Folosirea flash-ului ca lumina de umplere

Flashul ne da posibilitatea ca pe linga iluminarea in conditii de lumina slaba, sa il folosim ca o

lumina suplimentara in timpul zilei. De multe ori avem ocazia sa fotografiem subiecte in contrejour [contra lumina, cu soarele in spate], si in majoritatea cazurilor subiectele apar pe film prea
intunecate ca sa putem obtine detalii in subiect.
O metoda folosita deobicei pentru a "lumina" subiectul in aceste cazuri, este supraexpunerea,
sau expunerea pentru portiunile din umbra, ceea ce inevitabil duce la o supraexpunere in fundal,
unde lumina este cu cel putin 1-2 trepte de expunere mai mare. Flashul poate sa elimine aceasta
supraexpunere, rezultand o imagine balansata atit in fundal cat si in subiect.
Principiul de baza care trebuie inteles este ca expunerea cu flash pentru compensare este de
fapt o dubla expunere simultana. O expunere este corecta pentru lumina ambienta, a doua
expunere fiind data de lumina flashului. Daca expunerea pentru ambient este data de relatia
viteza de obturare + diafragma, expunerea data de flash este controlata de puterea flashului,
durata luminii data de flash, daca este cu autoexpunere ori manual, si in final de distanta fata de
subiect ori de deschiderea de diafragma folosita. Viteza de obturare nu are influenta asupra
acestui mod de iluminare, atita timp cit este cea indicata pentru sincronizarea cu flashul.
Atentie trebuie acordata mai ales in natura, deoarece puterea declarata a flashului este mult mai
mica decit intr-un studio ori un spatiu inchis. Numerele directoare [puterea] ale flashului sunt mai
mult indicatoare specifice date de fabricanti, si nu exista o standardizare in acest sens. Pe linga
acest aspect, majoritatea flashurilor destinate amatorilor sunt supralicitate la capitolul putere, in
mod obisnuit, numarul ghid asociat fiind cu cel putin 1/2-1 trepte de expunere supraapreciat.
In spatiu deschis, neexistind obiecte care sa reflecte lumina flashului inspre subiect, puterea
acestuia trebuie mai departe reconsiderata negativ. O formula matematica nu exista, si de aceea
fiecare utilizator trebuie sa testeze flashul din dotare in aceste conditii.
Multe dintre aparatele moderne si flashurile avansate au posibilitati de calcul automat a luminii de
umplere data de flash, dar pentru a avea control deplin asupra imaginii finale, o combinatie de
flash TTL [masurare a luminii data de flash direct de pe suprafata filmului] si un aparat cu
masurare interioara, vor da imagini optime.
Iata un exemplu numeric de folosire a luminii de umplere cu flash [expunere manuala]:
1. determina expunerea pentru lumina ambienta: presupunem ca ne gasim in aer liber, soare,
peisaj, cu un subiect asezat cu spatele la soare. Lumina ambienta de da o expunere corecta de
1/250 la F16.
2. determina cata lumina este necesara pentru a obtine un balans de iluminare intre fata
subiectului si fundal: o lumina prea puternica de flash va da o supraexpunere a subiectului fata de
fundal si o imagine artificiala; o lumina prea slaba de umplere, nu va fi suficienta pentru a obtine
detalii in figura.
3. viteza de declansare a obturatorului trebuie sa fie egala sau mai mica decit cea de sincronizare
a flashului [in acest caz X=1/250, ori X=1/60, etc.].
4. calculul pentru lumina de flash: presupunand ca subiectul se afla la o distanta de 2m, folosind
nr. ghid al flashului [NG=32 de ex.] si diafragma necesara pentru fundal [F16], rezulta ca distanta
de 2m este optima pentru o iluminare corecta a subiectului cu lumina de flash. Dar, nu uitati de
faptul ca NG este mai mic in spatiu liber! Aici, cum spuneam mai sus, nu exista o formula de
calcul, dar se poate pleca in testari de la o compensare de +1, +2 diafragme.
5. compensind aceasta scadere de randament a luminii de flash, rezulta ca diafragma necesara
pentru a obtine o expunere normala pe subiect creste la F8-F11. Daca nu dorim sa
supraexpunem fundalul, va trebui sa corectam corespunzator viteza de obturare, in acest caz la
1/1000. Dar in acest caz, flashul nu se va mai sincroniza corect cu aparatul! Ce facem???
6. o solutie ar fi sa montam flashul mai aproape de subiect pentru a mentine expunerea corecta

pentru fundal si viteza de sincronizare pentru flash, ceea ce presupune un mod de conectie la
aparat pentru sincronizare. Greu de realizat in natura si fara dispozitive ori cablu suplimentar si
probabil un suport separat pentru flash.
7. solutia cea mai simpla este insa sa nu facem modificari de acest gen: o lumina de flash corecta
pe subiect, la randamentul maxim posibil, va rezulta intr-o imagine totusi artificiala, lumina de
flash fiind prea evidenta in spatiul ambient. De obicei se prefera ca subiectul sa fie subexpus cu
1/2-1 trepte de expunere fata de fundal, deci pentru ca fundalul si lumina de flash sa fie
balansate, ajustam expunerea la 1/250 si F11. Aceasta combinatie va rezulta intr-o subexpunere
de <1 diafragma pentru lumina de flash, si o supraexpunere de 1 diafragma pentru fundal, ceea
ce se poate mari pe hirtie fara a da mari probleme. Daca se doreste o expunere mai exacta, se
poate jongla cuplul viteza - diafragma ori distanta flash - subiect.
In final, aceasta tehnica de expunere va da imagini mult mai detaliate in umbre decat s-ar putea
obtine folosind supraexpunerea ori diversele automatisme de expunere. Cu putina
experimentare, fiecare poate sa o foloseasca odata stiind randamentul flashului din dotare in
spatiu deschis.
Ara Ghemigian