Sunteți pe pagina 1din 5

CAILE ORDINARE DE ATAC

APELUL. Apelul este o cale ordinara de atac. In apel pot fi atacate hotararile
judecatoresti cu exceptia acestora conform legii procesual penale:

1.
Sentintelor pronuntate de judecatorii privind infractiunile
pentru savarsirea carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de
libertate;
2.
Sentintelor pronuntate de judecatoria militara privind
infractiunile pentru savarsirea carora legea prevede pedeapsa
nonprivativa de libertate;
3.

Sentintelor pronuntate de Curtea de Apel;

4.

Sentintelor pronuntate de Curtea Suprema de Justitie;

5.

Altor sentinte pentru care legea nu prevede aceasta cale de atac.

Persoanele care pot declara apel,sunt:

1.

procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila;

2.
inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila. Sentintele
de achitare sau de incetare a procesului penal pot fi atacate si in ce
priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal;
3.

partea vatamata, in ce priveste latura penala;

4.
partea civila si partea civilmente responsabila, in ce priveste latura
civila;
5.
martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la
cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
6.
orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate
printr-o masura sau printr-un act al instantei.
Cererea de apel se depune la instanta a carei sentinta se ataca, in atatea
copii cati participanti la proces sunt.
Persoana arestata poate depune cererea de apel la administratia locului
de detinere, fara a anexa copii.
Dupa expirarea termenului stabilit pentru declararea apelului,
instanta judecatoreasca care a pronuntat sentinta trimite, in termen de
cinci zile, dosarul penal, impreuna cu apelul in instanta judecatoreasca
superioara.

Judecarea apelului. Instanta de apel, judecand apelul, verifica hotararea


atacata pe baza probelor examinate de prima instanta conform
materialelor din dosar
si oricaror documente noi, prezentate la instanta de apel.
Instanta de apel poate da o noua apreciere probelor din dosarul cauzei
si poate administra, la cererea partilor, orice noi probe pe care le
considera necesare.
Instanta de apel este obligata sa se pronunte asupra tuturor
motivelor invocate in apel.
Instanta de apel, judecand apelul, adopta una din urmatoarele decizii:
1.

Respinge apelul, mentinand hotararea atacata:

daca apelul este depus peste termen, cu exceptia cazurilor


prevazute de legea procesual penala;
daca apelul este inadmisibil;
daca apelul este nefondat.
2.

Admite apelul, casand sentinta primei instante si:

pronunta o noua hotarare potrivit ordinii stabilite pentru prima


instanta;
trimite cauza la rejudecare pentru motivul:
-judecarea cauzei a avut loc in lipsa unei parti, ne legal citate sau
care, legal citata, nu a avut posibilitatea sa se prezinte si sa anunte
instanta despre aceasta imposibilitate;
prin hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei;
incalcarii esentiale a legii de procedura penala.

CAILE EXTRAORDINARE DE
ATAC
Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac de retractare prin
intermediul careia partile sau procurorul pot obtine desfiintarea unei
hotarari judecatoresti in cazurile limitativ prevazute de lege. Ea poate fi

exercitata in scopul retractarii hotararilor judecatoresti pronuntate cu


nesocotirea unor norme procedurale, iar nu si pentru netemeinicie.
Cele doua forme ale contestatiei in anulare se intemeiaza pe motive
diferite si limitativ prevazute de lege. Conditiile de admisibilitate ale
contestatiei in anulare sunt deopotriva diferite, ele fiind de stricta
interpretare.

Contestatia in anulare obisnuita reprezinta acea cale extraordinara de


atac prin intermediul careia partile pot obtine retractarea unei hotarari
judecatoresti irevocabile in cazurile prevazute de art. 317 C. proc. civ., dar
numai daca motivele care o legitimeaza nu au putut fi invocate pe calea
apelului sau recursului.
Nu pot fi parti in contestatie persoanele straine de proces chiar daca
acestea ar putea justifica un interes pentru atacarea hotararii pronuntate.
Aceasta deoarece mijlocul procedural al contestatiei nu poate fi exercitat
decat de partile care au participat la activitatea judiciara. Tertele persoane
se pot prevala doar de inopozabilitatea hotararii judecatoresti, iar daca
executarea hotararii este de natura sa le prejudicieze interesele ele vor
putea folosi calea contestatiei la executare.
Contestatia in anulare speciala este o cale extraordinara de atac de
retractare ce se poate exercita, in cazurile anume prevazute de art. 318 C.
proc. civ., numai impotriva deciziilor pronuntate de instantele de recurs.
Aceasta cale extraordinara de atac nu exclude insa posibilitatea exercitarii
si a unei contestatii in anulare obisnuite. Cu alte cuvinte, impotriva
deciziilor pronuntate de instantele de recurs se pot exercita ambele forme
ale contestatiei in anulare. Exercitarea contestatiei in anulare este supusa
tuturor conditiilor necesare pentru promovarea cailor de atac. Un rol
particular revine interesului judiciar, acesta trebuind sa fie prezent si in
momentul exercitarii contestatiei in anulare speciale. Prin urmare, in cazul
admiterii in intregime a recursului partea castigatoare nu se va mai putea
plange pe calea contestatiei in anulare pe motiv ca instanta de casare a
omis sa cerceteze vreunul din motivele de casare sau pentru ca
dezlegarea recursului este rezultatul unei greseli materiale. In mod
obisnuit, interesul formularii contestatiei in anulare speciale este al
recurentului. Iar aceasta asertiune este valabila in special in ceea ce
priveste omisiunea de cercetare a unui motiv de casare.
Competenta de solutionare a contestatiei in anulare apartine
instantei a carei hotarare se ataca. Principiul este enuntat in mod expres
in art. 319 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta regula este determinata de insasi

natura contestatiei de a constitui o cale extraordinara de retractare, iar nu


de reformare. Prin intermediul contestatiei nu se realizeaza un control
judiciar obisnuit, astfel ca, in toate cazurile, competenta apartine instantei
care a pronuntat hotararea, iar nu unei instante superioare.
Revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, care se poate
exercita numai impotriva hotararilor definitive, in cazurile si conditiile
expres prevazute de lege.
Revizuirea este o cale de atac de retractare deoarece se adreseaza chiar
instantei care a pronuntat hotararea, prin care ii solicita sa revina asupra
hotararii respective in baza unor imprejurari care s-au ivit, de regula,
ulterior pronuntarii hotararii.
Nu pot fi atacate cu cerere de revizuire: hotararile primei instante prin
care nu s-a rezolvat fondul (ex. hotararea de declinare a competentei, cea
de rezolvare a conflictului de competenta etc.); hotararile instantelor de
recurs prin care recursul a fost respins fara a se evoca fondul; hotararile
de divort, dar numai in ce priveste desfacerea casatoriei, nu pentru
capetele accesorii, ordonanta presedintiala etc.
Motivul de revizuire are in vedere doua ipoteze.
Prima ipoteza priveste situatia in care judecatorul, martorul sau expertul a
fost condamnat definitiv pentru o infractiune referitoare la pricina, dar
numai cand infractiunea respectiva a fost determinanta in darea solutiei in
cauza supusa revizuirii.
Se pot ivi, insa situatii, in care nu se poate pronunta hotarare penala de
condamnare din cauza ca judecatorul, martorul ori expertul a decedat sau
din cauza ca a intervenit prescriptia, amnistia etc.
in astfel de situatii s-a apreciat de teoria si practica judiciara majoritara ca
numai instanta de revizuire este cea care poate sa verifice, pe cale
incidentala, daca s-a savarsit sau nu infractiunea pretinsa.
In cea de-a doua ipoteza se are in vedere situatia in care hotararea ce se
ataca s-a bazat pe un inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii.
Hotararea asupra revizuirii este supusa acelorasi cai de atac ce au fost
prevazute pentru hotararea revizuita, cu exceptia situatiei in care s-a
cerut revizuirea pentru hotarari potrivnice, cand calea de atac este numai
recursul, cu exceptia cazului in care instanta de revizuire este inalta Curte
de Casatie si Justitie a carei hotarare este irevocabila.

Recursul in casatie urmareste sa supuna Inaltei Curti de Casatie si Justitie


judecarea, in conditiile legii, a conformitatii hotararii atacate cu regulile de
drept aplicabile.
Cererea de recurs in casatie se formuleaza in scris si va cuprinde:
a)numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii, numele, prenumele
si domiciliul profesional al avocatului sau, dupa caz, numele si prenumele
procurorului care exercita recursul in casatie, precum si organul judiciar
din care acesta face parte;
b)indicarea hotararii care se ataca;
c)indicarea cazurilor de recurs in casatie pe care se intemeiaza cererea si
motivarea acestora;
d)semnatura persoanei care exercita recursul in casatie si/sau semnatura
avocatului.
Admisibilitatea cererii de recurs in casatie se examineaza in camera de
consiliu de un complet format din un judecator, dupa depunerea raportului
magistratului-asistent si atunci cand procedura de comunicare este legal
indeplinita. Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii
instantei de recurs in casatie, in masura in care situatia de fapt ramane
cea avuta in vedere la admiterea recursului in casatie. Cand hotararea
este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, instanta se
pronunta in limitele in care hotararea a fost casata.