Sunteți pe pagina 1din 9

9

VIRUSUL HEPATITIC C
Virus responsabil de 170 milioane infectii cronice la nivel global.
3,5% din populatie la noi in tara, cu prevalenta marita la persoanele de peste
45 ani. Exista disparitate intre diferitele regiuni geografice, cu prevalenta mai mare
catre nord si prevalenta mai mica in vest.
VHC este un virus foarte recent descoperit, in 1989 prin tehnici de biologie
moleculara. Se stia ca exista o serie de hepatite cu transmitere prin sange denumite
generic non-A/non-B; pacientii ramaneau cu inf cu un virus necunoscut; ceea ce ii
diferentia de infectatii VHB ii diferentia aspectul punctiei biopsiei hepatice, un
aspect dat de numeroase incluziuni intracitoplasmatice grupate la interfata dintre
membrana hepatocitara si citoplasma care dadeau un aspect spongios.
Acest aspect se regasea atat la non-a/non-b, cat si la cimpanzeii care erau
infectati cu sange de la aceste persoane si dezvoltau o hepatita cu grad mare de
cronicizare si cu aceleasi leziuni hepatice. Pornind de la plasma cimpanzeilor, s-a
reusit extractia de acizi nucleici totali, s-au creat mai multe biblioteci de ADN (?)
complementar in laborator, si cu ajutorul acestora au fost facute o serie de proteine
care au fost puse in contact cu serurile pacientilor non-A/non-B, s-a vazut care
reactioneaza cu anticorpii din sangele pacientilor; aceasta proteina a fost
considerata a fi specifica virusului care determina hepatita respectiva.
Apoi s-a determinat secventa nucleotidica ce codifica proteina respectiva si s-a
ajuns la concluzia ca ARN ss(+), foarte similar cu flaviviridae ( virusul febrei galbene
reprezentat spre exemplu pentru aceasta familie, care este endemic in Africa
centrala cu icter anemie hemolitica sd febril si sd. hemoragipar ). Toate virusurile
din flaviviridae sunt transmise prin tantari.
Noul virus izolat nu este transmis in acest mod; pt ca nu recunoaste aceeasi
cale de transmitere si are tropism exclusiv spre hepatocit, a fost inclus in genul
hepacivirus ( singurulg virus uman din acest gen descoperit pana la ora actuala ).
ARN ss+, este anvelopat, a carui structura a fost elucidata in ultima perioada ca si
ciclul replicativ asociat acestui virus.

TRANSMITERE VHC

Preponderent parenterala, asociata inainte de 89 cu transfuziile din sangele


pacienti cu hepatita non-A/ non-B nediagnosticati. In prezent se poate infectarea
prin transfuzie, pt ca exista o fereastra serologica foarte lunga ; transplant
deorgane. Detectia se face prin cautarea anticorpilor, ceea ce poate reiesi negativ
in testari, chiar daca donorul de sange este infectat si in fereastra serologica.
Durata ferestrei serologice : 82 zile ( 54 192 ) cea mai lunga perioada dintre
toate virusurile transmise prin sange. Se datoreaza circularii prin sange asociat de
LDL, care ecraneaza antigenicitatea virala si determina o seroconversie mult
intarziata.
Fereastra serologica se reduce in momentul in care se face testarea de acid
nucleic viral prin RT PCR, ceea ce evalueaza prezenta infectiei la mai putin de o
saptamana de la infectie; costurile sunt insa prea mari pentru a fi implementate pe
scara larga, ceea ce nu permite astfel aplicarii acestor testari la nivel national
pentru transfuzii. Scaderea riscului rezidual de infectare prin transfuzie este foarte
importanta, masiva de la peste 4,7% la mai putin 0,5% cu RT PCR efectuat.

Principala grupa de risc este reprezentata de toxicomanii care folosesc droguri


injectabile si pentru care VHC determina epidemii. Nu se cunoaste exact nr

persoanelor care utilizeaza droguri injectabile, insa se apreciaza ca 1% din populatia


Bucurestiului folosesc droguri intravenoase (heroina/heroina + etnobotanice ).
* Programele de reducere a riscului pentru populatiile vulnerabile pentru
schimbul de ace din farmacii ( se schimbau acele folosite cu ace noi ) in Bucuresti
97% infectati VHC; 67% HIV + VHC; 33% triplu infectati HIV + VHC + VHB; populatie
numeroasa reprezentata atat de tineri pornind cu 15 ani, mergand pana la adulti de
35 ani, fara asigurare medicala, fara locuinta, traiesc singuri si pot disemina infectia
foarte usor catre populatia generala. Astfel, toxicomanii reprezinta cea mai
importanta grupa de risc pentru infectia VHC.

Hemodializa constituia un factor de risc important pana la mijlocul anilor 90, dar sau introdus programe de testare si s-au inlocuit o serie de piese ale aparaturii care
au devenit de unica folosinta, astfel incat s-a diminuat riscul de infectie. Foarte
multi pacienti ai sectiilor de hemodializa erau infectati cu VHC, in conditiile in care
apartinatorii acestora si personalul medical foarte rar erau infectati.

Leziuni accidentale in mediul spitalicesc non spitalicesc prevalenta 1-2%


personal medicosanitar

Perinatal eficienta redusa, in cursul nasterii doar daca mama este viremica. Rata
medie de infectie a nou nascutului nu depaseste 6%, mai ridicata la coinfectie HIV,
fara asociere cu modul de nastere/alaptare; copiii infectati sunt asimptomatici,
evolutie buna pe termen lung, cronicizare mai rara decat in cazul HVB.

Transmitere sexuala, cu eficienta foarte redusa, considerata inexistenta pana de


curand, cand au inceput sa apara cazuri in cuplurile homosexuale care sunt infectati
HIV si coinfectati VHC in absenta consumului de droguri sau cu risc de transmitere
parenterala; rar in cupluri monogame.
Sumarizarea modului de transmitere
VHC expunere percutana, transmitere mai putin eficienta decat pt VHB, viabil
in mediul extern pt minim 16-23 hr, risc pentru personalul medical sanitar dupa
expunere accidentala percutana de la o sursa infectat vhc 1,8%, nu exista vaccin
anti VHC, nu exista indicatii pt profilaxia infectiei; se poate face doar monitorizarea,
iar daca se diagnosticheaza infectia se face tratament care nu se poate face
profilactic.
VHB transmitere foarte frecventa, cu concentratii maxime in ser, medii in
secretii genitale, saliva stabilitate mare in mediul extern, viabilitate pastrata >7
zile la temperatura camerei, foarte stabil. Risc pentru personalul medicosanitar
dupa o leziune de la o sursa infectat VHB 23-62%, Vaccinare pre/postexpunere ( cu
eficienta mai mica pentru postexpunere si trebuie la un timp foarte apropiat de
infectie ) pt toti lucratorii din mediul sanitar
HIV putin stabil in mediul extern, risc transmitere mai scazut comparativ cu
VHB si VHC; profilaxie postexpunere cu tripla terapie cu doi inhibitori nucleozidici ai
RT si un inhibitor de proteaza 4 saptamani care scade foarte mult riscul achizitie
infectiei. expunere la risc leziuni percutane permucoase si contactul tegumentului
cu fluide potential infectioase.

REPLICARE VHC

Ciclul replicativ debuteaza cu adsorbtia la receptori exista complex de


receptori care conditioneaza patrunderea in hepatocit comuni pt metabolismul
lipidic : receptor selectiv pt HDL colesterol, receptori pt LDL, mai recent
descris si Niemann - Pick C1 like 1 ( NPC1L1) proteina critica pentru absorbtia
colesterolului molecula cheie in internalizarea VHC.
Eliberarea la polul apical al hepatocitului, unde exista o densitate mare de
rafturi lipidice cu continut bogat in LDL, care sunt preluate de VHC si cu care circula
liber prin plasma, ecranandu-si antigenicitatea; daca celulele sunt depletate de
insule membranare lipidce eliberarea particulelor virale scade foarte foarte mult
astfel moleculele LDL fiind esentiale pt eliberare si intrare in organism.
Exista legatura profunda intre metabolismul lipidic si infectarea VHC
consecinta practica este incidenta mult mai mare a bolilor CV, dislipidemiilor si sd.
metabolice a bolnavilor VHC si de asemenea tendinta de asociere tratamentului
antiviral un tratament anticolesterolemic cu administrarea pe termen lung de
statine:
Statine inhibitori competitivi ai HMG-CoA reductaza Fluvastatin ( rol
farmacologic de scadere a colesterolului )
EZETIMIBE antagonist receptor NPC1L1
Reduce replicarea virala si reduce complicatiile cardiovasculare.
Odata patruns, in citoplasma hepatocitara, VHC urmeaza fazele obisnuite pt
ARN ss+:
AN viral este tradus direct prin ribozomii gazdei, intr-un precursor polipeptidic
cu o lungime egala cu lungimea genomului viral, precursor foarte lung care va fi
clivat apoi in mai multe proteine functionale. Clivarea se face cu o proteaza
codificata de genele NS3, NS4A.
Proteaza taie precursorul polipeptidic in proteine structurale care vor alcatui
capsida si anvelopa si o serie de proteine nonstructurale esentiale pentru replicarea
virala proteinele sunt proteaza insasi precum si o alta proteina, numita NS5B, care
este polimeraza VHC, care asigura formarea unui complex replicativ care se
asambleaza la nivelul membranei hepatocitare si genereaza incluziile citoplasmatice
care dau aspectul tipic spongios al ficatului pacientilor non A/non B.
Polimeraza asigura replicarea genomului viral, dar nu singura ci impreuna cu o
serie de factori de transcriere celulari recrutati de aceasta proteina la niveul
membranei hepatocitare formand un web membranos, o retea de incluzii
citoplasmatice in care se replica virusul.

Cealalta proteina nonstructurala NS5A are rol dublu face parte din complexul
replicativ fiind recrutata de NS5B la nivelul webului membranos si participand la
replicarea genomului si pe de alta parte conduce asamblarea proteinelor virale nou
asamblate cu acizii nucleici noi formati.

Sunt 2 proteine structurale : cele pentru capsida si pt anvelope si mai multe


anvelope nonstructurale, proteaza NS3-NS4A, polimeraza NS5B, proteina
NS5A, care conduce si replicarea genomului si asamblarea virionilor.
Dupa replicarea acidului nucleic viral, acesti noi acizi nucleici virali servesc
pentru codificarea proteinelor structurale virale care vor fi asamblate in virioni
completi cu ajutorul unei alte proteine NS5A, cu rol dublu, atat in complexul
replicativ fiind recrutata de NS5B la nivelul webului membranos, pe de alta parte
conducand asamblarea proteinelor virale.
Toate aceste trei proteine nonstructurale sunt tinte pentru
dezvoltarea de noi medicamente antivirale:
1. inhibitori de proteaza NS3/NS4A
2. inhibitori de polimeraza NS5B
3. inhibitori de proteina NS5A conduce si replicarea genomului si
asamblarea virionilor
Noi medicamente antivirale:
1: Trei medicamente deja aprobate, doi inhibitori de proteaza prima generatie
si unul de generatie a doua.
2: Inhibitor de polimeraza NS5B aprobat pentru aplicarea in practica, se
asteapta si pentru UE.
3: Exista in faze finale de studii clinice inhibitori de proteina NS5A.

VARIABILITATEA EXTREMA A VHC


Este responsabila de o serie de caracteristici a infectiei virale 85 % dintre
cazuri cronicizeaza, infectie persistenta. Aceasta variabilitate este datorata naturii
extrem de infidele a polimerazei virale, ARN polimeraza ARN dependenta (NS5B),
este o polimeraza care executa foarte multe greseli in cursul replicarii VHC aceste
greseli sunt mutatii punctiforme care sunt inglobate intr-un genom viral foarte mic
cu rata mare de replicare, deci un numar mare de mutatii pe o secventa genomica
scurta cu o replicare rapida, ceea ce va duce la faptul ca fiecare virion rezultat
poate sa aiba cel putin o mutatie in interiorul sau.
Ce este particular pentru VHC este ca aceste mutatii nu sunt
distribuite uniform de- a lungul genomului, desi fiecare gena poate sa contina
o astfel de mutatie, majoritatea mutatiilor apar in regiunea hipervariabila HVR, o
regiune de 27 codoni, care codifica una din proteinele anvelopei virale, deci stratul
cel mai expus al virusului, impotriva caruia se formeaza anticorpii antivirali sufera
cele mai multe modificari, ce duc la o populatie virale foarte eterogena si variabila.
=> 6 genotipuri majore 20-48% diferente in ceea ce priveste nucleotidele
In interiorul fiecarui genotip varial exista cvasispeciile - tulpini virale foarte
inrudite dpdv al secv nucleotidice, dar distincte totusi antigenic. In momentul in
care ne ne infectam cu un genotip, ne infectam si toate cvasispeciile acestui
genotip.
RI al gazdei incearca sa neutralizeze ac variante virale, dar nu poate sa se
concentreze asupra fiecarui individ. Se va concentra pe cvasispecia dominanta,
lasand unele tulpini virale care sunt minoritare initial sa se replice in mod obisnuit aceasta vor scapa de sub supravegherea RI si vor da infectie persistenta, cronica.
Poate sa rezulte o varianta care este complet neutralizabila de RI, dar poate fi
selectata si o cvasispecie non neutralizabila escape mutants care evadeaza de
sub raspunsul imun determinand o rata enorma CRONICIZARE a infectiei cu VHC.
Existenta mai multor genotipuri virale are foarte multe consecinte practice :
distributia geografica a genotipurilor.

In Europa genotipul 1B ( 95% pana acum 2-3 ani, in prezent la 80%, inclusiv
Romania)
In State genotipul 1A (80%)
In Asia exista genotipuri 2 si 3 asociate cu rate mai mari de progresie catre cancer
hepatic primitiv
In Egipt si Africa de Nord genotipul 4 prin transmitere iatrogena, tratamente
parenterale injectabile pt Schistostoma Mansoni cu seringi care nu erau de utilizare
unica ( anii 70) peste 30% din populatia Egiptului este infectata cu acest genotip
viral
La cei care isi administreaza droguri injectabile incep sa apara alte genotipuri fata
de cele clasice din populatia generala, ceea ce explica de ce peste tot in Europa
apar in prezent aceste noi genotipuri genotipurile 1A, 3
Africa de sud si Hong Kong genotipurile 5 si 6.
Genotipurile au rate diferite de progresie; Evolutia naturala este mai severa
pentru genotipul 1 in general, in particular 1B. Tratamentele clasice evolueaza cel
mai slab pe genotipul 1 , 1b mai ales.
Exista si posibilitatea unor reinfectii cu genotipuri distincte. Aceste reinfectii se
vad din ce in ce mai frecvent la toxicomani care pot face clearence spontan al
virusului, care se reinfecteaza, crescand rata de cronicizare, mai ales pentru
pacienti cu imunosupresie adaugata.
Drogurile neurotrope (noile psihotrope, cum sunt etnobotanicele din Romania)
dau imunosupresie severa pacientii care se interneaza au LTH CD4 = 50/mL3,
asemanator infectie HIV in faza de SIDA.

EVOLUTIA NATURALA A INFECTIEI CU VHC


Incubatia 6-7 saptamani (2-26sapt)
Hepatita C in faza acuta asimptomatica; de aceea majoritatea infectiilor
acute scapa nediagnosticat icterul prezentandu-se in mai putin de 20% cazuri
Exista numeroase manifestari extrahepatice de tip autoimun: crioglobulinemie,
lichen plan, porifiria cutanea tarda, sialoadenita limfocitara, glomerulonefrita
membranoasa foarte multe diagnostice de VHC se pun unor pacienti care se
interneaza pentru afectiuni non hepatice ( reumatologice, spre exemplu). Nu se
cunoaste daca VHC este trigger pentru aceste infectii autoimune sau daca infectiile
autoimune reprezinta un teren mult mai susceptibil infectivitatii VHC.
Evolutia este in general proasta, catre cronicizare in 85% din cazuri.
Infectia cronica are insa o evolutie lenta, evolutia spre hepatopatie terminala cu
fibroza masiva si dezvoltarea cirozei apare doar in 10-20%, cu evolutia facuta pe
parcursul catorva decade.
Pacientii care dezvolta fibroza extreme progreseaza deobicei si ei extrem de
lent, progresia rapida fiind vazuta doar in 25% din cazuri ajung decompensarea
cirozei si cu mortalitate mai ales pe fond hemoragic, dar si pe carcinom hepatic
primitiv. Pacientii cu ciroza cauzata de infectie VHC vor progresa lent catre boala
hepatica terminala, care nu mai permite buna functionare a ficatului si care necesita
transplant hepatic.
La nivel mondial infectia VHC este principala cauza de nevoie de transplant.
Problema cu transplantul este ca de cele mai multe ori se reinfecteaza grefa,
imediat dupa reperfuzarea organului transplantat, ceea ce pune numeroase
probleme legate de etica efectuarii transplantului pacientul are neaparat nevoie
de transplant pentru supravietuire, dar in conditiile in care disponibilitatea de

organe este redusa este discutabila oferirea unui astfel de pacient cu risc crescut de
reinfectie.
Se incearca sa se faca tratament antiviral pre si post-transplant care sa scada
incarcarea virala cat mai mult, ducand astfel la scaderea considerabila a sanselor de
reinfectare a grefei ( sansele de pana acum erau foarte reduse, 10-12% cazuri pana
acum dadeau roade; cu noile medicamente antivirale au crescut procentajele de
reusita, iar reinfectiile se produc mult mai rar. Medicamentele sunt foarte recente,
din 2011, astfel incat experienta este foarte limitata in acest moment. ).

TRATAMENTUL
Scopul este obtinerea de RVS (raspuns virusologic sustinut) stoparea
replicarii virale cu ARN VHC nedetectabil nu numai pe parcursul tratamentului, ci si
la cel putin 6 luni de la incheiera tratamentului, cu vindecare completa de infectie.
In cazul VHB vindecarea nu era un concept corect deoarece intotdeauna exista
forma de ADN CCC integrat in nucleul hepatocitar, din care se putea reactiva usor la
oprirea tratamentului, ducand la recadere.
In cazul VHC toata replicarea este in citoplasma, nu sun t rezervoare
intra/extrahepatice astfel incat odata ce obtinem RVS consideram ca pacientul este
vindecat. Studiile pe termen lung, pe 10-15, ani in proportie de 99,8% raman fara
replicare virala acesti pacienti.
Cu ce se face tratamentul?
1. Administrarea de IFN, de la inceputul anilor 90.
2. IFN + RIBAVIRINA
3. IFN PEG-ilat + RIBAVIRINA amandoua medicamentele au dubla actiune antivirala si
imunomodulatorie.
Pentru ribavirina, care este un analog de guanina mec antiviral consta in
mutageneza letala, ce duce cresterea masiva a numarului de mutatii incorporate in
genomul viral, care duc la aparitia unor tulpini neviabile, care nu au competente
replicativa si virusul practic este inlaturat complet. Ribavirina accentueaza apoptoza
celulelor infectate si grabeste cleareance-ul hepatocitelor infectate.
Tratamentul combinat cu IFN PEG-ilat (inj s.c., timp de injumatatire lung,
administrat o data pe saptaman ) + RIBAVIRINA 1 data pe saptamana/ oral zilnic se
face 24-48 saptamani ratele de succes sunt insa intre 54-55%. Exista cazuri de
pacienti fie nonresponderi, la care nu se atinge viremie nedectabila niciodata sau
apar recaderi, in care replicarea virala este reluata la oprirea tratamentului.

PREDICTORI NEFAVORABILI AI RASP. NEFAVORABIL LA


TRATAMENT

Genotipul 1 cel mai slab raspuns la tratament. Pacientii infectati au rate de RVS
mult mai mici comparativ cu celelalte genotipuri - 56%
Genotipurile 2,3 rate de succes de 80%

Limita si mai mult cu cat incarcarea virala este mai crescuta in momentul
inceperii tratamentului, ratele de raspuns fiind micsorate.

Fibroza avansata, cu septuri fibrotice sau deja in stadiul de ciroza predictor


nefavorabil 25%

In plus s-a observat ca exista o diferenta de raspuns in functie de rasa


pacientilor. Rasa neagra, afromericanii, raspundeau cel mai slab comparativ cu
rasa caucaziana.
Acest lucru a fost explicat de curand cand s-a gasit un factor genetic care
conditioneaza raspunsul la tratament - Polimorfism la nivelul genei pentru
IL28B citokina cunoscuta sub numele de IFN lambda (IFN alfa efect antiviral cel
mai marcat, ea se foloseste ca IFN recombinat in terapia antivirala; a fost descris si
IFN lambda, cu rol antiviral si imunomodulatorcare are receptori numai la nivelul
hepatocitelor, avand o actiune tintita pe celula hepatica ).
Exista trei forme la nivelul genei : genotipul C/C ( este cel mai favorabil
pacientii cu acest genotip au RVS sustinut, deoarece toate genele stimulate de IFN
sunt exprimate mult mai bine in tesutul hepatic. Ratele de raspuns pentru aceste
genotipuri sunt mult mai mari, chiar daca sunt infectati cu genotipuri nefavorabile,
cu incarcare virala mare si cu fibroza avansata )
Exista o diferenta majora de raspuns daca exista genotipul nefavorabil T/T
33% au RVS.
Genotipul favorabil CC este distribuit in proportii distincte la diferitele rase
asiaticii si caucazienii au in frecvente mult mai mari acest genotip, in timp ce rasa
neagra are genotipul favorabil intr-un procent mult mai mic.

De ce se produc aceste diferente mari de raspuns in cazul infectiei cu un


genotip fata de alte genotipuri? pentru ca VHC are metode prin care evadeaza de
sub RI innascut blocheaza mecanismul de actiune antivirala al IFN, atat cel
endogen si exogen administrat ca tratament.
IFN se bazeaza pe inductia unei enzime oligoadenilat sintetaza si care
degradeaza ARNm viral si activarea unei proteinkinaze care va fosforila factorul de
initiere a sintezei proteice si in aceasta forma fosforilata, factorul va fi inactiv si nu
va permite sinteza proteinelor virale.
-

In fiecare din aceste punct HVC poate actiona asupra si bloca actiunea IFN:
proteina capsidei virale si precursorul polipeptidic rezultat in urma traducerii
genomului inhiba oligoadenilat sintetaza
proteina NS5A blocheaza proteinkinaza
proteina anvelopata blocheaza fosforilarea factorului de sinteza proteica
Proteaza virala actioneaza de la bun inceput clivand caile care activeaza
sinteza de IFN: inafara de TLR, care sunt la nivelul membranei celulare, exista si
niste receptori care recunosc patternurile moleculare ale patogenilor (PAMP) in
citoplasma gena RIB - gena inductibila de acid retinoic care conditioneaza la
sinteza endogena de IFN.
Toate aceste mecanisme sunt mai bine exprimate la genotipul 1B.
In prezent exista noi medicamente antivirale mult mai eficace.

Tratamentul cu IFN PEGilat si RIBAVIRINA va fi retras cel mai probabil in curand,


datorita noilor medicamente aprobate.

Difera in functie de genotip


1 se recomanda tripla terapie care asociaza un inhibitor de proteaza cu
peginterferon si ribavirina;
2 optiuni terapeutice regimuri exclusiv orale fara administrare de IFN si care
asociaza un inhibitor de polimeraza NS5B cu ribavirina /sau/ inhibitor de
polimeraza cu un inhibitor de proteaza si ribavirina. Au fost aprobate pentru
utilizare clinica anul acesta; experienta este foarte redusa pentru ca aceste
medicamente noi, foarte eficiente sunt foarte scumpe, astfel incat majoritatea
tarilor nu isi permit sa acopere costurile legate de tratament.
In Romania, standard of care este peginterferon si ribavirina, totusi foarte
scump (20 mii dolari / pacient), acoperit de CAS in conditiile in care dosarul
pacientului este aprobat. Exista pe lista de asteptare cu 5 mii de pacienti care sunt
de mare prioritate, de categore 1, urgente pentru tratament, dar acesta nu poate fi
asigurat. 15 mii de pacienti de linia a doua fara fibroza accentuata, fara implicatie
urgenta de tratament.
Tripla terapie cu inhibitor de proteaza de prima generatie costa 40 mii dolari
Ro ar trebui sa aleaga in aceasta idee un tratament mai bun cu o ierarhizare a
pacientilor sau administrarea unui tratament mai ineficient unui numar mai mare de
pacienti.
Singurul inhibitor de polimeraza actual aprobat are un cost de 85 mii 125 mii
dolari. Acesta, asociat cu ribavirina, creste costul insemnand un cost prohibitiv al
tratamentului, care nu poate fi sustinut de un sistem de sanatate public. Numai
pacientii inrolati in studii clinice sponsorizate de companiile care dezvolta
tratamentele.
Exista politici de asigurare a unor reduceri ale tratamentului Egipt populatie
uriasa cu genotip particular care ofera rezultate unice. Romania, spre exemplu, a
primit o astfel de reducere pentru terapia anti-HIV deoarece am avut cea mai mare
epidemie pediatrica cu infectie HIV.
Ulterior s-au facut alte presiuni firmelor producatoare, care prevad reducerile
perioadei de patent de la 15 ani la 5 ani, aparand astfel mai repede firmele generice
care produc acelasi medicament la costuri mult reduse ( 1/10 1/100, cum este
spre exemplu Acyclovir GSK este de 10 ori mai scump decat Acyclovir produs in RO,
dar cu acelasi efect ).
Ratele de succes:

Pentru inhibitorii de proteaza ( telaprevir si boceprevir )la pacientii care erau


naivi terapeutic s-au dublat rezultatele terapeutice; la cei care fusesera tratati si nu
raspunsesera ratele s-au marit de 4-5 ori toti pacientii erau infectati cu genotipul
1, iar in cazul inhibtorilor de polimeraza ratele de succes merg spre 95-98 %.
Sofosbuvir analog nucleozidic care inhiba polimeraza virala.

Tratamentul cu orice fel de medicament in hepatita C cronica poate fi scurtat


sau prelungit in functie de raspunsul pacientului - exista factori de monitorizare a
eficacitatii Viral Load la 4 saptamani de la debutul tratamentului ( nedetectabil
=> sansele de reusita terapeutica > 99% ) ; VL la 12 saptamani ( detectabil =>
pacientul va avea esec terapeutic si exista indicatie de stopare a tratamentului ).
Terapia este astfel personalizata si va permite accesul mai multor pacienti, pentru
ca exista posibilitatea reducerii tratamentului unor pacienti care raspund foarte
bine.
Ceea ce se spera este eradicarea infectiei virale ( ca prima infectie virala
cronica ce ar putea fi vindecata in 12-24 saptamani, fara niciun fel de recadere ). In
VHB se obtine astfel de succes terapeutice, dar exista riscul reaparitiei prin
rezervoarele virale.