Sunteți pe pagina 1din 18

Notiuni de anatomie

endodontica

Proiect realizat de:


Tudorancea Daniela
An IV MD, Gr.2

4.

6.

1.

Generalitati
2. Camera pulpara
3. Canalele radiculare
Canalele accesorii si canalele laterale
5. Pulpa dentara
Zonele topografice ale pulpei dentare

1. Generalitati
Cunoasterea particularitatilor morfologice ale spatiului
endodontic al dintilor permanenti constitutie un punct de plecare
pentru examenele clinice si complementare si pentru elaborarea
planului de tratament individualizat, care sa ia in consideratie
variatiile anatomice posibile.

Spatiul endodontic este constituit de cavitatea naturala din


interiorul dintelui care cuprinde camera pulpara la nivelul
coroanei si canalele pulpare radiculare in interiorul
radacinilor.Datorita complexitatii spatiului endodontic, el trebuie
perceput ca un sistem tridimensional extrem de complex, de
ramificat, aparent inchis, dar de fapt in legatura morfologica cu
tesuturile periapicale si periradiculare.
Pulpa dentara este integrata in sistemul general al
organismului prin orificiul apical si prin canalele laterale.
Spatiul endodontic este marginit de pereti rigizi,
inextensibili, cu rol de protectie a tesutului pulpar.Odata cu
inaintarea in varsta, prin depunere de dentina secundara
si/sau tertiara, volumul acestuia scade.

2. Camera pulpara
Definitie:
Este portiunea sistemului endodontic corespunzatoare
coroanei dintelui, avand aproximativ forma acesteia din
urma si volum de 3-4 ori mai redus.

Structura:
Prezinta un tavan cu 2-5 coarne pulpare,
corespunzatoare tuberculilor de crestere la nivelul
frontalilor si corespunzator cuspizilor la nivelul molarilor.
Prezinta 4 pereti laterali (axiali) convecsi si tavanul
care este concav cu extensii convexe in dreptul coanelor
pulpare.
La dintii pluriradiculari se descrie podeaua camerei
pulpare (planseul), cu santuri de crestere care conduc
catre orificiile de emergenta ale canalelor radiculare, iar
la cei monoradiculari exista o continuitate intre camera
pulpara si canalul radicular.
Este aplatizata in sens V-L la nivelul frontalilor,
voluminoasa(inalta) la nivelul premolarilor datorita
continuarii cu spatiul endodontic radicular sau al
bifurcarii canalului in treimea medie sau apicala a
radacinii si usor aplatizata corono-radicular la nivelul

3. Canale radiculare
Canalele radiculare principale fac parte din sistemul
endodontic situat la nivelul radacinilor, adapostind pulpa
radiculara.
Limita coronara a canalelor este reprezentata de
orificiile de emergenta in camera pulpara la dintii
pluriradiculari, la cei monoradiculari canalul radicular
continuandu-se direct cu camera pulpara.
Limita apicala a canalului radicular este constrictia
apicala, zona anatomica de diametru minim a canalului
si limita pana la care se efectueaza tratamentul
biomecanic.

Constrictia apicala constituie cel mai mic diametru


apical al dintelui, de 0,15-0,25 mm.Datorita apozitiei de
tesut dentar dur (dentina si cement) se ingusteaza cu
varsta.
Distanta medie statistica intre constrictia apicala si
foramenul apical este de 0,2-0,5 mm. Distanta dintre
constrictia apicala si apexul radiologic se situeaza
statistic intre 0,5-1,5 mm.
La persoanele in varsta, distanta dintre apexul
radiologic si foramenul fiziologic creste, iar lungimea de
lucru scade.
La tineri valoarea medie a acestei distante poate fi
considerata de 0,8mm, iar la varstnici de 1,2mm.

4. Canalele accesorii
si canalele laterale
Canalele accesorii se divid de obicei din canalul
radicular principal undeva in regiunea apicala.
Suprafata de deschidere sumata a canalelor accesorii
este superioara suprafetei de deschidere a foramenului
apical.

Canalele laterale fac conexiunea intre canalul


radicular principal si tesuturile periodontale. Desi apar
mai frecvent in 1/3 apicala la dintii posteriori, canalele
laterale pot fi situate la orice nivel al canalului radicular,
avand o directie perpendiculara sau oblica pe traiectul
canalului principal.
Canalele radiculare laterale nu se vizualizeaza
radiologic inaintea tratamentului endodontic decat in
mod exceptional, ele devenind vizibile radiologic doar
dupa ce au fost obturate.

5. Pulpa dentara
Definitie:
Pulpa dentara este un organ alcatuit din tesut
conjunctiv lax, care reprezinta forma ajunsa la maturitate
a papilei dentare.

Principalele functii:
a) Functia nutritiva, asigurata de limfa dentara care
iriga canaliculele dentinare si intreaga ramificatie a
sistemului de canale radiculare principale si secundare
(sistemul endodontic).
b) Functia formativa, dentinogenetica.
c) Functia de protectie, raspunde prin durere la orice
stimul.
d) Functia defensiva, depunerea dentinei secundare
de reactie.

6. Zonele topografice
ale pulpei dentare
De la periferie spre centru, in pulpa dentara se
descriu 4 zone:
1. Zona odontoblastilor
2. Zona saraca in celule (acelulara)
3. Zona bogata in celule
4. Zona centrala (pulpa propriu-zisa)

1. Zona odontoblastilor
Reprezinta un strat celular situat la periferia
organului pulpar, foarte distinct la pulpa sanatoasa, care
indeplineste functiile majore ale pulpei dentare.
Este plasat imediat subiacent predentinei si in
contact cu aceasta.
Este compusa in principal din corpurile celulare ale
odontoblastilor, dispusi la nivelul coroanei in forma de
palisada.Tot in aceasta zona, care este mai lata in pulpa
coronara decat in cea radiculara, se mai intalnesc vase
capilare si terminatii nervoase libere care trec printre
corpurile celulare ale odontoblastilor , precum si celule
dendritice.

2. Zona saraca in celule

Denumita si stratul bazal Weil, zona acelulara este


plasata imediat subiacent odontoblastilor, avand o
grosime de 40 micrometri.
Apare predominant in pulpa coronara, lipsind de
obicei in pulpa radiculara si contine foarte putine celule
(relativ acelulara).
Contine un plex capilar si fibre nervoase amielinice
care alcatuiesc plexul Raschkow.

3. Zona bogata in celule


Denumita si zona Hohl, delimiteaza spre exterior
zona saraca in celule, iar spre interior se intrepatrunde
treptat cu zona centrala a pulpei.
Se caracterizeaza prin:
- Evidentierea preferentiala, ca si zona saraca in
celule, in pulpa coronara comparativ cu cea radiculara.
-Densitate celulara crescuta, continand o mare
proportie de fibroblasti comparativ cu zona centrala.
- Poate include un numar variabil de macrofage si
limfocite.

4. Zona centrala

Constituie masa centrala a pulpei, fiind un amestec


dispersat de celule si fibre conjunctive.
Contine principalele vase sangvine si fascicule
nervoase pulpare.

Bibliografie:
1. Andrei Iliescu,Tratat de Endodontie, Editura
medicala, Bucuresti 2014
2. Constanta Mocanu, Maria Vataman, Endodontie
Practica, Editura Apollonia, Iasi 1999
3. Andrei Iliescu, Memet Gafar, Endodontie clinica si
practica, Editura Medicala, Bucuresti 2005
4. Constantin Andreescu, Bolile pulpei dentare,
Editura Cerma