Sunteți pe pagina 1din 32

Sateliti de

comunicat
ie

Hampau Bogdan
443A

Tranulea Cristian
443A
Zabava Dragos
443A

Sumar
1. Introducere *
2. Sisteme de comunicatii mobile
functiune **

prin sateliti in

INMARSAT, QUALCOMM, NASDA, IRIDIUM, GLOBALSTAR, SKYBRIDGE

3. Tipuri de comunicatii ***


4. Dinamica sistemelor de satelitior***
5. Orbitele satelitilor .Tipuri de orbite.
vizibilitate *
5.1 Orbita geostationara *
5.2 Orbite non-geostationare *

Arii

5.2.1 Orbite de joasa altitudine


5.2.2 Orbite de medie altitudine
5.2.2Orbite eliptice foarte alungite

6. Analiza sistemelor de sateliti globali de tip LEO,


MEO, si GEO in prezenta interferentelor **
7. Masuratori de performanta geometrica **
8. Dimensiunile zonelor de deservire *
9. Conectivitate. Comparatie intre tehnologiile de
telecomunicatii***

de

9.2 Conectivitate punct cu punct


9.3 Conectivitate punct cu multipunct
9.4 Conectivitate multipunct cu punct
9.5Conectivitate multipunct cu multipunct

10. Modelarea antenelor multipunct **


11. Concluzii ***
Principalele avantaje

12. Bibliografie

Impartirea pe membrii echipei:


*-Tranulea Cristian
**-Zabava Dragos
***-Hampau Bogdan

Introducere
Primul satelit artificial a fost Sputnik 1, lansat de Uniunea Sovietica
in 1957. De atunci au mai fost pusi pe orbita mii de sateliti.
Operationali sunt doar cateva sute de sateliti acestia au scopuri in
comunicare, observare, navigare si meteorologie. Telstar a fost
primul satelit de comunicatie apartinand companiei AT&Tsi lansat
de NASA in 1962. [1]
Satelitii de comunicatii se utilizeaza pentru a transmite date si voce
la mare distanta , precum si pentru a difuza semnale de televiziune.
Pentru telecomunicatiile la mare distanta, o concurenta serioasa o
reprezinta cablurile cu fibre optice. Un cablu cu fibre optice poate
asigura transmisiuni de date si de voce mult mai ieftin, de mult mai
buna calitate si mai fiabil decat o pot face canalele prin satelit.
Totusi, pentru telecomunicatiile mobile, ca si pentru cele in zone
izolate, sistemele fara fir, in special cele realizate cu ajutorul
satelitilor, isi mentin intact interesul.
Orice satelit activ are urmatoarele componente de baza[2]:
Panouri solare, care capteaza energia solara pentru a fi transformata
in energie electrica (care ajunge cel mult la ordinul miilor de watti).
Baterii, pentru situatiile in care Pamantul se afla intre satelit si Soare,
provocand o eclipsa.
Sistem de propulsie.
Sistemul de receptie-emisie, format din:
receptor si antena de receptie (de regula, parabolica)
convertoare, amplificatori, filtre, procesoare
emitator si antena de emitere (de regula, parabolica)

Sisteme de comunicatii mobile in functiune

Diverse tari au siteme proprii de sateliti de telecomnunicatii.


Pentru importanta lor, ne vom referi in principal la retelele
internationale de sateliti de telecomunicatii.
In 1964, a fost stabilita organizatia internationala
INTELSAT( International Telecommunications Satellite Organization)
in scopul de a furniza servicii fixe intre natiuni cu ajutorul satelitiilor.
Primul sateltit INTELSAT a fost pus in serviciul comercial in 1965.
Prima generatie de retele de comunicatii mobile cu ajutorul
satelitiilor incepe in 1982 cu INMARSAT ( de la International
MARitime Telecomunications SATellite organization). Aceasta este un
sistem de sateliti GEO ce utilizeaza banda L (1,5 +1,6 GHz) pentru a
furniza mai ales diverse servicii nave;lor aflate in croaziera pe mari si
oceane.
Alte sisteme din prima generatie de comunicatii mobile prin
satelit sunt : QUALCOMM, inaugurat in 1989 si care deserveste
America de Nord, ALCATEL QUALCOMM care a inceput sa functioneze
in 1991 pentru Europa si sistemul japonez NASDA, operational in
1987.
Generatia a doua a aparut in 1995, avand ca obiectiv
reducerea gabaritului si a greutatii terminalelor mobile. Toate aceste
sisteme sunt GEO.

Pentru a se ajunge la terminalele mobile mici si usoare,


compatibile cu cele utilizate in sistemele terestre celulare, trebuie
utilizati satelitii pe orbite joase (LEO). Aceste sisteme sunt de doua
categorii: mici si mari.
Sistemele zise Little-LEO (adica, LEO mici)utilizeaza sateliti
de gabarit redus si de mica greutate pentru aplicatii de joasa viteza
sub 1kbit/s.
Sistemele zise Big-LEO (adica , LEO mari) include servicii de
voce, date, facsimil. Spectrele de frecvente alocate sunt
1610+1626,5 MHz pentru legaturile spre sateliti si de 2483,5+2500
MHz pentru legaturile de la sateliti.
Un astfel de sistem este IRIDIUM, conceput si realizat de
Motorola, compus din 66 de sateliti plasati la 785 Km pe sase plane
orbitale polare. Ei utilizeaza accesul multiplu cu diviziune in timp
(TDMA). Initial, se intentiona ca IRIDIUM sa aiba 77 de sateliti dispusi
in sapte plane, sistemul inspirandu-se din atomul de iridiu care are
77 de electroni ce se rotesc in jurul nucleului. IRIDIUM a fost totusi
realizat cu numai 66 de sateliti plasati in sase plane, cu 11 sateliti pe
un plan. Cei 11 sateliti din fiecare plan se afla pe o orbita polara,
fiind egal distantati la 360/11=32,7. Cele sae plane se intersecteaza
in cei doi poli ai Pamantului si sunt separate prin aprozimativ 180/6=
30, distanta nefiind uniforma. Privite de sus la Polul Nord, cele sase
plane seamana cu 12 spite ale unei roti. La o altitudine de 785 Km,
perioada orbitei este de cica doua ore.
Geometria sistemului este astfel gandita incat fiecare punct de
pe suprafata Pamantului vede intotdeauna cel putin un satelit pe cer
la peste 10 deasupra orizontului. Atunci cand un satelit apune, un
altul rasare un nou satelit se iveste pe cer la aprozimativ fiecare
zece minute.
Fiecare satelit lasa pe Pamant o amprenta circulara avand
diametrul ceva mai mare de 3226 km. Fiecare amprenta este
partitionata in 37 de celule, fiecare celula avand un diametru ceva
mai mare de 645 km.
IRIDIUM utilizeaza banda 1, in gama 390 MHz= 1,55 GHz,
pentru comunicatiile de suprafata. Se aplica modulatia digitala cu
patru faze QPSK cu mai multe frecvente purtatoare. Fiecare

frecventa purtatoare este impartita in 150 de canale multiplexate in


timp pe celula.La viteza de transmisiune de 2400 biti/s si utilizand
compresia vocii, fiecare canal asigura comunicatii vocale de calitate
acceptabila. Fiecare satelit poate comunica atat cu telefoane cat si
cu alti satelti vecini. Pentru comunicatiile intre sateliti , IRIDIUM
utilizeaza banda K, in gama 33-36 GHz . Fiecare sateltit se
interconecteaza cu mazimum doua statii de sol si cu sase sateliti
invecinati cei din fata si din spate de pe acelasi plan si cei doi din
fiecare plan adiacent .
Din cate stim, sistemul de sateliti de telecomunicatii IRIDIUM a
fost vandut de Motorola Armatei SUA.
Un alt sistem este GLOBALSTAR, realizat de Loral Quakcomm
Satellite Services.Acesta utilizeaza accesul multiplu cu diviziune in
cod (CDMA).
Alte sisteme ce pot fi mentionate sunt ODYSSEY promovat de
TRW. SKYBRIDGE al lui Alcatel si TELEDESICS al unui consortiu
incluzand Microsoft si Motorola. Acesta din urma a fost conceput ca
un Internet pe cer, realizat sub forma unei constelatii cu sute de
sateliti LEO.
O alternativa interesanta la utilizarea satelitilor de
telecomunicatii este inlocuirea acestora cu asa zisele platforme de
inalta altitudine , care nu sunt altceva decat baloane speciale
ancorate . Avantajele unei astfel de solutii tehnice sunt evidente: se
elimina pretul lansarii satelitilor, semnalul parcurge un traseu mult
mai scurt, ceea ce reduce atenuarea si intarzierea de propagare,
interventiile in caz de defectare sunt considerabil mai simplu de
operat.

Tipuri de comunicatii
Comunicatiile mobile cu sateliti se pot imparti in doua categorii dupa
cum sunt necesare cu statii fixe de sol sau fara .
In sistemele din prima categorie, satelitii au legatura cu statii
de sol fixe; statiile mobile sunt in legatura cu statiile fixe de sol exact
ca in sitemele celulare. Satelitul serveste drept releu de transmisie.

In sistemele din a doua categorie, terminalul mobil poate


comunica direct cu satelitul din reteaua de sateliti care acopera zona
in care se afla mobilul. Terminalul mobil, la tehnologia actuala, este
relativ voluminos, fiind construit in forma unei valize mici. Antena
trebuie indreptata spre satelit cu ajutorul unei busole.
Comunicatiile spatiale au inceput cu sateliti activi (SCORE,
1958), incluzand untransponder alimentat de la baterii chimice. Putin
mai tarziu s-au incercat si comunicatii cusateliti pasivi, simpli
reflectori de UEM (ECHO I 1960, ECHO II 1964), constand din
baloanemetalizate; procedeul nu a dat rezultate bune (puteri mari la
emisie, semnale receptionateslabe, deformari ale sferei, corodarea
metalizarii, ...). Ca urmare, in prezent se folosesc numai sateliti activi
cu echipamentele alimentate de la baterii solare.
Din alt punct de vedere, satelitii pentru radiocomunicatii pot fi
cu transmisie in timp real sau cu memorie.
Satelitii cu lucru in timp real functioneaza cat timp sunt in
vizibilitatea ambelor statii de sol, ceea ceintroduce restrictii privind
altitudinea de amplasare fig. 1.6. Statiile de sol fiind cu pozitii
determinate (SS-1, SS-2), numai satelitii de pe orbita O3 pot
functionain timp real, fiind observabili simultan de ambele statiiin
timpul deplasarii pe arcul FG. Pentru continuitatealegaturii, pe orbita
trebuie sa se afle mai multi sateliti,astfel ca la iesirea din vizibilitate
a unuia (S1 in G),urmatorul sa intre in zona vizibila (S2 in F).Satelitii
amplasati pe orbite ca O1, trebuie salucreze cu memorie cat timp
sunt vizibili din SS-1primesc si memoreaza datele (pana in D) iar
cand intrain zona vizibila din SS-2 (din E), le emit.
Satelitii cu memorie sunt foarte rar folositi in prezent.In
concluzie, in prezent, sistemele de RR folosesc statii intermediare
active, cu foarte rare exceptii in RR; sistemele de CS utilizeaza
numai sateliti activi, cu lucru in timp real.

Dinamica sistemelor de sateliti


Scopul spre care tinde dezvoltarea telecomunicatiilor este realizarea
unor retele integrate globale, care sa-i permita oricui, oriunde s-ar
afla el sau ea, sa poata lua contact si sa comunice, simplu si ieftin,
cu oricine de pesuprafata pamantului (ba chiar si intr-un avion in
zbor, ca sa nu ne gandim inca la un vehicul cosmic!) In realizarea
unei astfel de retele, satelitii de telecomunicatii joaca un rol
important. Sute si mii de sateliti artificiali serotesc in jurul globului
terestru, fiind exploatati in cadrul unor activitati diverse, importante
in plan strategic, -,stiintific, economic si cultural. Sunt state ale lumii
care poseda constelatii de zeci de sateliti de comunicatii(lndonezia,
Norvegia, etc.) Romania are atribuite de UIT cateva pozitii orbita]e,
care stint insa inca neocupate. Ceea ce nu inseamna ca operatorii de
telecomunicatii si fumizorii de te]eviziune prill cablu nu utilizeaza
intenscapacitali ale unor sateliti straini sau intemationali. Vom vedea
incontinuare care Stint bazele acestei tehnologii.Un sateit artificial al
pamantului trebuie sa se supuna acelorasi legi de rotatii ca si luna,
care este satelitul natural a] pamantului. Aceleasi legi Ierespecta si
planetele care graviteaza in jurul soarelui.Trei legi importante pentlll
miscarea planetelor au fost descoperitede astronomul Johannes
Kepler (1571-1630) ~i au fost deduse teoretic deIsaac Newton, in
anu1 1665, pe baza legilor mecanicii care ii poarta numcle~i a
teoriei gravitatiei.Satelitul se rote~te in jurul pamantului pe 0 elipsa,
pamantul fiinduntil din focarele elipsei. Ne amintim de la geometria
analitica definitia elipsei. Aceasta este locul geometric al punctelor

pentru care suma distantelor la doua puncte fixe, nurnite focare,


este constanta. Daca focarele sunt situate pe abscisa simetric rata
de originea axelor de coordonate,ecuatia elipsei se scrie:Sistemele
de comunicatii spatiale, prin sateliti, (CS) sunt de asemnea sisteme
de radio comunicatii dirijate, lucrand in domeniile UIF si EIF, formate
din statii finale si o singurastatie intermediara amplasata pe satelit
fig. 1.1.b. Statiile finale sunt amplasate pe Pamant si se numesc
statii de sol, reprezentand segmentul de sol; satelitul reprezinta
segmentul spatial.

Intervalul dintre o statie de sol si satelit se numestetraiect


(link) exista un traiect ascendent (uplink) pentru transmisii de la sol
la satelit si untraiect descendent (downlink) pentru transmisiile de la
satelit la sol.
Statiile terminale din sistemele RR si statiile de sol din
sistemele CS realizeaza patrufunctii principale: 1) primirea,
prelucrarea semnalelor utile si suprapunerea lor pe un semnalde RF
purtator; 2) emisia semnalului de RF sub forma de UEM; 3) receptia
UEM de RF;4) extragerea semnalelor utile din semnalul RF si
trimiterea lor spre utilizatori.
Semnalele utile sunt variate: telefonice (vocale), de
radiodifuziune, de televiziune,digitale etc., cu variate surse si
destinatii. Semnalul cel mai vehiculat in sistemele RR si CSeste
(inca) cel telefonic, cu banda limitata la aproximativ 4kHz (rotunjit);
pentru fiecaresemnal telefonic se aloca un interval de frecvente
numit canal, cu largimea de cca. 4kHz.Cand trebuie vehiculate
semnale cu spectru mai larg (date, TV), se aloca mai multe canale.
Caurmare, capacitatea de transmisie a unui sistem se exprima in
numar de canale.

La emisie, semnalele cu banda ingusta (telefonic, telegrafic, de


radiodifuziune, unelesemnale de date) sunt multiplexate in frecventa
sau in timp, formand semnalul in banda debaza; semnalul TV cu
componenta de sunet formeaza singur semnalul in banda de baza.
Semnalul in banda de baza moduleaza un semnal de frecventa
intermediara FI, (tipic70MHz, mai rar 100MHz sau 140MHz) care apoi
este translat in RF, amplificat si emis cu oantena directiva. La
receptia finala, semnalul RF este translat la frecventa intermediara
(deregula se folosesc doua FI) si dupa demodulare se obtine
semnalul in banda de baza; din acestsemnal se separa semnalele
utile prin demultiplexare (daca este cazul).
Astfel, schema bloc principiala, foarte simplificata, a
subsistemului de radiocomunicatiidintr-o statie terminala a unui
sistem de RR sau dintr-o statie de sol a unui sistem de CS arata ca in
fig. 1.2; pe langa acest subsistem, statiile includ si multe alte
ansambluri (dealimentare, de urmarire, de control, ...).

Intr-un sistem de CS, subsistemul de radiocomunicatii de pe


satelit are rolul unei statiiintermediare, care asigura numai receptia
semnalelor de RF de la mai multe statii de sol,translarea pe o alta
frecventa purtatoare si retransmisia semnalului de RF spre mai multe
statiide sol. Acest subsistem utilizeaza una sau mai multe antene
care receptioneaza una sau maimulte UEM purtatoare, cu frecvente
intr-o banda destul de larga in jurul unei frecvente mediisi emit UEM

cu frecvente purtatoare in alta banda, in jurul altei frecvente medii,


intotdeaunamai mica decat frecventa de receptie. Pentru fiecare
frecventa purtatoare exista o unitate (unsistem) de receptie si emisie
numit transponder fig. 1.4. Un transponder este format din:1) filtrul
de banda de intrare (FTBin) pentru separarea purtatoarei; 2)
amplificatorul cu zgomotredus (LNA Low Noise Amplifier); 3)
schimbatorul de frecventa (SF) cu oscilator local(OL) si filtru de
banda (FTBo); 4) lantul de amplificatoare de RF (ARF); 5)
amplificatorul deputere (ARFP) final. Pe satelit se pot afla mai multe
transpondere (pana la 24).

Se mentioneaza ca unele sisteme realizeaza translarea cu o


singura schimbare de frecventa(ca in fig. 1.4) dar altele, care
lucreaza la peste 10GHz, utilizeaza doua schimbari defrecventa.
Toti satelitii sunt echipati cu inca un sistem de
radiocomunicatii, cu antena (antene)separata pentru urmarire,
telemetrie si comanda (TT&C - Traking, Telemetry & Command);in
prezent, de regula, aceste operatii se realizeaza cu statii de sol
anume destinate.
Discutiile de mai sus releva multe asemanari, mai ales de ordin
calitativ, intre sistemelede RR si de CS; deosebirile sunt insa
importante si vor apare mai clar in continuare.

Orbitele satelitilor
Tipuri de orbite. Arii de vizibilitate
De orice forma ar fi, planul orbitei unui satelit trece prin centrul
Pamantului. Orbitele(fig. 1.7) se caracterizeaza prin multi parametri,
printre care:- inclinarea, adica unghiul dintre planul orbitei si
planulecuatorial - exista sateliti cu orbite ecuatoriale,inclinate si
polare (inclinate la 90);- forma orbitei, care poate fi circulara
(aproximativ),eliptica sau elipsa alungita cu centrul Pamantului
intrunuldin focare;- altitudinea orbitei, adica distanta fata de sol
dinacest punct de vedere exista sateliti de joasa, medie siinalta
altitudine..O categorie aparte o reprezinta satelitii
geostationari.Considerand cu aproximatie Pamantul sfericsi orbitele
de asemenea sferice fig. 1.8, miscareaunui satelit cu masa ms se
face cu o viteza unghiulara s determinata de echilibrul fortelor
deatractie gravitationala (Gs) si centrifuga (Fc):

Daca se impune ca viteza unghiulara a satelitului sa fie egala


cu a Pamantului (Ts = 1zi siderala medie = 86164sec), considerand
raza Pamantului la ecuator Req, din (1.2) rezultaca aceasta se
realizeaza pentru o raza a orbitei R + h = 42164km, laaltitudinea h
= 35786km.Satelitii cu perioada de rotatie egala cu a Pamantului,
aflatipe orbite circulare la h = 35786km, se numesc (geo)sincroni
iarorbita geosincrona.In functie de altitudine, orbitele si satelitii pot
fi:- de joasa altitudine (LEO1), h = 500 5000km (Ts = 1 4ore);- de
medie altitudine (MEO1), h = 5000 20000km (Ts = 4 12ore);- de

inalta altitudine, h = 20000 35786km (Ts = 12 24ore);geosincroni, h = 35786km (Ts = 24ore).Satelitii cu perioada de
rotatie submultiplu al perioadei de sincronismse numesc subsincroni.

Pamantul este inconjurat de doua centuri (Van Allen, 1.2.4) cu


concentratie foartemare de particule cu sarcina, cu mare energie:
una la 1900 - 4500km altitudine si a doua la13400 - 19800km.
Deoarece echipamentele electronice sunt puternic afectate de
bombardamentulcu particule incarcate, aceste zone sunt evitate cu
mare grija.Satelitii care raman la verticala locului de plasare se
numesc geostationari, iar orbitaeste geostationara (GEO2) Orice
satelit geostationar este si sincron; reciproca nu este adevarata.Un
satelit este geostationar daca: 1) este sincron (Ts = 1 zi siderala); 2)
are orbita in planecuatorial; 3) se roteste pe orbita in acelasi sens cu
care se roteste Pamantul in jurul axei.

Altitudinea determina zona de pe Pamant din care satelitul


poate fi observat, numita arie devizibilitate fig. 1.9. Aceasta arie se
poate determina considerand situatia schematizata in fig. 1.10.S
fiind satelitul si statia de sol amplasata inA, unghiul dintre tangenta

in A si dreapta AS(orizontala in A) se numeste elevatie. Punctul S0


laintersectia verticalei satelitului OS cu suprafataPamantului (ideal
sferica) se numeste subsatelit(cand satelitul este nestationar, S0
descrie o curbape suprafata pamantului). Ducand OB
perpendicularape SA, in triunghiul drepunghic SOB, cu R =OS0 raza
Pamantului si h altitudinea satelitului, rezulta:
Semiunghiul sectorului sferic de vizibilitate (in cazul
satelitului geostationar aflat inplan ecuatorial, este latitudinea)
este:

Pentru o altitudine h data, unghiurile si sau si , sunt in


relatiile (1.3) respectiv (1.4). Evident,locul geometric al punctelor cu
aceeasi elevatie (h dat)este un cerc intersectia conului cu vatful in
S si unghiul din varf 2 cu Pamantul).Ideal, elevatia minima este
min = 0 (satelitul vizibil pana la linia orizontului), aria devizibilitate
este maxima, corespunzatoare unghiurilor max = arccos[R/(R+h)]
si max =arcsin[R/(R+h)].
Pentru un satelit geostationar, cu h = 35786km, R = 6378km,
se obtin valorile max =8050 si 2max = 1820.Din motive de
protectie la perturbatii, statiile de sol sunt amplasate in depresiuni,
intredealuri si munti. Ca urmare, elevatia minima realizabila nu este
zero: min = 5 ... 10.

Orbita geostationara
Intr-un articol din 1945, celebrul autor britanic de literatura
stiitifico-fantastica AthurC. Clark a demonstrat existenta orbitei
geostationare si posibilitatea ca, folosind 3 sateliti de comunicatii
plasati pe GEO, alimentati cu baterii solare, sa se acopere practic
intreaga suprafatalocuita a globului terestru. Primele realizari
practice au fost in 1963 (Syncom I si II,Hughes Aircraft Corporation)
iar primul serviciu comercial a fost asigurat de INTELSAT I(Early Bird,
Hughes, 38kg, putere 46W, 240 canale telefonice sau 1 canal TV, )
lansat inaprilie 1965 deasupra oceanului Atlantic. Proiectat pentru
1,5 ani, INTELSAT I a functionatperfect 6 ani, dupa care a fost scos
din serviciu. In prezent sunt in serviciu aproape 300 desateliti pe
GEO si numarul lor creste in fiecare an.
Considerand elevatia minima realizabila pentru un satelit pe
GEO min = 5 ... 10, seobtin (fig. 1.10): max = 7621 ... 7127
si 2max = 1719 ... 1707 iar lungimea arculuiAS0 este Lg(arc
AS0)max = R[rad] = R[]/180 = 8500 ... 7950km. Aceasta
inseamna ca cu3 sateliti geostationari amplasati la 120 in plan
ecuatorial (deasupra oceanelor Atlantic,Pacific si Indian) se acopera
practic intreaga suprafata dens populata a Pamantului.
Lungimeaecuatorului fiind 40000km, la elevatii de 5 ... 10,
suprafetele de vizibilitate in regiunileecuatoriale se suprapun partial:
32(8500 ... 7950) = 51000 ... 47700 > 40000km.
Zoneleneacoperite sunt in regiunile polare ( este latitudinea), la
latitudini peste 71, cu necesitatireduse de radiocomunicatii.
O statie de sol dintr-o zona de suprapunere poate lucra
simultan cu 2 sateliti si caurmare poate servi pentru legatura intre 2
statii acoperite de sateliti diferiti procedeul senumeste dublu salt.
Mai clar (fig. 1.11) legatura dintre statiile SS-A si SS-B se poate face
prinSS-C, cu 2 salturi: SS-A S1 SS-C si apoi SS-C S2 SSB.Trebuie remarcat ca in procedeul descris mai sus, statiile aflate la
limita de vizibilitate(cu elevatie mica) receptioneaza semnale
sensibil mai slabe decat cele din regiunea subsatelit,in primul rand
din cauza distantei mari la satelit. In adevar dupa fig. 1.10, distanta
statie satelit(AS) este:AS = (R + h)sin( + ) Rsin
Trebuie remarcat ca in procedeul descris mai sus, statiile aflate
la limita de vizibilitate(cu elevatie mica) receptioneaza semnale

sensibil mai slabe decat cele din regiunea subsatelit,in primul rand
din cauza distantei mari la satelit. In adevar dupa fig. 1.10, distanta
statie satelit(AS) este:AS = (R + h)sin( + ) Rsin (1.5)O SB A
S0Fig. 1.10. Calculul ariei de vizibilitateR h8Pentru min = 5 10, si max = 7621 -7127, rezulta AS = 41128 40588km,sensibil mai mare ca S0S = h = 35800km.Acesta este
dezavantajul geografic.

Pe langa aceasta, UEM de la satelitipe GEO parcurg distante


mari prin ionosferasi troposfera, zone in care apar pierderi
sensibilede putere, prin variate fenomene (absorbtii,reflexii si
refractii, depolarizari etc.),reducand si mai mult puterea la receptor.
Pentru asigurarea acoperirii intregilorzone, satelitii
geostationari trebuie saaiba antene cu deschiderea 17, destul
demare. Evident, este posibila utilizarea unorantene mai directive
(cu deschidere catevagrade), care acopera zone mai mici darasigura
putere mai mare la receptoarele dela sol. Chiar in acest caz, unitatile
de la soltrebuie sa aiba antene directive, cu castigmare, cu
dimeniuni mari Din cauza distantelormari, statiile de sol trebuie sa
emita cu puterimari, cu antene directive mari (diametre x10cm).
Experienta arata ca plasarea unui satelitpe GEO este o operatie
delicata, care necesitamult combustibil si costa foarte mult.
Satelituleste plasat mai intai pe o orbita de parcare, joasa,de pe care
este propulsat pe o orbita de transferpana la atitudinea GEO fig.
1.12. In final seexecuta operatii de ajustare si stabilizare pe
GEO;asemenea operatii se executa periodic, pentrucompensarea
efectelor precesiei Pamantului, avantului solar si a altor fenomene
perturbatoare.

Asadar, dezavantajele utilizarii GEO sunt:necesita putere mare


la emitatorele de la sol,asigura putere redusa la receptorii de la
sol,calitatea comunicatiilor este influentata de factori atmosferici si
ionosferici, nu se asiguraacoperirea zonelor polare, costul lansarii
este ridicat. Toate acestea au stimulat, mai ales dupa1990, utilizarea
orbitelor non-GEO, de regula LEO, mai ales pentru comunicatii
mobile.

Orbite non-geostationare
Avantajele esentiale, necontestabile, ale satelitilor
geostationari au determinat lansareaunui numar impresionant de
asemenea sateliti pentru telecomunicatii (circa 300 in
prezent).Totusi, utilizarea GEO are si dezavantajele mentionate in
finalul 1.1.4.2. Ca urmare, a foststimulat efortul de utilizare si a
altor orbite, printre care orbitele circulare joase si medii,inclinate si
polare si a celor tip elipsa alungita. Cateva dintre orbitele nonGEO, folosite sauprevazute a se folosi sunt prezentate mai
jos.Orbitele non-GEO inalte, cu h > 20000km, nu sunt folosite,
neavand nici un avantaj.

a. Orbite de joasa altitudine (LEO)Orbitele de joasa altitudine


trebuie sa fie deasupra ionosferei dar sub prima centuraVan Allen;
obisnuit, altitudinea acestor orbite este hLEO = 750 1500km.
Orbitele de joasa altitudine au avantaje importante, printre
care: putere mica necesarape satelit pentru emisie, antene cu
dimensiuni mai mici, timpi de propagare a semnalelor
mici,posibilitatea utilizarii efectului Doppler pentru determinarea
pozitiei satelitului, costuri redusepentru lansare si pentru statiile de
sol. Primii si urmatorii sateliti lansati in scopuri stiintifice similitare
(din 1957 si in prezent), utilizeaza LEO. Utilizarea LEO pentru
comunicatii civile ainceput mult mai tarziu - primele proiecte au
aparut prin 1990.
Pentru asigurarea continuitatii legaturii, in cazul utilizarii LEO
sunt necesari mai multisateliti pe orbita iar pentru acoperirea unor

suprafete intinse, trebuie folosite mai multe orbite.Ansamblul


satelitilor pe mai multe LEO, cu mai multi sateliti pe fiecare LEO,
formeaza oconstelatie.
In prezent exista in functie trei constelatii (inca incomplete) de
sateliti pe LEO:ORBCOMM, GLOBALSTAR si IRIDIUM; alte sisteme sunt
in stadiu de proiect.
ORBCOM (cu prima lansare in 1995) a prevazut folosirea a 20 ...
24 sateliti pe orbitecirculare la 970km altitudine. Constelatia include:
3 orbite inclinate la 40 cu cate 6sateliti/orbita si 2 orbite polare
(inclinate la 90) cu cate 1 satelit/orbita. In prezent se prevedeca
sistemul sa includa 36 de sateliti pentru acoperirea practic a intregii
suprafete locuite.
GLOBALSTAR, cu 48 de sateliti in 8 orbite cu 6 sateliti/orbita
(orbite la 1400km,inclinate la 52) este destinat in principal
comunicatiilor mobile, urmand sa acopere Pamantulpana la 69
latitudine nord si sud.
IRIDIUM1, constelatie realizata de Motorola incepand din 1996,
unul dintre cele mai ambitioase proiecte de sisteme spatiale pentru
comunicatiimobile, va include 66 de sateliti pe 11 orbite polare la
750km, cu 6 sateliti/orbita,acoperind intregul Pamant. Satelitii pot
comunica si unii cu altii, permitand conectarea aoricaror puncte de
pe glob.

b. Orbite de medie altitudine (MEO)Orbitele de medie altitudine


circulare sunt situate intre centurile Van Allen; obisnuit,altitudinea
acestor orbite este hMEO = 10000 20000km.Exista mai multe
proiecte de sisteme cu sateliti pe MEO.
In prezent, este activ sistemul GPS(Global Positioning System),
dezvoltat de DepartamentulApararii al SUA pentru
localizareanavelor, in general a oricaror unitati de soldotate cu
echipament adecvat. Sistemul folosestesateliti pe orbite circulare la
h = 20182km,inclinate la 55. Satelitii au perioada de rotatiede 12
ore si ca urmare traiectoria pe sol (curbadescrisa pe sol de
subsatelit) este curba inchisafara intersectii fig. 1.13. In final,
constelatiava avea 21 de sateliti operationali plus 3
rezerve,repartizati cate 4 pe 6 orbite. Receptia simultanaa

semnalelor de zgomot pseudo-aleator de la 4 sateliti permite


determinarea pozitiei receptorului in spatiul tridimensional.
Pentruaplicatii militare rezolutia este mai buna de 10m iar pentru
utilizari civile se asigura orezolutie de 100 300m. Pe fiecare satelit
exista ceasuri cu rubidiu si cesiu care
asigura bazede timp si frecvente de
referinta de foarte mare precizie si
stabilitate.Un sistem similar este dezvoltat
de Rusia (GLONASS), cu 24 de sateliti pe 3
orbite.Pentru comunicatii mobile se afla in
stadiu de proiect sistemul ODYSSEY cu
12sateliti la 10355km altitudine.
c. Orbite eliptice foarte alungiteOrbite eliptice foarte alungite
(HEO Highly Elliptical Orbit) se folosesc cand se doreste ca satelitul
sa fie vizibil mult timp numai dintr-o anumitazona. Pe asemenea
orbite viteza liniara a satelitului variaza: estemaxima la perigeu si
minima la apogeu (perigeu punctul cel maiapropiat de centrul
Pamantului, apogeu - punctul cel mai departatde centru).De interes
deosebit este orbita tip Molnia, utilizata primadata de satelitii pentru
comunicatii lansati de URSS prin 1975.Orbita Molnia are apogeul la
39360km, perigeul la 1000km si oinclinare de 63,4; aceasta
inclinare asigura o pozitie fixa pentru axamare a elipsei (la alte
inclinari, axa mare se roteste rotatieapsidala). In prezent exista mai
multe sisteme care utilizeaza orbite Molnia si similare.

In timpul de fata sint utilizate citiva tipuri de orbite cu excentrcitate


mare:
-Orbita tip Borealis cu perioda de revolutie T=3 ore
-Orbita tip Arhimedes cu perioda de revolutie T=8 ore
-Orbita tip cu perioda de revolutie T=12 ore
-Orbita tip cu perioda de revolutie T=14,4 ore
-Orbita tip cu perioda de revolutie T=24 ore
Datorita apogeului inalt a orbitei eliptice satelitul se afla in
zona de vizibilitate directa a statiei de sol mai mult timp, asigurind
legatura timp mai indelungat. Exemplu satelitul de pe obita

(apogeul 40000km perigeul 460km) asigura sesiunile de comunicare


cu durata de 8-10 ore, iar sistemul din trei satelit asigura legatura
globala 24ore di 24.
Orbitele cu apogeul mai jos asa ca Borealis (apogeul 7840km
perigeul 520km) sau Arhimedes (apogeul de 26737km perigeul
1000km) sint destinate pentru comunicatii regionale.
Sistemile cu apogeul mai jos cistiga de le cele cu excentricitate
inalta, in caracteristicile energetice, cedind in durata timpului
sesiunei de comunicatie.
Pentru asigurarea legaturei permanente cu folosirea orbitei
sincrone solare de tip Borealis trebuie nu mai putin de 8 sateliti, ce
permit deservirea a traficului maximal la unghiul de viziblilitate nu
mai putin de 25o.
Alegerea planului de inclinare a orbitei eliptice prevede citiva
restrictii. Ele sint cauzate de influenta neomogenitatii cimpului
magnetic a pamintului, care duce la aparitia momentului de rotatie a
in jurul axei mari a orbitei eliptice, ce duce la fluctuatia latitudinei
satelitului in apogeu. Obita ramine constanta pentru dou
marimistbile al ungiului de inclinare 69,4o si 116,6o.

Tipul orbitei
Altitudinea orbitei,km
Numarul de sateliti in
grupul orbital
Suprfata de acoperire a
unui satelit, in unitati

GEO
36000
3

MEO
10355
8-12

LEO
700-1500
48-66

34

25-28

3-7

relative, %
Durata
prezentei
satelitului in zona de
vizibilitatea
Intirzierea semnalului
Deplasarea maximala a
frecventei
Unghiul de vizibilitate
la frontiera zonei de
deservire

Continuu

1,5-2 ore

10-15 min

500ms
10-8

250-400ms
6*10-6

170-300ms
(1,8-2,4)10-5

25-30

10-15

Analiza sistemelor de sateliti globali de tip LEO,


MEO, si GEO in prezenta interferentelor [3]

Orbitele circulare de altitudine joasa (LEO) si orbitele de


altitudine medie (GEO) sunt luate , in special, in cosiderare. O
analiza preliminara este purtata doar pe baza consideratiilor
geometrice, conducand catre evaluarea: procentajului de acoperire a
suprafetei Pamantului de catre constelatiile de sateliti, a statisticilor
asupra frecventelor de legatura intre sateliti si a perioadelor de
absenta a legaturilor intre sateliti.
Scenariul de interferente intr-un sistem de sateliti mobili este
diferit fata de cel terestru datorita prezentei antenei integrate, care
actioneaza precum un filtru spatial. Interferenta de canal este o
consecinta a prezentei lobilor laterali din diagrama de raze a
antenei. Acest lucru implica selectivitatea unghiulara neideala a
undelor. Pentru a realiza o comparatie corecta a constelatiilor ce
opereaza la diferite altitudini orbitale si cu unghiuri diferite de
elevatie , a fost dezvoltat un model empiric pentru a sintetiza
castigul undei in functie de parametrii mentionati mai sus si unghiul
de incidenta cu suprafata Pamantului.
Dandu-se diagrama razelor a unei antene multispot, se
introduce un model general pentru evaluarea raportului carrier-tointerference power C/I, ce poate fi aplicat pentru toate tehnicile de
acces. Modelul este , apoi, aplicat tehnicii de acces multiplu prin
divizare in frecventa (FDMA). Este realizata o alocare statica a

frecventelor canalelor , astfel pot fi identificate a priori punctele de


suprapunere a acestora. Totusi, datorita dinamicii constelatiilor ,
pozitia relativa a punctelor de suprapunere a canalelor se schimba
cu timpul, astfel C/I va fi mereu considerat o cantitate statistica.In
unele ocazii speciale (mai ales cand planele satelitilor din orbite
apropiate se intersecteaza ), punctele de suprapunere a canalelor se
intersecteaza la sol : in aceste conditii, nivelul de interferente este
intotdeauna inacceptabil, daca nu cumva au fost luate contramasuri.
Pentru evitarea sau minimizarea producerii acestor situatii se
folosesc urmatoarele tehnici : oprirea undei (spot turnoff), diviziunea
frecventelor in interiorul planului orbital si diviziunea frecventelor
intre planele orbitale.
Din moment ce canalele de comunicatii mobile sufera tot
timplul din cauza conditiilor de propagara neideala, analiza
interferentelor trebuie realizata si tinand cont de prezenta fadingului. Totusi, este dificil de realizat o analiza precisa de fading, tinand
cont ca userii care interfereaza mutual sunt , in mod normal ,
localizati in medii complet diferite .

Masuratori de performanta geometrica

Acoperirea instantanee realizata de o constelatie, C(t;) poate


fi definita ca zona fractionala ponderata a suprafetei Terrei S,
acoperit cu un unghi de elevatie mai mare decat

unde P este un punct deasupra lui S;


acoperit la timpul t cel putin cu unghiul ,

=1 daca P este
=0 altfel; functia

pondere

,0

1, este adaptata la zona de serviciu a

sistemului , si posibil, catre cerinta de trafic asteptata. In toate


analizele ulterioare, vom presupune
70 lat., si

=0 peste +70 lat. si sub

=1 altfel.

Evaluand C(t;) pentru valori diferite ale unghiului de elevatie


si a timpului de schimb, functia de distributie cumulativa poate fi
obtinuta. Aceasta analiza poate fi folosita pentru a verifica daca
constelatia selectata poate atinge acoperire globala si de asemenea
pentru a identifica ce proncent din Terra este acoperita cu unghi de
elevatie mai mare decat un anumit prag.

Dimensiunile zonelor de deservire


Cu cit mai inalta orbita, cu atit mai putini sateliti trebue pentru acoperire globala
a suprafetii pamintului. Legatura intre numarul de sateliti inaltimea orbitei si unghiul
este dat in relatia de jos
N pq

orbitale

4 3

2
3

unde

2
3

numarul de planuri

numarul de sateliti in planul orbital.

Pentru acoperirea suprafetii cu sistemul de sateliti cu inaltimea 700-1500km


este necesar un minim de la 40-70 sateliti.
Acoperirea dubla se socoate atunci cind in zona de vizibilitate a statiei de sol se
afla cel putin 2 sateliti in timp de 90-95% din timpul zilei.
Zona echivalenta (suprafata echivalenta) pentru un satelit, este zona limitata de
suprafata vizibilitatii directe a satelitului si statiei de sol, care se calculeaza dupa
formula de jos S=2Rp(1-)
In practica are interes valoarea relativa a suprafetii de acoperire a unui satelit
S
1 cos

Sp
2

; Sp- suprafata totala a pamintului

In figur de jos este prezintata dependenta suprafetii relative acoperite de un


satelit in dependenta de inaltimea satelitului.

Suprafaa relativ,%
100

50

100

150
10

1
500

1.000

10.000

100.000

nalimea orbitei,km

Fig.5 Dependena suprafeii relative acoperite de un satelit n


dependen 1.3.3.
de nlimea
satelitului.
Caracteristicile
de probabilitate si timp
In sisteme cu sateliti negeostationari in care satelitii se misca in timp si in spatiu
in mod neprevazut, aliator parametrii de baza care caracterizeaza calitatea deservirii
sint:
-durata medie a sesiunii de comunicatie
-timpul mediu de asteptare
Timpul de prezenta a satelitului in zona de vizibilitate a statiei de sol depinde de
unghiul si parametrii orbitei. Cu cit orbita este mai inalta, cu atit este mai lung
timpul de prezenta a satelitului in zona de vizibilitate a statiei de sol.

Expresiile analitice sint dificil de obtinut pentru toate tipurile de orbite


incluzind toti factori de influenta. Deaceea ele sint date numai pentru cazurile aparte.
Astfel timpul mediu de prezenta a satelitului in zona de vizibilitate a statiei de sol,
pentru orbita ecuatoriala se calculeaza din urmatoarele conditii
T

1440T
180 1440 T

Pentru un satelit cu orbita ecuatoriala joasa cu perioada de revolutie T=90127min, ca rezultat sesiunea de comunicatie este 9-31min cu schimbarea inaltimii 5702000.
In cazul orbitelor polare timpul maxim al sesiunei la latitudini 50-60 grade este
de 8-15min cu schimbarea inaltimii 800-1500km.

Latitudinea
45
Timpul sumar al sesiunei (%)
79,4
Timpul mediu al unei sesiuni (min)
10,8
Timpul sumar de intreruperi (%)
20,6
Durata medie a unei intreruperi (min) 2,8

50
69
9,4
31
4,2

55
50,4
7,9
49,6
7,8

60 65
27,2 9
5,9 3,1
72,8 91
15,9 81,9

Din tabelul de sus se vede cu cresterea latitudinei a statiei de sol, se schimba


durata sesiunii de comunicatie si durata intreruperilor. Cu crestrea latitudinii creste
timpul intreruperilor in sesiune, cele mai mari intreruperi sint la latitudinea de 65 o
(81,9). Acest lucru se explica astfel: statia de sol nu intra in zona de acoperire a
satelitului cu orbita inclinata la 45o.

Conectivitate. Comparatie intre tehnologiile de


telecomunicatii

In prezent, practic toata lumea vrea si trebuie sa comunice


cu toata lumea. Ca urmare,sistemele de telecomunicatii, cu rare
exceptii, indiferent de tip, sunt structurate in retele.Modul in care un
sistem, o retea de telecomunicatii, asigura legaturile intre diversi
utilizatorise numeste conectivitate. Formele primare de conectivitate
sunt: 1) punct cu punct; 2) punctcu multipunct; 3) multipunct cu
punct; 4) multipunct cu multipunct. Evident, legaturile trebuiesa fie

bidirectionale. Pentru detaliere se va considera sistemul de


comunicatii spatiale.
1. Conectivitatea punct cu punct, asigura legatura
intredoua puncte fixe fig. 1.16; a fost primul sistem utilizat in CSsi
in prezent nu se mai foloseste.
2. Conectivitatea punct cu multipunct, tip
radiodifuziunepermite transmisii unidirectionale, dintr-o singura
statie lanumeroase altele care pot numai sa receptioneze fig.
1.17.Sistemele de televiziune prin satelit sunt un exemplu tipic.
3. Conectivitatea multipunct cu punct permite
conectareabidirectionala din mai multe statii la o singura
statieprincipala fig. 1.18. De la satelit se transmite catre
numerosiutilizatori in sistem de radiodifuziune; de la statii se
transmitespre satelit printr-o tehnica de acces multiplu Deobicei
procedeul asigura conectarea multor statii decapacitate mica la o
statie de mare capacitate.
4. Conectivitatea multipunct cu multipunct este realizata
atunci cand mai multe statii folosescin comun resursele satelitului,
atat pentru transmisiicat si pentru receptii (aceasta tehnica se
numesteacces multiplu.....).
In prezent se folosesc pe scara larga maimulte tehnologii
pentru retele de telecomunicatii:1) prin perechi de cable torsadate
(telefonie); 2)prin cablu coaxial si fibra optica; 3) prin reteleradio
locale; 4) prin radiorelee; 5) prin sateliti.Aceste tehnologii sunt mai
mult complementaredecat concurente, fiecare satisfacand, cu
avantajemai mari, necesitati specifice.
Primele patru tehnologii sunt avantajoasepentru comunicatii
locale si regionale, cu conectivitatepunct cu punct (se pot realiza si
conectivitati multipunct cu multipunct dar numai
prininterconectarea punctelor, prin comutare). Sistemele de CS
prin insasi natura lor, acoperaarii imense si asigura orice tip de
conectivitate fara comutare din acest punct de vedere,avantajul
este formidabil. In schimb, sistemele cu cablu coaxial si fibra optica
pot asiguraviteze de transmisie mult mai mari iar sistemele cu
cabluri torsadate exista deja. Sistemele deRR sunt ieftine si de

asemena, de multa vreme in functie. Retelele radio locale sunt


ieftine simai usor adaptabile necesitatilor locale.
Intr-un fel, sistemele RR si CS sunt asemanatoare, folosind
aceleasi principii detransmisie, cam aceleasi benzi de frecventa si in
consecinta echipamente construite pe aceleasiprincipii. Deosebirile
majore provin din modul de lucru (punct cu punct in RR, multipunct
cumultipunct in CS) si distantele parcurse de unde intre statii.

Modelarea antenelor multipunct

NS, indica numarul satelitilor din constelatie, iar NC reprezinta


numarul celulelor per satelit. O celula specifica din zona de service
este identificata cu ajutorul perechii (j;k), j=1,....,NC , k =1,...., NS.
Fiecare celula este acoperita de lobul principal al undei al carei castig
, Gj(), este asociat cu modelul de raze normalizat al campului

indepartat, Fj() : Gj()=GMj F2j(), unde GMj este castigul maxim al


celui de-al spot. Undele pot avea modele de raze diferite pentru a
compensa pentru unghiurile de incidenta diferitele si pierderile
spatiilor libere. Modelele de raze au fost modelate prin masti
potrivite invaluind maxima diafragmei conice a antenei
^

Fj()=F ( uj )=

unde:

uj= daj sin / ; Jp (u) este functia Bessel de speta I si ordin p ; T


este marginea deschiderii de forma conica; daj este deschiderea
efectiva a diametrului celui de-al j-lea spot; este lungimea de
unda. Ca exemplu, F(u) si masca corespunzatoare sunt sunt
desenate in figura 3. pentru T=20 dB si p=2.

Concluzii
Importanta comunicatiilor prin satelit in dezvoltarea domeniului de
telecomunicatii se determina, in primul rand, de posibilitatea de
acoperire a mari si intinse teritorii, fiind necesara doar crearea unor
statii terestri. Aceasta este un avantaj ce permite utilizarea acestor
sisteme in transmiterea circulara a informatiei la distante mari de la
centru, cat si in organizarea comunicatiilor cu teritoriile si ariile
indepartate sau obiectele mobile (vapoare, avioane, etc).
Un alt avantaj major al comunicatiilor prin satelit il constituie
posibilitatea de redistribuire a fluxurilor de informatii. Ceea ce
permite utilizarea eficienta a canalelor de transmisiune fara prezenta
unei supraincarcari a anumitor canale si pentru celelalte canale nu.
Redistribuirea canalelor este, de asemenea, necesara pentru
restabilirea conexiunilor in cazul incidentelor pe traseele terestre.
Cel de-al treilea avantaj al comunicatiilor prin satelit consta in faptul,
ca costul canalelor acestei tehnologii nu depinde de distanta dintre
terminalele terestre ale sistemei de comunicatii. Comunicatiile prin
satelit sunt cu atit mai economice (in comparatie cu statiile terestre),
cu cat mai departe unul de altul sunt amplasati cei doi
corespondenti, cu cat este mai dens distribuita reteaua statiilor
terestre, cu cat este mai inalt coeficientul de transfer al satelitului.

Bibliografie
1. [1] David S. F. Portree; Joseph P. Loftus, Jr (1999). "Orbital Debris: A
Chronology"
2. [2] http://en.wikipedia.org/wiki/Communications_satellite
3. Santos, V., Neves, J., "Link quality assessment in mobile satellite
communication systems", Personal, Indoor and Mobile Radio
Communications, 2003. PIMRC 2003. 14th
IEEE Proceedings
on, On page(s): 405 - 409 Vol.1, Volume: 1 Issue: , 7-10 Sept. 2003
4. Smida, B., Efthymoglou, G.P., Ghassemzadeh, S.S., Tarokh, V., "On
Effects of Antenna Pointing Accuracy for On-the-Move Satellite
Networks", Vehicular Technology, IEEE Transactions on, On page(s): 1677
- 1686, Volume: 60 Issue: 4, May 2011
5. [3] Zhipeng Wang, Mathiopoulos, P.T., Schober, R., "Performance
Analysis and Improvement Methods for Channel Resource Management
Strategies of LEOMSS With Multiparty Traffic", Vehicular Technology,
IEEE Transactions on, On page(s): 3832 - 3842, Volume: 57 Issue: 6, Nov.
2008
6. De Gaudenzi, R., Giannetti, F., "DS-CDMA satellite diversity reception
for personal satellite communication: satellite-to-mobile link performance
analysis", Vehicular Technology, IEEE Transactions on, On page(s): 658 672, Volume: 47 Issue: 2, May 1998
7. De Gaudenzi, R., Giannetti, F., Luise, M., "Capacity of a multibeam,
multisatellite CDMA mobile radio network with interference-mitigating
receivers", Selected Areas in Communications, IEEE Journal on, On
page(s): 204 - 213, Volume: 17 Issue: 2, Feb 1999
8. Hongyi Fu, Guoan Bi, Arichandran, K., "Performance of multi-beam
CDMA-based LEO satellite systems in a Rice-lognormal
channel", Communications Letters, IEEE, On page(s): 88 - 90, Volume: 3
Issue: 4, Apr 1999
9. Satellite Communications - David Hart AUG 1997
10. Satellite communications systems and technology--Europe, Japan,
Russia / Burton I. Edelson [et al.], Park Ridge, N.J., U.S.A. : Noyes Data
Corp., c1995

11. Satellite Communications Tutorial - J P Silver


http://www.odyseus.nildram.co.uk/Systems_And_Devices_Files/Sat_Comm
s.pdf