Heparina

Stan Roxana
Grupa 3, an 3

Generalitati
Biopolimer
Biopolimeri sunt constituenii de baz ai organismelor vii si stau la baza
activitatii vitale a acestora .Sunt n principalpolizaharide(de ex. celuloz,
amidon, glicogen) i proteine(de ex. gluten, colagen, enzyme).

Glucozaminoglicanii
(GAG)
Definitie
Glucozaminoglicanii sau mucopolizaharidele sunt heteropolizaharide care contin
doua sau mai multe tipuri de monozaharide.
Heteropolizaharidesunt formate din monozaharide diferite.

Heteropolizaharidele
n dependen de structura catenelor heteropolizaharidele se mpart
n 7 tipuri principale.
Acidul hialuronic
Condroitin-4-sulfat
Condroitin-6-sulfat
Dermatansulfatul
Heparina
Heparansulfatul

keratansulfatul

Conin verigi
dizaharidice
alternative
asemntore

Acidul Dglucuronic i Nacetil Dglucozamina

Aminozaharuri
sulfatate i
acidul Dglucuronic sau
L-iduronic
n loc de acizi uronici
conine D-galactoza

Structura si proprietati
Mucopolizaharidele sunt polizaharide de structura care intra in
consistenta tesutului conjunctiv. Au structura liniara continand
100-1000 unitati repetitive. Sunt formate din unitati repetitive
dizaharidice din care una este intotdeauna o ozamina
(glucozamina sau galactozamina) iar cealalta un acid uronic
( exceptie-keratan-sulfatul), acid glucuronic sau acid iduronic.

Moleculele pot sa contina grupe sulfat legate esteric la oxigen

sau la azot ce impreuna cu gruparile (COOH) confera caracterul
puternic electronegativ al GAG

Acizii D-glucuronic si epimerul la C5 -iduronic

sunt izomeri.

GAG sunt substane puternic hidratate, cu sarcina negativa pronunata. Se

gasesc n substana intercelular sub form conjugat cu proteinele.
Prin comprimarea unei solutii de GAG, apa este "stoarsa" in exterior, iar GAG
ocupa un volum mai mic.
La decompresiune, GAG revin la volumul initial (hidratat) ca urmare a fortei
de respingere dintre sarcinile negative.

Heparina
Istoric
Heparina nefractionata a fost descoperita in 1916, de catre Jai McLean,
insa abia dupa 20 de ani a fost introdusa in practica medicala, atunci
cand Abildgaard a demonstrat ca, pentru actiunea anticoagulanta,
heparina are nevoie de cofactorul plasmatic antitrombina III (AT III)
(1968). Rosenberg si Lindahl au fost cei care au descris mecanismul
complet de actiune, in anii 70.

 Heparina este un complex de mucopolizaharide

anionic care se extrage din plamanul de bovine sau
din mucoasa intestinala porcina si care este utilizat in
afectiuni sangvine, avand proprietati anticoagulante.
Stiati ca...din 45kg de plamani se poate izola
aproximativ 1 g de heparina?
Anticoagulantele sunt substante care impiedica sau
incetinesc coagularea sangelui, mentinandu-i
fluiditatea. Sunt folosite in tratamentul profilactic si
curativ al unor afectiuni tromboembolice si in infarctul
miocardic.

 Structura chimica

 Mecanism de actiune
Heparina impiedica cresterea trombilor deja formati si permite mecanismelor
fiziologice ale organismului sa distruga cheagul. Are efect anticoagulant si
antitrombotic rapid, de durata relativ scurta. Efectul anticoagulant se exercita
prin inhibitia directa a trombinei prin fixarea pe un receptor specific al AT III
(pentazaharid).
In urma studiilor efectuate, s-a constatat ca heparina are si un efect de tip
fibrinolitic, dar si antiinflamator, cu cresterea perfuziei sanguine la nivel tisular
si prevenirea edemelor. Astfel se explica si efectul analgezic precum si
favorizarea vindecarii in urma unor traumatisme minore sau tromboflebite
superficiale.

Heparina este contraindicata atunci cand pacientul este subiect al unor hemoragii (boala
de coagulare) sau daca este alergic la heparina. Asocierea cu alte medicamente care au,
de asemenea, efecte anticoagulante (aspirina,antiinflamatoare, antivitamina K) este
contraindicata.

Farmacocinetica
Fiind inactiva pe cale orala (degradata de sucul gastric), heparina se
administreaza pe cale intravenoasa, subcutanata sau sub forma de
aplicatie topica. Dupa administrarea intravenoasa si subcutanata,
heparina se distribuie in tot sistemul vascular, volumul sau de
distributie fiind aproximativ egal cu volumul plasmatic al pacientului.
Heparina nu traverseaza bariera placentara, putand fi utilizata de
femeile insarcinate.
Este metabolizata in ficat si numai 20% din doza administrata se
elimina sub forma neschimbata pe cale urinara.

Bibliografie:
1.

http://www.jbc.org/cgi/reprint/254/14/6252.pdf

2.

https://ro.wikipedia.org

3.

http://www.sfatulmedicului.ro