Romnia i-a negociat cu grij condiiile pentru intrarea n rzboi de partea

Aliailor. Astfel, Bucuretiul cerea recunoaterea drepturilor Romniei asupra

teritoriului Transilvaniei, care fusese ncorporat n Regatul Ungariei n 1867,
(Vedei i: Istoria Transilvaniei ).
Aliaii au acceptat condiiile romnilor n vara anului 1916. Dac Romnia s-ar fi
alturat efortului aliat de rzboi mai devreme n acel an, mai nainte de
declanarea Ofensivei Brusilov, era foarte posibil ca ruii s fi reuit s obin o
mare victorie. Anumii istorici militari apreciaz c Rusia a ntrziat aprobarea
cererilor Romniei, deoarece se temea c va fi pus n discuie i situaia
teritoriului smuls din trupul Moldovei n 1812, Basarabia.Istoricul militar britanic
John Keegan afirm c, mai nainte de intrarea n rzboi a Romniei, Aliaii
czuser de acord n secret s nu-i onoreze dup rzboi angajamentele cu
privire la expansiunea teritorial romneasc.
Guvernul romn a semnat un tratat cu Aliaii pe 17 august 1916, dup care a
declarat rzboi Puterilor Centrale pe 27 august acelai an. Armata romn era
destul de mare 500.000 de militari, organizai n 23 divizii. Din pcate, armata
era ncadrat cu puini ofieri profesioniti, era slab pregtit, iar dotarea era
insuficient. eful Statului Major German, generalul Erich von Falkenhayn, a
apreciat n mod corect c Romnia este atras de o alian cu Antanta i a fcut
planuri pentru atragerea rii de partea Putrerilor Centrale.
In cei 2 ani de neutralitate(1914-1916), Romania se afla sub presiunea celor doua
tabere beligerante care au facut numeroase demersuri la Bucuresti, fie pentru
atragerea Romaniei in razboi, fie pentru mentinerea ei in starea de neutralitate.
Daca la inceput Puterile Centrale au reclamat imperios alaturarea Romaniei de
partea lor , pe parcurs,in fata unei opinii publice tot mai doritoare de o interventie
militara alaturi de Antanta in vederea eliberarii teritoriilor romanesti de sub
dominatie austro-ungara, Germania si Austro-Ungaria s-au pronuntat pentru o
neutralitate definitiva.
Puterile Antantei au considerat la inceput neutralitatea ca o solutie avantajoasa
pentru ele dar o data cu prelungire razboiului constientizand interesele majore
ale Romaniei privind intregirea sa, a militat pentru atragerea ai in razboi
impotriva Puterilor Centrale.
Pe parcursul neutralitatii, presedintele Consiliului de ministrii, Ion I. C. Bratianu
care si-a asumat cu o responsabilitate deosebita, conducerea politicii externe
romanesti, a initiat si a condus tratativele de angajare a Romaniei in razboi numai
cu si alatur de Antanta. El a amanat intrarea Romaniei in razboi timp de doi ani,
urmand sa asigure pentru Romania conditii optime din punc de vedere politic si
militar.