A slomni a ]ncepe s[ priceap[.

Bahn[ mla=tin[, smrc.
3
Trn m[tur[ de m[r[cini sau de nuiele de mesteac[n.
2

232

PETRU RARE+: Nu, da... ce e cu tine?

CHELNARUL HREA: Ce s[ fie...
PETRU RARE+: Doamna e bine?
CHELNARUL HREA: S[n[toas[...
PETRU RARE+: Coconii, bine?
CHELNARUL HREA: S[n[to=i...
PETRU RARE+: E =ag[ de nebun =aga ta, Hrea!... M[
vezi aci cu boierii...
CHELNARUL HREA: }i v[d, m[ria-ta... +i nu credeam cau s[ fie...
PETRU RARE+: +i dac[ sunt?
CHELNARUL HREA: A= fi dorit s[ nu fie...
PETRU RARE+ (pierznd r[bdarea): Ci spune odat[ ce-ai
de spus!
CHELNARUL HREA (=i mai emo\ionat): Spun, m[ria-ta!
PETRU RARE+: Ei, ]ncepi...
CHELNARUL HREA: S[ ]ncep, m[ria-ta...
PETRU RARE+ (pune mna pe sabie): }ncepi sau...
CHELNARUL HREA: Da, da, da... la... la... la ureche,
m[ria-ta...
PETRU RARE+ (surznd nervos): H]!... M[ ierta\i, boieri...
LOGOF{TUL BALO+: Doamne, s[ ne tragem noi...
PETRU RARE+: Nu, sta\i... E...
CHELNARUL HREA (]i tremur[ minile): Nu ]ndr[znesc...
PETRU RARE+: }ndr[zne=te! (Hrea ]i spune ceva la ureche.) Cum-cum?... Cine?... El?... +i ce-a zis?... L-ai v[zut...
Tu?... Pe el?
CHELNARUL HREA: Da, m[ria-ta!
PETRU RARE+: +i l-ai auzit tu?
CHELNARUL HREA: Cu urechile mele!
PETRU RARE+ (revoltat, trage sabia): Oh! cinele!
(Boierii, speria\i, se reped la domn.)

LOGOF{TUL BALO+: Ce e, m[ria-ta?

PETRU RARE+ (st[pnindu-se): Eh!... Nimicuri!... Hrea...
(}i face semn s[ ias[.) S[ vorbesc doamnei... S[ mergem. S[
m[ ]mbrac... }n od[jdii se cuvine s[ chibzuim soarta \[rii...
(Ies repede prin dreapta.)
233

SCENA V
Hatmanul MIHU, pan TROTU+ANU, postelnicul ALBOT{, sp[tarul
+ANDRU =i mai mul\i boieri din Sfat vin din fund. Vorbesc ]ncet.

TROTU+ANU (dup[ ce se uit[ ]n toate p[r\ile): Nu e nimeni.

POSTELNICUL ALBOT{: Am venit prea devreme.
HATMANUL MIHU: A, nu!
SP{TARUL +ANDRU: +i, inim[, boieri...
HATMANUL MIHU: Cine s-o ia mai ]nti?
POSTELNICUL ALBOT{: Dumneata... (Arat[ p-un boier.
Boierul tace.) Dumneata... (Arat[ p-un al doilea. Boierul tace.)
Ei, dar cine?
TROTU+ANU: S[-i vorbim verde... Eu n-am de ce m[
teme... N-am nici o dreg[torie... Sunt ]n Sfat, dar sfatul meu
nu-l ascult[... Din nenorocire, azi l-o asculta, nu l-o asculta... va trebui s[ se supuie...
POSTELNICUL ALBOT{: +i le=ii, =i t[tarii, =i muntenii, =i
turcii...
HATMANUL MIHU: Ce s[ facem ]mpotriva tuturor?
POSTELNICUL ALBOT{: Ce-am jurat cu mna pe Evanghelie...
SP{TARUL +ANDRU: |ara e-n primejdie de nu ne vom
]mpotrivi...
TROTU+ANU: Chiar domnului!
HATMANUL MIHU: }mpotriva tuturor ar fi o nebunie! +am ]mb[trnit =i eu... Cu ct se ]nmul\esc anii, cu att ai
mai pu\in... eh! De la ]nceput Bun[ ziua, m[ria-ta... Numai att...
TO|I: Da, da!
(Se aude domnul venind din dreapta.)

234

SCENA VI
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, hatmanul MIHU, prc[labul LICIU,
vistiernicul MATIA+, postelnicul ALBOT{, sp[tarul +ANDRU, ceilal\i
boieri de sfat, =i, mai ]n urm[, vornicul GROZA =i un copil de cas[.
}mprejurul lui PETRU RARE+ stau logof[tul BALO+, prc[labul LICIU
=i vistiernicul MATIA+.

TO|I (unii zic: Bun[ ziua, al\ii: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta):

Bun[ ziua, m[ria-ta! S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!
PETRU RARE+ (concentrat): Bun[?... Bun[ s[ v[ fie inima... =i toate inimile bune s[ tr[iasc[... Am zis s[ tr[i\i cu
to\ii, c[ci am zis s[ tr[iasc[ toate inimile bune... (Se uit[ la
ei. Caut[ cu ochii.) Ah, ce p[cat c[ nu sunte\i...
HATMANUL MIHU: Prea pu\ini lipsesc, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Azi, cnd trebuie s[ lu[m o hot[rre...
hot[rrea... c[ci una este!... Tocmai azi nu v[d pe Crasne=...
nici pe Cosma... De Crasne= aveam nevoie... Unde e?
SP{TARUL +ANDRU: E bolnav, m[ria-ta.
PETRU RARE+: Unde e, am ]ntrebat, n-am ]ntrebat ce
are...
POSTELNICUL ALBOT{: La mo=ia sa, la Mirosl[ve=ti...
PETRU RARE+: Departe d-aici?
HATMANUL MIHU: Ca la dou[-trei zile de drum, de nu sor fi desfundat drumurile...
PETRU RARE+: +i ce are?
SP{TARUL +ANDRU: Lingoare, m[ria-ta.
PETRU RARE+: L-ai v[zut tu?
SP{TARUL +ANDRU: Nu, mi-a spus postelnicul Albot[.
PETRU RARE+ (lui Albot[): L-ai v[zut dumneata?
POSTELNICUL ALBOT{: Nu, mi-a spus hatmanul Mihu.
PETRU RARE+ (zmbind): A!... +i dumitale, hatmane
Mihu, \i-a spus logof[tul Trotu=anu... Trotu=anu: Ba eu, nu,
m[ria-ta... Nu l-am v[zut...
HATMANUL MIHU: Eu l-am v[zut... Era cu trei dulame
de urs ]n spinare =i drdia...
PETRU RARE+: De ce s-a dus? Doftorul +mil l-ar fi c[utat...
HATMANUL MIHU: Nu crede ]n doftori...
PETRU RARE+: Nu s-a mai c[tat cu +mil?
235

VISTIERNUCUL MATIA+: +-acum dou[ luni...

(Grupul boierilor de lng[ Rare= se privesc ]ntre ei =i-=i exprim[

indignarea contra hatmanului Mihu.)

HATMANUL MIHU (]ncurcat): A=a mi-a spus, c[ ar fi avnd

la mo=ie o bab[ me=teri\[...
PETRU RARE+: N-ar fi bine s[-i trimit pe doftorul +mil?
HATMANUL MIHU (tres[rind): De... cu drumurile astea...
trei-patru nop\i prin p[duri... =i +mil... fricos...
PETRU RARE+: +mil fricos?... N-u-u-u!... Nu e fricos omul
de treab[... +i +mil e un om de treab[... Fricos e omul care
ascunde... (Se opre=te =i-l prive=te.) +i +mil n-ascunde dect
ceea ce nu =tie... Nu, nu, s[-i trimit pe +mil... (Bate-n palme.
Mihu se schimb[ la fa\[. Vine din fund un copil de cas[.)
COPILUL DE CAS{: Porunci\i!
PETRU RARE+: Te-am chemat... ca s[ te-ntorci ]napoi (Copilul de cas[ vrea s[ ias[.) A, cine \i-a f[cut \ie ve=mintele
astea?
COPILUL DE CAS{: Croitorii le=i...
PERU RARE+: }mi spusese alde Ivan c[ strnge ]n spate...
COPILUL DE CAS{: Ba nu, ]mi vin bine, m[ria-ta...
PETRU RARE+: E... (}i face semn s[ ias[.) Hatmane... (hatmanul tresare) te-ai sf[tuit cu el?
HATMANUL MIHU (]ncurcat): Sf[tuit?... Nu... Am vorbit...
PETRU RARE+: Vas[zic[, nu moare...
HATMANUL MIHU: Nu...
PETRU RARE+: P[cat!... Adic[ ar fi fost p[cat... Eu am
auzit... Cine mi-a spus, cine mi-a spus... c[ apa de Dun[re
se d[ la lungoare? (Prive=te \int[ la hatmanul Mihu, care se
]ng[lbene=te.)
HATMANUL MIHU: De Dun[re?... N-am auzit...
PETRU RARE+: Ei, ai auzit, ai auzit... de Dun[re... O! =i
turcii tocmai cnd e bolnav Crasne= n[v[lesc! (Se deschide
u=a din fund =i nu intr[ nimeni.) Poftim! U=a se deschide
f[r[ s-o deschid[ cineva?... O veste bun[ va intra pe u=a
ceea... (Matia= o ]nchide.) E! s[ hot[rm!... D-a\i fi copii, va= ascunde primejdia. Turcii, f[r[ s[-i ]ndrjim, vin drji.
236

Muntenii =i t[tarii pornesc din porunca sultanului. Le=ii =i

litvanii sunt la trei zile de Hotin. Ungurii nu-mi r[spund.
|arul, din fundul Moscovei, ]mi ]ndrug[ cuvinte de dragoste
cnd mi-ar arde de puterea lui. De la miaz[noapte, miaz[zi,
r[s[rit =i apus, amenin\a\i cu cotropirea. Ce s[ facem? O!
mai tr[i\i vremile b[trne =i zilele de slav[ de la Baia =i de la
Podul Nalt, fi\i moldoveni neao=i, =i vorbi\i!
SP{TARUL +ANDRU: Adev[rat... c[ turcii sunt 150.000,
m[ria-ta?
PETRU RARE+: Adev[rat...
SP{TARUL +ANDRU: C[ Soliman ]ns[=i a pornit
n[v[lirea?
PETRU RARE+: Adev[rat!
SP{TARUL +ANDRU: C[ le=ii =i litvenii ar fi vro 50.000?
PETRU RARE+: Adev[rat!
SP{TARUL +ANDRU: C[ muntenii au 10.000?
PETRU RARE+: Adev[rat!
SP{TARUL +ANDRU: C[ t[tarii ar fi vro 40.000?
PETRU RARE+: Adev[rat!
SP{TARUL +ANDRU: +i nou[, ajutor de nic[ieri?
PETRU RARE+: Adev[rat!
SP{TARUL +ANDRU: Atunci...
PETRU RARE+: Atunci?
SP{TARUL +ANDRU: ?...
PETRU RARE+ (cu energie): Bine, sp[tare!
HATMANUL MIHU: }ncotro am face fa\[, spatele =i coastele noastre ar fi deschise muntenilor, t[tarilor =i le=ilor, or
t[tarilor, turcilor =i muntenilor... }ncotro ne-am ]ntoarce,
pieirea!... +i cu ct[ oaste?
PETRU RARE+: Cu ct[ ai mai l[sat, hatmane!
HATMANUL MIHU: Eu?
PRC{LABUL LICIU: Da, da!
HATMANUL MIHU (lui Liciu): B[trn neputincios!
PRC{LABUL LICIU (trage sabia): E=ti mai tn[r cu zece
ani, am dou[zeci de r[ni mai mult...
PETRU RARE+: Liciu!... |]!... Cnd sabia vorbe=te, ]nceteaz[ Sfatul... |]!... (Liciu se d[ la o parte sup[rat.)
237

HATMANUL MIHU: +-apoi cine nu vede c[ ne vor strica

\ara, c[ copiii =i nevestele noastre vor fi robite, c[ mo=iile
noastre vor fi arse...
LOGOF{TUL BALO+: S[ arz[!
PETRU RARE+: E!... |]!... E!
HATMANUL MIHU: ...=i averea strns[ risipit[!
PETRU RARE+: E, atunci?
HATMANUL MIHU: ?...
PETRU RARE+ (cu energie): Bine, hatmane!
TROTU+ANU: Mai bine n-am fi fost dect am fi, m[ria-ta.
Nefiind, am fi tina ce c[lc[m ]n picioare, sau aburul ce se
pierde ]n v[zduh, or ]ntunericul care ]nv[luie lumea... N-am
sim\i, n-am vrea, n-am suferi, ]n nimicul care se ]ntinde
printre lucrurile ]nchipuite...
PETRU RARE+ (cu ner[bdare): Ei, las[ sofiile1 astea... Ai
fi un om de treab[ de nu te-ar fi stricat ]nv[\[turile grece=ti...
TROTU+ANU (atins): Prea bine... H]... |ara e mic[, m[riata, =i din codrul boierilor n-a mai r[mas dect c\iva seminceri. Sub seminceri se ridic[ codrul, dar stejarii sunt m[run\i,
c[ abia dau, =i sunt cosi\i de r[zboaie... |ara e s[rac[... |ara
e s[r[cit[!...
PETRU RARE+ (concentrat): Am ]n\eles...
TROTU+ANU: C[ d-ai vrea s[ ridici...
PETRU RARE+: Bine, bine, n-a= ridica...
VISTERNICUL MATIA+ (c[tre Balo=): Ce Dumnezeu, to\i
la fel?
LOGOF{TUL BALO+: To\i!
POSTELNICUL ALBOT{: Eu, m[ria-ta... de mi-ai cere capul...
PETRU RARE+: N-am ce face cu el!
POSTELNICUL ALBOT{: ...de mi-ai cere averea...
PETRU RARE+: N-am ce face cu ea!
POSTELNICUL ALBOT{: ...de mi-ai cere cinstea...
PETRU RARE+: Jertfa aceasta n-am cerut-o nim[nui...
POSTELNICUL ALBOT{: ...\i le-a= da.. dar de mi-ai cere
via\a, averea =i cinstea \[rii... nu \i le-a= da, m[ria-ta, c[ nu
sunt ale mele...
PETRU RARE+: Bine, bine, postelnicule!
238

LOGOF{TUL BALO+: Oh! ca =i ceilal\i!

PETRU RARE+: A!... s[ m[ ierta\i, fe\e de boieri de sfat...
pn[ acum mi-a\i m[rturisit frica voastr[...
HATMANUL MIHU: Frica?
PETRU RARE+: Da, frica!... Dar p[rerea voastr[, nu...
HATMANUL MIHU: S[ ]nchin[m \ara pn[ o trece vijelia!
PRC{LABUL LICIU: A!
PETRU RARE+: +i cui s-o ]nchin[m?... +i la turci, =i la
le=i, =i la t[tari, =i la munteni?... O! Moldovo, frunte =i genunchi s[ ai, ca s[ te trasc[ boierii la picioarele tuturor
tlharilor care te jefuiesc! (Intr[ Groza, cu ve=mintele pr[fuite,
pe u=a din fund.) Groza! Nu v-am spus eu? Vestea bun[!
VORNICUL GROZA (prive=te sfatul =i pe domn): Ce e asta,
m[ria-ta?
PETRU RARE+: Veste bun[! Te cunosc dup[ fa\[...
VORNICUL GROZA: D-ar fi a voastr[ ca a mea...
PETRU RARE+: Spune Groza, dar mai repede...
VORNICUL GROZA: T[tarii ardeau satele d-a lungul Nistrului =i erau gata s[ s-arunce asupra Moldovei. }ntr-o noapte
c[zui ]n spatele lor cu 6.000 de osta=i. C\i dormeau, acolo
au adormit de veci. C\i povesteau, acolo =i-au sfr=it povestea. Arsei corturile. Pe robi i-am strns sub Soroca =i i-am
pornit ]ncoa... Am primit porunc[ de la m[ria-ta s[ vin =iam venit... Ei, m[ria-voastr[, ce face\i? M[ uit... fe\ele schimbate... Hatmanul Mihu parc-ar pndi un du=man, a=a miarunc[ c[ut[turile...
PETRU RARE+ (pref[cndu-se): Boierii vor s[ ne batem =i
cu turcii, =i cu le=ii, =i cu litvanii...
VORNICUL GROZA: +i nu vrei, m[ria-ta?... Pe moa=emea... c[ nu mi-a t[iat urechile, cnd m[ n[scui, s[ nu fi
auzit ce auzii!
LOGOF{TUL BALO+: O! Groza, Groza!
VORNICUL GROZA (]=i ia sabia cu mhnire): +i-o mai
port la bru?... |ine-o, m[ria-ta, mi-ai dat-o cnd m-ai f[cut
vornic, \i-o ]ntorc cnd nu mai sunt nimic! +i s[ mi-o pui
lng-a b[trnului +tefan, a=a cum e, ud[ de sngele t[tarilor,
]nsemnat[ cu sngele le=ilor, a sa=ilor, a nem\ilor =i a se239

cuilor! (O arunc[.)
VISTERNICUL MATIA+: Ce faci, Groza?
VORNICUL GROZA: M[ duc la c[lug[rie, poate-oi afla de
ce pe prapurul Moldovei st[ sfntul Gheorghe, c[ci nu mai
=tiu!
PRC{LABUL LICIU: A=teapt[, Groza!
VORNICUL GROZA: O! =i m[ria-ta e=ti vesel?... Vai! nu
mai am domn!... M[ iart[, m[ria-ta, m[ ]n[bu= aici!
PETRU RARE+: Dar sunt... 150.000 de turci!
VORNICUL GROZA: Cin-i num[r[?... +-am s[ mor de
150.000 de ori? O! cu cine vorbesc? Tu e=ti Petru al
R[re=oaiei, fiul drept al lui +tefan cel Mare =i voievodul
Moldovei?
LOGOF{TUL BALO+: O! Groza!
VORNICUL GROZA (biruit de durere): V[ cer iertare! Fiev[ mil[ de mine, un biet osta=, un biet n[uc, ajuns la vreme
de b[trne\e pe gura copiilor =i de rsul lumii!... De cnd
sunt n-am plns! (Plnge.) L[sa\i-m[ s[ plng... uiu-iu...
p[catele mele, m[iculi\[!
LOGOF{TUL BALO+ (mustr[tor, c[tre Petru Rare=):
M[ria-ta...
PETRU RARE+: Ei, boieri, ce zice\i?... +i ce-a\i zice dac[
i-a= spune adev[rul?
VORNICUL GROZA: Adev[rul?... Care adev[r?
PETRU RARE+ (scrbit, ar[tnd spre grupul Mihului):
Boierilor le e fric[, nu domnului!
VORNICUL GROZA: Ce e?... Na! (Le d[ cu tifla.) Am pentru cine muri, am cu cine tr[i! (}mbr[\i=eaz[ pe Petru Rare=.)
PETRU RARE+: E, apropia\i-v[ =i asculta\i. S[ judec[m.
Cu cine s[ ne batem?... Pe t[tari i-a zdrobit Groza...
HATMANUL MIHU: T[tarii se vor face la loc.
VORNICUL GROZA (cu mnie): Ce?
PETRU RARE+: |]!... Groza!... S[ zicem c[ da, dar le trebuie vreme. Vas[zic[, deocamdat[, lini=te la r[s[rit. Cu le=ii
merge altfel. Sunt la porunca lui Tarnovski. }l cunosc, m[
cunoa=te. M-a b[tut o dat[, l-am b[tut de trei ori. Vrem
pacea =i unul, =i altul. +i pacea pe care ne-o d[ Tarnovski
240

este aceea a lui +tefan cel Mare. Nu ne umile=te. Vas[zic[, la

miaz[noapte, lini=te. Secuii vor sta cuminte. +tiu ce-au
p[timit de la mine =i din minile lui Groza.
VORNICUL GROZA: C[ n-am ]mb[trnit destul! Mai e
ceva vrtute ]n oasele astea!
PETRU RARE+: Vas[zic[, =i la apus, peste munte, lini=te.
Muntenii se vor ]nvrti pe la Cr[ciuna, se vor face c[ vin ]n
ajutorul turcilor de teama sultanului. Am scris voievodului
Radu. El nu uit[ c[ s-a suit ]n scaun cu sprijinul meu =i c[
turcii vor sta ce vor sta =i se vor ]ntoarce ]nd[r[t, iar Moldova va sta pe loc, prieten[ au du=man[ Munteniei. +i Radu
mi-a r[spuns ca unui frate mai mare. Vas[zic[, la miaz[zi nu
e dect puterea padi=ahului.
TROTU+ANU: 150.000... he-he!
PETRU RARE+: Turcii au nevoie de o lun[ =i jum[tate
pn[ s-ajung[ aici! Drumuri grele, necunoscute, ape, p[duri
ca peria... }n vremea asta, noi n-am putea strnge 40.000
de osta=i c[l[ri pe cai mici =i iu\i?
HATMANUL MIHU: Nu, nu putem, m[ria-ta.
PRC{LABUL LICIU: +i de ce nu?
HATMANUL MIHU: A s[r[cit \ara.
VORNICUL GROZA: +i te-ai ]mbog[\it tu!
PETRU RARE+: Ei, \], Groza!... Am fi avut 15.000 =i nu
ne-am fi ]ngrijit dect de r[m[=i\[ dac[ hatmanul Mihu n-ar
fi trimis pe osta=i pe la casele lor...
HATMANUL MIHU: De nu s-ar fi dus f[r[ voia mea...
VORNICUL GROZA: +i tu e=ti hatman?
HATMANUL MIHU: Sunt! +i pe +tefan l-au p[r[sit osta=ii
]n ajunul b[t[liei de la R[zboieni!
PETRU RARE+: Bine, 40.000, nu, dar 30.000? Dar
20.000?
HATMANUL MIHU: +i ce s[ facem cu 20.000?
VORNICUL GROZA: S[ murim pentru \ar[, lege =i domn!
PETRU RARE+: Dou[zeci de mii de osta=i hot[r\i va da
Moldova la chemarea domnului ei! Vom aprinde focurile,
vom trage clopotele, vom trimite pe v[t[mani cu porunca =i
pe pristavi s[ strige c[ Petru e la ananghie... =i \ara, c[reia i241

am pus jude\i cinsti\i, va fi dreapt[ cu soarta ei =i-a alesului

ei. Din 20.000 de osta=i, rup eu 7.000 =i m[ cobor ca vntul
unde au bulucit turcii. }i chinuiesc, nu-i las s[ doarm[, nici
s[ m[nnce, nici s[ se roage. N[v[lind ca la b[t[lie =i
]nturnndu-ne ca de spaim[; f[cndu-ne nev[zu\i =i ie=ind
la miezul nop\ii ca stafiile; ]n inima lor =i-n inima codrului;
nic[ieri =i pretutindenea... A=a s[-i tr[sc pn[ la munte,
fl[mnzi =i nedormi\i! Voi arde satele pe unde au s[ se verse;
voi trage oamenii ]n sus; voi otr[vi fntnile; voi pustii =i nu
voi l[sa ]n urm[ dect pe b[trnii =ire\i care s[ le r[t[ceasc[
c[ile. O! cunosc \ara ca-n palm[, cu drumurile, cu
ascunz[torile, cu ]ntunecimele, cu v[g[unile, cu apele, cu
p[mnturile tari =i cu fne\ele ce-acoper[ p[mnturile care
]nghit pe c[l[re\i, =i pe pu=ca=i, =i pe c[r[u=i, cu poverile
lor! Eram mic cnd m[ lu[ +tefan cel Mare ]n desaga de la
oblncul =eii =i-mi zise: Bag[ de seam[, b[iete, bag[ de
seam[, c-ai s[ fii osta=... =i cu ce vezi vei birui, nu numai cu
ce vei fi. +i =uiera cntece vechi, =i rdea, =i codrii sunau de
hohotul lui... Nu =tiam c[ mi-era tat[ cnd m[ ]nv[\a s[
cunosc p[mntul din care ie=im cu to\ii!
VORNICUL GROZA: Vom ap[ra mo=ia urma=ilor no=tri!
VISTERNICUL MATIA+: C-a=a zice vod[!
PRC{LABUL LICIU: +i vorbele lui, ca pic[turile de cear[
de la picioarele Preacuratei!
PETRU RARE+: Voi m[ ve\i a=tepta ]n Cetatea Neam\ului
cu 13.000 de suflete. Vin, ne unim =i ]n sus. L[s[m la dreapta R[zboieni, =i pe apa Pipirigului ]n sus, spre Dolea, pn[
unde se ]nchide valea. D[rm[m copacii =i ridic[m o cetate.
Aci se vor ]nfunda turcii adu=i de h[rta=ii no=tri. +i ne vom
izbi cu ei, care nu-=i vor desf[=ura oastea din pricina locului. De nu vor lua cetatea, vor fi birui\i, de vor lua-o, c\i din
noi vom sc[pa ne vom sui la munte =i vom cobor] ]n albia
Bistri\ei. Vom sta pitula\i, la pnd[, ho\e=te, =i ne vom ar[ta
iar[=i cnd ei se vor scurge. }i vom lovi pe furi=, ]i vom repezi ]n bahne =i-n iazuri, ]i vom ]nghesui la Dun[re, =i-o vor
trece mai degrab la-ntors dect la n[v[lire... (Emo\ionat.)
A=a s[ ne ajute Dumnezeu, mntuitorul, ca s[ sc[p[m \ara
242

de furnicaiul p[gnilor!

(Balo=, Groza, MATIA+ =i Liciu, care ]n tot timpul aprob[ pe

domn, se ]nchin[. Ceilal\i boieri stau ]n cump[n[.)

ta.

HATMANUL MIHU: Dar nu ]nc[put[m nici 20.000, m[ria-

PETRU RARE+ (emo\iunea cre=te): Cum?... Att s[ se fi

sleit puterile Moldovei sau s[ fi s[c[tuit vlaga din voi?
Cenu=[ s[ fie amintirile vechii sl[viri? Nu v[ trage\i din +tibor, din Cnde, din Dobrul, din Gangir, din Gotc[, din Dajbog, din Oan[, din Gherman, din Boldur, din Arbore =i din
C[r[b[\ n[prasnicul? Sufletul lor s[ fi pierit ]nainte d-a muri
=i s[ nu fi trecut nimic urma=ilor lor? +i cu ei s[ se fi
]nmormntat credin\a =i mndria, aceste puteri pe care se
sprijin[ neamurile care vor s[ tr[iasc[?... A! nu v[ ]nchipui\i
c[ turcii vor cru\a hoiturile plecate ]n \[rn[! Vor trece peste voi cum trec t[tarii peste b[t[liile pustiului! V[ vor robi,
pe voi =i copiii vo=tri, =i cu femeile voastre vor ]mpodobi
haremurile de la Stambul! Vor arde casele voastre, vor
d[rma cet[\ile =i vor preface ]n geamii bisericile cre=tine=ti
]n care s-au ]nchinat p[rin\ii, mo=ii =i str[mo=ii vo=tri!... De
v[ e team[... v[ voi ar[ta eu ce u=or e s[ mori ]n rndurile
vitejilor!... D-ave\i alt[ socoteal[... alta!... ]ntoarce-v[-\i, pn[
mai e vreme, =i v[ voi primi cu dragostea cu care domnul
nostru Isus Hristos a primit oile cele r[t[cite... +i ce voi\i s[
fac eu?
HATMANUL MIHU (abia ]ndr[znind): Ce vom face =i noi...
PETRU RARE+ (izbucne=te): Oh! a murit, a murit Petru
Rare=!... +i el n-a fost fratele lui Bogdan, n-a fost fiul lui
+tefan cel Mare, n-a fost str[nepotul lui Alexandru cel Bun,
nici urma=ul Mu=atinilor! V-a min\it, v-a ]n=elat, =i voi, ca
ni=te copii, a\i crezut ]n basmele pe care vi le-a spus el...
VORNICUL GROZA: M[ria-ta!
LOGOF{TUL BALO+: M[ria-ta!
PETRU RARE+: Aduce\i coroana cea cu cinci ramuri a
Moldovei =i pune\i-o pe capul Hatmanului Mihu, =i cu ea ]n
cap s[ cad[ la picioarele padi=ahului!... O! c[ci v[ cunosc
a=a de trziu! (Pune mna pe sabie.) Un zgrcit, un arb[na=,
243

un muieratic, o minte goal[ plin[ de ]ntunecimi grece=ti, un

]ngmfat, un be\iv, un netot, un prost... o ceat[ de nimic...
Unii frico=i... =i-al\ii... vnz[tori!
VORNICUL GROZA (trage sabia): Vnz[tori?
PETRU RARE+: Asculta\i!... Tu, hatmane, ai zis c[ Crasne=
a plecat bolnav la mo=ie, c[ i-ai vorbit... A=a e? A=a e?...
HATMANUL MIHU (plecnd capul): Da...
PETRU RARE+: E, Crasne= a plecat tiptil din Suceava,
mai s[n[tos ca mine =i ca voi... Tu, hatmane, n-ai voit s[
trimit pe doftor la el la mo=ie... A=a e... A=a e? (Pune mna
pe sabie.)
HATMANUL MIHU (umilit): Da...
PETRU RARE+: +ti\i de ce?... Fiindc[ nu e la mo=ie!
VORNICUL GROZA: Dar unde e?
PETRU RARE+: La Soliman, s[ i se ]nchine!
(Balo=, Groza, Matia=, Liciu =i Trotu=anu
scot un a! a! de scrb[.)

PETRU RARE+: Asculta\i, ]n sfr=it... Hatmanul m-a

p[r[sit pe cnd m[ b[team cu le=ii; s-a ]ntors la Suceava; a
stricat oastea peste care-l pusesem; a sp[imntat-o =i i-a dat
drumul, p[strnd abia 2.000 din 10.000 de viteji =i de voinici.
+i ast[zi a mai risipit ]nc[ 1.000, r[mnnd numai c-o mie
sub zidurile castelului, to\i credincio=i =i jura\i s[ fie ai lui...
(Mihu vrea s[ t[g[duiasc[.) Nu e a=a?... Nu e a=a?... Chelarul
Hrea te-a auzit punnd la cale cele ce-ai f[ptuit... (}l apuc[
mnia.) +i p[mntul nu se casc[, s[ te ]nghit[ de viu? (Petru Rare= trage sabia, o ]nvrte=te pe deasupra lui Mihu, =i-l
izbe=te la ureche. Mihu tresare =i pune mna unde l-a izbit.
Sngele-i curge.)
MAI MUL|I BOIERI (sp[imnta\i): A! a!
PETRU RARE+: Cu sabia lui +tefan cel Mare l-am crestat
la ureche ca s[ se cunoasc[ c[ nu e din neamul moldovenesc!... Ah! prieteni credincio=i... Moldova piere cu zile, c[ci
boierii nu vor nici s[ biruiasc[, nici s[ fie birui\i!

244

ACTUL V
Mun\i ]nal\i, precipi\ii1 rupte; stnci rostogolite; nu e nici o c[rare;
masivul din fa\[, pe alte masivuri. }n fund se vede cerul albastru =i
limpede, t[iat de ascu\i=urile mun\ilor.

SCENA I

OANA, GENUNEA, HREA, pe masivul din fa\[; spre dreapta,

PETRU RARE+, dormind pe o stnc[ c-un sucman sub c[p[ti, cu
sabia pe piept, cu opinci ]n picioare =i cu o p[l[rie de pl[ie= aruncat[
]ntr-o parte.

GENUNEA: Doarme...
OANA: Somnul drep\ilor...
HREA: +-al prigoni\ilor.
GENUNEA: De patru nop\i n-a ]nchis ochii...
HREA: De patru nop\i n-a ]nchis ochii?
GENUNEA: De cte ori zicea: Aici odihnim, ne-au pierdut copoii urma, ne a=ezam jos, rup\i de oboseal[, =i adormeam. Eu visam. +i cnd visurile se ]ncruntau, m[
de=teptam... Unde e castelul? Unde e Corbea? Unde e domnul? Cine a suflat =i i-a risipit?... Vedeam pe domn, =i
sim\eam soarta ne]nduplecat[ =i pedeapsa noastr[ cumplit[.
+i lacrimile-mi curgeau bini=or, c[ de m-apuca suspinele, le
sugrumam =i le ]ghi\eam ]n mine. +i de am[r[ciunea lor,
sufletul meu se otr[vea =i uitam, o clip[, pe cine plng =i de
ce plng... Dar un glas ars m[ trezea din aceast[ toropeal[...
Plngi, Nunea? T[ceam. +i iar[=i: Po\i s[ plngi? Eu nu
pot. }ntindeam mna, =i el mi-o lua ]n minile lui. Adormi,
doamne! Dac[ a= putea... S[ nu de=tept[m pe ceilal\i.
Nu mai zicea nimic. }n ]ntunericul nop\ii dou[ v[p[i se
stingeau =i s-aprindeau pn[ se albea luceaf[rul dimine\ii =i
s-afunda ]n rev[rsatul zorilor...
OANA: Fiin\[ nefericit[, =-a= fi putut s[ fiu cea mai feric-

245

it[!... Fata lui +tefan ce Mare, f[r[ s[ =tiu; cnd aflai, apuse
soarele Moldovei... Sora lui Petru Rare=, f[r[ s[ =tiu; cnd
aflai, ]l ]nghi\i surghiunul =i str[in[tatea... D[daca nepotului meu; cnd ajunse mare, ucise pe so\ul meu... Dup[ o
via\[ ]ntreag[, Petru se ]ntoarse... }i puser[ coroana pe cap
=i-l suir[ ]n scaun. +i acum, iat[-l, fl[mnd, ]nsetat, izgonit
=i ]ntins pe piatr[... Ah! spune\i-mi, ct a= fi fost de fericit[
=i ct sunt de nefericit[?
HREA: De care s[-mi fie mai mil[? De Oana, care sufer[
de lovituri adev[rate, sau de Genunea, care ]ndur[ pe cele
]nchipuite, ca =i cum ar fi adev[rate? De Oana, care a albit
]n dureri, sau de Genunea, care abia a ]nceput durerile?
GENUNEA: De Oana mai mult, c[ci multe a suferit...
OANA: De Nunea mai mult, c[ci multe are s[ sufere...
GENUNEA: Eu sunt tn[r[ =i pot r[bda...
OANA: Eu sunt alb[, nu mai am puteri, =i-n curnd voi
]nchide ochii... Eu sunt la sfr=itul =i tu la ]nceputul necazurilor...
HREA: Duhul r[zvr[tirii, ca o molim[, de la boieri, la
\[rani. C[ zise domnul: V-a\i s[turat de mine, oameni buni?
S[ g[sim altul mai norocos, dar nu v[ l[sa\i s[ v[ biruie,
stnd cu minile ]n sn. +i prostimea, ]nte\it[ de cei de
sus, r[spunse: Ci ca ho! c[ nu ne mai batem!...
GENUNEA (ar[tnd pe Petru Rare=): Se ]nvrti. S[ nu-l
trezim. Uita\i-v[ la el... Minile julite... cucuie pe frunte...
Opincile sparte... }n locul coroanei cu cinci ramuri, o p[l[rie
de pl[ie= ct roata carului, ]n locul buzduganului domnesc,
o ramur[ de fag cioplit[ din bard[... Doar sabia... pe care s[
puie o mn[ tremur[toare... =i ]n care ]ncle=ta pumnul lui
de o\el d-odinioar[... Cum =i-o strnge la piept... o odihne=te
pe sufletul lui de viteaz!... Nu mai plnge, Oan[...
OANA: +tiu c[ nu-mi folosesc lacrimile... Aceasta am
]nv[\at-o de demult...
GENUNEA: +i eu o ]nv[\ acuma =i parc[ a= fi =tiut-o de
cnd lumea...
1

Olah valah.
246

HREA: Or c[ \i-i plnge pe cea dinti durere, or c[ \i-i

plnge pe cea din urm[, lacrimile sunt deopotriv[ de amari,
de nu sunt pref[cute... S[ nu se de=tepte domnul...
GENUNEA: Odihna ]i face bine...
HREA: Un om care s-a odihnit pe scaunul domniei
nic[ieri nu mai g[se=te odihn[, ci pretutindeni puteri noi
s[-=i plng[ norocul...
OANA: Eu nu blestem pe cei r[i...
HREA: Dumneata e=ti bun[, doamn[...
GENUNEA: +i cu ce s-alege din bun[tatea ei?
OANA: Taci, Nunea, nu mnia pe Dumnezeu...
GENUNEA: +i ce mi-ar mai face mnia lui?
OANA: S[ nu dea Dumnezeu ct poate r[bda omul...
GENUNEA: Mai mult n-a= mai r[bda...
HREA: +i ce-ai face, Nunea?
GENUNEA: +tiu eu?...
OANA: Ea nu =tie =i e un mare bine... O! d-ar =ti omul de
mai nainte cte i se va ]ntmpla, omenirea s-ar stinge...
GENUNEA: Pentru doi mi-a= fi pus via\a... Unul m[ iubea
pe ascuns, pe altul ]l iubesc pe fa\[... Unul mi-a m[rturisit
]nainte d-a muri =i n-am putut s[-l scap =-o parte din
inima mea mi-am ]ngropat-o al[turi... Pe cel[lalt ]l iubeam
ca o roab[ ]n str[lucirea lui de sfnt, =i ca o roab[, f[r[ puteri, ]l privesc odihnindu-se pe stnc[, ca un vultur c[zut din
lumina v[zduhului... Eu am fost pripit[... La mine durerea
n-a=teapt[ vechimea... (+i-acoper[ fa\a.)
OANA: Mititica! +i ]ncotro logof[tul Balo= =i Mogrdici?
Hrea: Se l[sar[ pe coast[ la vale, cu ciutura, s-aduc[ ap[
de la un =ipot ce \=ne=te din munte...
GENUNEA: Hrea... vezi, nu vin?...
(Hrea se duce pe coasta din stnga.)

HREA: Iac[... vin... Logof[tul Balo= ]nainte =i dup[ el

Mogrdici, ap[snd pe piciorul stng =i ridicnd din um[rul
drept, parc-ar da brnci cuiva...
OANA: Mogrdici?... Minunat suflet!
GENUNEA: +i vesel totdeauna...
HREA: E, de cte ori nu plnge pe ascuns... +i te face s[
247

zmbe=ti =i-atunci. Ce, plngi, Mogrdici? Ba vezi c[

nu! De ce? M[ ]ntrebi de ce? N-am de ce? Mai bine m[
omora +tef[ni\[ cnd mi-era fric[ de moarte dect s[ nu
mor cnd mi-e fric[ s[ tr[iesc... De ce nu m[ strnse de gt
Maria cu minile ei ca buturile de porc!... A= fi ]nchis ochii...
=i eah! (scoate limba) =i n-ajungeam s[ jelesc pe bun[tat de
domn prin v[g[unile s[cuie=ti...
GENUNEA: Om de credin\[ =i credincios...
SCENA II
OANA, GENUNEA, HREA, logof[tul BALO+
=i MOGRDICI.

MOGRDICI: Sosir[m =i noi... Eu cu c[u=ul gol =i marele

logof[t cu ciutura plin[...
LOGOF{TUL BALO+: Pn[ i-am luat-o din mn[... A trebuit s[-i spui c[ eu sunt logof[tul Balo= =i el Mogrdici...
MOGRDICI: Mia=ul Mogrdici, st[pne... +i d-a veni iar
domnul de colo... maic[, maic[!
LOGOF{TUL BALO+: Ar fi v[rsat-o pn-aici...
MOGRDICI: De ce?
LOGOF{TUL BALO+: De... +i el abia-=i tr[=te piciorul...
MOGRDICI: +i care osta= se \inea dup[ mine?
LOGOF{TUL BALO+: Da, da, dar pe cal...
MOGRDICI: Este!... }... c[ m[ f[cu mama ]ntr-o doar[...
Doarme domnul?... S[ doarm[... ]i face bine... C[ de m[
f[cea mama deplin, ]ntreceam =i pe Groza... Ea, ca femeie,
s-a zgrcit d-un crac... Doarme domnul?... Las s[ doarm[...
A mai dormit domnul cu capul pe piatr[, dar cnd se de=tepta
se sim\ea domn... S[ nu se de=tepte... (Se dezbrac[ d-o hain[.)
Ia s[ =ezi dumneata, jupneas[ Oan[, pe sucmanul [sta...
c[ de odihne=ti oleac[, ]mi trece =i mie...
OANA: Mul\umim, Mogrdici...
MOGRDICI (se dezbrac[ =i de a doua hain[ =i r[mne ]n

248

c[ma=[): +i dumneata, Nunea mo=ului, p-ast[lalt[...

GENUNEA: Mul\umim, Mogrdici, nu... Dumneata s[
r[mi ]n c[ma=[?
MOGRDICI: De cte ori n-am r[mas eu =i f[r[ c[ma=[...
=i-mi era bine!... +ezi, te rog, c[-mi ia cu mna... A=a... Uite,
Nunea, cnd ne prinde din senin aceea=i pei=te, ne facem
mai buni, mai deopotriv[, ca ni=te fra\i, =i ajutorul oricui ne
mic=oreaz[ necazul...
GENUNEA (ar[tnd lng[ ea): +i dumneata colea...
MOGRDICI: Acolo, Nunea, acolo?
GENUNEA (]i arat[ poala): +i s[ pui capul aici...
MOGRDICI: Eu s[ pui capul acolo?
GENUNEA: Nu ne sim\im ca ni=te fra\i?
MOGRDICI (=i rde =i se uit[ la Balo=): De...
LOGOF{TUL BALO+: De ce nu?
MOGRDICI: Vrei s[ r[mn ]ntr-o ureche?
Hrea: Te ]ntorci =i p-ailalt[...
MOGRDICI: A=a... s[ nu mai aud de nici una... Ce s[
facem? S[ zicem c[ glumim =i noi...
OANA: Da, Mogrdici, da...
MOGRDICI: C[ de s-o de=tepta domnul ca ieri... ne trimite la urma noastr[... +i frigurile nu-l mai las[...
GENUNEA: Ieri n-a dormit... =i de patru zile ]n =ir...
MOGRDICI: Nu ]nchidea ochii, Nunea?
GENUNEA: Ba da... ca s[ dormim noi...
MOGRDICI: +i eu, care dormeam dus... Se cunoa=te \[ranul...
OANA: |[ran, boier, un suflet este...
MOGRDICI: Dac[ n-ai abur ca cinele de Mihu...
OANA: Dumnezeu s[-i ierte p[catele...
MOGRDICI: Dumnezeu s[ fac[ una ca asta?... He, d-a
veni iar domn... [la de colea... Adu-l, Doamne... S[ m[ v[z
iar c[lare... =i de l-a= ierta... s[ fiu eu Mihu =i el Mogrdici.
(Petru Rare= se-nvrte=te =i scoate un geam[t.)

OANA: Ia!

(Sar ]n picioare =i se apropie de Rare=.)

249

GENUNEA: Viseaz[... A=a striga pe Cirimu=...

OANA: Omul de fapte cu visele s-a ales... }nainte, ce visa
de=tept i se izbndea, acum, ce viseaz[ ]n somn doar ]n
somn s[ i se izbndeasc[...
LOGOF{TUL BALO+: Se scutur[...
Hrea: Se de=teapt[...
MOGRDICI: Haiti!
PETRU RARE+ (se de=teapt[ =i se uit[ ]n toate p[r\ile):
Unde sunt!
MOGRDICI: St[pne...
PETRU RARE+: Eu, st[pn?... O, nu mai st[pnesc
nimic!... +tiu unde sunt... Repede se-ntoarce fa\a visului, de
te prigone=te urgia cereasc[!... Ce pu\in dur[ ar[t[rile
]nchipuirii ca =i domnia mea... Mi-e sete... o sete care nu se
potole=te...
OANA: Poftim, frate, c[u=ul cu ap[ proasp[t[.
PETRU RARE+ (f[cndu-se c[ glume=te): Nu tu, Oan[, paharnicul Mogrdici...
MOGRDICI: M[ f[cu=i paharnic?... (Aparte.) S-a odihnit... S[ vedem... |ine, doamne, potirul s[pat ]n argint, cu
o mireas[ adormit[ =i c-un drac de copila= =iret s[getnd-o,
pe care \i-l trimise Ferdinand, craiul Ungariei =i fratele
chezarului Carol...
PETRU RARE+ (ia c[u=ul =i soarbe): Ap[ rece, vorbe calde, inim[ bun[... Stai, Balo=...
LOGOF{TUL BALO+: S[ stau, m[ria-ta.
PETRU RARE+ (sup[rat): H], m[ria-ta!... Nunea, ce frumoas[ e=ti!
NUNEA: A=, zici, m[ria-ta...
PETRU RARE+: +i tu?
GENUNEA: Ce, m[ria-ta?
PETRU RARE+: Ce urt[ e=ti, Nunea!
GENUNEA: Dac[, =i sunt roaba m[riei-tale!
PETRU RARE+: Nu mai sunt robi de cnd m-am dezrobit
de domnie...
MOGRDICI: Iar se-ncurc[ i\ele... S[ m-amestec... Dormi=i
olecu\[...
250

PETRU RARE+: Dormii =i-mi pare r[u c[ n-am adormit...

MOGRDICI: H]-h]... cum nu? (}ncet.) Ce uit[tur[ are, =i
ce glas, ca =i cum ar ie=i dintr-o pe=ter[... M[ z[p[ce=te...
(Tare.) Cerul f[r[ pic de nori...
PETRU RARE+: Eu f[r[ pic de putere =i tu f[r[ pic de
minte...
HREA: Cu Mogrdici ai dreptate, cu m[ria-ta...
PETRU RARE+: M[ria-ta, Hreo!
LOGOF{TUL BALO+ (lui Hrea): D[-te la o parte...
OANA: Mai odihne=te-te, frate... Drum lung =i greu...
MOGRDICI: +i opincile, sparte... De dou[ zile m[ rog
s[ le schimbe cu ale mele...
PETRU RARE+: De mi le-ai da f[r[ s[ le sco\i din picioare, bine...
MOGRDICI: S[ \i le dau cu picioarele...
PETRU RARE+: +i minile, =i capul... S[ fiu Mogrdici
sadea... N-a= mai avea vedenii... Ce striga b[trna Docla cnd
p[r[sii castelul?
LOGOF{TUL BALO+: Nu =tiu, m[ria-ta.
MOGRDICI: O vrai=te, c[ nu se mai auzea nimic... Eu,
c[lare, cu sabia scoas[... Loc, loc, dobitoacelor, c[ trece
vod[...
PETRU RARE+: C[ fuge vod[... ah!
GENUNEA: Cnd trecui pe lng[ ea, striga, ca scoas[ din
fire...
PETRU RARE+: E, e...
GENUNEA: ...N-am s[ mor pn[ nu s-o ]ntoarce... }l scap[
pescarii, c[ e d-ai lor...
PETRU RARE+ (repede): S[ ]ngriji\i de Docla... S[ n-o
doar[ nimic!
MOGRDICI: N-ai grij[, m[ria-ta... Ce s-o mai doar[?
PETRU RARE+: N-a zis ea, acum patru ani, c[ m[ voi
]ntoarce =i biruitor =i biruit?
MOGRDICI: A=a e...
PETRU RARE+: Tu nu erai acolo...
MOGRDICI: A... a... A=a e...
OANA: Parc-a zis...
251

GENUNEA: Da... da...

PETRU RARE+: Voi era\i acolo... +i cum m[-ntoarsei de
pe Cirimu=?... O! dar e mai u=or s[ ghice=ti nenorocirile celui ma norocos om dect o clip[ de fericire a celui b[tut de
urgia soartei!... Sunt o amintire din ceea ce am fost, =i-n
curnd se va =terge din minte orice amintire... Nu sunt pe
munte, ci ]n fund, la poalele muntelui... Nu-l urc, c[ci m-am
rostogolit din vrful lui... Am fost om, =i norocul m-a f[cut
=i mai om... M[ dor minile, picioarele, fruntea... Minile
]mi tremur[, picioarele abia m[ mai \in =i sub frunte nu mai
am nimic!
GENUNEA: D-attea zile de cnd umbli prin mun\i...
PETRU RARE+ (]l tremur[ frigurile): Mai mult voi sim\i\i
greutatea trupului meu... O! d-a\i cunoa=te =i pe aceea a
sufletului meu!... Cnd pustiul m[ ]mpresur[, eu nu mai
eram!... Strnge\i-v[ ]mprejurul meu, umple\i golul,
]nmul\i\i-v[, c[ vin vedeniile de=arte =i m[ turtesc f[r[ mil[!...
Nunea, adu mna ta...
GENUNEA: P-amndou[, m[ria-ta...
PETRU RARE+: +i tu, Oan[...
OANA: |i-a= da fiin\a mea ]ntreag[ dac[ a= =ti c[ din
nimicirea ei ai afla vro slab[ mngiere!
PETRU RARE+: +i p-a ta, Mogrdici...
MOGRDICI: A mea? E cam roas[, =i cu b[t[turi...
PETRU RARE+: De mult ce-ai b[tut cu ea... (}i cat[ ]n
palm[.) Tu ai s[ mori de moarte bun[...
MOGRDICI: Cu sabia-n mn[ =i pe cal... H]-h]... S[ m[
slujeasc[ vl[dica din Vad... +i s[ m[ plng[ Maria din Feldioara, dac[ n-or fi jelit-o al\ii pe ea...
PETRU RARE+ (Genunii): Tu ai s[ te m[ri\i c-un sp[tar...
GENUNEA: Ca +andru?... Oh!...
PETRU RARE+: Ba nu... c-un mia= de viteji...
GENUNEA: O! bietul Corbea!
PETRU RARE+: O, biat[ Nunea! +i l-ai fi iubit?
GENUNEA: L-a= fi iubit!
PETRU RARE+: Ct de mult?
GENUNEA: Ct iubea el pe domn =i pe \ar[!
252

PETRU RARE+: O! l-ai fi iubit mult... Hrea, un c[u= de

ap[...
HREA: Poftim, doamne...
PETRU RARE+ (dup[ ce bea): Mul\umim... =i s[
mul\ume=ti =i tu maic[-tei c[ te-a f[cut om de credin\[...
E=ti ca un palo= bun care nu cade din mna pe care-a
]nc[put... Balo=... (}l tremur[ frigurile.)
LOGOF{TUL BALO+: M[ria-ta?
PETRU RARE+: Ce vrei?
LOGOF{TUL BALO+: Ce vrea m[ria-ta.
PETRU RARE+ (se ridic[ pe coasta din dreapta): Eu?...
Nimic... Ce vreau nu se poate =i ce se poate nu vreau... Vezi
tu colo, departe, departe... ct cuprinzi cu ochii... =i mai departe... unde joac[ zarea =i s-amestec[ fa\a cerului cu a
p[mntului... =i mai departe... dincolo de Siret =i de Prut,
pn[-n malurile Nistrului?...
LOGOF{TUL BALO+: V[d, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Ce vezi?
LOGOF{TUL BALO+: Trmbe de dealuri =i cmpii ce se
pierd ]n pustiet[\i...
PETRU RARE+ (]l zguduie frigurile): Eu v[d cet[\i, ora=e
=i sate, dealuri =i v[i, =i p[duri =i codri, =i livezi =i ape prinse
]n opusturi1, =i ruri slobode curgnd ]n mare... =i cor[bii cu
catarguri ]nalte =i ascu\ite, =i furnicai de oameni... =i de vite...
=i, peste toate, soarele, apunnd, ]ntinde poleiul s[u u=or =i
nem[rginit! (Oana =i Genunea pleac[ capul =i plng.) V[d
Moldova, Balo=, pe care am iubit-o, am ap[rat-o, am slujito, am ]n\eles-o ]n ce-a fost =i ce va s[ fie, c[ci sunt copilul
unui viteaz z[mislit ]n clipele de iubire cu Maria, so\ia majerului Rare=... }n mine sunt spetele Mu=atinilor =i spetele
norodului topite ]ntruna... }n mine au fost... Nu vezi un
mormnt? }ncotro te ui\i?... La mine?... Aci e sicriul gol...
Acolo e sufletul meu, =i peste el toarn[ \[rn[ =i-l acoper[
de veci!... Oh! da\i-mi-l pe el =i m[ lua\i pe mine! Din el a\i
mncat, v-a\i ad[pat =i v-a\i ]mbog[\it, pentru ce v[ lep[da\i
de el =i pentru ce-l batjocori\i?... Ce-a fost lumin[, =i putere
de jertf[, =i de n[l\are, ce-a fost vecinic acolo a r[mas, ]n
253

prada n[imi\ilor, ce e sl[biciune, putregai =i trec[tor adusam cu mine pe vrfuri de piatr[ uscat[... +i nu mi-a\i l[sat
dect amintirea frumoas[ a vremurilor mari, pentru ca s[
simt ct e de cumplit[ ru=inea c[derii!
OANA: M[ria-ta!
GENUNEA: M[ria-ta!
MOGRDICI (dndu-=i cu pumnii ]n cap): Mai bine m[
strngea de gt Maria...
LOGOF{TUL BALO+: Olecu\[ de ap[, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Acum ]mi dai ap[? Dup[ ce m-am mistuit? Ce-a r[mas din mine? Cteva grinzi negre... }ncolo,
scrum... |i se pare c-ar mai ie=i fum? E cenu=[ ]nvrtit[ de
vnturi... Am cap ca s[ port p[l[rie, iar nu coroan[; am ochi
ca s[ plng, nu ca s[ v[d; am mini ca s[ mi le frng, iar nu
s[ poruncesc; am picioare ca s-alunec, iar nu ca s[-ncalec;
am umeri ca s[ anin sucmanul acesta, iar nu s[ port mantia
domneasc[; vorbesc ca s[-mi povestesc nenorocirile, iar nu
ca s[ crmuiesc o=tile =i norodul; =i am sabie nu ca s-o trag,
ci ca s[ sprijin pe ea hoitul netrebnic al copilului lui +tefan
cel Mare.
MOGRDICI: Las[-te jos pu\intel, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Nu sunt destul de jos? Ct s[ m[ pogor?
C[ d-ar ]nc[leca mun\ii unii peste al\ii =i eu a= ]nc[leca pe
deasupra lor, tot m-a= sim\i adncit ]n p[mnt, ct ar fi de la
p[mnt pn[ la vrful mun\ilor!
MOGRDICI: S[ te odihne=ti, m[ria-ta...
PETRU RARE+: S[ se odihneasc[ cine tr[ie=te, mor\ii nau nevoie de odihn[!... (Genunea, plngnd, ]i s[rut[ minile.) Tu?... S[ru\i ]nchipuirea ta s[rutnd minile care
]mp[r\eau pieirea =i binefacerile!
GENUNEA: +-acum m[ mngie ca =i alt[dat[...
PETRU RARE+: Crezi tu?
GENUNEA: Cum cred ]ntr-unul Dumnezeu cel de o fiin\[
=i nedesp[r\it[!
PETRU RARE+ (iluminat): C[ci eu purced de la tat[l, =i
cine e ]mpotriva mea ]mpotriva lui este, =i tat[l e viu, =i cine
m[ izbe=te, izbe=te pe tat[l, =i cine izbe=te pe tat[l ridic[
mna ]mpotriva neamului, =i mna i se usuc[ =i cade-n
\[rn[...
254

ta!

LOGOF{TUL BALO+ (cu lacrimile ]n ochi): Stai, m[ria-

PETRU RARE+: Cum de nu s-au uscat minile lor ridicate

]mpotriva mea, =i-a tat[lui meu, =i-a str[bunilor mei?... Oh!
am friguri, Oan[... Friguri, Genunea... Aici ne vom desp[r\i...
MOGRDICI: +i eu s[ r[mn singur?
PETRU RARE+: Cine? tu sau eu?
MOGRDICI: +i eu, =i m[ria-ta... +i unde s[ m[ duc =i
un s[ te duci?
PETRU RARE+: Tu ]ncolo =i eu ]ncoace... Tu-n Moldova =i
eu ]n secuime. Tu s[ m[nnci azim[ cald[, fr[mntat[ cu
ap[ de la fntna din Suceava, =i eu, de-oi mai fi, s[ rod
pinica uscat[ a str[inului, muiat[ cu lacrimile mele amari!
GENUNEA: S[ m[ despart? Niciodat[!... Cnd te-i
desp[r\i m[ria-ta de sabie...
(Petru Rare= o prive=te lung =i face o mi=care din cap
ca =i cum ar zice bine.)

PETRU RARE+: Uf! mi-e cald!... V[ sunt domn or umbra

caraghioas[ a fostului domn?
LOGOF{TUL BALO+: Ne-ai fost, ne e=ti, ne vei fi!
Petru Rare=: A=a.. Suntem la sfat... Tu, Balo=, ce s[ fii?
Ce e=ti, afar[ dac[ nu mi-ai lua locul... A! grozav te-ai
p[c[li!... Tu s[-mi fii sp[tar...
MOGRDICI: Eu? Sp[tar =chiop?
PETRU RARE+: Tu, Oan[, vornic... Tu, Genunea... logof[t
e tat-t[u... s[ fii hatman =i portar al Sucevei...
GENUNEA: }n locul lui...
PETRU RARE+: Da...
GENUNEA: Mai bine osta= ca hatman...
PETRU RARE+: Osta=ii nu intr[-n Sfat...
GENUNEA: Paharnic...
PETRU RARE+: Prea bine, paharnic... }nainte de Sfat...
Paharnice, d[-mi un pahar de Tokai...
GENUNEA (]i d[ cu mil[ c[u=ul cu ap[): Poftim, m[ria-ta!
PETRU RARE+ (gust[): Vinul t[u e ap[ goal[, =i paharul
t[u e de lemn scobit ca jghiabul din care s-adap[ vitele. Apa
ta e vie =i r[coritoare =i c[u=ul miroase a brad proasp[t de
255

lng[ Suceava! Niciodat[ apa n-a fost mai bun[ ca cel mai
bun vin, =i c[u=ul mai frumos lucrat ca cornul de aur al
chezarului, c[ci nici un st[pnitor al p[mntului n-a fost
slujit de un paharnic c-o inim[ mai bun[, c-un chip mai luminos =i c-o mn[ mai fermec[toare... Ah!... e cald... am
c[ldur[...
GENUNEA (rug[tor): Spal[-te pe obraji, m[ria-ta... eu ]\i
torn...
PETRU RARE+: Tu?... Toarn[-mi... (Se spal[.)
GENUNEA: +i pe gt, pe dup[ urechi... a=a...
PETRU RARE+: D[-mi, paharnice, un =tergar cu marginile alese-n fir de aur...
GENUNEA (caut[): Nu g[sesc, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Nu e un =tergar ]n tot castelul Sucevii?
GENUNEA (]=i ia broboada de la gt): A! am g[sit!
PETRU RARE+ (se =terge): Nici smirna, nici t[mia din
Arabia n-ar mirosi a=a de aromitor ca =tergarul t[u, paharnice... Miroase a fn cosit... Ah! miroase a Moldova! (}l trec
lacrimile.)
(To\i plng.)

GENUNEA: Fie-\i mil[...

PETRU RARE+: A= vrea s[ v[ fac s[ rde\i... O! mi-e mil[
de voi! Soarta nemiloas[ m[ face c[ oriunde m-oi ]ntoarce
s[ storc lacrimi... De n-a\i fi aici, din stncile reci ar \=ni
lacrimi fierbin\i!... S[ deschidem Sfatul... Despre ce e vorba?
OANA: S[ fim cu tine, frate, ori s[ te l[s[m singur ]n
pustiet[\ile acestea?
PETRU RARE+: A! da! Sfatul a ]nceput... V-a\i spus
p[rerea... S[ mi-o dau =i eu p-a mea... Balo=, ca mai mare =i
mai vechi ]n Sfat, ce trage p[rerea domnului?
LOGOF{TUL BALO+: E hot[rtoare.
PETRU RARE+: }n orice pricin[?
LOGOF{TUL BALO+: Totdeauna.
1
Josean locuitor al |[rii de Jos, dup[ vechea ]mp[r\ire administrativ[ a Moldovei.

256

PETRU RARE+: A\i auzit? (To\i pleac[ capul ]n jos.) S-apuca\i ]ncolo =i ]ncoa!... A! s[ mai v[d Moldova o dat[ ]nainte
d-a m[ desp[r\i... (Se ridic[ mai sus.) Da, v[d fumurile din
hornurile colibelor ]n[l\ndu-se spre cer, aud doina spus[
din frunz[ =i talanca turmelor ce se ]ntorc de la p[=une,
dar nici s[biile s[ lumineze ca fulgerul, nici s[ge\ile s[ piuie aruncate din arcuri, nici l[ncile grele ale iunacilor, nici
coasele gloatelor amor\ite nu mai aud!... Pei=tea s-a ]ntins
]n locul strig[tului de biruin\[!... C[ci mi-a\i umilit Moldova s[ n-o mai cunosc!... Care din dou[ m[ zguduie a=a de
stra=nic: rvna de a domni, ori iubirea de \ar[?... Ah! a=
vrea s[ fiu vornic, sp[tar, c[pitan, suta=... osta= s[ fiu, numai s[ fiu ]n Suceava!... +i nu sunt nimic... nimic... nimic!...
Un biet b[trn cer=ind ad[post mun\ilor, o podoab[
]nchipuit[ de om ]n care s[l[=luia un suflet tare, ce r[t[ce=te
pe trmbele alb[strii =i se pierde-n pclele pustiet[\ilor!
...D-acum, Doamne, f[ ce vrei cu mine! (Cade ]n genunchi,
=i to\i ceilal\i. Se roag[ ]ncet.) Scula\i-v[. Am zis rug[ciunea,
mul\umind Celui-De-sus de harurile ce-a trimis asupra noastr[... +i buzele au min\it, obi=nuite s[ spuie adev[rul... +i
tu (]=i ia sabia), care ai desf[cut calea biruin\ei sub trei
domnii (o s[rut[), piei ]n pr[pastie, slug[ credincioas[! (O
arunc[ ]n pr[pastie.) Din negurile unde te-ai dus va \=ni
apa bolborosind pove=tile trecutului, =i urma=ii, auzindule, vor crede c-aud basme!... S-a dus =i ziua de azi, =i nu
ne-a fost mai u=oar[ ca ziua de ieri... Soarele a apus... }ntunericul se las[... S[-mi iau r[mas bun de la voi... S[ m[
ierta\i... O! O! Oan[! Nunea! Ce, plnge\i?... Ah! veni\i
]ncoa... s[ v[ s[rut. (}l trec lacrimile.) E, e... va trece... (Le
s[rut[.)
OANA: S[ te duci s[n[tos =i s[ te-ntorci s[n[tos, frate!
PETRU RARE+ (s[rutnd pe Genunea): Cum, tu nu-mi
spui nimic?
GENUNEA (o ]neac[ plnsul): Nu pot... oh! c[ nu pot...
PETRU RARE+ (l[crimnd): Ar trebui s[ fiu de piatr[...
Balo=... (}l s[rut[.) S[ ne vedem s[n[to=i dac[ ne vom mai
vedea...
257

LOGOF{TUL BALO+ (plngnd): Ne vom vedea, ne vom

vedea, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Hrea... Mogrdici. (}i s[rut[.)
MOGRDICI: (]=i =terge lacrimile): Poi, poi, pe mine nu
m[ iei?... S[ se duc[ ei ]ncolo =i noi ]ncoace... Da, da, m[riata, c[ tot arunca=i sabia ]n pr[pastie... S[-\i fiu eu sabie...
De ce nu?... C[ mie mi-a spus o \iganc[ din ghioc... Ei, c[
tu ai s-ajungi sabia domnului...
PETRU RARE+: Ai s-ajungi, dar n-ai s[ fii, ai ajuns, dar nu
e=ti...
MOGRDICI: Noapte... scorburi... cerbi... ur=i... =i ursul
e-al dracului, de=i e fecior de pop[...
PETRU RARE+: Ei, =i dac[ ar fi ur=i?
MOGRDICI: M[ria-ta te-ai face mort =i eu viu... Ursul
nu m[nnc[ mort[ciuni...
PETRU RARE+: Mort sunt ]ntre vii... Destul, Mogrdici...
(}l s[rut[.)
MOGRDICI: P[i, p[i, eu nu te-am s[rutat...
PETRU RARE+: S[rut[... Nu miros a p[mnt?... Vecinica
mea pomenire!
GENUNEA (o podide=te plnsul): Ah! m[ria-ta...
PETRU RARE+: Nunea, ce e, Nunea?
GENUNEA: Cnd s-o cr[pa de ziu[ =i s-or stinge stelele,
voi pndi luceaf[rul meu de diminea\[ =i-l voi ruga s[ nentoarc[ printre stelele noastre pe luceaf[rul nostru d[t[tor
de via\[ =i de lumin[...
PETRU RARE+: }n genunea apelor ]ntinse =i f[r[ fund se
frnge fa\a luceaf[rului scnteietor... Vin vnturile, =i apa se
]ncre\e=te, =i fa\a luceaf[rului tremur[, se rupe-n jos =i se
duce, se duce nesfr=it... Apa se tulbur[, talazurile cresc, =i
luceaf[rul nu se mai vede... D-a= fi stat eu oglindit ]n inimile tuturor ca ]n inima ta, Genunea, nici o vijelie nu m-ar fi
smuls din inima Moldovei (O s[rut[.) Du-te... Duce\i-v[...
+i lua\i seama la brazii pe care i-am ]nsemnat eu... S[ nu v[
pierde\i...
Logof[tu Balo=: De noi te ]ngrije=ti?
PETRU RARE+: Eu sunt pierdut.
(Se despart =i pleac[.)
258

SCENA III
PETRU RARE+, singur.

PETRU RARE+ (pleac[ ]ncet): Se rupse =i firul de paianjen

care m[ mai lega de Moldova... Singur, singur[t[\ii... Descurca-voi drumurile ce duc la Ciceu?... +-acolo ce m-a=teapt[?...
Doi copii mici =i biata mea so\ie... Cum ridici =i pogori,
Doamne, din nimic la m[rire =i din trufie la umilin\[! (S-aude
un zgomot.) A!... Cru\[-m[, mntuitorule, s[ nu simt frica de
oameni =i de fiare! Sunt f[r[ ap[rare... Pe palo=ul b[trnului
+tefan nimeni nu va mai pune mna... A!... Da... mi-e fric[...
mi-e fric[... cu toate c[ nu mai am la ce s[ mai \in... +-a= fi
jurat c[ nu voi cerca aceast[ ru=ine... (Se n[ruie pietrele-n
dep[rtare.) Ce-o fi?... A, orice-ar fi... (Punnd piciorul p-o piatr[, alunec[ =i cade. Nu se mai vede. S-aude dintre brazi.) O!
mi-e fric[ =i s[ tac, =i s[ strig! (Vine repede pe al doilea picior de
munte.) Cine e? Ce vre\i?... Aud =oapte!...
SCENA IV
PETRU RARE+ =i cinci pescari.

}NTIUL PESCAR: Cine e=ti? +i ce vrei?

PETRU RARE+ (sp[imntat): Tu ce vrei? Tu cine e=ti?
}NTIUL PESCAR: Om bun... (Se apropie.)
PETRU RARE+: Po\i s[ fii bun =i de departe...
}NTIUL PESCAR: Cum tremur[!... N-am la mine dect
cu\itul [sta... De ce te sperii?
PETRU RARE+: Cu\itul?... }n minile tale ar fi o primejdie, ]n minile mele, un fir de iarb[...
}NTIUL PESCAR (i-arunc[ cu\itul): Na, \i-l dau dac[ \ie fric[...
PETRU RARE+: Mi-l dai?... Se vede c[ e=ti om bun...
}NTIUL PESCAR: Nu \i-am spus?... Dar tu cine e=ti?
PETRU RARE+: Sunt o plpire din soarele Moldovei,
care s-a stins... o surcea care n-a s[rit departe de bu=tean,
un biet cre=tin care a fost un st[pn stra=nic...
259

}NTIUL PESCAR: Aveai voloace =i m[ji multe...

PETRU RARE+: Ce m[ji?... Sunt maje, =i mama a avut
multe maji...
}NTIUL PESCAR: Pe legea mea... nu ]n\eleg nimica,
veri=cane.
PETRU RARE+: Nici eu nu-n\eleg... De ce m[-ntrebi de
m[ji?
}NTIUL PESCAR: De, ca pescarul... }n ce-a= pre\ui
st[pnirea pe care ai pierdut-o?
PETRU RARE+ (]ncremenit): Tu e=ti pescar?
}NTIUL PESCAR: Da, pescar... De ce te minunezi?...
Suntem aci vro cinci...
PETRU RARE+: Sunte\i pescari?
}NTIUL PESCAR: Suntem, vezi bine...
PETRU RARE+: Dac[ sunte\i pescari, ce c[uta\i pe vrful
muntelui?
}NTIUL PESCAR: P[i, aci, pu\in mai la vale, e un iezer
]n munte, =i pescium =i noi mrene =i \ipari...
PETRU RARE+ (cu bucurie): Sunte\i pescari?... O, Dolca,
=i eu niciodat[ n-am crezut ]n vedeniile tale!
}NTIUL PESCAR: Ce bucurie te prinse f[r[ veste... Ciudat om trebuie s[ fii!... O! =i e=ti sngerat la mn[, =i lovit...
Cine s[ fii dumneata?
PETRU RARE+: Sunte\i moldoveni?
}NTIUL PESCAR: Dup[ lege =i dup[ limb[ tot aia am
fi... dar noi suntem ardeleni... Iac[ crucea... O facem ca ei...
PETRU RARE+: Cheam[-i ]ncoa...
}NTIUL PESCAR: S[-i chem... M[!... uiu-iu... Veni\i
]ncoa... cu d-ale gurii... m[...
PETRU RARE+: Da, c[ sunt h[mesit de foame...
}NTIUL PESCAR: {i mnca ce-om mnca =i noi... pit[
rece... pe=te fript...
PETRU RARE+: Ce-o da Dumnezeu...
}NTIUL PESCAR: Ei, c[ dup[ ve=mntul [l de desupt...
ai fi om de obraz...
PETRU RARE+: Am fost!
(Vin =i ceilal\i patru pescari cu merindele pe care le a=eaz[ jos.)
260

}NTIUL PESCAR: Iac[, m[, un om r[t[cit pe munte...

AL DOILEA PESCAR: Bun[ seara, vere...
PETRU RARE+: Mul\umim dumneavoastr[, vere.
AL TREILEA PESCAR: Mine, cnd s-o albi de ziu[, ne-o
fi =i el de vrun ajutor...
AL PATRULEA PESCAR: Stai jos, ce nu stai...
AL CINCILEA PESCAR: Iac[, a=a, ca mine...
PETRU RARE+: Cam ce s[ prinde\i voi pe pe=te?
}NTIUL PESCAR: E, acolea, ni=te oameni s[rmani... Ct
s[ ne ]n\olim =i noi... mai cu coatele rupte, mai cu opincile
sparte... Ce s[ facem?
PETRU RARE+: +ti\i voi ct face un galben?
AL DOILEA PESCAR: Ei, =tim... Da dracu l-a v[zut?
PETRU RARE+: }l cunoa=te\i dac[ l-a\i vedea?
(Pescarii fac ochii mari.)

AL DOILEA PESCAR: Eu, nu...

AL PATRULEA PESCAR: Eu, m[... c-am v[zut, patru, lalde popa Dima din V[rc[u\i...
PETRU RARE+: Era ca ista?
AL PATRULEA PESCAR: Ca [sta... tocmai... leit-poleit!
}NTIUL PESCAR: S[-l v[d =i eu...
AL TREILEA PESCAR: +i eu...
AL DOILEA PESCAR: Ad =i mie... }-]... frumos ban... =i e
de aur!
PETRU RARE+ (scoate o pung[): A voastr[ e toat[, de
m[-\i trece, f[r[ s[ m[ simt[ nimeni, pn[ la castelul baronului Feldici... Sunt =aptezeci...
(Pescarii r[mn cu gurile c[scate.)

}NTIUL PESCAR: +aptezeci?

AL PATRULEA PESCAR: Doamne, Doamne, Doamne... (Se
]nchin[.)
PETRU RARE+: Oameni buni, eu sunt Petru Rare=, pn[
ieri voievodul Moldovei =i-al secuimii.
}NTIUL PESCAR: Petru-voievodul?
AL DOILEA PESCAR: Cel care sp[imnt[ Bra=oul?
AL TREILEA PESCAR: Cel care... (Pescarii cad ]n genunchi
261

]naintea lui Petru Rare=.)

}NTIUL PESCAR: Iart[-ne, m[ria-ta, iart[-ne...
PETRU RARE+: Nu mi-a\i gre=it cu nimic... De ce s[ v[
iert?...
}ntiul pescar: Te trecem, =i n-are s[ =tie nici cucul... Te
dezbr[c[m pe tine (arat[ p-al treilea pescar) =i ]mbr[c[m pe
m[ria-sa... }i punem ]n spinare o maje... +i-l trecem...
PETRU RARE+: Mul\umescu-\i \ie, }mp[rate ceresc, c[ ai
aprins soarele, s[ se coac[ grul... luna, s[ str[batem
c[r[ru=ile... stelele, s[ ]mpodobeasc[ cerul... =i o raz[ de
n[dejde ]n sufletul oropsitului t[u rob Petru, feciorul
R[re=oaiei =-al lui +tefan cel Sfnt!
Cortina

262

CUPRINS

SULT{NICA
I

lui Dinu Radu Golescu*

D-a stnga Rului Doamnei, razna de satul Domne=ti, s[

vede o cas[, alb[ ca laptele, cu ferestrele ]ncondeiate cu
ro=u =i albastru. Pervazurile u=ei curate ca un pahar; prispa din fa\[ lipit[ cu p[mnt galben; pe creasta casei, d-o
parte =i de alta, scr\ie, la fitece b[taie de vnt, dou[ limbi
de tinichea, a=ezate pe dou[ goange ct gglicea. Curtea,
]ngr[dit[ cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite =i
grajd pus la p[mnt pe patru t[lpoaie groase.
{st c[min fusese odinioar[ cu rost pe cnd tr[ia jupn
Kivu. Fusese chiabur r[posatul, dar biata Kivuleas[, r[mas[
singur[, ca femeia, a luptat cu inima, iar nu cu gndul. S-a
pr[p[dit cu firea, c[ Sult[nica ajunsese fat[ mare.
Dar cnd e s[-i mearg[ r[u omului, pe orice-o pune mna
s[ sparge.
De cte ori n-o podideau lacr[mile pe biata b[trn[, privind acareturile mari, dar pline de s[r[cie =i de pustiu... Nu
cerea de poman[... da =i via\a de azi pn[ mine via\[ e, or
foc?
Doi junc[na=i, o vac[, doi crlani, zece oi, =-un berbec e
s[r[cie lucie la o vatr[ de care altdat[ \ineau opt perechi de
*Coleg de liceu cu care Delavrancea a locuit ]n aceea=i cas[ la Paris.
Dinu Golescu este fiul lui Radu Golescu-Catan[ la rndul s[u fiul lui
Iordache Golescu, fratele lui Dinicu Golescu. Iordache Golescu are meritul de a fi contribuit la ]ntemeierea =colii lui Gh. Laz[r de la Sf. Sava.
263

boi ungure=ti, =ase vaci cu ugerul ct c[ldarea, nou[ cai iu\i

=-o turm[ de oi, ce umplea valea rului de beh[it cnd coborau dinspre munte.
II
E ]nceputul lui decembrie.
A dat Dumnezeu z[pad[ nemiluit[; =i cade, cade puzderie
m[runt[ =i deas[, ca f[ina la cernut, vnturat[ de un criv[\,
care te orbe=te. Mu=celele dorm sub z[pad[ de trei palme.
P[durile, ]n dep[rtare, cu tulpini fumurii, par cercelate cu flori
de zarz[ri =i de corcodu=i. Vuiet surd se ]ncovoaie pe dup[
dealuri =i se pierde ]n v[i adnci. Cerul e ca le=ia. Crduri de
corbi, prididite de vnt, cronc[ie, c[utnd spre p[duri. Viscolul se ]nte\e=te. Vrtejele trec dintr-un colnic ]ntr-altul. +i amurgul s[rei se ]ntinde ca un z[branic sur.
Rul Doamnei, umflat, curge repede, cu un vjiit mnios
]necat ]n glasul vntului, =i izbe=te sloiuri mari de ghea\[ =i
butuci gro=i de meterezele podului.
Arar se vede pui de om trecnd prin sat. Prtia e acoperit[. Abia se z[resc poteci ca de l[\imea unei lope\i.
Cea mai ]ngrijit[ leag[ crciuma de prim[rie.
Lumini g[lbui de v[pai\[ joac[ prin geamurile ctorva
case. Vremea rea a amor\it satul, ]ndeob=te zgomotos. Numai ]n b[t[tura Hanului Ro=u ham[ie r[gu=it doi dul[i de
cini.
}n crcium[ e arababur[ mare. Firitiseal[ nepomenit[ \ine
nea Nicola Grecul, cu frunta=ii satului, de ziua sa.
O dat[ pe an e Sf. Nicolae.
}n u=a pr[v[liei st[ un \[ran nalt, sp[tos, cu fa\a conabie
ca sfecla; uneori scutur[ din cap, rde =i ]ndrug[ singur.
A=a e omul... un ciocan, ]nc[ unul =-al treilea, pn[
ajungi la tinichea... d-acolo-ncolo... Dumnezeu cu mila...
torni, parc[ torni ]ntr-o prnaie... Dar Sanda ce-o s[ zic[...
C[ mi-a dat Sfntul muiere harnic[, dar rea, topenia
p[mntului!...
}nl[untru s-aud ciocneli de pahare, bu=eli de c[lcie =i
264

zbrnitul otova al cobzarului. Tr[geau chindia de curgea

\[rna din pod. Apoi, cnd s[ mai muia jocul, numai ce-i
auzeai pe to\i, care mai de care:
Hai s[ ne fie de bine, nea Nicola... La mul\i ani cu spor
=i s[n[tate... Cinstit socru mare...
Suge, suge, c[ doar nu te-a ]mb[trnit calea bisericii...
Mai trage-i, p[rin\ele, o leturghie...
S[ te v[z, logofete, care pe care...
Fitecine cu ale lui. La nea Nicola veselie, la al\ii obide.
Unii abia a=teapt[ Ignatul s[-=i taie gr[sunul ct malul, al\ii
abia au m[lai de gur[. C[ cine a f[cut lumea, cu de=ert[ciunile
ei, la unii tun[ =i fulger[, iar pe al\ii ]i ]nbuib[ cu norocul, ca
pe curcani cu nuci.
III
A=a ]n\elenise, de pustia de vreme, mai tot satul; =i a=a,
hangiul venetic, bogat putred, ser[sfoia ]n duhoarea de \uic[
=i vin, pe cnd mama Stanca Kivuleasa sta mhnit[ la gura
sobei, mng[indu-=i odorul pe obraji. Sult[nica a\ipise cu
capul ]n poala m[-sei.
Odaia e deretecat[ de \i-e drag s[ te ui\i la ea. Pe pat o
scoar\[ aleas[ ]n fel de fel de mig[lituri. Pernele, cu fe\e de
cuadrilat. Pe lacra de sub icoane, dou[ plap[mi groase.
Spre r[s[rit, trei icoane musc[le=ti, ro=ii ca para focului.
To\i sfin\ii se aseam[n[ ca dou[ pic[turi de ap[. To\i au
ochii din trei linii, nasul dintr-una =i gura din dou[. Ct despre sf. Gheorghe, c[lare p-un cal cu gtul de cocostrc, tot
omoar[ =i nu mai omoar[ un balaur de pe t[rmul cel[lalt.
Mai jos de icoane arde candela.
Toate cele sfinte sunt ]nconjurate cu m[nunchi de busuioc =i siminoc, din Vinerea Patimelor, strns legate ]n vl[star
de salcie de la Florii.
Focul plpie. Cteodat[ pocne=te de-arunc[ spuza ]n
sus.
+i Sult[nica deschide repede ni=te ochi ca pruna de mari.
+i mama Stanca, ferind-o de scntei, ]i zice ]ncetinel: Dormi,
puiul mamei, dormi!
265

Sult[nica strecur[, printre genele ei de catifea, dou[ lacrimi. Una se ]ntinse pe obraz, iar alta ]i ]ncre\i gura.
Fata Kivului e cum arar se mai afl[ sub soare. Chipul ei
parc-ar fi zugr[vit: alb =i cu dou[ r[suri pe obraji. Ochi negri
ca mura, frumo=i de pic[, dar cnd ]i ]ncrunt[, te sperie cantunericul. P[rul lins, cu unde alb[strui. S[ poart[ cu tmple. A=a a apucat de la m[-sa, =i m[-sa de la m[-sa, obicei
adus de pe obr=ia Ialomi\ei, unde nu se =tia de cre\uri =i
col\i=ori.
Sult[nichii ]i este drag[ cur[\enia ca lumina ochilor, c[
chiar de n-ar avea sprincenele trase ca din condei =i buze
rumene ca bobocul de trandafir, tot n-ar da cu foi\[ =i cu
muc de lumnare.
Cnd merge, salt[ pu\in =i se ml[die. Trup omenesc de nar fi, s-ar frnge.
Multe capete a sucit. Mul\i ochi au jinduit-o. }n hor[ fur[
toate privirile, =i ea s-aprinde d-ai crede c[ se tope=te.
+i ce vlnic, =i ce nafram[, =i ce c[ma=e de borangic, galben[ ca spicul =i sub\ire ca pnza p[ianjenului, ]nct i se
simte tot snul, pietros ca poama prguit[, cum se bate cnd
abia r[sufl[ de osteneal[.
S[ crape de c[ldur[, nu-=i sumete mnicu\ele ]n fa\a
fl[c[ilor. S[ se ]mbrebeneasc[ ea cu g[lbenele =i bujori, cu
crei\e =i cu ochiu-boului? Nu scrie la dnsa a=a \ig[nie. He,
arareori, numai ce-o vezi cu cte-o brndu=e ]n p[r, ori cu
doi-trei didi\ei ]ntre betele ce-i ]ncol[cesc mijlocul de patru
ori.
La =ez[tori s-a dus o singur[ dat[ de cnd e fat[ mare,
dar de atunci s[ nu-i mai pomene=ti: Cui ]i arde de zbenguit e s[ritoare pentru a=a treab[. C[ pn[ se coace dovleacul ]n sob[, c\iva fl[c[i dau iama prin fete. Le mai ciupesc,
le mai s[rut[ de le scot ruji ]n obraz. Ba unora le ia or betele,
or spilca, or n[frama, =i duminica, la hor[, pn[ s[ li le dea,
le snopesc o toan[ pe dup[ =ura din spatele hanului. Unii
mai ]mpeli\a\i numai ce-i auzi: S[ri, cut[ri\[, de sufl[ ]n [l
foc! +i cnd biata fat[ st[-n genunchi, suflnd din b[irile
inimii, odat[ ]i d[ brnci =i cade pe spate.
266

Sult[nica e leit[-poleit[ r[posatului. Cnd se aprinde,

nu te po\i apropia cale d-o po=tie. Cnd vrea ceva, vrea, nu
se ]ncurc[. De s[ mnie, nu mai vede ]naintea ochilor.
}ntr-o zi, la sapa porumbului, cine =tie ce i-a n[z[rit c[,
cu toate rug[ciunile m[-sei, n-a voit s[ m[nnce din zori
pn[ la amurg =i n-a l[sat sapa din mn[ pn[ n-a c[zut
rupt[ de osteneal[. A dus-o biata b[trn[ mai mult moart[
dect vie acas[. A doua zi, cnd s-a dezmeticit =-a v[zut pe
mama Stanca la capul ei, galben[ ca turta de cear[, cu p[rul
alb =i ciufulit, cu ochii tra=i de durere, a s[rit la gtul ei =i,
f[r[ s[ zic[ nici pis, a ]nceput s-o s[rute =i p-o parte =i pe
alta, pn-a podidit-o un plns d-a muiat un =tergar ]ntreg]ntregule\.
Unele mai iste\e din sat au ]mpr[=tiat zvonul c[ ar cam
suferi de vrun farmec.
De harnic[, harnic[, n-are cum mai fi! Unde pune mna,
Dumnezeu cu mila! Sare din vrful stogului =i cade ca un
fulg. }n argea nu i se v[d minile. Cnd toarce, m[nnc[
caierul. De cinstit[, nu e obraz mai curat. Cnd Ioni\[ Rotarul, om chipe= =i hazliu, s-a ]ncercat s-o s[rute, a s[rit
parc-ar fi c[lcat pe coad[ de =arpe =i, ]n mijlocul fl[c[imii, ia strigat:
Mi-a= t[ia obrazul, dar \i-a= t[ia buzele!
IV
Ce punea satul ]n nedumerire, =i mai vrtos p-ale ce cat[
nod ]n papur[, e cnd apuc[ lumea ]n cap =i trece nou[
hotare.
Numai ce-o vezi, la rev[rsatul zorilor, c[ o ia rara-rara,
prin fnea\[. Galben[, cu cearcne vinete ]n jurul ochilor,
merge ce merge, =i se opre=te la vrun deal, la vrun pr[u.
Ascult[ neclintit[ un ceas, dou[. Vntul bate holdele. Izvoarele dau d-a dura petricelele din matc[ =i le sun[ ca pe

267

ni=te zurg[lii auzite din dep[rtare.

Apoi culege flori =i le azvrle, pn[ ce i se aprind obrajii
=i se treze=te ca dintr-un somn adnc. Ochii ]i sclipesc ca
o\elul ]nvrtit la soare.
Joi\a Baciului ar fi v[zut-o la un apus de soare cu capul
rezemat de crucea din cre=tetul mu=celului ce desparte apa
Vlsanii de Rul Doamnei, privind, ca dus[ de pe lume, la
ro=ea\a apusului.
Obosit[ de gnduri, se ]ntorcea spre cas[ cu c[ut[tura-n
jos, cu un nod ]n gt, cu gura fript[ de sete. +i de ]ntlnea
vrun izvor, bea pn[ i se oprea r[suflarea. Apoi, f[cnd minile c[ld[ru=e, le umplea cu ap[ rece ca ghea\a =i limpede
ca diamantul, pe care =-o arunca ]n obraji.
Da s[ te fereasc[ Cel-de-sus de gura satului =i de pizma
celor vinova\i =i r[i!
N-avea s[ scoat[ capul ]n lume Sult[nica, ea, care, de
bun[ ce era, =-ar fi dat =i dumicatul din gur[, c[ ]ncepeau
=u=uitul =i ponoasele.
Cte-n lun[1 =i-n soare-i scorneau.
Sult[nica, frumoas[? Aida-de!
Mai bine ]=i pune gtul pe t[ietor Ilinca, ciupita de v[rsat.
E o fudul[, o luat[ din Iele, n-are toate smbetele.
Cnd umbl[, calc[-n str[chini. Numai nevast[ ca toate
nevestele n-o s[ fie Sultana aia, zicea la fntn[, la hor[, la
=ez[tori fata Ciau=ului. Ce are neica de nu i-a primit pe\itul?
Au nu e voinic? Or e be\iv, stric[tor de case, zurbagiu? Au nare de pe ce bea ap[? He, he, fata proast[ =i \fnoas[ d[
norocului cu piciorul. Da de, om s[rac =i cu nasul ]n sus...
+tie Dumnezeu ce face!
+i fl[c[ii, mai to\i, o luaser[ ]n nume de r[u. Nu, c[ de ce
s[ fie a=a de mut[? De ce s[ fug[ de to\i parc-ar fi rio=i? O
fat[ mare se mai las[ ba la un s[rutat c[ d-aia are gur[
dulce ba la un giugiulit c[ d-aia are sn cu dr[g[nele.
+i =tii, cum e omul, din una ]ntr-alta, se ]ngroa=e gluma, =i
c[p[tuiala vine, c[ mo= popa ce-a=teapt[? S[ dezlege dorul
1

}n textul de baz[: lume; corectat cf. ed. anterioare

268

dup[ pofta inimii. Altfel1 cnt[ cucul pe fat[ b[trn[ =i r[mne

mo=oroi f[r[ soboli.
V
S-auzea, ]n dep[rtare, chiuit de dan\ =i pocnete de pistol
la nea Nicola Grecul.
Vntul vuia de te lua groaza. M[z[richea r[p[ia ]n fereastra mamei Stanchii.
Sult[nica ridic[ capul din poala m[-sei. Se alipi de
b[trn[. O cuprinse pe dup[ gt cu bra\ele rumenite de dogoarea focului =i privi lung ]n chipul ofilit al b[trnii.
Buzele mamei Stanchii tremurau. Multe ]i treceau prin
cap =i multe prin inim[ cnd grecoteiul se desf[ta.
Mam[, mam[, gr[i b[trna, mo= popa, cnd spune
din Vanghelie, cic[ s[ rabzi =i iar s[ rabzi... A=a e, p[rin\ele...
a=a e... c[ Mielu=elul Domnului a r[bdat scuipat, b[taie =i
r[stignire... Dar cnd m[ gndesc la r[posatul =-auz chiuitul
ca\aonului, m[ podidesc lacr[mile, Sult[nica mamei, =i
blestem din suflet, doar[ de l-o ajunge mnia Domnului!
Sult[nica strnse v[traiul de-i zbrni ]n mn[.
Nu mai pot, gr[i iar b[trna, nu mai pot s[-mi tr[sc
zilele, cnd m[ uit la tine =i nu =tiu pe ce mini o s[ cazi...
Aveam =i noi, pe vremea Kivului, rod =i vite cu duiumul;
p[tulele gemeai de pline; b[t[tura nu mai ]nc[pea de vite =i
lighioi. Mugeau de zguduiau casa vacile. +i ce te pomeneai
c[ se aruncau pe r[sf[\. Rupeau p[mntul cu fuga, de la un
gard la altul, cu coada ]n sus, clet[nat[ ca o m[ciuc[. +ase
arga\i nu le da de cap pn[ nu se potoleau de bun[-voie =i
nu c[tau spre obor, dnd din cap =i b[gnd limba =i p-o
nare, =i pe alta. Bietul tat-t[u se uita mndru la bog[\ia lui
cinstit[. Parc[-l v[z, c-o mn[ ]n =erparu-i civit, alergnd de
colo-colo. Ce h[rnicie de om! Tot satul nu-i \inea piept. Cnd
punea mna pe plug, trosneau coarnele. Cnd da cu sapa,
intra cu muchie cu tot. Coasa ]n minile lui r[dea ca briciul.
1

}n textul de baz[: astfel; corectat cf. ed. 1885.

269

Tu erai mic[ =i nebunatic[. Cum te z[rea c[-i ie=i ]nainte, cu

mnu=i\ele pline de noroi, cre=tea inima ]n el =i se topea da-n picioarele.
Bietul tata!...
Focul plpia ]n gura sobei. Mu=celele alburii abia se mai
z[reau prin geamuri.
}n toiul verii, ]ndat[ ce venea rupt de osteneal[, ne
osp[tam bine, apoi ne odihneam pe prisp[. Pe tine te-a=eza
ca p-o lai\[ pe genunchi, =i te juca, =i spunea, =i rdea, =i tui b[gai mna ]n barb[. Uite a=a ne-apuca miezul nop\ii. }l
luam cu d-a sila la culcare. Auz =-acum glasul lui: S[ mai
st[m, f[ Stanc[, f[, c[ parc[ m[-ngra= cnd m[ uit la voi!
Era rai, nu via\[, pn[ se prip[=i, ca pomojnic, pe plaiurile
noastre, iuda de ca\aon. +i a sosit ]ntr-un ceas r[u. L[custe
erau, secet[ era, vitele boleau =i mureau p-un cap[t. Dar ce
s[ mai ]ndrug, Sult[nica mamei... }ntr-un an, a f[cut ce-a
f[cut, lipitoarea, l-a b[gat ]n judec[\i =i l-a l[sat s[rac lipit.
Kivu era iute =-avea =-un bete=ug de tuse. S-a luat la contr[
=i, de mhnire, s-a-mboln[vit. Cnd =-a dat sufletul, m[ strngea de mini ca c-un cle=te =i te chema, ars d-un foc nestins.
}nc[ doi ani... S[ nu v[ las pe drumuri... a zis =i i-am ]nchis
ochii.
Pe mama Stanca o podidir[ lacr[mile; curgeau pic[turi
mari pe vatra de c[r[mizi calde, =i de unde c[deau se ridicau aburi ]nghi\i\i de gura sobei.
Nu mai plnge, mam[, zise Sult[nica s[rind ]n sus. }i
dau foc... s[ arz[ ca =oarecii... Doar nu s-au stins to\i ai
Kivului!
Mama Stanca ]nghe\[ v[znd pe Sult[nica n[prasnic[ la
corp =i cu ochii ca doi c[rbuni aprin=i. Dup[ cteva clipiri
dese, zise cu mare evlavie:
F[-\i cruce, fata mea, f[-\i cruce, avuse=i un gnd r[u...
Necuratul a trecut pe lng[ noi...
B[trna =opti de trei ori, plecnd fruntea ]n jos: Numele
Tat[lui, =-al Fiului, =-al Sfntului Duh, amin.
Se lini=tir[. Sult[nica arunc[ o buturug[ ]n sob[. B[trna
turn[ untdelemn ]n candel[ =i-=i =terse pe frunte de=tile
270

atinse de paharul ce ardea la sfintele icoane.

Am s[-\i fac o rug[ciune, mam[. Iac[, ast[zi fuse S-tul
Niculae, vreau =i eu s[-ncerc mila cerului. S[ stau la privighere pn[ la cntatul coco=ilor d-a treia oar[. Poate s[ ne
arunce cuviosul Niculae vro pung[ cu bani, c[ v[duva din
carte avea trei fete, =i pe ctetrele le-a c[p[tuit...
Mama Stanca, cu tot amarul de care era covr=it[, zmbi.
De, maic[, s-a cam umplut lumea de rele, d-aia =i milostivul nu mai face minuni. Ei, odinioar[ a fost cum a fost, dar
acum e prea de tot... O s[ ne apuce judecata d-apoi... O s[
plou[ foc =i pucioas[... +i ]ngerii Atot\iitorului vor buciuma: Scula\i, mor\i, din morminte!... Domnul =-a ]ntors fa\a
de la noi, p[c[to=ii...
S[-mi ]ncerc =i eu norocul...
Bine, Sult[nico, fie =-a=a, r[spunse Kivuleasa =i, f[cnd
trei cruci c[p[tiului, se vr] ]n plap[m[.
Mama Stanca sfor[ia dus[. Din vreme ]n vreme ofta,
]nghi\ind ]n sec.
VI
Fitece oftare, n[bu=it[ ]n plap[m[, sugruma pe Sult[nica.
Gndul ei era ne]ndurat. Amestecase cele sfinte cu cele
lume=ti.
Cine pe lume a sc[pat de chinul din care izvor[=te omenirea cu bunele =i relele ei? To\i trec p-acolo, orict s-ar ru=ina.
Sult[nica r[t[cea ca o umbr[, nu de vrun farmec; ci, cnd
e s[ te biruie dragostea, s[ te pui ]n cruci= =i-n curmezi=, s[
te tai =i s[ presari sare pe crest[turi, spuz[ s[ pui pe piept,
tot degeaba. Toate durerile trupului le ui\i pe lng[ focul
dragostei, de este foc cu adev[rat. +i a=a fusese s[ fie cu
Sult[nica, c[ nu era d-alea ce pun pe ele carnea cu lopata =i
trece prin toate =i buture de rovin[ r[mne: bzie f[r[ s[ ia
foc.
C[ dup[ cum sim\ea Sult[nica... de s-ar fi vrt ]n gaur[
de =arpe =i s-ar fi dat vntului turbat... era ceva din altul ]n
ea... un chip... ni=te ochi... un s[rutat ce-o tot s[ruta ]n acela=i
271

loc... =i o fura, =i o ducea, legat[-ferecat[, acolo unde numai

foc=orul ei =tia... Se pr[p[dea dup[ Dr[gan C[prarul.
VII
C[prarul, sc[pat de milit[rie, cu una, cu alta, mai cu ce
avea de la p[rin\i, scoase ap[ din piatr[ =i ajunsese a fi jinduit de multe fete ]n sat. Unii ]l f[ceau, nu e vorb[, pi=icher,
papugiu de Bucure=ti, dar cum ziceau al\ii din prietenii lui:
A=a e moara trndavilor. C[\[ie, c[ nu \ine parale. Pn[ o
pune C[prarul mna ]n chica vrunui, s[-i fac[ mori=c[ de
vnt.
Crd[=ia lui era din fl[c[i de munc[ ca Voicu Ciau=ului
(ce nu se prea uita cu ochi buni l-alde Kivu1, ca Ioni\[ Rotarul =i al\ii. Nu-l vedeai umblnd pe dou[ c[r[ri. R[mnea
p-oricine la prinsori. Prindea arm[sarul din herghelie cu
din\ii de n[rile nasului.
Frumos, chipe=, avea o uit[tur[ vie =i cam ascuns[, de
nu-l ghiceai ce-ar vrea =i ce n-ar vrea. Must[\i negre =i dese.
De le netezea, pleca pu\in capul =i p-o mn[, =i pe alta.
C[ma=a pe el, ca floarea. C[ciula \urc[neasc[, trntit[ p-o
ureche, ]l prindea ca p-un haiduc.
Era vesel =i glume\.
Dar de prin priar se schimb[ Dr[gan al nostru.
}ncepu s[ dea trcoale Sult[nichii. Cnd ]l c[tai, de era =i
Sult[nica la hor[, el sta de-o parte mhnit, privea gale=,
r[sucind vrun pai ]n mn[.
D-o ]ntlnea la ad[patul vitelor, i-ajuta cu drag[ inim[,
apoi ]ntreba ]ncetinel de mama Stanca. +i cnd zicea
mama, i se lipeau buzele, ca unse cu miere. De-i ajuta s[
puie ]n spinare cobili\a cu cofele, s[ n-o fi atins de mn[, c[
pleca ochii ]n jos ru=inat.
Azi a=a, mine a=a, c[ Sult[nica, cnd prinse de veste,
p[ru a=a de veche treab[, c[ d-ar fi fost de cnd lumea ar fi
fost mai de curnd.
1

}n textul de baz[: Kiva; corectat conf. contextului

272

I se f[cu fric[.
Ba se hot[r] s[ nu mai dea ochii cu dnsul.
Trei s[pt[mni ]l ocoli, =i fur[ trei veacuri.
}ntr-o zi o lu[ razna p-un piept de mu=cel, f[r[ s[ =tie
]ncotro. Fnul ]i trecea de mijloc. Ar=i\a ]ncepuse de diminea\[. Cntau p[s[rile de te sl[veau. L[custele zbrniau =i
tot a bine =-a duios spuneau =i ele. Florile ]\i luau ochii =i teadormeau cu mirosul.
Sult[nica c[ta alinare, =i, ]n de=ert, alinare nu g[sea. Toate
o munceau s-o r[puie. C[ d-o supunea fr[mntarea, d-o muia
dorul =i sngele de-i n[v[lea ]n colcote la cap, s[ trntea cu
fa\a la p[mnt =i s[ruta florile, pn[ ce o piroteal[ pl[cut[ o
f[cea nici s-a-doarm[, nici de=teapt[ s[ fie.
+i sim\ea ]n ast[ zi de pribegie o nedormire, c[ suia c[tre
culmea dealului, f[r[ s[-i pese de ciulinii =i rugii ce-i t[iau
picioarele ca un her[str[u. Plaiul, cu podoaba lui, o ame\ea
]ntr-un vrtej de ]ntristare.
Cnd ajunse ]n vrf, p[mntul i se ]nvrti supt t[lpi; mintea i se cl[tin[ de spaima ce te cuprinde cnd te pr[bu=e=ti
]ntr-o vultoare... La umbra unui p[ducel, Dr[gan sta p-un
buture de stejar.
Dr[gan arunc[ ghioaca cu care b[tea p[i=ul, r[sturn[ o
tivg[ cu lapte b[tut =i strig[ ca scos din fire: Sult[nico, m[
pr[p[de=ti!
Cum, ce fel, de ce... se trezir[ strngndu-se ]n bra\e, c[
bra\ele le curma trupul.
Din acest ceas se ]ntlneau pe ascuns de lume.
Sult[nica bolea. Nu adormea dect despre ziu[. Vise urte
]i turburau odihna.
VIII
+-acum, ]n noaptea de S-tul Nicolae, era vorba s[ se vaz[.
Mama Stanca dormea.
Sult[nica sufl[ ]n v[pai\[ =i c[zu la icoane. Galben[ ca
turta de cear[, d[ s[ se roage, =i nu poate s[-=i adune gndurile risipite. O sudoare rece ]i brobon[ fruntea. }=i acoperi
273

fa\a cu amndou[ minile. Socotise c[ icoanele s-au cletinat, voind s[ se ]ntoarc[ de la dnsa.
}ncet-]ncet, ca o stafie, s[ tr] pn[ la gura sobei. La lumina focului parc[ murise =i ]nviase.
}n=el pe mama, necinstesc curatele sale b[trne\i, ]n=el
cele sfinte!
De-o dat[, lumina ochilor ]i sc[p[r[. Gura sobei se
l[rge=te, buzele-i de p[mnt se ro=esc, rnjesc, se ]ntind ca
un gtlej de balaur; fl[c[rile sunt limbi de foc ce se r[sucesc
=i se desf[c; duduitul dinl[untru se porne=te ca un potop de
jale.
Sult[nichii, privind la vlv[t[ile din sob[, i se p[ruse c-a
v[zut gura =i muncile Iadului.
Speriat[, se repezi din nou la icoane =i d[du-n genunchi.
Se rug[, morm[i: }mp[rate ceresc, mngitorule... }ndurarea se cobor] pe chipul ei. Vedeniile o p[r[sir[. Fa\a i se
lumin[ =i c[zu cu fruntea la p[mnt.
+i de ce mila de sus s[ n-o ajute? Nu s-a grijit la Pa=te =i
la Cr[ciun? Cine, ca dnsa, a mai atins Sfntul Potir cu atta
evlavie? +i dac[ dragostea curat[ e p[cat neiertat, cum de
attea fete mari fug cu fl[c[ii, =i unele neveste se dau afund
cu trgove\ii, =i tot bine, tot vesele, tot zile albe duc?
Ispita ei e mai afar[ din cale? Un s[rutat o arde trei zile
=i fitece b[l[rie o amenin\[ s-o dea de gol satului.
Dup[ ce vede pe Dr[gan, vestmintele o doboar[ ca ni=te
piei de plumb. }ndat[ ce scap[ din bra\ele lui, e ceva care o
]ncinge =i-i zdrobe=te oasele. N-o s[-i mai vie minte la cap. Dar fi de \\[, =i tot n-ar fi a=a de proast[ =i de capie. Vezi
bine... nu se poate... Ce e de la ea nu e... nu e dup[ cum vrea,
ci dup[ cum ]i e scris s[ vrea... Cine ne-a dat inima s[ nu ne fi
]nfipt dorul =i dragostea ]n ea...
Sult[nica strnse pumnii de-i trosnir[ de=tele.
}n u=a tinzii se auzi cioc[nind ]nceti=or.
Sult[nica abia-=i st[pni r[suflarea. }=i netezi p[rul. }=i
a=ez[ fusta ]naintea icoanelor. Vru s[ mearg[ =i se cleten[.
}i amor\ise un picior. Apoi ie=i ]n vrful degetelor, aruncnd
o c[ut[tur[ speriat[. Tr[sese z[vorul prea repede.
274

Mama Stanca doarme ]nvrtindu-se =i p-o parte, =i pe

alta. Chipul ei, zbrcit, uscat =i luminat de candel[, parc-ar
fi chip de moa=te. Viseaz[... Ar voi s[ scape de vro primejdie... Se-ntunec[...
IX
Se crap[ de ziu[. O f[=ie de lumin[, ca un bru de argint,
se ]ntinde spre soare-r[sare. Codrii fumurii parc[ plutesc ]n
dep[rtare =i ogr[zile sunt albe de z[pad[.
Sult[nica gfie, sco\nd, pe gur[ =i pe nas, aburi gro=i
ce-i c[run\esc p[rul =i genele. Picioarele i se scofund[ pn[
la glezne. Nasul ei e ro=u-vn[t. Lacr[mile i-au ]nghe\at pe
obraz. Se lumineaz[. Ea vrea s[ mearg[ mai iute =i cade. Se
scoal[ repede =i iar[=i cade.
Speriat[, prive=te ]n toate p[r\ile. Se t[iase ]n ghea\[.
Cteva pic[turi de snge c[zur[ pe z[pada alb[.
Un vnt u=or scutur[, din ramurile pomilor, o puzderie
de ninsoare.
Sult[nica apuc[ o prtie acoperit[ cu z[pad[ m[runt[,
ce sare ca praful sub pa=ii ei pripi\i. }n dreptul morarului,
pune capu-n p[mnt, furi=nd o uit[tur[ numai cu coada
ochilor.
Un mrit de cine o face s[ tresar[ =-un \ip[t de gscan
i-arunc[ inima din loc. }=i ]ncordeaz[ puterile =-o rupe la
fug[. Case, plute b[trne, troieni ct dealurile, ogr[zi de
pruni, toate fug =i s-afund[ ]n urma ei. }ntr-o clip[ trece
podul de peste Rul Doamnei. Nu s-ar mai uita ]napoi s-o
poleie=ti cu aur.
A ajuns acas[. L[bu=, cinele cur\ii, cu p[r ca de lup,
]ncepe a l[tra =-a se gudura pe lng[ dnsa.
Sult[nica pune mna pe clan\[1, dar nu ]ndr[zne=te nici
s[ deschiz[, nici s-o trag[ ]napoi, ars[ de ger.
Pielea degetelor i se prinse de clan\[.
O n[luc[, mam[, a sfntului Nicolae m-a f[cut s[ alerg, s[ caz, \iindu-m[ ]ntruna dup[ acel mo= cu barba alb[,
275

]n sfintele od[jdii...
B[trna, cu frica Domnului ]n sn, crezu. Se sperie
v[zndu-=i fata sngerat[. }i leg[ mna ]n crpe curate. Nu
=tia ce s[ mai fac[ ca s-o opreasc[ din plns.
Att odor mai are Stanca. Atta n[dejde. }n fa\a ei vede
pe Kivu, vede bel=ugul d-odinioar[, zilele senine ]n nop\ile
petrecute pe prisp[ afar[. }n fa\a ei vede c[minu-i cum era
cnd era. O durere d-a Sult[nichii ]i curm[ via\a ce abia se
mai \ine ]ntr-o a\[. Un dor, o ]nduio=are, cnd se zugr[ve=te
]n chipul fetei, face pe b[trn[, de=i ve=tejit[ =i uscat[ ca o
frunz[ de brumar, s[-=i ]nvieze ]n adncul ei ceea ce a sim\it
cnd a dat ochii cu Kivu pentru ]ntia=i dat[.
D-ar fi dup[ gndul ei, Sult[nica, pl[pnd[ =i frumoas[
ca o cocoan[, ar trebui s[ fie =i mai =i dect nevasta
arenda=ului. I-ar da cale=ti cu telegari, po=talioane cu opt
cai bidivi =i cte-n lun[ =i-n soare. Da` s-ar robi turcilor,
numai s-o =tie bine. +i cnd s[ gnde=te c[ nu poate nici pe
sfert de sfert din ce ar dori, ]i vine s[ se dea cu capul de
pere\i, s[ intre ]n p[mnt de vie.
Odorul mamei, odorul mamei! ]ngn[ mama Stanca,
leg[nnd capul fetii pe pieptul ei m[luros =i mort.
Sult[nica sughi\[. Pe umerii obrajilor ]i joac[ =i se schimb[
dou[ pete ca ni=te nisfele de rumeneal[. Privirile-i ascu\ite,
sc[pate din umezeala ochilor, trec prin geamuri =i se ]neac[
]n zarea zilei. Gura-i pare mai mare ca de obicei, mai
r[sfrnt[. Buzele, aprinse, le simte calde de s[rut[ri. Sfrcurile urechilor ]i ard. P[rul e mototolit supt marama ce
cade pe spate. Rochia, sucit[ pe trup. N[ji\ele opincelor,
dezlegate. Se pip[ie. }=i ]ncheie c[ma=a la gt. Clipe=te zorit.
+-ascunde ochii ]n um[rul osos al mamei Stanchii.
Dac[ ar putea s[ se arunce la picioarele m[-sei! S[-i s[rute
t[lpile =i s[ m[rturiseasc[ tot...! Dac[ s-ar arunca ]n ru...?
Dac-ar lua lumea ]n cap =i =-ar pierde de urm[...?
Odorul mamei, odorul mamei! ]ngn[ mama Stanca,
leg[nnd capul fetei pe pieptul ei m[luros =i mort.
1

}n textul de baz[: cla\[; corectat cf. ed. 1885.

276

Pe Sult[nica o t[ie aceast[ mngiere curat[. S[ri din

bra\ele m[-sei =i s-arunc[ ]n pat, cu fa\a ]ntr-o pern[, coprins[ d-o jale cu lacr[mi care ard pe unde pic[.
X
Dr[gan C[prarul c=tigase r[m[=agul cu Ion al Ciua=ului
c[ va veni de hac Sult[nichii. Un junc mai mult =i fala fl[c[ilor.
Cum o s[-=i r[suceasc[ musta\a de grozav printre tineret! O
s[ calce din pod. Ct[-i curtea hanului de mare, ca p-o beizadea n-o s[-l mai ]ncap[ locul! Leicu\ei i-a f[cut r[va= de drum.
B[rba\i sunt =i pentru ale s[race. Fiecare cu norocul ei. Dac[
i-a pl[cut, a vrut. +i ce, nu e tot ea? Multe a v[zut, multe a
prefirat el prin [l Bucure=ti! Doar[ n-a t[iat cinilor frunz[!
Spor[v[ia, la cazarm[, Nego\oi, vistavoiul, =i de cocoana dlui maior. C[ n-o s[ caz[ el, C[prarul, ]n patarama d-lui sublocotenent. Doamne, ce b[taie, i-a tras \iitoarea! A doua zi,
la rivizie, era cu ochii ca fundul c[ld[rii.
Olio-lio! greu i-a fost lui s[ fac[ ce-a f[cut, c[ d-aci ]ncolo
merge g[itan. Pentru o cotoroan\[ =-o pitpalac[, un pumn,
=i le-a luat miru!...
XI
Mitrana T[lug[ a Tu\uenilor are =ez[toare, nu glum[!
Dou[ lumn[ri de seu ard p-o mas[ rotund[ cu trei picioare. Nu e nici un fl[c[u. Altfel, nu e chip s[ ai la =ez[toare
nici pe fata popei, nici pe fata primarului.
Fitece nevast[ tineric[, fitece fat[ mare =-au f[cut poala
mald[r de fuioare. Da mai ]ncurc[ lumea cteva feti=cane
ce nu s-au prins ]n hor[ =i li se scurg ochii s[ fie =i ele printre
cele mari.
Fusele zbrn[ie alene ]ntr-un rs cu hohote. Un pisoi, cu
cercei ro=ii, cu ochii ca dou[ scntei, sare de la un fus la
altul =i parc[ le cnt[re=te ]n labele lui neastmp[rate. Doi
copila=i, cu chica ciuf, a=teapt[ s[ scoa\[ daica Mitrana cartofii
din spuz[ =i dovleacul din c[ldare. +i s[ tot =terg la nas
cnd le vin aburi dulci cu miros de godin[.
277

 A=a, soro, zise Ciau=anca, a ]nceput s[ crcie fata

Kivului. Vezi unde au dus-o gndurile, c-o s-o ia Dr[gan... E
]mpeli\at C[prarul, nu-i dai de fund. Cu r[m[=agul i-a p[pat
neichii juncul cel mai gras.
Iat[ colo, strig[ Mitrana, de umplu casa, fitece pas[re
m[iastr[ ]=i g[se=te vn[torul. M[car de =-ar cl[di cuibul ]n
clopotni\[ ori sub strea=ina prim[riei, tot o s[ cnte, c[ nu
se poate:
Dar un ho\ de vn[tor
Smulse trei fire de p[r,
Le f[cu un l[\i=or
+i mi-l puse de picior.

De, dad[ Mitran[, gr[i Marica, fata primarului, dnd

ghies fetei popii, cic[ =i vn[torul ]i zice m[iestrei:
Cnt[-\i, puic[, cntecul
C[ mi-e drag ca sufletul.

Toat[ pas[rea pe glasul ei piere. D-ta spui una, eu alta,

cum o taie capul pe fiecare...
Marica e un boboc de fat[. Cam pu\intic[, dar ce s[-i faci,
cnd omul e nurliu, duce ziua dup[ el. Marica, de rde, \iarat[ dou[ =irule\e de m[rg[ritar. E prelung[ la chip, codalb[,
cu ochii viorii, =i se strecoar[ printre surate ca un prichindel. +i gluma cu glum[ bate =i spune basmele =i snoavele
b[trne=ti cu atta limbu\ie, c[ parc-ar citi pe slove.
Mitrana sim\i cuvintele Marichii ca =i cum o piersicase cu
urzici. Tu=i, cnt[ ceva pe nas, apoi se duse s[ ia aminte de
mezelic, cum se cuvenea dup[ bunele datini.
Safta lui nea Ghi\[ aduse iar vorba:
O s[ se duc[ vestea ca de pop[ tuns. Ce mai cinste =i
pe Sult[nica! Obraz smerit, suflet ascuns...
Nu sfr=i cuvntul, =i Catrina Prvuleasa =opti la urechea
Mirei, mai la o parte de celelalte:
Uite, soro, ce \i-e cu omul! Auzi colo la Safta... +i ea
278

are un copil ce se face m[ricel. {st copil l-a n[scut patru luni
]n urma m[riti=ului cu nea Ghi\[. }n curnd o s[ aib[ doi, =i,
de, se cam zic multe... Altfel, nea Ghi\[ e omul lui Dumnezeu,
ce-are el cu gura lumei?... Pn[ nu vede, nu crede... Dac[ o
crede =-atunci...
+i eu, lele Saft[, gr[i Ilinca Ciupita, =i eu dam cu gndul c[ Sult[nica n-o s[ sfr=easc[ cu bine. Acum s[-=i mute
gndul la mo=ii [i verzi c[ nimeni n-o s-o ridice din gunoi.
Mai bine s[-=i lege o piatr[ de moar[ de gt =i s[ s-arunce ]n
ru dect s[-=i trasc[ zilele ]nc[rcate de a=a p[cat...
Nu spui eu, Mir[, =opti iar Prvuleasa, pe cnd celelalte dau prin ciur =i prin drmon pe Sult[nica, nu-\i spui eu
c[ naiba cnd n-are de ce rde face pe ho\ judec[tor...
Ai gur[ de aur, surat[ Catrin[, r[spunse ]ncet Mira.
Auzi d-ta cum sporov[ie=te Ilinca Ciupita, =i ea a ]mb[trnit
fat[ mare. Se d[ ea pe lng[ mul\i, =i mul\i se dau pe lng[
ea, c-ar avea bune p[r[lu\e. Da ce face, ce drege, c[ n-are
lipici. Cnd merge, s[ zici curat c-ar fi un butuc cu picioare.
}ncai cnd rde, sparge \iple.
Pn[ au ]nceput, att le-au fost mult, c-apoi c[deau claie
peste gr[mad[ ponoase, crtiri, zavistii, ]nv[lm[=ite ]ntr-un
hohot gras =i spart.
O s[-i semene C[prarului.
D-o fi fat[, o s-alerge d-a-nctelea pe la soare-r[sare
pn-o vedea pe dracu la soare-apune.
Frumoas[ zestre d[ruie=te sfntul Niculae!
Zestre cu mini =i cu picioare.
Ei, ei, guri rele, =i voi a\i ame\it ]n bra\ele fl[c[ilor!
Zice\i mai bine Doamne fere=te...
O s[ v[ plac[...
Da nu ca Sult[nichii...
Pentru c[ inima cere, nu-=i pune fata poalele ]n cap.
Vijelia le ridic[.
Nu se ]ngroa=e gluma... Dac[ nu \i le ridici singuric[,
fetica mea.
+i \ipete, =i rs, =i fr[mntare.
Fusele dormea somnul m[tu=ii. Fetele fierbeau de un
279

neastmp[r cald =i puternic. Sudoarea curgea ]n crie pe

obrajii lor gra=i =i aprin=i. Unele-=i sumeser[ mnecile
chen[ruite ]n stacojiu =i azvrlir[ coadele pe spetele largi.
Altele-=i desf[cur[ snul pietros, care \ipa sub c[m[=ile ]ntinse.
Soba dogorea.
Feti=canele jinduiau farmecul fetelor mari. Nu ]ndr[zneau,
cu tot z[duful, s[ s-arate ]n bun[ voie: abia aveau ca dou[
mere cre\e=ti.
Zbenguiala ridica casa-n sus, iar Mitrana, ro=ie ca coaja
de rac, sosi cu dovleacul ]ntr-o tav[, spart ]n buc[\i mari =i
galbene. Aburii, gro=i =i dulcegi, se ]ncol[cea din tav[ pn[
la grinzi. Lelea Safta, l[sndu-i gura ap[, aunc[ marama pe
spate =i, de veselie, ]ncepu s[ cnte c-un glas prelung:
Pentr-un m[r de fat[ mare
Naiba alearg[ c[lare,
Pentr-o mur[ =-o r[sur[
De trei ori s[ =terg la gur[,
+i r[za=i cu r[z[=ie,
+i ciocoi cu c[ft[nie...

XII
Sult[nica nu mai b[ga nimic ]n gur[. Se topea pe picioare. }ng[lbenise, se uscase ca iasca =i-i scoteai vorba cu
cle=tele. Ochii ei, dr[g[la=i odinioar[, ]n fiece diminea\[ erau
ro=ii. Noaptea, cum sim\ea pe mama Stanca ]n=elat[ de
somn, plngea n[bu=it pn[ ce ploeapele ]i zgriau luminele.
Unde o apuca gndurile, acolo r[mnea, f[r[ a clipi, cu
minile ]n\epenite ca ni=te be\e. +i dup[ ce se ]ntuneca, pe
buzele ei, cr[pate =i acoperite cu pieli\e prlite, trecea cte
un surs trist =i plin de am[r[ciune.
Nu mai =tia de lume, nici de rug[ciunea obi=nuit[. Se
mi=c[ ca o vrtelni\[, f[r[ s[ =tie, f[r[ s[ vrea. Cnd umbla,
aluneca u=or, ca umbra ce ]nso\e=te pa=ii omului.
280

A=a se v[d, ]n codrii mu=celelor, mesteac[ni b[l[i, cu

frunzi=ul m[runt prin care tremur[ cerul vioriu, =i de-o dat[,
ca ar=i de var la r[d[cin[, se scutur[ de frunz[, se cojesc de
teaca lustruit[, se-ncovoaie, se usuc[ =i pier pe nesim\ite.
Sult[nica, de n-ar piept[na-o m[-sa, nu s-ar mai piept[na.
+i cnd mama Stanca ]i desf[=ur[ valurile de p[r, negru =i
des, pieptinele ]i scap[ din mn[ ca la o ciolac[, gtul nu-i
mai \ine capul f[r[ pic de carne =i, cu un glas ce abia se
aude, ]i zice: Spune maichii focul t[u...
Ce nu f[cuse b[trna?... Colindase, pe furi=, prin satele
dimprejur dup[ me=tere =i c[rtur[sese. Unei \ig[nci dase
trmb[ de nou[ c[me=i =pentru] ghicirea soartei pe stele,
pe bobi =i pe furtuni... Dar nici leturghiile, nici descntecele, nici vr[jile nu-i sc[p[ copila de ve=tejire.
Din zvon aflase c[ ai sc[pa ce \i-e drag dac[ te-ai da ]n
munca Ielelor. Nu c-a crezut, dar a ]ncercat.
}ntr-o noapte de mar\i, z[rind un cearc[n ]n jurul lunei,
s-a strecurat ca o n[luc[ pn[ la biseric[. Apoi s-a ]ntors sub
strea=ina casei. +i =-a pres[rat ]n cre=tet p[mnt din trei
morminte. A ad[stat toat[ noaptea, dar Ielele n-au venit. }n
alt[ zi a ]n=irat toate rug[ciunile, de la mo=i, de la str[mo=i,
pn[ a c[zut jos de ame\eal[.
Trecu Na=terea Domnului cu s[rb[torile mari, trecu
c=legiul =i cei patruzeci =i patru de mucenici. Vremea d[du
]n cald. Prim[vara mugur[ =i ]ncol\i podoaba plaiului. +i
nici-o ]nbunare l-alde mama Stanca.
}n diminea\a Floriilor, b[trna plec[ la biseric[, mnat[
spre loca=ul mntuirii d-o f[rma de n[dejde. Se dete cu
inima toat[ cnt[rilor =i evangheliei. La ie=ire, cteva muieri
din sat f[cur[ roat[ ]n jururl ei =i ]ncepu vorba despre cele
spuse ]n Duminica Floriilor.
Soarele =i un vntule\ zbiceau v[ile. Copii descul\i goneau veseli, ]ncin=i cu ramuri de salcie slujit[ de mo= popa.
B[trnele, p[=ia-p[=ia, \ineau drumul casei, mestecnd anafura sfin\it[.
Via\a se de=tepta. Mugurii cr[pau. Vr[biile, stoluri pe
moliftul din fa\a bisericii, ciripeau cearta lor obi=nuit[. +i
281

zori\i la trai de aerul c[ldicel, coco=ii s-auzeau cntnd s[-=i

rup[ beregata.
Mu=celele, acoperite d-o pojghi\[ verzurie, abureau un
fum ce s[-n[l\a alene, cl[tinat de adiere.
Jupneas[ Stanc[, gr[i T[lugianca a mare
ner[bd[toare d-a sfr=i cu cele sfinte se vorbe=te pn sat
c[ Sult[nica merge r[u cu s[n[tatea. Bat-o norocul de fat[,
prea e inimoas[! Iac[, n-are cuvnt s[ se p[p[deasc[. E
tn[r[, cur[\ic[, harnic[, ce mai vrea? Pentr-o dragoste nu=i r[pune cineva capul. Ce s[-i mai faci? C[ d-ta =tii, nu e ea
pentru ]ntia oar[. S-a ]ncrezut pe mn[ rea, da =i lui Dr[gan
n-o s[-i mearg[ strun[. Azi png[re=te pe una, mine p-alta,
pn[ =-o g[si st[pnul.
Mama Stanca, apucat[ ca de alte alea, f[r[ s[ deschiz[
gura, o rupse la picior, aruncnd mirul sfnt ]n noroi.
Pref[c[torii de vulpe b[trn[, ]ngn[ Voiculeasa, plec[
ca o vijelie, parc[ n-ar fi =tiut de patarama Sult[nichii.
|and[ra nu sare departe de bu=tean. A=a a ]ncurcat =i ea ]n
tinere\e pe Kivu, numai c[ fetei nu i-a fost d-a bun[.
Mama Stanca intr[ ]n cas[, trntind u=a de perete. Chipul
ei era ca mustul de bozii. Auzul ]i vjia ca scocul morei. La
]nchietura f[lcilor sim\ea dou[ ghiulele de plumb. Capul ]i
era greu. Picioarele-i ]nghe\aser[ pn[ la glezne... +i,
]nvrtind ochii ]n cap, arunc[ un fulger de privire asupra
Sult[nichii...
Ai pierdut tot... ai pierdut cinstea casei! Att ne mai
r[m[sese! strig[ Kivuleasa, =i c[zu mototol la p[mnt, bolborosind =i zvcnind din picioare.
Sult[nica ]ncepu s[ \ipe. Se plec[ asupra m[-sei, ce ]n
de=ert se-ncerca a mai vorbi. B[trna o apuc[ de gt. Tot...
tot... tot! mai izbuti s[ zic[... =-o s[rut[ cu focul cel din
urm[...
Satul ]ntreg ]i trecea pe dinaintea ochilor ei orbi =-o ar[ta
cu degetul. }n urechile-i surde auzi strigndu-i: Unde \i-e
fala?... Credeai c-o s[ \ie ct lumea bel=ugul f[r[ c[p[t[i?...
N-a fost curat[ starea d-odinioar[... S[r[cia te-a pedepsit o
jum[tate de via\[ =i necinstea te cotrope=te la moarte.
282

XIII
La trei duminici dup[ Sn-Petru, soarele poleia lumea ]n
aur cald =i tremur[tor. Z[pu=eala, ]n loc d-a da lenei
vie\uitoarele, le zorea, le fierbea ]ntr-o mi=care vesel[ de
s[rb[toare. Bel=ugul ]mpr[=tia cheful pretutindenea.
Porumbi=tile prim[v[ratice erau o podoab[. Iarba se strecura =i pe potecile b[t[torite. Ogr[zile de pruni =i mere se
]ndoiau sub greutatea pometului. Vrejurile de dovleci se
]ncol[ciser[ unul peste altul, acoperind gardurile cu foi \epoase =i mai late ca foile de lipan. Era un an ct cinci. S[turase
orice rvn[. C[ din vreme veche nu se pomenise atta prisos de bucate. Ai fi zis c[ fitece bob se ]nsutise.
}n fa\a Hanului Ro=u se ]ncinsese o hor[ stra=nic[, de
s[reau scntei de subt c[lcie. }n vrtejul jocului, salbele de
galbene ]mp[r[te=ti =i icosari turce=ti zorn[iau la gtul celor avute. Vlnecele, cu fluturi sclipitori, zburau cnd la
dreapta, cnd la stnga. Suratele, ]mpodobite cu floridomne=ti, rdeau izbind p[mntul dup[ hih[itul fl[c[ilor
pleto=i, rumeni de z[duf =i de snurile durdulii. Se ml[diau
rotund trupurile, drdind pe picoarele lor sprintene, parc[
naiba gdila ast[ tinerime plin[ de foc, =-o arunca ]n sus ca
p-o minge.
Trei \igani dou[ cobze =-o l[ut[ tr[geau m[run\ic[
craiului, ]n=irnd, din cnd ]n cnd, chiote ]ntocmite din
senin. L[utarul se pr[p[dea cu firea, trntind capul =i p-un
um[r, =i pe celalt, mai ales cnd z[rea ulcica, plin[ pn[-n
buze cu vin ro=u, sub\ire =i ]nspumat.
Fruntea horii era Dr[gan C[prarul. Cu mijlocul ]ncol[cit
]n bete, c-un mald[r de ciucuri pe =oldul drept, cu p[l[ria pe
ceaf[, =-ascundea mndria sub ni=te sprincene ]mbinate. Se
sim\ea ]n lauda lumei. Se r[sf[\a ]n attea priviri dr[g[stoase.
Femeile ]n vrst[ nu se mai s[turau privindu-=i
mndre\ele, ]ndrugnd mai una, mai alta, s[ le treac[ vremea, lipite p[mntului.
Numai biata Stanca se stinse a=a cum cu gndul n-ai fi
283

gndit... =opti mor[reasa. Odinioar[, cnd sosea ]n toiul

horei, amu\ea zarva...
Doamne fere=te, gr[i moa=a Safta, cu Sult[nica l[sat[
pe drumuri, n-a avut parte nici de parastasul de trei zile... +i
pe dasupra mai va parastase la nou[ zile, la trei =i =ase
s[pt[mni; la trei, la =ase, la nou[ luni: la anu, la anu =i
jum[tate, la doi ani, apoi la doi ani =i patru luni. Cine s[ i le
fac[? Astea-s capetele cre=tine=ti pentru mntuirea sufletului. +i cine poate, la =apte ani, scoate oasele din snul
p[mntului pentru sfnta molift[. Dup[ =apte ani omul e
curat, c[ e \[rn[. +i \[rna cu oasele binecuvntate se vor
]ntrupa ]n ziua d-apoi, mai curate ca lacrima, ]n fa\a tronului de lumin[ ve=nic[.
Iat[ la Dr[gan, zise mor[reasa, ce pro\[pit e! Da, =i
joac[, bat[-l pustia, parc-ar trage tighel! O s[ ne nunteasc[
satul cu fata primarului. Da nu ca z[rp[latecul de fi-meu: ]n
loc s[ puie =i el ochii pe vruna, d-o vreme ]ncoace umbl[
craun. S[rb[torile, cnd ]l cau\i, cu hrzobul ]n mn[. Pe
cine i-o fi c[=unat nu =tiu, c[ nu spune s[-l tai...
Las[, cuscr[, gr[i Dumitra, femeie de cinci copii, cu
ochii c[prui, ce-i juca la fitece cuvnt. {sta s[-\i fie necazul
[l mare, c[ n-ai mai vedea fir alb...
Brul r[p[ia pe-ntrecute, c[ fl[c[ii ceruser[ ceva b[rb[tesc.
Pu\ine fete-l ]nvrteau, da-l ]nvrteau s[ se duc[ pomena.
XIV
Pe pieptul mu=celului dintre Domne=ti =i Berivoie=ti,
Sult[nica suia, mnnd o vac[ b[laie c-un vi\el, ce s[ da pe
furi= la uger =i sc[pa, ]n mers, \\a rumen[ =i asudat[ de
lapte. Miercana mugea, ]ntorcnd capul cu ni=te ochi negri,
blnzi =i geno=i. B[trnul L[bu= ]=i urma st[pna cu credin\[.
Sult[nica, afundat[ pn[ la bru ]n fnea\[, mergea privind neclintit ]n dep[rtare. Slab[, galben[, cu pielea de pe
fa\[ a=a de sub\ire c[-i num[rai vinele alb[strui urzite ]n
curmezi=ul tmplelor. Ochii ei, mari din fire, p[reau mai pre284

lungi dect sprincenele, =i nu spuneau nici dragoste, nici

ur[, uitndu-se, f[r[ pic de credin\[, la cerul ]ntins ca un
z[branic nep[s[tor =i vioriu.
P[r[sind vatra p[rinteasc[, pustie de farmecile de odinioar[, tot i se ]nf[\i=a ca o minciun[ de=art[. Luase lumea ]n
cap, c[utnd drumul muntelui Pop[u, unde tat[l s[u ]=i \inuse la p[=une turmele de oi =i cirezile de vite mari.
Voia s[-=i piarz[ urma =i s[-=i adoarm[ inima ostenit[.
Fnul, de leandr[, de m[rg[rint[, de trifoi cu vl[stare
]nvoalte, de m[z[riche vrtojit[, se mi=ca ]n valuri u=oare,
ca o pnz[ ]nbrebenat[ cu flori. Scnteioarele se ridicau cu
vrful ro=u. Dr[gaica stufoas[ r[spndea, pripit[ de soare,
un miros ca floarea de tei. Lumn[relele, drepte =i b[\oase,
]ntreceau fnul =i stau de streaje, din pas ]n pas, cu flori
galbene =i b[tute p-acela=i picior.
Arii de fe\e s[ ]mpreunau ]n toat[ ]ntinderea plaiului,
desf[=urat ]n colnice =i v[i, ]nchis, ]n dep[rtare, de ]n[l\imi
]ncovoiate ca ni=te brie verzi.
Peste toat[ aceast[ mndre\e plutea cte un vultur,
alunecnd ]n largi rotocoale pe aripele ]ntinse ale c[ror sfrcuri abia se mi=cau din vreme ]n vreme.
Sult[nica ajunse ]n vrful mu=celului... Privi lung la turla
bisericii din sat... +i pieri la vale, ]necat[ ]n fnea\a ce cobora...
Miercana mugi, =i mugetul ei se pierdu, ca un glas de
jale, ]n adncimea v[ilor.

285

CUPRINS

REFERIN|E CRITICE
Apus de soare este o capodoper[ a dramaturgiei poetice =i oratorice
=i nu mai pu\in o dram[ de observa\ie a tipicului, singura din literatura
noastr[ ]n care toate aceste aspecte se unesc armonic.
GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii romne de la origini
pn[ ]n prezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1986, p. 374.
}n cele mai multe din nuvelele sale, chiar ]n acele de tip realist,
Delavrancea se reprezint[ pe sine, nareaz[ ]mprejur[ri de-ale sale sau
]ncarneaz[ conflicte suflete=ti proprii. Fondul inspira\iei sale romne,
deci liric, de=i mijloacele sunt adeseori acele ale analizei =i ale observa\iei
obiective. Chiar cnd i se ]ntmpl[ s[ pun[ ]n picioare o figur[ cu totul
deosebit[ de sine, el o face din punctul de vedere al valorific[rilor
personale. }n Sult[nica, ]n Zobie, ]n Milogul participarea ]nduio=at[ a
scriitorului la soarta eroilor s[i creeaz[ atmosfera liric[ a nara\iunii. }n
Domnul Vucea meschin[ria abuziv[ a institutorului de alt[ dat[ este
resim\it[ din unghiul propriei copil[ii care a avut s[ sufere de pe urma
ei. Peste o singur[ dat[ Delavrancea a ie=it din sine ]nsu=i, construindu=i povestirea din date exclusiv obiective, f[r[ amestecul materialelor
furnizate de sentimentul =i aprecierea sa. }n acel moment Delavrancea
=i-a scris capodopera: nuvela Hagi-Tudose. Caracterul eroului este
construit din dialogul personagiilor care au de a face cu ei sau din
vorbele =i faptele sale. De la Alexandru L[pu=neanul al lui C. Negruzzi
nimeni nu mai aplicase cu aceea=i consecven\[ norma impersonalit[\ii.
Dar, spre deosebire de Negruzzi =i ]n acord cu noua estetic[ realist[,
Delavrancea ]=i vede personagiile ]n atitudini individualizate, pe care le
descrie cu minu\ie... Totu=i pictura lucrurilor nu cade ]n minu\ie
balzacian[. Omul =i conflictele lui domin[ cu hot[rre ]n Hagi-Tudose,
care ]n 1903, data cnd povestirea apare ]n volum, reprezint[ f[r[
]ndoial[ punctul cel mai ]naintat al noului realism romnesc.
TUDOR VIANU, Arta prozatorilor romni, Editura pentru
literatur[, Bucure=ti, 1966, vol. I, p.
Urm[ri\i... personajele din schi\ele lui Delavrancea. Nu sunt ele
att de vii, att de clar fixate, ]nct vi se imprim[ ]n minte pentru totdeauna? +i nu este oare acesta scopul pe care ]l urm[re=te orice artist?
286

Iat[ Sult[nica, ]n simplitatea ei naiv[, cu mndria ei cast[, c[znd la

cea dinti adiere a iubirii. Urm[ri\i-o pn[ ]n momentul cnd, palid[ ca
o stafie =i sprijinit[ pe-o ramur[ de alun, urc[ pieptul muscelului,
p[r[sindu-=i vatra norocului =i a nenorocirii. }n jurul ei tabloul att
de melancolic, aerul att de deprimant, ca dup[ o ]nmormntare
s[vr=it[ undeva departe, ]n adncul unei v[i... +i totu=i figura ei real[
o muribund[ cu ochii frn\i, aruncnd ultima privire spre satul din
urma ei.
Tot att de reali sunt acei bursiari =i studen\i universitari,
reprezentan\i ai unei genera\ii lipsite de voin\[ =i de energia faptelor.
Pe ace=tia autorii ]i studiaz[, ]i disec[ a=a-zicnd anatomice=te, nu ]ns[
pentru a-i expune vederii publice, ci totdeauna comp[timindu-i =i tratndu-i cu o oarecare iubire... El ]=i deplnge eroii cnd se coboar[ ]n sufletul lor sau simte un dezgust pentru ]mprejur[rile ce i-au creat. Pe ici,
pe colo ]i ]mbrac[ ]n haina umorului, ca pe naivul din Irinel, pe domnul
Vucea, tipul dasc[lului unei epoci disp[rute de curnd, sau pe HagiTudose, fenomenul de zgrcenie. E mai om cu oamenii, =i de aceea nu e
nimic fals, ci totul sim\it ]n personagiile lui, totul adev[rat.
ILARIE CHENDI, Pagini de critic[, Editura pentru Literatur[,
Bucure=ti, 1969, p. 142143.
Viforul nu e drama lui +tef[ni\[, e drama lui Luca Arbore, lovit de
fatalitate sub ]nf[=urarea unui domn nebun =i crud, ca un criminal din
na=tere. Arbore trebuia s[ fie eroul piesei, din plin, de la ]nceput la
sfr=it, el trebuie chiar s[ dea numele acestei drame. +tef[ni\[ nu este
erou, nu intereseaz[ dect incidental, ca un exemplar patologic.
Delavrancea n-a f[cut asta =i toat[ lucrarea se resimte. Au fost suficiente dou[ scene, numai dou[ scene care s[ ne ]nf[\i=eze tragedia
m[re\ei figuri de boier, pentru ca piesa s[ ajung[ totu=i la a =aptezecea
reprezenta\ie.
CAMIL PETRESCU, Opinii =i atitudini, Editura pentru Literatur[,
Bucure=ti, 1962, p. 307.
Capodopera lui Delavrancea este... trilogia dramatic[ pe teme din
istoria Moldovei, alc[tuit[ din Apus de soare (1909), Viforul (1909) =i

287

Luceaf[rul (1910). Cum problemele istorice reale, specifice principatelor romne ]n perioada lor medieval[ de ]nflorire sunt aici tratate, pe de
o parte, ]n stricta actualitate politic[ de odinioar[ =i, pe de alt[ parte, cu
patosul caracteristic oric[rei evoc[ri premonitorii a trecutului, aceast[
oper[ literar[ poate fi socotit[ drept rodul de aur al ]ndeletnicirii oratorice a scriitorului, ]n cadrul voca\iei sale de om politic. Ideile conservatoare ale lui Delavrancea =i-au asigurat astfel un orizont confortabil ]n
istoria considerat[ cu venera\ie. Sfr=itul epocii de integrare european[ a domniei lui Carol I era vrednic de o atare legitimare na\ional[, de
o atare pecete autohton[.
ION NEGOI|ESCU, Istoria literaturii romne, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1991, p. 133.
De=i nu a avut o ]nclina\ie structural[ spre dramaturgie, totu=i
Delavrancea a izbutit s[ creeze cteva piese de teatru care =i-au p[strat
valabilitatea ]n confruntarea cu timpul, intrnd definitiv ]n repertoriul
na\ional. Acestea sunt, evident, primele dou[ p[r\i ale trilogiei istorice,
Apus de soare =i Viforul =i, ]ntr-o bun[ m[sur[, comedia Hagi-Tudose.
Meritul esen\ial al lui Delavrancea, ca dramaturg, se afl[ ]n domeniul
dramei istorice, ]n primul rnd ]n Apus de soare. Prin aceast[ pies[
Delavrancea a introdus un element nou ]n drama istoriei na\ionale,
inaugurnd caracterele dramatice monumentale =i, totodat[, ca modalitate estetic[, poemul dramatic. Voca\ia sa romantic[ l-a condus c[tre
realizarea unei coordonate fundamentale a dramei romne=ti, =i anume
proiec\ia istoriei pe eternul uman. Aceast[ proiec\ie =i mai ales eternul
uman pe care se proiecteaz[ datele istoriei nu sunt ]ns[ abstracte,
aspa\iale =i atemporale, ci au un profund specific na\ional, ]ntrupeaz[
realit[\i proprii, caracteristice poporului romn.
TEODOR VRGOLICI, Barbu Delavrancea, dramaturgul, ]n
cartea: Delavrancea, Apus de soare, Editura Minerva, Bucure=ti, 1971,
p. XXVII.

288