Sunteți pe pagina 1din 33

ANATOMIA SISTEMULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv cuprinde totalitatea organelor in care se realizeaza digestia alimentelor si


absorbtia nutrimentelor, in tubul digestiv au loc prelucrarea mecanica, fizica si chimica a alimentelor,
absorbtia lor si eliminarea resturilor nedigerate.
Aparatul digestiv alcatuit din
Glandele anexe contribuie prin secretiile lor la procesele de digestie.

1. Tubul digestiv
Structura tubului digestiv este unitara, prezentand in toata lungimea sa patru tunici
Tunicile tubului digestiv.

TUNICI

mucoasa

TIP DE TESUT

LOCALIZARE

epiteliu pavimentos pluristra- cavitatea bucala, faringe esofag


tificat necheratinizat
epiteliu cilindric unistratificat
in restul tubului digestiv

submucoasa tesut conjunctiv lax

in tot tubul digestiv

musculara

cavitatea bucala, faringe si 1/3 superioara a esofagului

tesut muscular striat

tesut muscular neted, cu doua in restul tubului digestiv, cu urmatoarele particularitati:


straturi: intern (fibre circulare) si
extern ( fibre longitudinale)
a)la stomac 3 straturi: in plus unul cu fibre oblice
b)la colon, stratul extern formeaza 2-3 benzi (tenii);
c)intre segmentele tubului digestiv exista sfinctere.

externa
tesut conjunctiv dens
adventicea
in restul tubului digestiv,

Tubul digestiv este alcatiut din

Cavitatea bucala -Anatomia

faringe, esofag si portiunea terminala a rectului


acoperit de peritoneu

prezinta:

anterior orificiul bucal marginit de cele doua buze


lateral, obrajii superior, bolta palatina, iar la interior, arcadele dentare si limba
Intre obraji si arcadele dentare exista vestibulul bucal.

Pe arcade sunt asezati in alveole dintii.


La om se disting doua tipuri de dentitie:

dentitia de lapte, intre 6 luni si 7 ani, formata din 20 de dinti,


dentitia definitiva, ce apare intre 7 si 20 de ani, formata din 32 de dinti (incisivi, canini,
premolari si molari).
Formula dentara la adult este:

I 2 ; C 1 ; PM 2 ; M 3 ;
2

Inervatia dintilor este asigurata de trigemen (V).


Limba este un organ musculos, acoperit de mucoasa, cu rol in sensibilitatea gustativa, masticatie,
deglutitie si vorbire, inervata motor de nervul hipoglos (XII).

Faringele este un organ musculo-membranos in care are loc incrucisarea caii digestive cu calea respiratorie. Are 3 etaje:
Comunica

superior cu cavitatea bucala, cu fosele nazale si cu trompa lui Eustachio,


inferior, cu laringele si cu esofagul.
Calea alimentelor spre laringe in timpul deglutitiei este blocata de epiglota.
Rol in deglutitie, timpul faringian

Esofagul, de circa 25 cm lungime la adult, asigura trecerea bolului alimentar din faringe in stomac.
Rol in deglutitie- timpul esofagian
Stomacul
Anatomia

Portiunea dilatata a tubului digestiv, are forma literei J'.


Localizare in abdomen, superior,loja gastrica, la stanga ficatului
Prezinta trei portiuni: fundul, corpul (portiunea verticala) si portiunea orizontala, formata din
antrul si canalul piloric.

Comunica
Superior cu esofagul
Inferior cu duodenul
In mucoasa se afla glande gastrice a caror secretie este sucul gastric.
Pliurile mucoasei devin paralele la nivelul canalului piloric
Inervatia este asigurata de
fibre simpatice din plexul celiac,
fibre parasimpatice provenite din nervii vagi, precum si de cele doua plexuri vegetative- submucos Meissner, mienteric Auerbach- aflate in peretii stomacului.

Structura stomacului: 1. esofag; 2. cardia;


3. corpul stomacului;
4. curbura mica;
5. duoden;
6. fundul stomacului;
7. tunica seroasa;
8. musculatura longitudinala;
9. musculatura circulara;
10. musculatura oblica;
11. curbura mare;
12. pliuri ale mucoasei;
13. antrul piloric;
14. pilor.

Intestinul subtire este segmentul cel mai important al tubului digestiv.


Are o lungime de circa 6 m la adult si prezinta doua portiuni:
a) duodenul, portiune fixa de circa 25 cm lungime, in care se deschid canalele pancreatice si
canalul coledoc;
b) intestinul liber, portiune mobila, care formeaza anse impartite intr-un
orizontal (jejunul) si un grup inferior situat vertical (ileonul).

grup superior

situat

Mucoasa prezinta cute (valvule conivente), care maresc suprafata de absorbtie si vilozitati
intestinale microscopice in forma de deget de manusa
Inervatia intestinului subtire se realizeaza prin fibre vegetative din plexurile celiac si mezenteric
superior, precum si din plexurile intrinseci.

Intestinul
gros, lung
digestiva secundara.

de circa 1,70m,

are

importanta functie

motorie si o functie

Formeaza in cavitatea abdominala cadrul colic divizat in: cecum cu apendicele; colonul si
rectul
Trecerea continutului intestinului subtire in intestinul gros se face prin valvula ileocecala.

Cadrul colic

Orificiul anal este prevazut cu doua sfinctere: intern neted, involuntar

2. Glandele anexe ale tubului digestiv


A. Glandele salivare
in cavitatea bucala se deschid canalele a trei perechi de glande salivare acinoase : sublinguale,
submandibulare si parotide, care produc saliva.
Inervatia motorie parasimpatica a acestora este realizata de nervii cranieni VII si IX.

B.Ficatul, Este cea mai mare glanda exocrina, circa


in unghiul superior drept al cavitatii abdominale (loja hepatica).
Prezinta

fata superioara,
se disting 2 lobi (stang si drept),
fata inferioara

cu 4 lobi (stang, drept, patrat, caudat) si hilul hepatic.

1500

g,

asezata sub

diafragma,

Functiile principale ale ficatului.

A. Functia exocrina secretia bilei

B. Functiile metabolice
sinteza de aminoacizi si proteine plasmatice;
mentinerea constanta a glicemiei;
sinteza fosfolipidelor si a colesterolului; cetogeneza
- catabolismul acizilor grasi
C. Alte functii
depozitare de glicogen, lipide, fier, sange
functie antitoxica
functie termoreglatoare
functie hematopoietica in perioada fetala
reglarea volumului de sange circulant
inactivarea excesului de hormoni
in coagulare si hemostaza

Structura ficatului. Ficatul este format dintr-o stroma conjunctiva si un parenchim hepatic.
Stroma cuprinde un invelis extern de unde pornesc septuri conjunctive care delimiteaza in
parenchim lobuli hepatici, formatiuni piramidale cu 56 laturi.
Lobulul hepatic reprezinta unitatea anatomica si functionala a ficatului.
Este alcatuit din
-

cordoane radiare de celule hepatice (hepatocite),


capilare sangvine
canalicule biliare dispuse in jurul unei vene centrolobulare
vena centrolobulara

Bila este produsul de secretie continua a hepatocitelor.

Ea se varsa in canaliculele biliare, care formeaza in final doua


canale hepatice, drept si stang.

Ele se unesc in canalul hepatic comun.


In perioadele interdigestive, bila ajunge prin canalul cistic la vezica biliara, unde se concentreaza si
se imbogateste cu mucus.
Evacuarea ei se face intermitent, in timpul meselor, prin canalul cistic si apoi prin canalul coledoc, care
se deschide in duoden impreuna cu canalul principal pancreatic la nivelul sfincterului Oddi

Segment in lobul hepatic:


1. cordoane de celule hepatice ;
2. capilare sinusoide;
3. canalicule biliare;
4. canal biliar interlobular;
5. ramura a venei 6. ramura a arterei hepatice;
7. vena centrolobulara

Vascularizatia ficatului
Ficatul are o vascularizatie dubla.
Vascularizatia nutritiva este reprezentata de artera hepatica si ramurile ei, pana la nivelul lobulilor
hepatici.
Vascularizatia functionala este realizata de catre sistemul port- hepatic format din

vena porta, care incepe prin capilare la nivelul tubului diges tiv si se termina prin capilare
la nivelul lobulilor hepatici.
Acest sistem aduce sange incarcat cu substante nutritive rezultate in urma absorbtiei
intestinale.Sangele provine de la intestin, pancreas si splina

Inervatia ficatului se realizeaza prin plexul hepatic, desprins din plexul celiac (simpatic) si pe cale
vagala X (parasimpatic).
Cai biliare
intrahepatice
extrahepatice
C. Pancreasul

Forma alungita, asezat inapoia stomacului,


Este o glanda mixta de tip acinos, denumita si glanda salivara abdominala'.
Acinii sai secreta sucul pancreatic (secretia exocrina) care se varsa in duoden prin 2
canale : canalul principal Wirsung, canalul secundar ( accesor) Santorini.
Intre acinii glandulari se afla insulele Langerhans care secreta hormonii insulina si
glucagon.
Inervatia este vegetativa,
simpatica
parasimpatica

Digestia- fiziologie
Alimentele sunt un amestec eterogen de substante organice si anorganice, care asigura in
organism cresterea, reinnoirea si repararea tesuturilor.

Dupa origine, alimentele sunt de natura animala (carnea, laptele, ouale etc),
vegetala (cerealele, legumele, fructele) si minerala (saruri, apa).
Dupa compozitia lor chimica, alimentele se clasifica in: alimente de natura proteica,
glucidica, lipidica, vitamine, saruri minerale, apa.

Majoritatea substantelor alimentare au o structura chimica complexa, diferita de cea a


constituentilor organismului.
Ele sufera in organism o serie de transformari mecanice, fizice si chimice.
Totalitatea acestor transformari constituie digestia.

proteine

proteolitice

aminoacizi

glucide complexe polizaharide

glicolitice

glucide simple, monozaharide

lipide

lipolitice

acizi grasi si glicerol

Odata absorbite, substantele organice cu molecule simple ( nutrimentele)


indeplinesc in organism rol
plastic (in special proteinele),
energetic (mai ales glucidele si lipidele)
functional (enzime, pigmenti, hormoni).
Sediul digestiei este tubul digestiv. Digestia alimentelor este un proces unitar, care incepe in cavitatea
bucala si se termina in intestin. Pentru a putea fi absorbite prin mucoasa intestinala, alimentele sufera in
tubul digestiv transformari mecanice, fizice si chimice.
Tubul digestiv asigura aportul continuu de apa, electrolii i substane nutritive necesare
organismului, prin:
-

deplasarea alimentelor;
secreia sucurilor digestive i digestia alimentelor;
absorbia produilor de digestie, a apei i a electroliilor.

I.Digestia bucal
Activitatea motorie a cavitii bucale const din masticaie i din timpul bucal al deglutiiei.
Masticaia
Alimentele sunt transformate in particule mici si moi
Masticaia este un act reflex involuntar, care se poate desfura i sub control voluntar. Reflexul
masticator este coordonat de centri nervoi din trunchiul cerebral.
Rolurile masticaiei:
1. fragmentarea alimentelor, facilitnd deglutiia i creterea suprafeei de contact dintre alimente
i enzimele digestive;
2. formare, lubrifierea i nmuierea bolului alimentar;
3. asigur contactul cu receptorii gustativi i eliberarea substanelor odorante care vor stimula
receptorii olfactivi, iniiind secreia gastric.
Reglarea masticatiei

Secreia safivara
Activitatea secretorie a cavitii bucale se datoreaz glandelor salivare.
Compoziia salivei
Zilnic, se secret 800-1500 ml_ de saliv care conin
-

99,5% ap
0,5% reziduu uscat;

acesta este alctuit din substane anorganice (0,2 %) i substane organice (0,3%).
Principalii electrolii din saliv sunt: Na+, K+, CI-, HC03-, HPO-, Mg2+, Ca2+, a cror concentraie, cu
excepia K+, este mai mic dect n plasma sangvin.
Principalele substane organice sunt: amilaza salivar, mucina, lizozimul.
Funciile salivei.

Protecia mucoasei bucale

rcirea alimentelor fierbini, diluarea


eventualului HCI sau a bilei care ar regurgita
n cavitatea bucal, ndeprtarea unor
bacterii;

Digestiv:

saliva incepe procesul de digestie al


amidonului, alfa amilaza produce digestia
chimic a amidonului preparat care este
hidrolizat n trepte pn la stadiul de
maltoza. Aceast enzima va fi inactivat de
pH-ul intragastric sczut

nlesnete masticaia, lubrifiaza alimentele,

uurnd deglutiia;

umecteaza mucoasa bucal

Excreia unor substane

favorizeaza vorbirea.

endogene -uree, creatinina acid uric


exogene - metale grele sau ageni patogeni

bactericid prin lizozim.

Elaborarea senzaiei gustative

Reglarea echilibrului hidroelectrolitic

prin dizolvarea substanelor cu gust


specific pe suprafaa receptiv a
analizatorului gustativ.

Ca urmare a transformrilor din cavitatea bucal, alimentele sunt omogenizate, imbibate cu


mucus i formeaz bolul alimentar.
Reglarea secretiei salivare
mecanisme nervoase reflexe,necondiionate i condiionate
Receptorii gustativi sunt stimulai de contactul cu alimente i de natura lor chimic .
Cile aferente sunt reprezentate de fibrele senzative ale nervilor VII, IX, i X.
Centrii parasimpatici se afl n bulb i i n punte (nucleii salivatori ).
Centrii simpatici se afl n primele dou segmente medulare toracice.
Cile eferente sunt reprezentate de fibrele nervilor cranieni VII (pentru glandele submandibulare i
sublinguale ) i IX (pentru glandele parotide).
Pavlov a studiat declanarea reflexelor salivare condiionate pe baza unor stimuli iniial indifereni
(vizuali ,auditiv etc.)

Reglarea umoral este de cea mai mic importan.

Este cunoscut diminuarea secreiei salivare sub aciunea hormonului antidiuretic hipofizar
Deglutitia
Reprezinta totalitatea activittilor motorii ce asigur transportul bolului alimentar din cavitatea bucal n
stomac.
Este un act reflex ce se desfsoar n trei timpi : bucal (voluntar) , faringian,esofagian
Timpul bucal (voluntar). n momentul n care alimentele sunt gata pentru a fi nghitite,
ele sunt n mod voluntar mpinse n faringe De acum ncolo, procesul deglutitiei devine n
ntregime, sau aproape, un act automat si, n mod obisnuit nu mai poate fi oprit.
Timpul faringian.
La intrarea bolului alimentar n faringe sunt stimulate ariile receptoare de la acest nivel.

Impulsurile de la acest nivel ajung la trunchiul cerebral si initiaz o serie de contractii faringiene
musculare automate,
Centrii deglutitiei inhiba specific centrii respiratori
Aceste efecte previn ptrunderea alimentelor n trahee, ntreg procesul dureaz 1 - 2 secunde.

Timpul esofagian.

Esofagul are, n principal, rolul de a transporta alimentele din faringe n stomac, iar miscrile lui
sunt organizate specific n vederea acestei functii. n mod normal, esofagul prezint dou tipuri de
miscri peristaltice:
peristaltism primar si peristaltism secundar.
Peristaltismul primar este declansat de deglutitie si ncepe cnd alimentele trec din
faringe n esofag;
este coordonat vagal- X

Peristaltismul secundar se datoreaz prezentei alimentelor n esofag si continu


pn cnd alimentele sunt propulsate n stomac;

este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului.

Relaxarea receptiv a stomacului.

Pe msur ce unda peristaltic se deplaseaz spre stomac, o und de relaxare, transmis


prin neuroni mienterici inhibitori, precede contractia.
ntreg stomacul si, ntr-o msur mai mic, chiar si duodenul se relaxeaz cnd aceast
und ajunge la nivelul esofagului inferior,

pregtind astfel cavittile respective pentru primirea alimentelor .


Sfincterul esofagian inferior (gastro-esofagian)

La captul terminal al esofagului, pe o portiune de 2-5 cm deasupra jonctiunii cu


stomacul, musculatura circular esofagian este ngrosat, functionnd ca un sfincter.
Acest sfincter prezint o contractie tonic si este relaxat prin relaxarea receptiv.

Contractia acestui sfincter contribuie la prevenirea unui reflux gastro-esofagian


Reglarea degluritiei

II.Digestia gastric
In stomac, alimentele sufer consecina activitilor motorii i secretorii ale acestuia, care produc
transformarea bolului alimentar intr-o past omogen numita chim gastric.
Motilitatea gastric
Activitatea motorie a stomacului (motilitatea gastric) realizeaza:
-

stocarea alimentelor ca urmare a relaxrii receptive;


amestecul alimentelor cu secreiile gastrice;

evacuarea coninutului gastric n duoden,

.contractii de foame, de amestec, de evacuare

Retropulsia.
-

Cuprinde micrile de du-te-vino ale chimului, determinate de propulsia puternic a


coninutului gastric ctre sfincterul piloric nchis.
Are rol important In amestecul alimentelor cu secreiile gastrice.

Peristaltismul
-

Contraciile peristaltice, iniiate la grania dintre fundul i corpul gastric, se


deplaseaza caudal, determinnd propulsia alimentelor ctre pilor.
Fora contraciilor peristaltice este controlata de acetilcolina i de gastrina

Activitatea secretorie a stomacului


Secreiile gastrice continu procesele digestive ncepute n cavitatea bucal;
Sucul gastric
-

cantitatea secretata zilnic este de aproximativ 2L


este un lichid incolor cu pH-ul acid cuprins ntre 1 i 2,5 la aduli.
Conine
- 99% apa
- 1% reziduu uscat, din care

0,6% substane anorganice HCl, cloruri, fosfati


0,4% organice enzimele i mucina

Celulele secretorii gastrice se afl la nivelul glandelor gastrice, situate in mucoasa gastrica. Exista
doua tipuri de glande gastrice.
a. Glande oxintice localizate la nivelul fundului i corpului gastric.
Secreta HCI, factor intrinsec (glicoproteina necesar pentru absorbia ileala
a vitaminei B12) pepsinogen i mucus.
b.Glande pilorice localizate n regiunile antrala i pilorica. Conin
celule G (care elibereaz in sange gastrina- hormon) i celule mucoase
-secreta mucus
A. Substanele anorganice . HCl, cloruri, fosfati
Prezena acidului clorhidric este caracteristic sucului gastric. n condiii bazale, secreia sa
variaz intre 1 i 5mEq/ora HCI liber sau combinat cu proteine.
HCI este necesar pentru

digestia proteinelor, asigurarea unui pH optim pentru aciunea pepsinei,

activarea pepsinogenului,
reducerea Fe3+ la Fe2+, mai uor absorbabil,
impiedicarea proliferrii intragastrice a unor bacterii patogene- rol bactericid

Secretia de HCl
-

stimulata de : acetilcolina, secretina i gastrina.


inhibata de somatostatina, eliberata din neuroni ai sistemului nervos enteric.

Secretia de suc gastric


-

stimulata de histamina ,insulina si alcool


inhiba de nicotina , adrenalina, glucagon , enterogastron

B. Principalele substane organice din secreiile gastrice sunt: enzimele i mucina.


In sucul gastric se afla enzime proteolitice si lipolitice
Lipsesc enzimele glicolitice ( amilolitice)
1.Enzimele proteolitice
Secreia de pepsinogen. Pepsina, forma activa a pepsinogenului, este o enzima proteolitica,
activa n mediu acid (pH optim 1,8-3,5), care iniiaz procesul de digestie a proteinelor.
Pepsinogenul este activat de contactul cu HCI sau cu pepsina anterior formata.
Pepsina scindeaz proteinele care vor fi transformate n aminoacizi.
Labfermentul este secretat numai la sugar. Rolul su este de a coagula laptele, pregatindu-l
pentru digestia ulterioara. Sub aciunea lui i n prezena Ca2+, cazeinogenul solubil se
transform n para- cazeinat de calciu, insolubil.
Gelatinaza hidrolizeaza gelatina.
2.Enzime lipolitice
Lipaza gastric este o enzima lipolitica cu activitate slaba, hidroliznd numai lipidele ingerate
sub forma de emulsie, pe care le separa n acizi grai i glicerol.
Mucusul este o glicoproteina secretat de celulele mucoase, cu rol n protecia mucoasei
gastrice, att mecanic, ct i chimic, faa de aciunea autodigestiv a HCI i a pepsinei.

La nivel gastric are loc absorbia unor substane, precum cele foarte solubile n lipide,
etanol, apa i, n cantiti extrem de mici, sodiu, potasiu, glucoza i aminoacizi.

Secreia gastric prezint trei faze : cefalic, gastric i intestinal .

Faza cefalic se declaneaz nainte de a ajunge alimentele n stomac, prin mecanisme


nervoase necondiionate i condiionate, asigurnd secreia ,,de ateptare ,,

Faza gastric este declanat prin mecanisme nervoase vagale i umorale (secreia de
gastrina ) la ptrunderea alimentelor n stomac.

Faza intestinal ,cu mecanism predominant umoral, ncepe odat cu ptrunderea


chimului gastric n duoden

Ea const n

stimularea secreiei gastrice de ctre gastrina duodenal

inhibarea acesteia de ctre enterogastron.

Mecanismele neuro- umorale asigur adaptarea permanent a secreiei gastrice la cantitatea i


calitatea alimentelor ingerate.
Centrii bulbari ai secreiei gastrice sunt subordonai centrilor hipotalamici i corticali, integrnd
asfel funcia secretorie a stomacului n activitatea general a organismului.
III. Digestia la nivelul intestinului subire
In intestinul subtire actioneaza 3 sucuri digestive: bila, sucul pancreatic, sucul intestinal
In intestinul subtire se finalizeaza digestia cu eliberarea nutrimentelor. Tot in intestinul subtire are
loc absorbtia a peste 90% din nutrimente. Restul se absorb in stomac si colon
Intestinul subtire are functiile motorie, secretorie si de absorbtie
1.Activitatea motorie la nivelul intestinului subire
Micrile de la nivelul intestinului subire sunt contracii:
pendulare

de amestec, contracii propulsive,

Contraciile de amestec (contraciile segmentare) fragmenteaz chimul de 8-12 ori pe minut,


in felul acesta determinnd

amestecarea progresiv a particulelor alimentare solide cu secreiile din intestinul subire.

Micrile de propulsie. Chimul este propulsat la acest nivel de undele peristaltice, care apar
in orice parte a intestinului subire, i se deplaseaz in direcie anal cu o vitez de 0,52cm/secund,
Miscarile se deplaseaza
-

mult mai rapid in intestinul proximal


mai lent in intestinul terminal.

Timpul necesar chimului pentru a trece de la pilor pn la valva ileocecala este de 3-5 ore

2.Activitatea secretorie a intestinului subtire


Secretiile intestinului subtire contin

Mucus secretat de glandele Brunner din duoden si de celule speciale din


epiteliul intestinal si criptele Lieberkhun- rol in protectia mucoasei intestinale
impotriva agresiunii HCl
Enzimele intestinale asociate cu microvilii celulelor epiteliale intestinale

Enzimele nu sunt secretate in lumenul intestinal- peptidaze, lipaza, dizaharidaze


Enzimele isi exercita rolurile in timpul absorbtiei intestinale
-

H2O si electroliti, secretati de celulele epiteliale intestinale

Secreia pancreatic Sucul pancreatic actioneaza in intestinal subtire


Pancreasul conine 3 tipuri de celule: celule endocrine, exocrine i ductale.

Celulele exocrine, organizate in acini, produc 4 tipuri de enzime digestive: peptidaze,

lipaze, amilaze (care sunt rspunztoare de digestia proteinelor, respectiv a lipidelor,


glucidelor) si nucleaze (care sunt rspunztoare de digestia acizilor nucleici)
Celulele ductale secreta zilnic 1200-1500 ml de suc pancreatic care conine o cantitate
mare de HCO3 ( ion bicarbonic)

Compoziia secreiei pancreatice:


1. Electroliti:
- Na+ i K+ se gsesc in aceeai concentraie ca i n plasm:
- HCO3 se gsete in cantitate mult mai mare.
Secreia de HC03 este asigurata de celulele ductale si are rolul de a neutraliza pH-ul
in intestinul superior
2. Enzime trei tipuri majore: amilaze, lipaze si proteaze.

Alfa

amilaza pancreatic se secret n forma sa activ; ea hidrolizeaz glicogen,

amidon i alte glucide, cu excepia celulozei, pn la stadiul de dizaharide;


Lipaze (lipaza, colesterol-lipaza, fosfolipaza), secretate n forma lor activ; enzimele care

hidrolizeaza esteri insolubili in ap necesit prezena srurilor biliare;


Proteaze : carbopeptidaze, elastaza, tripsina si chimotripsina

Tripsina i chimotripsina se secret n forma lor inactiv (tripsinogen i chimotripsinogen).

Tripsinogenul este transformat in tripsina de enterokinaza (enzima secretata de

mucoasa duodenala) sau de tripsina anterior format (autocataliza).


Chimotripsinogenul este transformat n forma lui activ de ctre tripsina;

inhibitorul tripsinei este secretat de aceleai celule i n acelai timp cu proenzimele, protejnd
pancreasul de autodigestie.
Reglarea secretiei pancreatice:
Mecanismul umoral este predominant, secretia este stimulate de hormonii secretina si
pancreozimina

Mecanismul nervos SNV, este secundar ; parasimpaticul +, simpaticul


Secretia este realizata in 3 faze: cefalica, gastrica, intestinala

Secretia biliara
Bila nu contine enzime

Bila este necesar pentru digestia i absorbia lipi delor i pentru excreia unor substane

insolubile n ap, cum sunt colesterolul i bilirubina.


Este format de ctre hepatocite i celulele ductale, care mrginesc ductele biliare, n

cantitate de 250-1100 mL/zi.


Este secretat continuu i depozitat n vezica biliar n timpul perioadelor interdigestive.

Se elibereaz n duoden n timpul perioadelor digestive numai dup ce chimul a declanat secreia
de colecistokinina, care produce relaxarea sfincterului Oddi i contracia vezicii biliare.
Compoziia bilei
1. Acizii biliari sunt sintetizai n hepatocite din colesterol prin combinarea cu anumii
aminoacizi i cu Na+, rezultnd srurile biliare secretate activ n canaliculele biliare; deoarece ele
nu sunt liposolubile, rmn n intestin pn ajung la nivelul ileonului, unde se reabsorb activ.
2. Pigmenii biliari: bilirubina i biliverdina sunt metabolii ai hemoglobinei care, ajuni n
hepatocite, sunt excretai biliar i confer bilei culoarea sa galbena, coloreaza materiile fecale
3. Lecitina. 4. Colesterol. 5. Electrolii.

Circuitul enterohepatic.
Este recircularea celei mai mari pri a srurilor biliare din intestinul subire, prin vena port,
napoi la ficat
Srurile biliare au 2 roluri importante:
1. de emulsionare a lipidelor din alimente, a cror tensiune superficial o reduc, permind
fragmentarea lor i facilitnd aciunea lipazei pancreatice;
2. ajut la absorbia din tractul intestinal a acizilor grai, monogliceridelor, colesterolului i a
altor lipide, (vitamine liposolubile A,D,E,K) prin formarea cu acestea a unor micelii complexe
numite chilomicroni.
In lipsa srurilor biliare n intestin, se pierd prin materiile fecale 40% din lipidele ingerate.
Srurile biliare mai au i rolul de a stimula motilitatea intestinal precum i rol bacteriostatic.

Evacuarea bilei este consecina

contraciei musculaturii veziculare,


n paralel cu relaxarea sfincterului Oddi,
Evacuarea bilei este realizat prin mecanisme nervoase i umorale.

Mecanismul nervos este realizat de SNV

stimularea vagala,parasimpatic care determin contracia musculaturii veziculare

i relaxarea sfincteriana,
stimularea simpatic are efecte antagonice.

Mecanismul umoral const n secreia de colecistokinina, hormon eliberat din celulele


mucoasei duodenale ca rspuns, n principal, la ptrunderea n duoden a produilor digestiei
lipidelor.
Aciunea enzimelor digestive pn la produi absorbabili care se numesc nutriEnzimele coninute de sucurile digestive descompun unele substane din componena alimentelor
urmtorul tabel.
Segmentul
tubului digestiv

Enzima

Substratul
asupra
cruia acioneaz

Produsul rezultat

Cavitatea bucal

amilaza salivar
(ptialina)

amidon preparat

maltoz

Stomac

pepsina

labfermentul

(la sugari)

Intestinul subire

proteine (20-30%
din totalul celor
ingerate)

aminoacizi,
peptide

cazeinogenul
solubil din

paracazeinat de
calciu

lapte (n prezenta
Ca2)

insolubil (coagulat)

lipaza gastric

lipidele
emulsionate

acizi grai i
glicerol

gelatinaza

gelatina

gelatin
hidrolizat

tripsina i
chimptripsina

proteinele
nedigerate n

tripeptide,
dipeptide i

sucul pancreatic

stomac i peptide

aminoacizi

Carbopeptidaze

peptide

aminoacizi

Elastaza

proteine fibroase

proteine fibroase
hidrolizate

amilaza

amidonul

dizaharide

lipaza.
fosfolipaza i
colesterol-lipaza,
n prezena
srurilor biliare

lipidele

acizi grai i
glicerol

lipide

lipide emulsionate

peptidaze

tri- i dipeptide

aminoacizi

lipaza

lipide emulsionate

acizi grai i
glicerol

dizaharidaze:

dizaharide

monozaharide:

- maltaza

- maltoza

glucoza

- izomaltaza

- izomaltoza

- glucoza

- zaharaza

zaharoza

glucoza i
fructoza

- lactaza

- lactoza

Carbopeptidaze
bila (nu conine
enzime)
sucul intestinal

- glucoza i
galactoz

Absortia intestinala (intestin subtire)


Definete procesul prin care are loc trecerea prin mucoasa digestiva a produilor rezultai in urma
digestiei ctre snge i limf

Absorbia este favorizat la nivelul intestinului subire deoarece:

exista o suprafa mare de contact, datorit structurii specifice a mucoasei intestinului


subire;

distana pe care moleculele o au de strbtut este mic, grosimea peretelui fiind minim
la acest nivel;

reeaua vascular de la nivelul vilozitilor este foarte bogat, iar, printr-un mecanism
reflex, cantitatea de snge de la acest nivel poate crete n timpul perioadelor de digestie;

micrile contractile ale vilozitilor nlesnesc tranzitul substanelor absorbite.

a. Glucidele
Aportul de glucide este de 250-800 g/zi, reprezentnd 50-60% din diet.
Cele 3 glucide majore ale dietei sunt
-

dizaharidele sucroza i lactoza,


polizaharidul amidon.

Celuloza, un alt polizaharid vegetal, prezent n diet n cantiti mari, nu poate fi digerat, deoarece
n tractul gastrointestinal uman nu exist enzime specifice.
Produii finali ai digestiei glucidelor sunt glucoza, galactoza, fructoza ( hexoze)

glucoza i galactoza- se absorb printr-un mecanism comun, un sistem de transport activ

Na-dependent,
fructoza, care se absoarbe prin difuziune facilitat ( pasiv)

Dup ce au fost absorbite n enterocite,


monozaharidele sunt transportate prin membrana bazo-laterala a acestora prin difuziune facilitat;
apoi, difuzeaz din interstiiul intestinal n capilarele din vilozitile intestinale ajungand in sangevena porta

b. Proteinele
Dieta proteica zilnica necesara unui adult este de 0,5-0,7 g/kg corp.
Pentru a fi absorbite, proteinele trebuie transformate in oligopeptide i aminoacizi.
Mecanisme de absorbie
S-au identificat mai multe sisteme de transport activ Na-dependente pentru absorbia tripeptidelor,
dipeptidelor i aminoacizilor.
Practic, toata cantitatea de proteine din intestin este absorbita;

orice proteina care apare in scaun provine din detritusuri celulare sau din bacteriile din
colon.

c. Lipidele
Aportul zilnic de lipide variaz intre 25 i 160g.
Inainte de a fi digerate, lipidele trebuie emulsionate (transformate in picaturi cu diametrul sub un
micron) de ctre srurile biliare i lecitin.
Spre deosebire de glucide i de proteine,
lipidele se absorb din tractul gastrointestinal prin difuziune pasiv. Lipidele ajung in limfa Pentru
a putea fi absorbite, ele trebuie sa fie hidrosolubile, fapt ce se realizeaz n prezena srurilor
biliare,
Trigliceridele, fosfolipidele i colesterolul se combin cu proteinele din epiteliul celulelor
intestinale, constituind chilomicronii,
Chilomicronii trec n chiliferul central (capilar limfatic) din central vilozitatii intestinale
In timp ce aminoacizii i monozaharidele ajung prin vena porta la ficat lipidele trec in circulaia
limfatica.Absorbtia lipidelor se face in prima parte a intestinului subtire, sub 3 forme
-

pinocitoza pentru mici picaturi de grasimi nedigerate;


prin difuziune, pasiv, pentru glicerol, care este hidrosolubil.
prin complexe de micelii hidrosolubile

d. Apa i electroliii
Apa: in intestinul subire, apa se absoarbe pasiv, izoosmotic, ca urmare a gradientului osmotic
creat prin absorbia elecroliilor i a substanelor nutritive.
NaCl absorbia sodiului se face printr-un proces activ. Clorul urmeaz pasiv sodiul.
e. Vitaminele i mineralele
1.

Vitaminele liposolubile (A. D, K. E) intr n alctuirea miceliilor i se absorb impreuna cu


celelalte lipide n intestinul proximal.Se gasesc in chilomicroni si ajung in limfa.

2.

Vitaminele hidrosolubile ( C, complex B) se absorb prin transport facilitat (pasiv) sau prin
sistem de transport activ Na-dependent, proximal, n intestinul subire. Ajung in sange

3.

Calciul se absoarbe cu ajutorul unui transportor legat de membrana celular i activat de


vitamina D.

4.

Fierul se absoarbe n jejun i ileon. Fe2+ se absoarbe mai uor dect Fe3+. Vitamina C
stimuleaz absorbia sa.

Intestinului gros- fiziologie

Absorbia i secreia
Rolurile principale ale colonului sunt

absorbia apei i a electroliilor (jumatatea proximala)

depozitarea materiilor fecale pana la eliminarea lor (jumtatea distala).

Datorit acestor roluri, micrile de la nivelul colonului sunt lente.


1.Micrile de amestec haustraiile sunt realizate prin contracii combinate ale
musculaturii circulare i longitudinale colice care determina proiecia n afar a zonelor
nestimulate ale peretelui colic, sub forma unor saci denumii haustre.
Acestea se deplaseaza lent, in direcie anal, in timpul perioadei lor de contracie.
n felul acesta, coninutul colic este progresiv mpins spre colonul sigmoid.
Din cei 1500mL de chim, doar 80-200 mL se pierd prin fecale.
2.Micrile propulsive micrile in mas. Propulsia rezulta n principal prin:
1.contracii haustrale n direcie anal
2. micri n mas.
Aceste micri apar de obicei de cteva ori pe zi;
Cele mai numeroase dureaza aproximativ 15 minute, in prima or de la micul dejun, i reprezint
un tip de peristaltism modificat
Absorbia i secreia la nivelul colonului

Apa. Colonul nu poate absorbi mai mult de 2-3L/zi.

Sodiul Na, i clorul Cl

Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului i clorului care nu au fost absorbite in intestinul
subire.

Potasiul K este secretat de ctre colon.

Aceste procese sunt controlate de ctre aldosteron.


-

La nivelul intestinului gros se desfasoara activitati secretorii, motorii si de absorbtie. In


urma acestora, chilul intestinal lichid este transformat in materii fecale solide, de
consistenta moale (excremente).
Aici au loc si procese de fermentatie si putrefactie datorate florei bacteriene intestinale,
nepatogene, dar nu se desfasoara procese de digestie chimica.

Activitatea secretorie. Se rezuma la producerea de mucus, cu rol in formarea si progresia


materiilor fecale de-a lungul colonului.
Absorbtia. La nivelul intestinului gros se absorb apa si saruri minerale. Se mai pot absorbi unele
vitamine (grupul B, vitamina K) si unele medicamente.
Procesul de fermentatie.
-

Are loc in prima parte a intestinului gros, datorita florei bacteriene aerobe, formata in
principal din bacili coli si lactici, care actioneaza asupra glucidelor nedigerabile
(celuloza), scindandu-le pana la monozaharide si apoi pana la acid lactic.
Aceasta flora de fermentatie sintetizeaza si unele vitamine ndispensabile din complexul
B si vitamina K.

Procesul de putrefactie.
-

Se desfasoara in partea a doua a colonului transvers si in colonul sigmoid,


prin actiunea florei bacteriene anaerobe asupra compusilor proteici nedigerati, sub
control cortical, determinand decarboxilarea si dezaminarea acestora.
Rezulta amoniac, care se absoarbe in sange si este dus la ficat, unde este neutralizat
sub forma de uree.
Mai rezulta amine (putresceina, cadaverina) si substante toxice (indol, scatol, crezoli,
hidrogen sulfurat etc), care dau mirosul caracteristic materiilor fecale.

Materiile fecale rezultate in urma acestor procese contin circa 90% resturi alimentare si 10% mucus,
epitelii descuamate, leucocite, corpuri ale bacteriilor de fermentatie si putrefactie.
Din 1000 ml de chil intestinal se formeaza zilnic circa 150 g de materii fecale.
Defecatia
-

Reprezinta procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin.


Defecatia este un act reflex controlat voluntar. La defecatie participa musculatura tubului
digestiv si alte grupe de muschi striati aflati sub control cortical.

Unele miscari in masa propulseaza fecalele in rect , initiind dorinta de defecatie.


Ulterior se produce contractia musculaturii netede a colonului distal si a rectului
propulsand fecalele in canalul anal. Urmeaza relaxarea sfincterelor anale intern si extern.

Reglarea defecaiei
Centrii defecaiei se afl n mduva lombo sacrat.
-

Ptrunderea materiilor fecale n rect determin excitarea mecanoreceptorilor de la acest nivel,


care trimit stimuli la centrii medulari i la cortex ,anunnd necesitatea defecaiei
Comanda de evacuare se transmite prin nervii pelvici la sfincterul anal intern, determinnd
relaxarea acestuia .
Dac defecaia este posibil, scoara celebral comand, prin nervii ruinoi, relaxarea
sfincterului anal extern, deci evacuarea materiilor fecale.
Dac defecaia nu poate avea loc ,are loc contracia voluntar a sfincterului extern, reinerea
materiilor fecale n rect i rentoarcerea lor n colonul sigmoid, urmate de contracia sfincterului
anal intern pe cale simpatic

Evaluare

ENZIME PROTEOLITICE

ENZIME GLICOLITICE

ENZIME LIPOLITICE