INTRINSECI

GENETICI

ETIOPATOGENIA

INFECIOI
EXTRINSECI

NUTRIIONALI

FIZICOCHIMICI

PATOGENEZA

MORFOPATOLOGIA

FIZIOPATOLOGIA

Secven de evenimente n
rspunsul celulelor i esuturilor la
un agent etiologic de la stimulul
iniial la ultima expresie a bolii

Alterri structurale n celule i

esuturi caracteristice
procesului patologic sau unui
diagnostic etiologic

Modificri funcionale

SEMNIFICAIA CLINIC

RUDOLF VIRCHOW

Orice form de leziune a unui esut / organ

debuteaz cu alterri moleculare i
structurale n celule

AGENT
ETIOLOGIC

ESUT / ORGAN

CELUL

CELUL

MATRICE
EXTRACELULAR

LEZIUNI TISULARE

CAUZE ALE
ALE LEZIUNILOR
LEZIUNILOR
CAUZE
CELULARE
CELULARE
HIPOXIA
HIPOXIA
AGENIFIZICI
FIZICI
AGENI
AGENI CHIMICI
CHIMICI//
AGENI
DROGURI
DROGURI
AGENI
AGENI
INFECIOI
INFECIOI

REACII
REACII
IMUNOLOGICE
IMUNOLOGICE
ALTERRI
ALTERRI
GENETICE
GENETICE

DEZECHILIBRE
DEZECHILIBRE
NUTRIIONALE
NUTRIIONALE

RSPUNSUL CELULAR
AGRESIUNE

ADAPTRI
CELULARE

HIPERTROFIE

LEZIUNI
CELULARE
ACUTE

LEZIUNI
REVERSIBILE

HIPERPLAZIE
ATROFIE
METAPLAZIE

DISTROFII

ALTERRI
SUBCELULARE
I
INCLUZII
CELULARE
ACUMULRI
INTRACELULARE

MOARTE
CELULAR
CALCIFICRI
PATOLOGICE
NECROZ
APOPTOZ

HIPERPLAZIA

HIPERTROFIA
Creterea volumului celular
prin componente
structurale.
Fiziologic - creterea
solicitrii funcionale

Creterea numrului de
celule ntr-un esut sau
organ.
Fiziologic
- Hormonal epiteliul
glandular mamar n timpul
alptrii

- stimulare
hormonal specific;

- compensatorie ficat
post hepatectomie 0,5-1%
n 1-2 zile;

Patologic - hipertrofia
cardiac.

Patologic
-hiperfuncie hormonal
- efectul factorilor de
cretere pe celulele int

Hipertrofie concentrica a VS - HTA

Hipertrofie a prostatei macroscopic (clinic)

Hiperplazia tesutului prostatic - microscopic

ATROFIA
Reducerea volumului unui esut sau al unui organ care a atins
anterior nivelul de dezvoltare normal.

DESCRETEREA SOLICITRII
PIERDERA INERVAIEI
ISCHEMIE
NUTRIIE INADECVAT
PIERDEREA STIMULULUI ENDOCRIN
MBTRANIRE

ATROFIA

Mecanisme dou modaliti de regul asociate:

scderea numrului de celule sau fibre din cadrul unui
esut,
diminuarea masei acestor elemente, ele fiind n
numr normal.
n esutul atrofiat numrul de elemente funcionale
este mai sczut datorit nlocuirii lor cu esut conjunctiv
sau adipos.

Clasificare
atrofii fiziologice
atrofii patologice.

ATROFIA FIZIOLOGICA

poate apare n cursul vieii intrauterine: atrofia

mezonefrosului, atrofia canalului tireoglos;
atrofia timusului i a tesutului limfoid pe msur ce
persoana nainteaz n vrst;
postmenopauz se atrofiaz ovarele, organele
genitale externe i glandele mamare;
atrofiile legate de senescen.

ATROFIA PATOLOGICA

Atrofia prin inaniie, n afeciunile digestive care mpiedic

alimentarea (stenoze esofagiene de exemplu), perturb absorbia
intestinal (malabsorbia), reducerea voluntare a aportului alimentar
(anorexie mental, psihoze) - emaciere important cu atrofia
majoritii organelor;
Atrofia prin compresie apare la esuturile supuse la presiuni mari
un timp ndelungat. Mecanism - diminuarea circulaiei sangvine i
limfatice. Cauze: prezena de tumori, prezena ectaziilor vasculare,
depunerea de substane anormale (amiloid), acumularea de lichid
n lumen (hidronefroz cu atrofie parenchimului renal sau atrofia
parenchimului glandular n litiaza salivar);
Atrofia prin hipofunctie la nivelul musculaturii striate (la
persoanele imobilizate mult timp la pat), atrofia glandelor endocrine
n cazul scderii secreiei de hormoni tropi;

Atrofia unor fibre musculare striate prin denervare

ATROFIA

proces diferit de agenezie, aplazie sau

hipoplazie anomalii de organogeneza
Agenezia absenta formarii unui organ n cursul
dezvoltrii (eboa embrionar care urma s dea
natere organului respectiv fie c nu s-a format, fie c
a fost alterat);
Aplazia dezvoltarea insuficienta eboei embrionare
care a existat dar nu a dat natere organului respectiv
(schite de organogeneza);
Hipoplazia - dezvoltarea eboei embrionare este
redus; se creaz un organ mai mic dect normal.

MECANIME DE AGRESIUNE
CELULAR
1. O2 I RADICALII LIBERI DERIVAI

2. ACUMULAREA DE Ca++
INTRACELULAR I
PIERDERA HOMEOSTAZIEI Ca

3. DEPLEIA DE ATP

4. DEFECTE N PERMEABILITATEA
MEMBRANELOR

LEZIUNI CELULARE I NECROZE

4 sisteme intracelulare sunt n particular
vulnerabile
1. meninerea integritii membranelor
celulare

2. respiraia aerob fosforilarea oxidativ

& producia de ATP

3. sinteza de enzime i proteine structurale

4. integritatea aparatului genetic

Homeostazia
ionic/osmotic a
celulei/organitelor

LEZIUNI INDUSE PRIN RADICALI LIBERI

Radicalii liberi sunt specii chimice care au un singur electron

pe ultimul orbital .
Extrem de reactivi i instabili;
Reacioneaz cu substane anorganice i organice lipide, carbohidrai, proteine n particular
cu molecule cheie din membrane i acizi nucleici .
Absorbia de energie radiant
UV,Rx
Reacii oxidative endogene n
cursul proceselor metabolice
normale

CI DE FORMARE

Metabolismul enzimatic al
substanelor chimice exogene
/droguri

Radicali liberi derivai

OXIGEN

CARBON

OXID NITRIC

RADICALILIBERI
LIBERIDERIVAI
DERIVAIDIN
DIN
RADICALI
OXIGEN
OXIGEN
SUPEROXID
SUPEROXID
O2O2-

MEMBRANA
PLASMATIC
NADPH - oxidaza

O2

MITOCONDRIE
autooxidare

oxidaze

O2-

RETICUL
ENDOPLASMIC
Citocrom P-450

PEROXISOMI
oxidaze

SODsuperoxid
superoxid
SOD
dismutaza
dismutaza

Inactiveaz
spontan

O2- + O2- + 2H+

SOD

H2O2 + O2

PEROXIDULDE
DEHIDROGEN
HIDROGEN
PEROXIDUL
2 O2
HH2O
2

PEROXISOMI
oxidaze

RADICALIIHIDROXIL
HIDROXIL
RADICALII
OHOH-

Radiaii ionizante
H2O

Hidroliza apei
H+ + OH-

Interaciunea cu metale tranziionale : Fe, Cu (reacia Fenton)

Fe++ + H2O2
Fe+++ + OH- + OH-

EFECTE ALE RADICALILOR LIBERI

PEROXIDAREA LIPIDELOR DIN MEMBRANE

MODIFICRI OXIDATIVE ALE PROTEINELOR

OH- atac legturile duble AGN

Reacioneaz cu gruprile sulfhidril

rupnd lanurile polipeptidice la nivelul
unor aa. : His, Cys, Lys, Met .
Degradarea enzimelor de ctre
proteazele neutre citozolice

Reacia cu Tym

LEZIUNI ADN

Ruperi ale unui singur lan

Moarte
celular

Transformare
malign

INACTIVAREA RADICALILOR LIBERI

ANTIOXIDANI ENDOGENI / EXOGENI
VITMINA E
COMPUI CARE CONIN GRUPRI SULFHIDRIL
Cisteina, glutationul
PROTEINE SERICE
Albumine, ceruloplasmina, transferina

SUPEROXID DISMUTAZA

O2ENZIME

H2O2
CATALAZA (peroxizomi)

2H2O2

O2 + 2H2O

GLUTATION PEROXIDAZA

2OH- + 2GSH
H2O2 + 2GSH

2H2O + GSSG
2H2O + GSSG

TIPURI DE AGENI CHIMICI CU EFECTE CITOTOXICE

HIDROSOLUBILI

Clorura de mercur
(inhibiia ATP-azei)

LIPOSOLUBILI

Acioneaz direct prin combinarea

cu molecule critice pentru
fiziologia celulei .

SH-(membr. cel.)
TGI / rinichi

permeabilitatea

Nu sunt biologic activi, dar sunt

transformai n metaboliti toxici care
determin leziuni celulare prin:
stabilirea direct de legturi covalente
cu lipidele din membrane;
generarea de radicali liberi prin
peroxidarea lipidelor .

LEZIUNI CELULARE INDUSE DE CCl4

CCl4 + eCCl3- SER

P- 450

CCl3- + Cl-

HEPATOCIT

Auto-oxidarea AG din PL
membrane

+ O2
Radicali lipidici

PEROXIDAREA LIPIDELOR
(reacie autocatalitic la nivelul membranelor microsomale)

Leziuni ale RER

Detaarea polisomilor
Sinteza proteinelor
acceptoare de lipide

STEATOZ HEPATIC

Produilor de peroxidare
lipidic
Leziuni ale plasmalemei
Permeabilitatea la Na+,
H2O, Ca++
TUMEFACIE
CELULAR

MASIV INFLUX
Ca++

HIPOXIA
Reducerea fluxului arterial

ISCHEMIE

arterioscleroz
trombi

INSUFICIEN CARDIO RESPIRATORIE

PIERDEREA/DIMINUAREA
CAPACITII DE TRANSPORT A O DE
CTRE SNGE

anemie
Intoxicaia cu CO

adapteaz

f(gradul de hipoxie)
CELULA

leziuni
reversibile
leziuni
ireversibile

progresiv
Arterioscleroz a.
femural

sever

Atrofia celulelor musculare scheletice ale

membrului inferior
cangren

CONSECINELE CRETERII CALCIULUI CITOZOLIC

N CURSUL AGRESIUNII CELULARE
Ca++ 1,3mM

AGENT ETIOLOGIC

ATP-aza Ca++ Mg++

MITOCONDRIE

RETICUL ENDOPLASMIC

ENDONUCLEAZE

Ca ++ LIBER
CITOZOLIC
< 0,1M

FOSFOLIPAZE

ATP-aza

PROTEAZE
LEZIUNI

FOSFOLIPIDE

ATP

ALTERRI

MEMBRANE CELULARE/ PROTEINE

CITOSCHELET

CROMATINA
NUCLEAR

LEZIUNI HIPOXICE I ISCHEMICE

L
E
Z

ISCHEMIE

MITOCONDRIE

FOSFORILAREA OXIDATIV

ATP

POMPA Na+

INFLUXUL
Ca++ H2O
EFLUXUL K+

GLICOLIZA

GLICOGEN

DETAAREA
RIBOZOMILOR

SINTEZA
PROTEINE
LOR

pH
Tumefiere celular
Pierdere microvili
Vezicule
Tumefierea RE
Figuri mielinice

DEPOZITE
LIPIDICE
CLUMPING
CROMATINA
NUCLEAR

R
E
V
E
R
S
I
B
I
L
E

pH
LEZIUNI
MEMBRANE

Pierderea de PL
Alterri citoschelet
Radicali liberi
Produi de
degradare lipide

Eliberare enzime
CPK, LDH

ELIBERAREA
INTRACELULAR
DE ENZIME
LIZOZOMALE

Ca++ mitocondrii

Influxul Ca++

EOZINOFILIE
MODIFICRI
NUCLEARE
DIGESTIA
PROTEINELOR

I
R
E
V
E
R
S
I
B
I
L
E

HIPOXIE MIOCARDIC
leziuni reversibile
CLUMPING CROMATINIAN

ME x11000

HIPOXIE MIOCARDIC
leziuni reversibile
Edem celular, vezicule,clumpingcromatinian, dezorganizare
incipient a cristelor mitocondriale, mitocondii hipertrofiate
compensator. MET x15000

HIPOXIE MIOCARDIC
leziuni reversibile
Hipertrofie marcat a mitocondriilor; depozite de glicogen
MET x25000. Aspect observat n condiiii de ischemie cronic.

HIPOXIE MIOCARDIC
leziuni reversibile

Figuri mielinice. Marcat edem

intracelular i interstiial.
MET x5000

HIPOXIE MIOCARDIC
leziuni ireversibile
Vacuolizare sever a mitocondriilor cu dispariia cristelor; densiti amorfe.
Dezorganizarea i tergerea miofibrilelor cu alterri ale jonciunilor de la
nivelul DI. MET x11000. Apar la 30 40min. dup instalarea ischemiei.

HIPOXIE MIOCARDIC
leziuni ireversibile
Tumefierea i fragmentarea RER; detaarea i liza ribozomilor; marcat
edem celular i vacuolizri. MET x20000.

HIPOXIE MIOCARDIC
leziuni ireversibile
Lizozomi n cursul proceselor de autoliz(autofagozomi). Karioliz.
MET x8000

MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Macroscopic organele afectate prezint:

1. Un volum i greutate crescut
2. Culoare palid, mat aspectul clasic descris de
<carne fiart>
3. Organele se decapsuleaz uor
4. Dup secionare parenchimul proemin n raport cu
cupsula

MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Microscopie optic:
1. Intumescena tulbure - citoplama fin granular
- nuclei inegali
2. Distrofia granular

- vacuole fine n citoplasm

3. Distrofia hidropic (degenerescen vacuolar)

- vacuole mari, spumoase
- nucleul mpins la periferie
- nucleii picnotici

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Rinichi (distrofie granulo-vacuolara)

Rinichi (distrofie granulo-vacuolara)

Col. H&E, Ob 40x

DISTROFIA HIALINA
Hialinul este un material de natura proteica cu aspect omogen,
eozionofil in coloratie H-E, intra sau extracelular.
A. Hialinul intracelular in MET se descrie:
1. Hialinizarea hialoplasmatica acumularea de proteine in hialoplasma fara afectarea
sistemelor membranare ex. corpii Mallory din hepatita alcoolica (picaturi neregulate sau
retea fina perinucleara constituita din citokeratine);
2. Hialinizarea mitocondriala incluzii cristaline intramitocondriale cu balonizarea cristelor
si aparitia de megamitocondrii ficatul alcoolic;
3. Hialinizarea intraergastoplasmica corpii Russel agregate de material amorf
neomogen reprezentat de acumulari de Ig in RE al plasmocitelor in stari de hiperimunizare;
4. Hialinizarea lizozomala celulele TCP in sindr. nefrotic, fenomene de autofagie
celulara(hipoxie, intoxicatii);

B. Hialinul extracelular transformare elementelor matricei extracelulare intr-o

masa astructurata, omogena, eozinofila;
Macroscopic apare albicios, translucid de consistenta crescuta;
Exemple- cicatrici keloide, fibroame uterine; atrerioloscleroza hialina depozit eozinofil si
PAS + care inlocuieste celulele musculare netede, constituit din proteine exudate.

CORP ALBICANS HIALIN IN OVAR

Alcolism cronic
Corpi Mallory
hialinul alcoolic

Focare de citoliza

Steatoza

Hepatita alcoolica

Corpii Mallory

Ciroza alcoolica
Biopsie hepatica
Nodul de regenerare
Hepatocite cu material hialin
in citoplasma corpi
Mallory

Mallory bodies
("alcoholic
hyalin")
MET - agregate
paranucleare de
filamente
intermediare
(elemente de
citoscheletcitokeratine)(a)
inconjurate de
fascicole de
tonofilamente(b)
Proc; Nati. Acad. Sci. USA
Vol. 76, No. 8, pp. 4112-4116,
August 1979
Medical Sciences: Denk et al.

Glomeruloscleroza nodulara (boala Kimmelstiel-Wilson)

(col. PAS)
Arteioloscleroza hialina
Diabet zaharat. Microangiopatia diabetica renala

Limfom limfo-plasmocitar cu gammapatie

monoclonala IgM
(Macroglobulinemia Waldenstrm)
MO cu infiltrare de limfocite si plasmocite cu
incluzii intracitoplasmatice PAS + (corpi Russell)

Splina glazurata
Perisplenita
cronica cu
hialinoza capsulei

STEATOZA
Acumularea anormal de trigligeride n
citoplasma celulelor parenchimatoase ficat, miocard, muchi striat scheletic, rinichi

CAUZE
1. Toxine alcool, CCl4
2. Malnutriie proteic
3. Diabet zaharat
4. Obezitate
5. Anoxie

1. Crete mobilizarea

esut
adipos

Sinusoid hepatic

AGL

Hepatocit

2. Creterea
conversiei

ACoA

3. Scderea
oxidrii

Colesterol

4. Scade sinteza

Fosfolipide
Trigliceride
Lipoproteine

LP plasm

Apoproteine

STEATOZ HEPATIC

STEATOZ HEPATIC

STEATOZ HEPATIC
Col. H&E, Ob. 10x

Col. Scharlach
sectiuni la congelatie
Ob. 20x.

Celule apoptotice cu citoplaza

eozinofilica

Incluziuni lipidice de diverse marimi

Incrcare
gras a
miocardului
de origine
hipoxic

Calificare de tip distrofic calcemie normal

esuturi necrotice necroz de cazeificare, aterom, stroma tumori
(leiomiom)
Macro - culoare albicioas- cenuie, consisten dur
Micro depozite amorfe, granulare, bazofile
depuneri progresive corpi psamomatoi - carcinoam papilar tiroidian,
prostat

Calcificare de tip metastatic - hipercalcemie

Apare plman, rinichi

1. Hiperparatiroidism
2. Hipervitaminoza D
3. Hipertiroidism
4. B. Addison
5. Cresterea catabolismului osos datorat tumorilor osoase diseminate
(mielom multiplu, metastaze)
6. Insuf. renal cr. cu retenie de fosfat i apariia litiazei renale.

NECROZA
Spectru de modificri morfologice care urmeaz morii
celulare, rezultnd din aciunea degradant a enzimelor
DIGESTIA
ENZIMATIC

AUTOLIZ
Enzime lizozomale proprii

HETEROLIZ
Enzime lizomale
leucocitare

DENATURAREA
PROTEINELOR

NECROZA DE
COAGULARE

NECROZA CEROASA ZENCKER

NECROZA DE
LICHEFIERE

CITOSTEATONECROZA

NECROZA DE
CAZEIFICARE

NECROZA
FIBRINOIDA

TIPURI DE NECROZE
NECROZA DE COAGULARE

caracteristic morii celulare de origine ischemic

(cu excepia substanei cerebrale)
scderea pH-ului intracelular denatureaz proteinele
structurale i enzimele blocnd proteoliza celulei;
celule anucleate cu citoplasme eozinofile i contururi
pstrate
ulterior celulele necrotice sunt fagocitate

Cangren uscat- termen chirurgical pentru un

proces de necroz ischemic a extremitilor

Cangrena uscata

IM acut. La aprox. 24 h

EVOLUTIA PROCESELOR DE NECROZA

1.
2.
3.
4.
5.
6.

ORGANIZAREA;
INCAPSULAREA;
CALCIFICAREA;
COMPLICATII SEPTICE(LIZA PURULENTA)
MUMIFICAREA;
AUTOAMPUTAREA.

NECROZA DE LICHEFIERE

Rezultatul proceselor de autoliz i heteroliz

Caracteristic :
-necrozei ischemice a substanei cerebrale;
-focarelor de supuraie (infecie bacterian);
-suprainfecia unui focar de necroz de coagulare
cangren umed

CANGRENA GAZOASA
Produsa de bacterii anaerobe(Clostridium perfringens, oedematiens,
histoliticum) care produc exotoxine lecitinaze cu formarea de fuzee de
expansiune de-a lungul tecilor conjunctive cu dilacerare tisulara.
Regiunea afectata aspect emfizematos, crepitatii la palpare, culoare
cenusiu verzuie si miros putrid.
Plagii deschise arme de foc, accidente circulatie cu distrugeri tisulare
mari.

NECROZA DE CAZEIFICARE

Caracteristic infeciei tuberculoase

Termenul de cazeos aspect macroscopic

HP : material amorf, granular, eozinofil, nconjurat de un proces

de inflamaie granulomatoas specific

B 44 ani TBC pulmonar tratat cu 18 luni inainte

Pericardita tuberculoasa reziduala
Necroza de cazeificare

CITOSTEATONECROZA

Apare n pancreatita acut necrotico hemoragic.

Lipazele activate elibereaz ac. grai din TGL care se
combin cu Ca
depozite cu aspect macroscopic
cretos, pe suprafaa esutului adipos peripancreatic i
peritoneului .
HP: cel. adipoase necrotice - umbre celulare + depozite
bazofilice de Ca ncojurate de o reacie inflamatorie .

Necroza fibrinoid
Reprezinta zone neomogene fin granulare i/sau filamentoase,
eozinofile asemanatoare fibrinei (-oid = care semn cu) care
rspund la impregnrile argentice (fibrina nu rspunde la asemenea
impregnri).
Face parte din tabloul lezional al bolilor autoimune:RAA, AR, LES, etc.
Se poate intilni la nivelul dermului, peretii arteriolelor, seroaselor,
sinovialelor.
n coloraia van Gieson sunt de culoare galben (colorare cu
picrofuxina), nu de culoare roie i nu se coloreaz n albastru prin
coloraia Weigert (specific pentru fibrin).
Fibrinoidul este compus din: produsi de degradare ai fibrinogenului,
colagenului, substantei fundamentale si Ig.
Aceste zone sunt nconjurate de reacie inflamatorie limfomononuclear.
n timp, se produce organizarea cu realizarea unei cicatrici fibroase,
care nlocuiete zona de necroz fibrinoid.

Necroza fibrinoid

Necroza fibrinoida in peretele unei

arteriole

APOPTOZA
MOARTE CELULAR PROGRAMAT

EMBRIOGENEZ

Implantarea,organogeneza,
metamorfoza

INVOLUIA
HORMON-DEPENDENT
LA ADULT

Distrugerea cel. endometriale

n ciclul menstrual
Atrezia folicular ovarian n
menopauz

DISTRUGEREA UNOR
POPULAII CELULARE
PROLIFERATE

Epiteliul criptelor
intestinale

MOARTEA UNOR
CELULE TUMORALE

APOPTOZA

MOARTEA UNOR
CELULE ALE
SISTEMULUI IMUN

ATROFIA PATOLOGIC
A ES. HORMON
DEPENDENTE

MOARTEA CEL. INDUS

DE CEL. T CITOTOXICE

LEZ. CEL. INDUSE DE

VIRUSURI

Limf. B/T dup depleia de

citokine
Cel. T timice

es. prostatic dup castrare

Reacia de rejet a grefelor

Hepatite virale corpii

Councilman

APOPTOZA - MORFOLOGIE
MICROSCOPIE ELECTRONIC
RETRACIE CELULAR

CONDENSAREA
CROMATINEI

FORMAREA DE
VEZICULE I CORPI
APOPTOTICI

FAGOCITOZA CORPILOR
APOPTOTICI/CELULELOR
N APOPTOZ

Talie mic, citoplasm dens,

organite reletiv normale
Agregate periferice de cromatin sub
form de mase dense de form i
mrimi variabile.
Nucleul se poate rupe n dou sau mai
multe fragmente.
Vezicule la suprafaa celulei.
Fragmente celulare delimitate de
membran, coninand fragmente de
nuclei i/sau organite.
Celulele adiacente normale:
- parenchimatoase
-- macrofage

APOPTOZA - MORFOLOGIE

MICROSCOPIE OPTIC

- singur celul/un grup mic

- form rotund/oval
- citoplasm dens, intens eoznofil
- fragmente de cromatin nuclear
dens
- fagocitoza corpilor apoptotici

APOPTOZA - MORFOLOGIE IN M.O.

A. keratinocit;
B. hepatocit

APOPTOZA - MECANISME
Faza de initiere in care caspazele devin
catalitic active;
- calea extrinseca- activarea unor receptori
transmembranari ai apoptozei;
- calea intrinseca - mitocondriala

Faza de executie

APOPTOZA - MECANISME

SEMNALE
TRANSMEMBRAN

INTRACELULAR

TIPUL 1 RECEPTOR TNF

Fas- Fas - ligand

GLUCOCORTICOIZI RECEPTORI NUCLEARI

RADIAII
HIPOXIE

FADD(Fas-associated death domain)

HORMONI

INFECII VIRALE

CASPAZE (cistein proteaze)

fragmente de ADN
50 / 300kbaze

APOPTOZA - MECANISME
CONDENSAREA CROMATINIAN
Fragmentarea internucleosomal a ADN-ului (fragmente de 180-200 de
baze) mediat de Endonucleaza Ca++ dependent (activat de creterea
Ca++ liber citozolic).

ALTERAREA VOLUMULUI I FORMEI CELULARE

Activitatea crescut a transglutaminazei determin legturi ncruciate
excesive ntre proteinele citoplasmatice, determinand condensarea lor
la periferia celulei.

FAGOCITOZA CORPILOR APOPTOTICI

Mediat de receptori prezeni pe suprafaa macrofagelor.
Ex. Vitronectina(beta 3 integrin) mediaz fagocitoza neutrofilelor
apoptotice.

REGLAREA GENIC A APOPTOZEI

14 gene:
- 2 decizia declansarii procesului;
- 3 apoptoza propriu-zisa;
- 7 procesul de fagocitoza;
-1 - fragmentarea AND;
-1 - protectia impotriva apoptozei.

bcl-2, p53, myc, Rb

Bcl-2

Structura cristalografica a proteinei Bcl-2.

Caracterizare generala

Bcl-2, o proteina multifunctionala, de 25 kDa, integrata membranar,

care protejeaza impotriva mortii celulare induse de o varietate de
stimuli si care este localizata in membranele:
- reticulului endoplasmatic,
- invelisului nuclear,
- in membrana externa a mitocondriei.

BCL 2 reprezinta prototipul unei familii de gene de la mamifere

care guverneaza permeabilizarea membranei externe a
mitocondriei.
In functie de rolul lor, ele pot fi:
- fie pro apoptotice (Bax, BAD, Bak si Bok etc)
- fie anti-apoptotice (inclusiv Bcl 2, Bcl xL, si Bcl w, etc).
Pana in acest moment sunt descrise 25 de gene in familia
BCL 2 .

Caracterizare generala
Sinteza proteinei Bcl-2 este codificata de proto-oncogena localizata pe
cromozomul 18

Localizarea cromozomiala a genei Bcl-2.

Denumirea Bcl 2 deriva de la B cell lymphoma 2 si ele au fost
descrise initial in limfoamele foliculare, maladii insotile de
translocatia t(14;18) ce plaseaza gena BCL-2 pe cromozomul 14, in
vecinatatea enhancer-ului genei ce codifica lantul H (heavy) al Ig.

Structura

Familia de proteine Bcl-2 prezinta o structura generala constituita dintr-un helix

hidrofob inconjurat de structuri de tip helix-uri amfipatice.
Membrii familiei Bcl -2 au in comun unul sau mai multe din cele 4 domenii
omoloage caracteristice, numite BH1, BH2, BH3 si BH4 dupa cum se observa in
schema de mai jos.

Familiile de proteine bcl-2.

REGLAREA GENIC A APOPTOZEI

- enzim cheie inhib i suprim apoptoza n
celulele normale calea mitocondriala
- localizat - membrana mitocondrial, reticul
endoplasmic, membran nuclear
- scade permeabilitatea membranelor
mitocondriale
- leag i blocheaz proteine proapoptotice
Apaf 1 (pro-apoptotic protease activating factor)

Rol si localizare
in celula

Vatamarea interna a celulei determina migrarea proteinelor inrudite

Bad si Bax la suprafata mitocondriei. Aici, ele se leaga de Bcl-2
blocand efectul ei protectiv si perforeaza membrana mitocondriala
externa, eveniment ce determina aparitia unor pori si eliberarea de
citocrom c.
Citocromul c eliberat se leaga de proteina Apaf -1 (apoptotic
proteaze activating factor 1). Folosind energia furnizata de ATP,
aceste complexe (cit c + Apaf1) agrega pentru a forma apoptozomi.
La rindul lor, apoptozomii se leaga de caspaza-9 si o activeaza.
Caspaza-9 cliveaza si astfel activeaza alte caspaze ( 3 si 7).

CASPAZELE
Caspazele sunt o familie de proteaze (cisteinproteaze) care au o cisteina la nivelul
domeniului lor activ si care scindeaza proteina
lor tinta in mod specific la nivelul reziduurilor de
acid aspartic.
Familia caspazelor poate fi impartita in trei grupe
functionale:
1. caspaze inflamatorii: 4, 5, 11, 13, 14.
2. caspaze initiator: 2, 8, 9, 10, 12.
3. caspaze efector: 3, 6, 7.

Dar cum sunt activate procaspazele

pentru a initia cascada de caspaze?
Activarea este declansata de catre proteineadaptor care aduna la un loc mai multe
copii ale procaspazelor specifice, cunoscute
ca procaspaze initiator, intr-un complex
sau agregat. In unele cazuri, procaspazeleinitiator au o mica parte din activitatea
proteazica si obligandu-le sa stea impreuna
intr-un complex le determina sa se cliveze
una pe cealalta, declansand activarea lor
mutuala. In alte cazuri, agregarea
cauzeaza modificari conformationale care
activeaza procaspazele. In cadrul acestei
etape, caspaza activata aflata in varful
cascadei, cliveaza procaspazele aflate in
aval pentru a amplifica semnalul apoptotic si
al raspandi in intreaga celula. In acest fel, o
activare initiala a unui numar mic de
molecule de procaspaze (numite caspaze
initiatoare) pot conduce printr-o reactie de
amplificare in cascada la o activare
exploziva a unui numar mare de molecule
de procaspaze.

Rol si localizare in celula

Activarea cascadei caspazice poate fi:
1. extracelulara
prin intermediul receptorilor apoptotici de pe suprafata celulei.
Limfocitele killer(NK), de ex, pot induce apoptoza prin producerea unei proteine numita
Fas ligand, care se leaga de receptorul proteinei Fas (death receptor protein Fas)
de pe suprafata celulei tinta.
Proteinele Fas aglutinate recruteaza apoi proteinele-adaptor intracelulare care la
randul lor leaga si agrega moleculele de procaspaza-8, care cliveaza si se activeaza
una pe cealalta. Moleculele de caspaza 8 activate, activeaza apoi procaspazele din aval
pentru a induce apoptoza.

Rol si localizare in celula

2. intracelulara: celulele deteriorate sau stresate, se pot sinucide prin
- declansarea agregarii procaspazelor si activarii lor din interiorul celulei
- p53 activeaza transcrierea genelor care codifica proteinele din familia Bcl-2, care la
randul lor promoveaza eliberarea de citocrom c din mitocondrie, care se leaga de
Apaf-1(proteina adaptoare) determinand agregarea acestor complexe. Apaf-1 se
leaga de moleculele de procaspaza 9 determinand agregarea lor, ceea ce conduce la
clivarea acestor molecule rezultand astfel molecule active de caspaza 9, care
declanseaza cascada caspazica.

p53

Structura cristalografica a proteinei p53

Proteina p53. Caracterizare generala

proteina 53 este un factor de transcriptie care regleaza ciclul celular si

astfel functioneaza ca un supresor tumoral.
numita si gardianul genomului avand rolul de a conserva stabilitatea
celulei prin prevenirea mutatiilor la nivelul genomului
se comporta ca o proteina de 53 KDa desi are numai 43,7 KDa(datorita
resturilor de prolina)
gena umana ce codifica p53 este TP53 (tumor supressor gene).
Numele genei provine de la proteina pe care o codifica si este
localizata pe cromozomul 17 (17p13,)

Gena TP53 este localizata pe cromozomul 17, o regiune ce prezinta

frecvent deletii in cancerul uman

Structura

Proteina p53 umana este constituita din 393 de aminoacizi si prezinta 5 domenii:
I. capatul N-terminal (reziduurile 1 42) cuprinde un domeniu de activare a
transcriptiei (transcription-activation domain TAD), locul de legare a proteinei
mdm2 si un Highly Conserved Domain(HCDI)
II. o regiune bogata in prolina care este important pentru activitatea apoptotica a
proteinei p53 si un al doi-lea domeniu de transactivare reziduurile 40 92
III. regiunea centrala (reziduurile 101-306), ce contine domeniul de legare a ADNului (a central DNA-binding core domain-DBD); reprezinta tinta a 90% din mutatiile
gasite in cancerele umane; contine HCD de la II pana la V.

Structura
IV. un domeniu de oligomerizare (OD) reziduurile 307 355
TET, constituit dintr-o dintr-o catena- urmata de un -helix necesar
pentru dimerizare dupa cum p53 este compusa dintr-un dimer sau
din doi dimeri. Tetramerizarea este esentiala pentru activitatea
proteinei p53 in vivo
V. capatul C-terminal (reziduurile 356 393) contine un domeniu
de legare nespecifica a ADN ce se leaga de ADN-ul deteriorat;
aceasta regiune este deasemenea implicata in reglarea negativa
(downregulation) a legarii ADN de domeniul central.
Mutatiile care dezactiveaza p53 in cancer au loc de obicei in
domeniul central DBD si acestea distrug abilitatea proteinei de a
se lega de secventele ADN tinta, pentru a putea astfel preveni
activarea transcriptionala a acestor gene.

Localizare si rol in celula normala

In celulele normale, proteina p53
exista in forma inactiva, legata de
proteinele MDM2 (murine double
minute 2) care impiedica astfel
activitatea ei.
In celulele nestresate, proteina
p53 este mentinuta la nivele
scazute printr-o continua
degradare intermediata de
proteina MDM2 care legata fiind
de ea, o transporta din nucleu in
citosol unde este degradata de
catre proteozomi.

Rolul proteinei p53 in

celula.

Mecanismul activarii p53

Caile metabolice care activeaza p53

Activarea p53 ete determinata

de:
- deteriorarea DNA ( indusa de
radiatiile UV, IR, agenti chimici
cum ar fi peroxidul de hidrogen),
- anumite medicamente,
- stress-ul oxidativ
- socul osmotic
- depletia ribonucleotidelor
- dereglarea expresiei oncogenelor
Fosforilarea proteinei p53, realizata
de catre protein-kinaze, la
capatul N-terminal, duce la
distrugerea legaturii p53 Mdm2
si reprezinta evenimentul major
ce conduce la activarea
proteinei p53.
Ca urmare a fosforilarii si distrugerii
legaturii p53 Mdm2, durata de
viata a p53 creste si are loc o
rapida acumulare a acesteia in
celula (nucleu).

Rolul proteinei p53 activata

Proteina p53 odata activata, joaca
un rol central in cadrul multor
mecanisme celulare anti-cancer
1. poate activa proteinele de
reparare a DNA cand DNA este
deteriorat in mod sustinut;
2. poate opri ciclul celular in faza
de reglare G1/S in momentul
recunoasterii DNA-ului deteriorat
(daca este timp suficient, se repara
DNA-ul si ciclul celular se reia);
3. poate initia apoptoza, moartea
celulara programata, daca daunele
suferite de DNA se dovedesc a fi
ireparabile;
4. implicatii in angiogeneza.

Caile metabolice activate de catre

p53.

Amiloidoza
Familie de boli localizate si sistemice caracterizate prin depunerea de
amiloid in spatiul extracelular.

Se localizeaz cu predilecie la nivelul substanei fundamentale

de-a lungul fibrelor de reticulin i colagen, precum i de-a
lungul membranelor bazale epiteliale i n media vaselor mici.
Nu determina o reactie inflamatorie.

Amiloidul
material amorf, eozinofil, de natura glicoproteica
alcatuit din: componenta F - fibrile proteice- 95%
componenta P (glicoproteina) -5%
Componenta P-prezent in toate amiloidozele, se
leaga de amiloid dependent de Ca; component
normal al colagenului, fibrelor elastice si mb.
bazale.

Amiloidul
Exista peste 20 de proteine precursoare
amiloidului (sinteza crecuta- ex:inflamatie,
mutatii genetice-ex:transtiretina)
Localizare determinata de afinitatea
precursorilor proteici pt.anumite tesuturi
Micromediu favorabil depunerii amiloidului
(modificarea mb. bazale si ale matricei
proteice extracelulare)
Proteoliza scazuta

Coloratii pentru amiloid

birefringenta verzuie in lumina polarizata
dupa rosu de Congo
fluorescent dupa tratament cu tioflavina T
metacromazie cu violetul metil
Reactia Virchow macroscopica (cu
solutie de Lugol si acid sulfuric) coloreaza
amiloidul in brun.

Forme clinice
Amiloidoze localizate:

amiloidoza cardiaca senila,

amiloidoza orbitala
amiloidoza endocrina

Amiloidoze sistemice (primare) din gamapatii monoclonale

cu lanturi usoare, kappa sau lambda (AL)

Amiloidoze sistemice secundare:

1. amiloidoza sistemica reactiva (AA): in infectiile cronice si bolile
inflamatorii- Apo SAA
2. Amiloidoza asociata hemodializei (A beta2 microglobulina)

Amiloidoze ereditare (ATTR - transtiretina: PAF

Agel-gelsolin: AFF)

Amiloidoza renala
Rinichiul este normal sau mrit de volum, cu
consisten ferm, suprafata neregulata
palid-albicios translucid (rinichi mare slninos).
Microscopic apare o depunere selectiv la
nivelul capilarelor glomerulare, in mezangiu, n
peretele arterelor mici, subendotelial i la nivelul
membranei bazale n tubii contori, ce conin n
lumen cilindri hialini. Evoluia este spre sindrom
nefrotic, cu insuficien renal cronic i deces.

Glomerul renal cu depozite de

amiloid

Depunere la nivelul
glomerului si a
interstitiului renal (rosu
de Congo,200X)

Depunere la nivelul mezangiului

si a mb. bazale capilare (HE,
400X)

Amiloidoza splenica

Depunere la nivelul unui vas

de sange, HE 200X

Amiloidoza hepatica