Sunteți pe pagina 1din 4

Trebuie sau trebuiete?

la prezent, att la singular, ct i la plural avem o singur variant corect


trebuie:

eu trebuie s merg
tu trebuie s mergi
el trebuie s mearg
noi trebuie s mergem
voi trebuie s mergei
ei trebuie s mearg

la imperfect, verbul se regsete n forme diferite la singural i plural: trebuia,


respectiv trebuiau.

eu trebuia s merg
tu trebuia s mergi
el trebuia s mearga
noi trebuia s mergem
voi trebuia s mergeti
ei trebuiau s mearga

cnd l folosim la timpul viitor, verbul trebuie va avea doar forma trebui.

eu va trebui s merg
tu va trebui s mergi
el va trebui s mearg
noi va trebui s mergem
voi va trebui s mergei
ei vor trebui s mearg.

i-n cele din urm, conjunctivul prezent, conform DOOM, este singurul timp la
care forma trebuiasc este corect.

s-mi trebuiasc
s-i trebuiasc
s i trebuiasc
s ne trebuiasc
s v trebuiasc
s le trebuiasc

Odat sau o dat?


Cuvantul odat este adverb cu sensul de "odinioar, cndva". Mai poate avea i
alte sensuri apropiate, dar tot de adverb. n aceast calitate, intr n locu iunea
adverbial odat i-odat (= vreodat, cndva):

Exemple:
"A fost odat ca niciodat". (A fost "odinioar, cndva"). Este uor dac se face
substituirea aceasta. (n acest caz, "niciodat" se scrie mpreun, ca i "odat")

"Odat ncheiat povestirea, am pus punct lucrului". Aici are sensul de ndat (adverb).
"ndat terminat povestirea, am pus punct lucrului."
"Du-te odat din faa mea!" (Cu sensul ndat, imediat, acum - adv.).
"Odat ce am terminat povestirea, am pus punct lucrului." (odat ce = imediat - adv.)
Am plecat odat cu ei. (odat cu = deodat - adv.)
Se scrie separat n dou cazuri:
a) cnd e substantiv cu nelesul de zi
b) cnd e numeral adverbial al crui ir l putem continua.

Exemple:
a) "O dat important este data naterii mele " Aici cuvntul dat are sensul de zi , deci
este substantiv i nu adverb."O zi important este ziua naterii mele".
b) "O dat nu i-a fost suficient i nici de dou ori". Aici o dat este numeral adverbial.
Se poate uor verifica dac vom continua irul numerelor: de trei ori, de patru ori etc.
O dat intr n combinaie cu alte cuvinte, cu care formeaz locu iuni care apar in limbii
literare, dar care, prin repetare, pot deveni suprtoare.

Exemple:
Mi-a telefonat nc o dat (= iar, din nou).
Subliniem, o dat n plus, important cercetrii fundamentale (= iar, din nou).
S-a pronunat o dat pentru totdeauna (= definitiv).
S-a suprat dintr-o dat (= brusc).
Cuvintele compuse (adverbele) formate cu ajutorul lui o dat se scriu ntr-un singur
cuvnt:
Deodat s-a stins lumin.
Sa ncheiai lucrarea i, totodat, s v gndii la urmtoarea tem.
OBSERVAIE !
n ndreptarele ortografice, ortoepice i de punctua ie mai vechi, dup normele
ortografice de atunci, apar scrise separat "o dat ce i o dat cu". ns, dup noile

norme ortografice, corect este odat ce si odat cu".


n limba romn, corecte sunt doar formele complete i complet,
celelalte variante fiind doar nite abateri de la norm.

Cum se scrie corect: din i i din a ?????


n 1993, Academia Romn modific printr-o hotrre controversat la
acea dat modul n care se utilizeaz literele i .
Potrivit Hotrrii Adunrii Generale a Academiei Romne din 17.02.1993 privind
revenirea la i sunt" n grafia limbii romne, publicate n Monitorul Oficial al
Romniei, Partea I, nr. 51 din 8 martie 1993:
Se va reveni n grafia limbii romne la utilizarea lui n interiorul cuvintelor i a formei
sunt (suntem, suntei), n conformitate cu hotrrile adoptate de Academia Romn
nainte de 1948, consecin a unui ndelungat proces istoric.
n Monitorul Oficial Nr. 59, din 22 martie 1993, sunt publicate, n anex, Regulile "Sextil
Pucariu" pentru scrierea literelor " i "".
Literele i corespund aceluiai sunet, ntrebuin ndu-se dup urmtoarele reguli:
a) se scrie ntotdeauna la nceputul i la sfritul nemijlocit al cuvntului : l
mbriez, mprat, nger, i, i, amr, cobor, hotr, tr, ur... ;
b) tot cu scriem i n corpul cuvintelor, cnd, prin compunere, de la mijlocul
cuvintelor ajunge medial: nempcat, nendurat, nensemnat, preanl at,
preantmpinat. Vom scrie ntr-nsul, dar dnsul;
c) n toate celelalte cazuri se scrie, n corpul cuvintelor, : bnd, cnd, fcnd, gt,
mormnt, ru, romn, sfnt, vnt.

Nu mai spune nimic "la nimeni"! Este gresit


Printre cele mai uzuale greseli de limba romana se numara si folosirea
incorecta a pronumelui negativ "nimeni". "N-am spus la nimeni", nu
dau la nimeni sau "n-am cerut la nimeni" sunt doar cateva dintre
formularile gresite pe care le intalnim in fiecare zi.
Nimeni este un pronume negativ care indica inexistenta unei fiinte. Il putem utiliza
exact in forma asta numai in cazul unor constructii precum:
Am intrat in camera si nu era nimeni.
Nu mi-a spus nimeni ce trebuie sa fac.
Nimeni nu si-a facut tema.
N-am vazut pe nimeni la masa.
Adica, doar atunci cand el poate raspunde la intrebarile cine? sau pe cine? (spre
exemplu, daca ne raportam la primul enunt din cele de mai sus - Cine nu era in
camera? -Nimeni.)
Atunci cand trebuie sa raspunda la intrebarea cui? sau a/ai/ale cui?, ca sa fie corect
folosit, pronumele nimeni trebuie sa devina nimanui. Astfel, corect este sa spunem:

N-am spus nimanui. (Cui n-am spus? Nimanui.)


N-am cerut nimanui.
Nu dau nimanui.
Cainii strazii sunt cainii nimanui. (Ai cui sunt cainii strazii? Ai nimanui.)

Nu mai serviti masa! Pur si simplu, mancati!


Despre expresia gresit folosita "a servi masa" am mai vorbit la Ghidul
pentru supravietuirea limbii romane. Ne-am gandit, totusi, sa reluam
explicatiile astazi, in contextul in care Ministerul Muncii scria, in
aceasta saptamana, in nota de fundamentare a unui proiect prin care
introduce o pauza de masa obligatorie pentru bugetari ca ea este
necesara pentru ca "cerintele de ordin biologic impun ca angajatii sa
serveasca masa in perioada in care se afla la serviciu". Ca sa nu ne
transformam intr-o tara de chelneri, haideti sa popularizam acest
articol. Poate ajunge si la ministere. :)