ENERGIE DIN BIOMASA

Biomasa contribuie cu 14% la consumul mondial de energie primara, iar pentru trei sferturi
din populatia globului care traieste n tarile n curs de dezvoltare aceasta reprezinta cea mai
importanta sursa de energie.
Agentia Internationala pentru Energie estimeaza ca n Europa, resursele de petrol se vor
epuiza n 40 de ani, cele de gaze naturale n 60 de ani, iar cele de carbune n 200 de ani,
lucru care s-ar traduce prin faptul ca, peste aproximativ 20 de ani, Europa va fi nevoita sa
importe 70 la suta din necesarul de energie. Ca urmare a acestui fapt, statele uniunii au fost
nevoite sa gaseasca surse regenerabile.
Uniunea Europeana si doreste ca, pna n anul 2020, 20% din consumul de energie al
statelor comunitare sa fie asigurat din surse regenerabile.

Biomasa prezinta multe avantaje ca sursa de energie. Ea poate fi folosita atat pentru
producerea de electricitate si caldura cat si pentru producerea unei game largi de
produse: combustibili lichizi pentru transport, combustibili solizi si gazosi si alte
produse.

Biomasa ca materie prima se prezinta sub diverse forme, care se gasesc din abundenta in
toate partile lumii inclusiv Europa. In ultimii ani s-au dezvoltat tehnologii avansate de
conversie a biomasei in combustibili sau de ardere eficienta. Desigur, nu toate resursele de
biomasa pot fi folosite in scopuri energetice.
Biomasa reprezinta in acelasi timp o sursa importanta de alimente, cherestea, hartie si
cateva chimicale valoroase. Din acest motiv, folosirea in scopuri energetice trebuie integrata
cu alte aplicatii prioritare.

ENERGIE DIN BIOMASA

Cultivarea biomasei este o activitate rurala, intensa, care poate duce la crearea de locuri de
munca in zonele rurale si poate opri migratia de la sate la orase oferind in acelasi timp
posibilitatea dezvoltarii altor industrii rurale.
Mai jos sunt date costurile viitoare estimate ale unui kWh produs prin diverse tehnologii
inclusiv din biomasa.

POTENTIALUL GLOBAL DE BIOMASA

Organismele de pe Terra participa n mod diferit la productia totala de biomasa. Bioproductivitatea
primara n apa marilor si oceanelor este datorata fitoplanctonului (n zona europeana, acesta este
compus predominant din microalge si mai putin din macroalge) si plantelor superioare marine.
Fitoplanctonul asigura o productivitate scazuta, n jur de 0,5 t/ha anual biomasa uscata, valori
ce pot ajunge pna la 0,8-3,0 t/ha anual n conditii favorabile.
n culturile artificiale de alge marine productivitatea poate urca pna la 50 t/ha anual biomasa
uscata, iar dupa unele surse, cea mai ridicata productie de biomasa a fost obtinuta experimental
la alge - aproximativ 100 t/ha anual biomasa uscata.
Speciile vegetale terestre difera mult n privinta randamentului conversiei energiei solare si al
productiei de biomasa. Potentialul acestor specii este evaluat n zona temperata, la 20-30 t/ha
anual biomasa uscata. Fara ndoiala, productia de biomasa are valori scazute la plantele inferioare
(de exemplu: licheni - 2-3 t/ha anual substanta uscata; muschi - 0,5-0,7 t/ha annual). Pajistile
naturale produc n medie 4,5 t/ha anual biomasa uscata.
Dintre culturile agricole, culturile pentru boabe si cele furajere se caracterizeaza printr-un
potential de 21-24 t/ha anual biomasa uscata; n exploatatiile agricole obisnuite aceste plante
asigura, n medie, 5 t/ha anual boabe sau, respectiv, 12,5 t/ha anual biomasa uscata.
Culturile radacinoase si tuberculifere specifice zonei temperate - sfecla, cartoful, topinamburul dispun de un potential productiv deosebit, ajungndu-se la 20-30 t/ha anual biomasa uscata n
conditii bune de cultivare.
La arbori, productivitatea primara este estimata n medie la 8,6 t/ha anual, speciile forestiere
foioase (cu frunza cazatoare) din zona temperata pot produce circa 12 t/ha anual, iar coniferele
15-18 t/ha anual. n zona temperata, o padure de stejar sau de fag n vrsta de 120 de ani
reprezinta o biomasa evaluata la 275 t/ha substanta uscata, prin comparatie cu padurile
ecuatoriale care pot reprezenta o acumulare de peste 1000 t/ha.

BIOMASA IN ROMANIA

COMBUSTIA BIOMASEI
Combustia este cea mai raspndita tehnologie utilizata astazi pentru producerea de energie
si caldura pornind de la biomasa. Combustia poate fi aplicata unei biomase cu un continut
de maxim 60% apa.
Componentele din compozitia biomasei, n afara de C, O si H, sunt nedorite, deoarece ele
sunt legate de poluarea mediului, coroziunea instalatiei, formarea de depozite si de cenusa.
Cele mai relevante dintre acestea sunt azotul (sursa de NOx) si componentele cenusii
(de ex. K si Cl ca sursa de KCl).
Lemnul brut este, n mod obisnuit, cel mai bun bio-combustibil pentru ardere, datorita
continutului sau scazut n cenusa si azot.
Biomasa ierboasa, cum ar fi paiele, are un continut mai mare de N, S, K, Cl etc., substante
care duc la emisii superioare de NOx si impuritati sub forma de suspensii n aer. Aceste
impuritati cresc cantitatea de cenusa, coroziunea si depozitele din cazane. Din aceste
motive, lemnul este adecvat pentru ncalzirea gospodariilor, ct si a instalatiilor mai mari, iar
biomasa ierboasa este utilizata numai n instalatii mai mari.
Lemnul este cel mai folosit biocombustibil solid. Materialul brut poate avea urmatoarele
forme: busteni, butuci, tulpini, frunze si ace din padure, scoarta, rumegus, surcele si
talas din industria lemnului si lemnul recuperat din constructii. Acestea pot fi folosite
cand este posibil direct ca un combustibil, sau pot fi procesate in forme mai usor de
transportat, stocat si ars cum ar fi: peletele, brichetele si praful de lemn.

COMBUSTIA BIOMASEI

Combustia biomasei este cea mai veche si utilizata tehnologie de obtinere a energiei.
Eficienta de transformare in electricitate este de 20-25%.
Procesul de combustie a biomasei implic o serie de aspecte fizice si chimice de mare
complexitate. Natura procesului de ardere depinde att de proprietile combustibilului i
aplicatiile procesului de combustie. Procesul de combustie poate fi mpr it n mai multe
etape: uscare, piroliz, gazeificare i ardere.
Biomasa poate fi arsa direct (asa cum este ars lemnul pentru incalzire sau incinerate
deseurile) sau arsa simultan cu carbunele (co-ardere). Cazanele moderne sunt proiectate
sa foloseasca co-arderea pentru a reduce emisiile de CO2.
In timpul arderii, o particula de biomasa trece prin mai multe faze, mai mult sau mai putin
distincte. Mai intai are loc uscarea, pana la temperaturi de 100C, apoi pe masura ce
incalzirea continua, are loc piroliza si/sau gazeificarea, urmata de arderea propriu-zisa si
lichefierea.
Umiditatea limita a biomasei pentru sustinerea arderii nu trebuie sa depaseasca 60% din
masa.

COMBUSTIA BIOMASEI
Lemnul de foc este combustibil forestier in forma de tulpina de copac tratata sau nu. Pentru
manipularea mai usoara, tulpinele sunt facute snopi prin presarea impreuna a ramurilor in
snopi avand marimi egale, asemanatori unui bustean.
Peletele sunt produse prin maruntirea rumegusului, aschiilor, surcelelor sau a cojii de copac
si presarea prafului obtinut printr-o matrita. Caldura rezultata in urma frecarii este suficienta
pentru inmuierea ligninei. Prin racire, lignina devine rigida si leaga materialul. Peletele au
forma cilindrica sau sferica cu diametrul mai mic de 25 mm.
Brichetele au forma rectangulara sau cilindrica si sunt obtinute prin presarea impreuna a
rumegusului, aschiilor, surcelelor sau a cojii de copac intr-o presa cu piston sau surub.
Continutul de energie al peletelor si brichetelor este de circa 17 GJ/tona cu un continut de
umiditate de 10% si o densitate de circa 600-700kg/m3.

COMBUSTIA BIOMASEI
Aproximativ o jumtate dintr-un copac proaspt taiat este ap. Cealalt jumtate const
din material lemnos uscat din care aprox. 85% din care este format din materii volatile, 14,5%
carbon solid i 0,5% din cenu.
Cnd lemnul este ars, componentele sale se vor transforma n abur (H2O), dioxid de
carbon (CO2), oxizi de azot (NOx), oxid de sulf (SO2) i cenu. Lemnul nu are, practic, sulf
deloc pondere acestuia n lemn este de max. 0,05%.
Proprietile termice ale diferitilor combustibili depind de proporiile elementelor pe care le
conine. Carbonul i hidrogenul maresc puterea calorica, n timp ce o pondere mare de oxigen
n lemn scade aceasta putere calorica. n comparaie cu alti combustibili, lemnul are un continut
redus de carbon (aproximativ 50% din substana uscat) i un coninut ridicat de oxigen
(aproximativ 40%), ceea ce conduce la o valoare destul de redusa a puterii calorice.
Principalele caracteristici tehnice dupa care se apreciaza calitatea biocombustibilului sunt:
-Continutul de carbon;
-Umiditatea
-Materiile volatile
-Cenusa
-Puterea calorica

COMBUSTIA BIOMASEI
-

Materiile volatile (%) reprezinta continutul de substante gazoase si lichide existente in

biocombustibil si care se degaja la incalzirea acestuia la temperaturi inalte (850C) in
absenta aerului;

Dupa indepartarea materiilor volatile si a umiditatii din biocombustibil se obtine mangalul (K,
%). Daca din mangal se indeparteaza si cenusa ramane carbonul fix. Materiile volatile
impreuna cu carbonul fix reprezinta materialul combustibil al biomasei.
-

Cenusa este formata din oxizi metalici (Fe, Al, K) si dioxid de siliciu, care raman dupa
arderea combustibilului.

Cenusa
0.4-0.6%

Carbon fix
11.4-15.6%
CO2

Materii volatile 84-88%

C 35.5% CO, CO2
H 6-6.5% H2O
O 38-42%
N 0.1-0.5% NOx
S max. 0.05% SO2

Masa combustibila
Masa uscata
Masa initiala

Umiditate H2O

COMBUSTIA BIOMASEI
Caracteristicile combustibililor masici obtinuti din biomasa si efectele lor mai importante

COMBUSTIA BIOMASEI
Pentru determinarea proprietilor combustibilului lemnos se utilizeaz dou tipuri
de analiz.
Analiza primara consta in determinarea coninutului de umiditate (ISO 331),
coninutul de materii volatile (ISO 562), coninutul de cenu (ISO 1171), precum i
coninutul de carbon fix (ISO 609) a unui combustibil.
Analiza finala este determinarea compoziiei elementale a unui combustibil.

Compozitia biomasei in stare initiala si in stare uscata

Starea

Compozitia

Initiala

C + H + O + N + S + Cl + F + Br + A + W = 100%

Uscata

C + H + O + N + S + Cl + F + Br + A = 100%

Uscata, fara cenusa

C + H + O + N + S + Cl + F + Br = 100%

A cenusa
W - umiditate

COMBUSTIA BIOMASEI
Un mijloc util de comparare a biomasei si combustibililor fosili se bazeaza pe rapoartele lor
O:C si H:C, cunoscut ca diagrama Van Krevlen. Cu cat sunt mai mici rapoartele respective, cu
atat este mai mare continutul de energie al materiei respective.
Diagrama Van Krevelen pentru diferiti combustibili fosili

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

Compozitia biomasei (%) comparativ cu combustibili fosili
Denumire

Lemn de brad
Coaja de brad
Coaja de pin
Rumegus de lemn
Deseuri urbane
lemnoase
Plop
Coji de nuci
Paie de grau
Stiulete de porumb
Tulpini de porumb
Ace de pin
Benzina
Carbunele

Compozitie elementara
C
H
O
N
S

Cenusa Materi Carbon

i
fix
volatil
e

49.0
56.2
56.3
49.2
48.0

6.0
5.9
5.6
6.0
5.5

44.8
36.7
37.7
43.0
39.1

0.05
0.0
0.0
0.4
1.4

0.01
0.0
0.0
0.1
0.1

0.3
1.2
0.4
1.0
5.9

83.2
73.0
54.7
80.0
76.0

16.6
25.8
33.9
19.0
18.1

48.5
50.0
43.2
46.6
43.7
48.2
85.5
75.5

5.9
5.7
5.0
5.9
5.6
6.6
14.4
5.0

43.7
43.4
39.4
45.5
43.3
43.7
0.0
4.9

0.5
0.2
0.6
0.5
0.6
0.0
1.2

0.01
0.01
0.1
0.01
0.01
0.1
3.1

1.3
0.6
5.0
1.4
5.6
1.5
10.3

82.3
78.3
71.3
80.1
75.2
72.4
33.9

16.4
21.2
19.8
18.5
19.3
26.1
0.0
55.8

PUTEREA CALORICA A BIOMASEI

La arderea oricarui combustibil se degaja caldura. Cantitatea de caldura obtinuta prin
arderea completa a 1 kg (sau 1 m3) de combustibil reprezinta CALDURA DE ARDERE sau
PUTEREA CALORICA.
Puterea calorica poate fi:
-Putere calorica superioara reprezinta caldura care se produce la arderea completa a
unei unitati de combustibil (kg sau m3) in ipoteza ca toti vaporii de apa obtinuti la evaporarea
apei din biomasa sunt condensati.
-Putere calorica inferioara reprezinta caldura degajata la arderea combustibilului fara
a se lua in consideratie condensarea vaporilor de apa produsi in procesul de combustie.
Cinf < Csup din cauza pierderilor de energie la vaporizarea apei din combustibil.
Compozitia biocombustibilului infuenteaza puterea calorica a acestora. Astfel:
-Un continut mare de apa, materii volatile si cenusa, reduce continutul de carbon fix si
deci implicit va scadea puterea calorica.
-Un continut mare de materii volatile mareste lungimea flacarii, necesitand spatii mai
mari pentru o combustie eficienta
-Un continut mare de cenusa ingreuneaza arderea, scazand randamentul si infundand
gratarele.

PUTEREA CALORICA A BIOMASEI

Exista multe incercari de corelare a puterii calorice cu compozitia. Celuloza

are o putere calorica mai mica decat a ligninei datorita gradului mare de
oxidare. Alti compusi, precum sunt hidrocarburile cu un grad redus de oxidare
fac sa creasca puterea calorica a biomasei. Puterea calorica a biomasei este
strans legata de continutul de lignina. astfel, puterea calorica superioara pentru
o proba uscata si lipsita de cenusa se poate calcula cu relatia [1]:
Qs = 88,9 (LC) + 16.821,8, kJ/kg
unde (LC) reprezinta continutul de
lignina raportat la starea uscata si lipsita de cenusa, %.
Puterea calorica superioara a biocombustibililor poate fi calculata in functie
de continutul de carbon fix, Cf (%) cu formula [1]:
Qs = 196 Cf + 14.119, kJ/kg
Pentru biocombustibilii solizi se poate folosi formula modificata a lui Dulong,
ca functie de continutul de carbon, C (%), hidrogen, H (%), oxigen O (%) si azot,
N (%) [1]:
Qs = 33.500 C + 142.300 H - 15.400 O - 14.500 N, kJ/kg

Van Loo S. and J. Koppejan, Handbook of Biomass Combustion and Co-firing, Twente University Press, 2002.

PUTEREA CALORICA A BIOMASEI

Puterea calorica superioara a diferitelor tipuri de biomasa

Biomasa

Tulpini de lucerna
Coji de alune de pamant
Coji de seminte de floarea
soarelui
Tulpini de floarea soarelui
Coji de nuci
Deseuri vegetale
Paie de grau
Tulpini de porumb
Stiuleti de porumb
Tulpini de tutun (7% umiditate)
Coarde de vita de vie (7%
umiditate)

Putere calorica
superioara,
MJ/kg masa uscata
18.4
18.0
16.1
21.8
21.1
12.6
18.0
16.0
17.4
16.4
16.5

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

Principalele tehnologii care utilizeaz rmsiele lemnoase sau biomasa lemnoas pentru
producerea energiei regenerabile sunt:
1. Combustia direct a biomasei lemnoase pentru generarea aburului supranclzit
prin transfer termic. Combustia direct este procesul folosit de peste 90 % din fabricile de
bioenergie ale lumii. n general, gazele calde obinute din combustia biomasei curg peste un
banc de evi, nclzindu-le pentru a produce abur. Acest principiu este similar cu tehnologia
implementat de multe fabrici de cherestea care folosesc rmsiele lemnoase proprii pentru a
produce abur pentru uscare sau pentru presele plcilor din fibre de lemn.
2. Combustia direct a biomasei lemnoase pentru a genera electricitate si cldur
(generare combinat de cldur si putere). Prin adugarea unei turbine de abur la procesul de
ardere direct este posibil s se genereze electricitate, care s fie folosit pe loc sau n reeaua
naional de electricitate.
3. Arderea n amestec. Combustia rmsielor lemnoase cu crbune sau sroturi (de la
rafinriile de zahr) pentru generarea electricitii. Rmsitele lemnoase pot fi aprovizionate sub
multiple forme: aschii, biogaz de la gazeificare sau biouleiuri.

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

Termocentral
O central termoelectric, sau termocentral este o central electric care produce
curent electric pe baza conversiei energiei termice obinut prin arderea combustibillilor.
Curentul electric este produs de generatoare electrice antrenate de turbine cu abur, turbine cu
gaze, sau, mai rar, cu motoare cu ardere intern. Drept combustibili se folosesc combustibilii
solizi (crbune, deeuri sau biomas), lichizi (pcur) sau gazo i (gaz natural). Uneori sunt
considerate termocentrale i cele care transform energia termic provenit din alte surse, cum
ar fi energia nuclear, solar sau geotermal, ns construc ia acestora difer ntructva de cea
a centralelor care se bazeaz pe ardere.
Clasificare
Dup destinaie, termocentralele se clasific n:
Centrale termoelectrice (CTE), care produc n special curent electric, cldura fiind un
produs secundar. Aceste centrale se caracterizeaz prin faptul c sunt echipate n special cu
turbine cu abur cu condensare sau cu turbine cu gaze. Mai nou, aceste centrale se construiesc
avnd la baz un ciclu combinat abur-gaz.
Centrale electrice de termoficare (CET), care produc n cogenerare att curent
electric, ct i cldur, care iarna predomin. Aceste centrale se caracterizeaz prin faptul c
sunt echipate n special cu turbine cu abur cu contrapresiune.

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

In procesul de combustie se disting cateva faze:

a)Uscarea biomasei la temperaturi de 50-100C. Vaporizarea umiditatii este insotita de un
consum de caldura ceea ce duce la micsorarea temperaturii in camera de ardere si incetinirea
procesului de ardere. In urma uscarii materialul devine poros.
b)Piroliza eliberarea compusilor volatili care are loc odata cu cresterea temperaturii. In
urma procesului de piroliza rezulta gudron si mangal, precum si cantitati importante de CO si
CO2. Procesul de devolatilizare incepe la 200 C si este insotit de transformarea in gaze a
substantelor volatile (de ex: gudronul). La aproximativ 400 C majoritatea acestora sunt deja
transformate in gaze, iar materialul solid este constituit din mangal si cenusa.
c)Oxidarea partiala a mangalului si obtinerea CO, CO2, vapori de apa si alte gaze.
d)Ultima etapa presupune arderea compusilor gazosi obtinuti in fazele precedente

Combustia biomasei presupune o serie de reactii omogene si heterogene. Principalele

stagii ale procesului sunt: uscarea, devolatilizarea, combustia carbunelui si oxidarea in faza
gazoasa. In operatii continue acestea au loc simultan in diferite zone ale cuptorului folosit.
Timpul pentru fiecare reactie depinde de proprietatile si dimensiunea combustibilului, de
temperatura si de conditiile combustiei.

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

Schema clasic a unei termocentrale bazat pe crbune
1. Turn de rcire
2. Pompa circuitului de rcire al condensatorului
3. Linie electric de nalt tensiune
4. Transformator ridictor de tensiune
5. Generator electric de curent alternativ
6. Turbin cu abur de joas presiune
7. Pomp de joas presiune
8. Condensator
9. Turbin cu abur de medie presiune
10. Ventile de reglare ale turbinei
11. Turbin cu abur de nalt presiune
12. Degazor
13. Prenclzitor de joas presiune (PJP)
14. Band de alimentare cu crbune
15. Buncr de crbune, eventual cu turn de uscare

16. Moar de crbune

17. Tamburul cazanului
18. Evacuarea cenuii intermediar
19. Supranclzitor necesar arderii
20. Ventilator de aer
21. Supranclzitor
22. Priza de aer
23. Economizor
24. Prenclzitor de aer
25. Electrofiltru pentru cenu
26. Exhaustor (ventilator de gaze arse)
27. Co de fum

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

Sistemele de incalzire cu biomasa utilizeaza materii vegetale si organice, precum lemnul,
rezidurile agricole si chiar deseurile urbane in scopul generarii de caldura. Aceasta caldura
poate fi transportata si utilizata acolo unde se cere, pentru incalzirea si ventilarea cladirilor
individuale sau in retea si chiar in procesele industriale. Sistemele de incalzire cu biomasa sunt
diferite fata de combustia conventionala realizata in sobe pe lemn sau in seminee, prin controlul
amestecului de aer si de biocombustibil in scopul maximizarii randamentului si minimizarii
emisiilor. Ele includ si un sistem de distributie care transporta caldura de la locul combustiei la
beneficiar. Multe sisteme de incalzire cu biomasa includ un mecanism de alimentare automata
cu biomasa.

SCHEMA UNEI CENTRALE TERMICE DE INCALZIRE PE BIOMASA

1 - transportor pentru evacuarea
cenusei;
2 grtar mobil;
3 - spatiu de ardere;
4 - cazan;
5 - conduct pentru circulatia
gazului;
6 - separator de scntei;
7 - ventilator;
8 - cos;
9 - injectie de aer secundar;
10 - dozajul combustibilului;
11 - injectia aerului primar;
12 - depozit de cenus)
Mai nti combustibilul se extrage din siloz cu un melc si este dozat n dozatorul 10. Un alt
melc transportor va alimenta camera de ardere 3. Aerul necesar va fi admis prin doua tipuri de
conducte, cea primar 11 si cea secundar 9 (aerul primar pentru combustia lemnului, iar cel
secundar pentru arderea gazelor), ambele fiind nclzite. Aerul cald va nclzi apa din tuburile
boilerului 4. Numai o parte din gazele arse vor fi evacuate prin cosul 8, pentru c o mare parte
se foloseste pentru nclzirea aerul necesar combustiei. nainte de evacuare, gazul va fi separat
de particulele solide n separatorul 6. Particulele de cenus de pe grtarul 2 vor fi evacuate cu
melcul transportor 2 n cutia de depozitare 12 a acesteia.

Schema unei centrale termice de incalzire pe biomasa

Tipuri de unitati de producere de caldura care se pot regasi intr-o centrala de

incalzire cu biomasa:
1) Sistem de recuperare a caldurii: caldura mai ieftina este in general furnizata de
un sistem de recuperare a caldurii. Anumite centrale de incalzire cu biomasa pot
fi situate in apropierea unor echipamente de producere a electricitatii (de ex. un
motor cu piston care actioneaza un generator) sau de un procedeu termic care
emana caldura. Aceasta caldura, altfel pierduta, poate fi recuperata de un sistem
de recuperare de caldura la costuri minime sau nule.
2) Sistem de combustie a biomasei: un sistm de combustie a biomasei produce
caldura prin arderea biocombustibilului si este prin definitie inima unei centrale de
incalzire cu biomasa. Costul unitar al caldurii produse este relativ scazut atunci
cand este utilizata o biomasa ieftina si sistemul de combustie functioneaza la o
incarcare relativ constanta, apropiata de capacitatea sa nominala. Sistemul de
combustie a biomasei va raspunde, pana la capacitatea sa nominala de
productie, nevoilor de caldura pe care sistemul de recuperare a caldurii nu le
satisface.

Schema unei centrale termice de incalzire pe biomasa

3) Sistem de incalzire de varf: datorita caracteristicilor operationale si costurilor

crescute de investitii, un sistem de combustie cu biomasa poate fi conceput ca sa
furnizeze suficienta caldura ca sa raspunda cererilor obisnuite, dar poate sa nu fie
suficient unor cereri de varf ocazionale. Sistemul de incalzire de varf va furniza
fractiunea de cerere anuala de caldura care nu poate fi satisfacuta de sistemul de
combustie cu biomasa. Sistemul de incalzire de varf utilizeaza in multe cazuri
surse de energie conventionale si prezinta un cost de investitie mai scazut dar si
costuri crescute cu combustibilul. In unele cazuri, sistemul de incalzire de varf este
utilizat in perioadele in care cererea de caldura este foarte scazuta. In aceste
conditii, sistemul de combustie cu biomasa ar fi ineficace sau ar genera niveluri
inacceptabile de emisii (fum).
4) Sistem de incalzire de urgenta: un sistem de caldura de urgenta este utilizat
atunci cand mai multe sisteme de producere de caldura sunt oprite, ca urmare a
lucrarilor de intretinere sau a intreruperii aprovizionarii cu combustibil. Sistemul de
incalzire de urgenta are in general aceleasi caracteristici ca si sistemul de incalzire
de varf, adica costuri de investitie scazute dar costuri cu combustibilii crescute.
Sistemul de incalzire de varf este des utilizat ca sistem de incalzire de urgenta
pentru sistemul de combustie cu biomasa si astfel nici un alt sistem suplimentar de
urgenta nu este inclus in centrala de incalzire.

Schema unei centrale termice de incalzire pe biomasa

Intr-un sistem de combustie a biomasei biocombustibilul este transferat prin sistemul
de ardere trecand prin diferite etape succesive
Zona de descarare a biocombustibilului: daca combustibilul pe baza de biomasa
nu este disponibil in apropiere, el este livrat intr-o zona de descarcare unde spatiul
trebuie sa fie suficient pentru a permite circulatia fara dificultate a autovehicolelor de
livrare.
Zona de depozitare a biocombustibilului: pentru a permite o alimentare
constanta cu biocombustibil pe perioada cea mai lunga dintre doua aprovizionari
consecutive, trebuie sa existe depozitata o anumita cantitate de biomasa. Biomasa
poate fi ingramadita la exterior sub un acoperis protector sau la interior intr-un
rezervor sau intr-un siloz. Mai ieftina, depozitarea la exterior are dezavantajul
expunerii la precipitatii si contaminarii cu murdarie a biomasei.
Alimentarea cu biocombustibil: deplasarea biomasei din spatiul de stocaj in
camera de ardere se poate face manual (de ex. incarcare cu bile de lemn din
cuptoare exterioare), automatizat (de ex. printr-un colector cu surub fara capat sau
banda rulanta) sau printr-o combinatie de manevre manuale si automatizate.
Performanta sistemelor integral automatizate poate fi afectata de diversitatea
biomasei si de prezenta unor bucati inghetate, de forma neregulata sau contaminate
(de ex. cu cabluri sau manusi).

Schema unei centrale termice de incalzire pe biomasa

Transferul biocombustibilului: deplasarea biomasei pana in camera de ardere

este numit trasfer de biocombustibil. In sistemele automatizate acest transfer se face
cu ajutorul unui surub fara capat sau cu un sistem similar si un aparat care masoara
debitul de intrare a biocombustibilului in camera de ardere.
Camera de ardere: biomasa este introdusa intr-o camera de ardere inchisa unde
este arsa in conditii controlate de un sistem care determina cantitatea de aer admisa
in functie de cererea de caldura. In cazul sistemelor automatizate, debitul de intrare a
biocombustibilului in camerea de ardere este de asemenea controlat. Utilizarea
materialelor refractare la caldura permite o conservare mai buna a caldurii la interiorul
camerei de ardere. Pentru a facilita o ardere cat mai completa, anumite camere de
ardere sunt dotate cu un gratar pe care sta biocombustibilul si care permite aerului,
care intra deasupra, sa treaca prin biocombustibil. In sistemele mai complexe,
gratarul se misca pentru a permite o distributie cat mai uniforma a biocombustibilului
pe suprafata de ardere, pentru a transporta biocombustibilul in zonele de ardere cu
nivele de debit de aer diferite, cat si pentru a deplasa cenusa la extremitatea camerei
de ardere. Gazul cald care se emana paraseste camera de ardere trecand printr-o
camera secundara de ardere dotata cu un schimbator de caldura sau, daca camera
de ardere are deja o astfel de dotare, direct in sistemul de evacuare a gazului.

Schema unei centrale termice de incalzire pe biomasa

Schimbator de caldura: caldura produsa in camera de ardere este transferata
sistemului de distributie a caldurii prin interpunerea unui schimbator de caldura.
Pentru cuptoarele instalate la exterior, o camasa de apa izolata, plasata la exteriorul
camerei de ardere serveste de obicei ca schimbator de caldura. Sistemele de ardere
a biomasei de capacitate mare utilizeaza serpentine avand ca fluid purtator de
caldura apa, vaporii sau uleiuri termice.
Ridicarea si stocarea cenusilor: camera de ardere trebuie golita de cenusa
depusa si de cenusa transportata de gazul de emisie. In functie de tipul sistemului,
cenusa este extrasa manual sau automatizat. Cenusa antrenata de emisia de gaz
poate sa se depuna in camera de ardere secundara, sau in schimbatorul de caldura
(care la randul sau necesita curatare), poate sa se elimine in atmosfera odata cu
emisia de gaz sau poate fi retinuta intr-un sistem de colectare a particulelor (un
epurator de emisii de gaz).
Cosul si sistemul de evacuare: gazele de ardere sunt evacuate in atmosfera.
Sistemele mici utilizeaza curentii naturali generati de gazele calde; sistemele mari
utilizeaza ventilatoare pentru a impinge aer la interiorul camerei de ardere ca sa
expulzeze gazul. Ventilatoarele plasate la baza cosului pot fi de asemenea utilizate
pentru a aspira gazele emise la exteriorul camerei de ardere.

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

Principalele tipuri de instalatii de ardere a biomasei sunt urmatoarele:

TIPURI CONSTRUCTIVE FOCARE CU ARDEREA BIOMASEI

Focar plan, fara rascolire, ardere in straturi linistit
Acest tip de cazane au o functionare
discontinua, in sensul ca mai intai se face o
alimentare cu combustibil pe gratar, dupa care
se lasa sa arda combustibilul. Din aceasta
cauza, exista o zona de curgere preferentiala a
aerului. Exista deci o ardere neuniforma,
zgurificari locale si in final zgurificarea
combustibilului, moment in care functionarea
cazanului se opreste.
In acelasi moment in focar se gasesc si
particule arse care se urca ducandu-se spre
canalul si cosul de fum, dar si particule care ard,
facand parte din patul de ardere.
Cazanul trebuie oprit, realimentat si
reaprins. De aceea astfel de cazane au
randamente scazute (50-60%).
Inconveniente tehnice si
greoaie,
incarcare
manuala,
manuala a zgurii.

functionarea
descarcare

TIPURI CONSTRUCTIVE FOCARE CU ARDEREA BIOMASEI

Arderea pe un gratar mecanizat de tip lant
In acest caz avem de a face cu
o ardere in etape succesive.
Combustibilul solid poate ajunge
la dimensiuni ridicate (0-400mm).
Limitatorul de strat regleaza inaltimea
stratului de combustibil (40-400 mm),
altfel spus regleaza debitul de
combustibil.
Barele de gratar formeaza un
gratar cu fante pentru aerul insuflat.

Acest tip de gratar cu ardere in faza succesive are avantajul unei alimentari mecanice cu
combustibil, deci avantajul unei functionari continue. Dozarea se realizeaza corespunzator cu cu
timpul necesar arderii cu aer insuflat.
Spre sfirsitul gratarului, unde arde cocsul, se produce zgurificarea. Bucatelele de zgura sunt
evacuate printr-un put de zgura.

TIPURI CONSTRUCTIVE FOCARE CU ARDEREA BIOMASEI

Arderea pe un gratar mecanizat cu impingere directa cu rascolire

Fenomenul de rascolire specific

acestui gratar, consta in miscarea
mecanizata prin care se realizeaza
inaintarea stratului de combustibil, afinarea
si aerarea acestuia in acelasi timp cu
spargerea crestelor de zgura.
Acest tip de gratar este specific arderii
combustibilului solid cu putere calorifica
intre 9000-11000 kJ/kg cu continut ridicat de
umiditate.

Datorita acestei miscari a barelor de gratar, procesul este mai bun decat in cazul anterior.
Datorita acestei miscari lespezile de zgura se disloca si se sparg. Exista totusi posibilitatea de
formare a zgurei abia in partea finala a gratarului.

TIPURI CONSTRUCTIVE FOCARE CU ARDEREA BIOMASEI

Arderea pe un gratar mecanizat GIR cu impingere rasturnata,
cu rascolire puternica
Aceasta varianta de gratar reprezinta o imbunatatie a schemei anterioare. Se poate
prevedea orice inclinare a barelor de gratar, astfel incit sa se portiveasca cel mai bine pe tipul
de combustibil solid. In cazul de fata avem barele de gratar pozitionate vertical.
Miscarea barelor de gratar se face in sus si in jos (in contrasens unele fata de altele). Ca
urmare a acestei miscari a combustibilul aprins are loc cu o impingere rasturnata a
combustibilului. In acelasi timp avem si o recirculare a combustibilului deja aprins spre buncar,
ceea ce conduce la o aprindere inferioara a acestuia, uscandu-l, deci pregatindu-l pentru
ardere.
Randamentul maximal se obtine atunci cand
bolta fata este paralela cu panta gratarului. In acest
caz gazele de ardere calde se intorc spre zona
initiala de ardere, aducand aporturi substantiale de
caldura spre zona de uscare si aprindere.
In cazul acestui gratar se combina aprinderea
inferioara cu cea superioara. Miscarea barelor de
gratar nu permite aglutinarea zgurii; rupe permanent
zgura.
Acest tip de gratar este prevazut pentru
combustibil solid cu o putere calorifica de aproximativ
7000 kJ/kg.

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

1. Combustia in strat fix
Principalele sisteme de combustie in strat fix sunt cuptoarele cu gratar mecanizat si
focarele cu gratar si alimentare prin partea inferioara.
Cele dintai sunt in general folosite atunci cand biomasa ce va fi supusa combustiei are o
umiditate ridicata, cand dimensiunile particulelor variaza si atunci cand continutul de cenusa
este ridicat.
Un gratar care sa functioneze eficient este proiectat sa garanteze o distributie omogena a
combustibilului si a stratului de jaratec pe intreaga sa suprafata, asigurand o prima alimentare
cu aer egala pe toate zonele. Daca acest lucru nu s-ar intampla, ar avea loc o zgurificare, ar
creste cantitatea de cenusa ce se imprastie in aer precum si cantitatea de oxigen in exces
necesar pentru o combustie completa. De asemenea, transportul combustibilului pe gratar
trebuie sa fie pe cat de lin si omogen se poate, astfel incat sa nu perturbeze stratul de jaratec
pentru a evita formarea de goluri.
Exista mai multe tipuri de cuptoare cu gratar ce sunt folosite: cuptoare cu gratare fixe,
mobile, rotative, vibratoare si transportatoare. Toate aceste tehnologii au avantaje si
dezavantaje specifice si sunt alese cu grija in functie de proprietatile carburantului.

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

1. Combustia in strat fix
Focarele cu alimentare prin partea inferioara reprezinta
o tehnologie ieftina si sigura, in general folosita pentru
sisteme de dimensiune mica sau medie. Sunt folosite pentru
carburanti din biomasa cu un continut mic de cenusa (talas,
rumegus) si cu particule de dimensiuni mici (pana la 50
mm), deoarece nu necesita sisteme de indepartare a
cenusei foarte complicate. De asemenea, particulele de
cenusa sinterizate sau topite ce acopera suprafata
superioara a stratului de combustibil pot cauza probleme in
aceste focare datorita conditiilor instabile de combustie cand
aerul si carburantul trec prin suprafata acoperita de cenusa.
Un avantaj il constituie faptul ca schimbarea debitelor de
intrare se poate efectua mult mai usor si mai rapid spre
deosebire de cuptoarele cu gratar, deoarece aprovizionarea
combustibilului se efectueaza mult mai simplu. Acesta este
introdus in camera de combustie cu ajutorul unor
transportoare elicoidale prin partea inferioara si este
directionat spre partea superioara pe un gratar interior sau
exterior. Cel din urma este cel mai comun in fabricile de
combustie moderne deoarece permite operatii usoare, iar un
sistem automat de indepartare a cenusei poate fi obtinut
mai simplu. Aerul primar este introdus prin gratar, iar cel
secundar de obicei la intrarea in camera secundara de
combustie.

Cuptor cu gratar mobil in care

aerul primar este introdus in
doua stagii
1.alimentator cu surub;
2.gratar mobil;
3.aer primar;
4.aer secundar;
5.camera de post-combustie;
6.schimbator de caldura;
7.ciclon;
8.indepartarea cenusei

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

1. Combustia in strat fix

O tehnologie dezvoltata recent presupune

un focar cu alimentare prin partea inferioara
conceput special astfel incat sa aibe loc o postcombustie rotativa datorata unui curent circular
puternic. Acesta este creat cu ajutorul unui
ventilator de aer secundar ce are un lant care se
roteste.
Focar cu alimentare prin partea
inferioara, cu aer primar si secundar, cu
zona de amestecare si camera de postcombustie
1.alimentator cu surub;
2.aer primar;
3.aer secundar;
4.camera de post-combustie;
5.schimbator de caldura;
6.ciclon;
7.indepartare de cenusa

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

2. Combustia in strat fluidizat
In cazul combustiei in strat fluidizat biomasa este supusa arderii intr-o suspensie de gaz
si un material in strat solid ce dispune de o amestecare proprie si prin care trece aerul de
combustie.
Stratul fluidizat consta intr-un vas cilindric ce are in partea inferioara o placa perforata in
care exista un strat de material granular, inert si fierbinte. Cele mai folosite astfel de materiale
sunt nisipul de siliciu si dolomita si reprezinta 90 98% din amestecul lor si combustibilul. Aerul
primar de combustie este introdus in cuptor prin partea inferioara prin discul de distributie a
aerului si fluidizeaza stratul astfel incat acesta devine o masa agitata de particule si bule.
Amestecarea si transferul de caldura intense realizeaza conditii prielnice pentru o combustie
completa cu o cerere scazuta de aer in exces. Temperatura trebuie mentinuta destul de joasa
(800 900 oC) pentru a preveni sinterizarea cenusei in strat. Acest lucru poate fi realizat cu
ajutorul unor suprafete interne de transfer de caldura, prin recircularea gazelor de ardere sau
prin injectie de apa (in instalatiile ce folosesc procesul de combustie in strat fix temperaturile
sunt de obicei cu 100 200 oC mai mari decat in cazul combustiei in strat fluidizat).
Deoarece se obtine o amestecare foarte buna, sistemele de combustie in strat fluidizat
sunt flexibile in ceea ce priveste mixturile de combustibili, dar sunt limitate de impuritatile
continute de acestea si de dimensiunea particulelor, fiind necesare operatii de pretratament.

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

2. Combustia in strat fluidizat
In functie de viteza de fluidizare, pot fi diferentiate
combustia in strat fluidizat stationar (SFB) si in strat
fluidizat circulant (CFB). Ambele sunt folosite in aplicatii
la scara larga si de obicei pentru deseuri de lemn sau
amestecuri de lemn si deseuri industriale. In cazanele
CFB se indeplinesc conditii aproape omogene de
temperatura si concentratii, avand o eficienta ridicata
de combustie la cantitati mici de aer in exces.

SFB cu o combustie in etape

Instalatie CFB cu boiler cu aburi

pentru carbune si biomasa

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

3. Combustia in pulbere
Combustia in pulbere se foloseste pentru combustibili disponibili sub forma de particule
mici (diametrul mediu mai mic de 2 mm), precum rumegusul si aschiile fine. Acestea sunt
injectate pneumatic in cuptor, iar aerul transportator este folosit ca aer primar. Calitatea
combustibilului in aceste sisteme de combustie trebuie sa fie constanta iar dimensiunea
maxima a particulelor sa fie de 10 20 mm si umiditatea sa nu depaseasca 20%. Datorita
gazeificarii explozive, alimentarea combustibilului necesita o foarte mare atentie si reprezinta
un element tehnologic cheie in intregul sistem.
Amestecurile de combustibil/aer sunt de obicei injectate tangential in cuptorul cilindric cu
retorta pentru a crea un curent rotativ. Aceasta miscare poate fi intretinuta de recircularea
gazului de ardere in camera de combustie. Datorita acumularii de energie la peretii furnalului si
a temperaturii, retorta trebuie racita cu apa. Gazeificarea combustibilului si combustia
carbunelui au loc simultan datorita dimensiunilor mici ale particulelor. Combustia are loc cand
combustibilul se afla in suspensie, iar arderea gazului dupa introducerea aerului secundar.
Alimentarea poate fi schimbata si controlata usor.

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

4. Combustia in amestec
Utilizarea in amestec a biomasei cu alti combustibili reprezinta un avantaj din punct de
vedere economic, al eficientei si al emisiilor. Prin procesul de combustie comuna se pot obtine
costuri specifice mai scazute, eficiente mai ridicate, precum si reducerea emisiilor de SO x si
NOx. Cu toate acestea, o mai mare atentie trebuie acordata formarii depunerilor n cazan si
utilizarii limitate a cenusei din cauza constituentilor din biomasa (metale alcaline etc.). Acestia
fac necorespunzatoare folosirea cenusei n materialele de constructii.
Pentru utilizare in comun a biomasei si a carbunelui se pot aplica urmatoarele optiuni:
a) Combustia comuna directa: reprezinta arderea directa a biomasei n instalatii de
energie alimentate cu carbune si este principala aplicatie folosita in prezent. Majoritatea
echipamentelor sunt echipate cu boilere pentru carbune pulverizate in care combustia poate fi
aplicata in diferite moduri. Biomasa poate trece prin arzatoare separate pentru lemn existente
in cazan. Datorita cerintelor combustiei pulverizate un pretratament al biomasei este necesar si
include uscarea, inlaturarea metalelor si maruntirea.

SISTEME DE COMBUSTIE A BIOMASEI

4. Combustia in amestec
b) Combustia comuna indirecta: presupune ca
biomasa sa fie mai nti gazeificata si gazul produs sa
fie introdus ntr-un cazan (o imbinare a gazeificarii si
combustiei).
Combustia indirecta a gazului produs din
gazeificarea biomasei presupune separarea cenusei
pana la o anumita limita, iar gazele de ardere nu pot fi
separate. In comparatie cu cea paralela, costurile pot fi
reduse deoarece este necesara o singura curatare a
boilerului si a gazelor de evacuare.
c) Combustia paralela: aici biomasa este arsa
separat ntr-un cazan pentru generare de abur care
este folosit, mpreuna cu aburul obtinut din
combustibilul principal, ntr-un generator de energie.
Combustia paralela presupune o separare
completa a cenusei si a gazelor de ardere de diferiti
combustibili. Astfel, nu exista dezavantaje sau limitari in
ceea ce priveste prezenta nedorita a metalelor alcaline
sau a contaminantilor din cenusa. Deasemenea,
echipamentul de curatare a gazelor de ardere poate fi
optimizat pentru fiecare combustibil.

COMBUSTIA BIOMASEI MPREUNA CU ALTI COMBUSTIBILI

Combustia in amestec prezinta diferite avantaje si dezavantaje.
Printre potentialele avantaje se incadreaza: reducerea emisiilor de CO2 provenite din
arderea combustibililor fosili; cresterea utilizarii combustibililor locali; conversia biomasei cu o
eficienta ridicata si in conditii de mediu controlate; este o metoda simpla de conversie a
biocombustibililor, deci economic avantajoasa; cantitatea de combustibil aditional implicat poate
fi adjustata in functie de disponibilitatea biocombustibililor si a rezidurilor pentru o distanta
rezonabila de transport de la fabrica de conversie; exploatarea efectelor pozitive pentru diferite
amestecuri de combustibili.

Dintre dezavantaje de mentionat

sunt: existenta unor costuri aditionale in
cazul nevoii unor procese de tratament;
influenta
negativa
asupra
fabricii
datorata
folosirii
unui
combustibil
suplimentar; folosirea unor combinatii
nefavorabile de combustibili; lipsa de
experienta pentru cele doua cazuri
precedente.

COMBUSTIA BIOMASEI MPREUNA CU ALTI COMBUSTIBILI

Sistemele de ardere a biomasei pot fi clasate in trei categorii generale, functie de
capacitatea sistemului de alimentare:
- Sisteme mici cu alimentare manuala (50-280 kW): sisteme, in
general cuptoare exterioare, care ard bucati de lemn si utilizeaza apa calda
pentru a distribui caldura.
- Sisteme mici cu alimentare automatizata (50-500 kW): sisteme care
utilizeaza biocombustibil in particule si care au un sisteme de ardere in doua
faze (adica cu o camera de ardere secundara) si un incalzitor pentru apa
calda cu tuburi (adica un tub care transporta gazele calde de emisie prin apa
care trebuie incalzita).
- Sisteme intermediare de alimentare (400 kW si peste): sisteme care
utilizeaza un sistem de alimentare cu particule de biomasa integral
automatizat si care e dotat de obicei cu un sistem de ardere cu gratar, fix sau
mobil, si cu un incalzitor cu tuburi integrat sau juxtapus, pentru a incalzi apa,
vaporii sau uleiurile termice.

COMBUSTIA BIOMASEI
Types of Biomass Furnaces with Typical Applications and Fuels

IMPACTUL COMBUSTIEI ASUPRA MEDIULUI

Cuptoarele de ardere a biomasei produc emisii relativ ridicate de NOx si suspensii n aer,
comparativ cu cuptoarele de ardere cu gaze naturale sau petrol. Pentru combustia lemnului, o
evaluare recenta a ciclului de viata indica faptul ca impactul unui cuptor de ardere, asupra
mediului nconjurator, este dat de 38,6% NOx, 36,5% suspensii n aer si de numai 2% CO2,
restul de 22,9% datorndu-se altor poluanti. Evaluarea ciclului de viata pentru lemn, petrol si
gaz natural arata ca impactul lemnului asupra mediului este mai mare dect al gazului natural,
n ceea ce priveste efectul de sera. De aici rezulta ca sunt necesare mbunatatiri la instalatiile
de ardere a lemnului.
Pentru biomasa obisnuita, reactia de combustie poate fi descrisa prin urmatoarele ecuatii,
neglijndu-se componente ca N, K, Cl etc.:
Principalul parametru al combustiei
este coeficientul excesului de aer
(lambda, ) care descrie
raportul dintre cantitatea
stoechiometrica a aerului de
combustie si cantitatea real folosita.
n urma procesului de combustie se formeaza o serie de poluanti care pot fi clasificati
astfel:
1. Poluanti nearsi, cum ar fi CO, CxHy, hidrocarburi poliaromate, gudron, funingine, carbon
nears, H2, HCN, NH3 si N2O.
2. Poluanti din combustia completa, cum ar fi NOx (NO si NO2), CO2 si H2O.
3. Cenusa si contaminanti, cum ar fi particule de cenusa (KCl, etc), SO 2, HCl,
dibenzodioxina/dibenzofuran policlorurat Cu, Pb, Zn, Cd etc.

IMPACTUL COMBUSTIEI ASUPRA MEDIULUI

Main reactions during two-stage combustion of biomass

with primary air and secondary air

PROBLEME CE APAR LA ARDEREA BIOMASEI IN CAZANE

Tehnologiile de ardere a biomasei prezinta cateva probleme. Cele mai importante tin de
murdarirea si coroziunea suprafetelor de schimb de caldura.
Zgurificarea si murdarirea reduc schimbul de caldura al suprafetelor si cauzeaza
coroziunea.
Coroziunea si eroziunea duc la scurtarea duratei de viata a echipamentelor.
Depunerile sau murdarirea suprafetelor este provocata de materia anorganica prezenta in
biomasa ce arde.
Sodiul, Na si potasiul, K coboara temperatura de topire a cenusii si prin urmare este
intensificata depunerea de cenusa pe tevile cazanului.
Calciul, Ca si magneziul, Mg fac sa creasca temperatura de topire a cenusii.
Siliciul, Si se poate combina cu K producand silicati cu temperatura redusa de topire in
particulele volatile. Acest proces este important pe de-o parte in evitarea sinterizarii/aglomerarii si
topirii cenusii pe gratarul de ardere sau in stratul fluidizat instalatiilor de ardere si pe de alta parte
in impiedicarea zgurificarii cenusii pe suprafata schimbatoarelor de caldura.
Paiele de cereale si iarba au un continut ridicat de K, Cl si sulfati si redus de Ca.

PROBLEME CE APAR LA ARDEREA BIOMASEI IN CAZANE

Arderea cojilor de migdale este insotita de murdarirea si corodarea puternica a suprafetelor
de schimb de caldura. Desi acestea au un continut ridicat de metale alcaline, continutul lor in
clor si sulf este redus fata de alti combustibili.
Potasiul si sodiul combinate cu clorul si sulful au un rol determinant in mecanismul de
corodare. Aceste elemente se evapora in timpul arderii formand cloruri ce se condenseaza pe
tevile schimbatoarelor de caldura si reactioneaza formand sulfati si eliberand clorul.
Clorul are o functie catalitica asupra reactiei de oxidare a tevilor schimbatoarelor de caldura,
in special la temperatura redusa (100-150C). Combustibilii ce prezinta un raport molar S:Cl
mai mic de 2 provoaca coroziunea deoarece in acest caz se formeaza clorurile metalelor
alcaline.
Volatilizarea urmata de condensarea metalelor volatile duce la formarea de cenusa
zburatoare de dimensiuni mai mici de 1m (aerosoli) ce este greu de retinut in instalatiile de
filtrare.
Depunerea de cenusa pe suprafetele de schimb de caldura la arderea biomasei poate avea
loc intr-o masura mai mare sau mai mica decat la arderea carbunelui. La arderea amestecului
de biomasa si carbune, depunerea de cenusa are loc intr-o masura mai mica decat la arderea
numai a unuia dintre combustibili. Aderenta si duritatea depunerilor la arderea biomasei sunt
mai ridicate decat cele de la arderea carbunelui.

REDUCEREA EMISIILOR POLUANTE

a) Combustia etajata - n care excesul de aer variaza n diversele sectiunii ale
focarului.
1.Combustia n doua etape
-

consta n introducerea aerului primar n stratul de combustibil,

urmata de introducerea aerului secundar n partea superioara
a camerei de ardere).

Aceasta permite o buna amestecare a aerului de combustie

cu gazele combustibile formate prin volatilizare si gazificare
n stratul combustibil.

Daca se realizeaza o buna amestecare, concentratia

poluantilor nearsi poate fi redusa aproape de zero (de ex. CO
< 50 mg/Nm3 si CxHz < 5 mg/Nm3 la 11 vol.% O2).

Totusi, n practica, asigurarea excesului optim de aer se face

printr-un control atent al procesului.

REDUCEREA EMISIILOR POLUANTE

2.Combustia cu injectia aerului la doua nivele
Fata de combustia conventionala n doua
etape, necesarul de aer primar trebuie sa fie sub
valoarea stoechiometrica (lambda primar < 1).
Mai mult, este necesar un timp de reactie (si n
consecinta o zona reducatoare n cuptor) ntre
introducerea combustibilului si a aerului
secundar.

3.Combustia cu injectia combustibilul la doua nivele

Combustibilul primar este ars cu un coeficient al excesului de aer mai mare de 1. O
zona de reducere consecutiva este realizata prin alimentarea combustibilului secundar la
nivelul superior si admisia trzie a aerului de combustie pentru combustibilul secundar.
Ultimele doua procedee au fost dezvoltate ca masuri primare pentru reducerea in situ a
NO2 rezultat din combustia biomasei.

PRINCIPALII POLUANTI ATMOSFERICI REZULTATI DIN ARDEREA BIOMASEI

PRINCIPALII POLUANTI ATMOSFERICI REZULTATI DIN ARDEREA BIOMASEI

Dioxidul de carbon CO2 - este unul din cei mai importanti poluanti. Principalul efect
negativ este cel legat de absorbtia radiatiilor IR emise de pamant si accentuarea efectului de
sera, ceea ce conduce la schimbari ale zonelor climaterice, topirea calotelor polare, ridicarea
nivelului marilor si oceanelor.
Monoxidul de carbon CO este o consecinta a arderii incomplete a combustibilului.
Efectul negativ asupra regnului animal este ca fixeaza hemoglobina din sange ducand in final
la lipsa alimentarii cu oxigen a organismului si la sufocare.
Clorul; fluorul rezulta din arderea deseurilor urbane, prin reactia cu apa formeaza HCl
si HF care au efecte toxice asupra biosistemului.
Acidul clorhidric va conduce la coroziunea componentelor metalice ale cazanelor de abur:
atac direct:
Fe + 2HCl FeCl2 + H2
distrugerea peliculei protectoare de oxizi de fier:
Fe2O3 + 6HCl 2FeCl3 + 3H2O
Fe3O4 + 8HCl FeCl2 + 2FeCl3 + 4H2O

PRINCIPALII POLUANTI ATMOSFERICI REZULTATI DIN ARDEREA BIOMASEI

Aerosoli toxici sunt o consecinta a arderii incomplete a combustibililor si sunt constituiti

din hidrocarburi aromatice cu efect puternic cancerigen. La iesirea din instalatia de ardere
aerosolii cristalizeaza sub forma de particule foarte fine care plutesc in aer.
Combustia biomasei conduce la emisii relativ ridicate de particule in aer a caror
dimensiuni sunt < 10 m, cea mai mare parte fiind < 1 m.
In combustia in strat fluidizat se formeaza:
-particule fine submicronice: K, Cl, S, Na, Ca
-particule grosiere: > 1 m: Ca, Si, K, S, Al, F, Fe.
In combustia in strat fix particulele sunt exclusiv formate dein cenusa (KCl).
Pentru retinerea aerosolilor formati se folosesc filtre din tesaturi.
Metale grele provin din cenusa zburatoare, au actiune cangerigena si toxica.

REDUCEREA EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT

1 Formarea de oxizilor de azot
Azotul din combustibili este convertit in componenti intermediari precum HCN si NH i cu i =
0,1,2,3. Acestia pot fi oxidati la NOx daca este oxigen prezent, cazul combustiei conventionale.
Daca nu este oxigen valabil, intermediarii reactioneaza in zona de reducere si formeaza N 2
precum in reactia:
NO + NH2 =

N2 + H2O

Conversia azotului din combustibili in combustia biomasei

Protoxidul de azot N2O
reprezinta o emisie secundara,
nedorita; Pana la 600 C este un
gaza stabil, dupa care se
descompune conform reactiei:
N2O + O N2 + O2
In zona stratosferei (10-50 km
altitudine) protoxidul de azot
devine un gaz nociv, contribuind la
distrugerea paturii de ozon.
N2O + O3 N2 + 2O2

REDUCEREA EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT

1 Formarea de oxizilor de azot
Oxizii de azot formati n timpul arderii combustibililor fosili sunt n principal NO
si NO2, n care NO are un procent de peste 90% din totalul NOx. La evacuarea
gazelor de ardere n atmosfera are loc un proces rapid de conversie a NO n NO2.
n functie de modul de formare, oxizii de azot se mpart n trei categorii:
NOx termic: Rezulta din reactia dintre oxigenul si azotul din aerul de ardere.
Emisia de NOx termic este cu att mai mare cu ct temperatura n focar si excesul
de aer au valori mai ridicate.
NOx prompt: Rezulta din reactia dintre radicalii de combustibil (de exemplu
CH) si azotul molecular, urmata de oxidare.
NOx combustibil: Rezulta din oxidarea compusilor de azot din combustibil
Tehnologiile de reducere a emisiilor de oxizi de azot se mpart n doua categorii:
masuri primare (cele care sunt utilizate pentru controlul formarii NOx)
masuri secundare (care actioneaza asupra gazelor de ardere).

REDUCEREA EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT

Masuri primare de reducere a emisiilor de oxizi de azot au ca scop:
reducerea oxigenului disponibil n zona de reactie;
scaderea temperaturilor de ardere;
evitarea vrfurilor de temperatura prin uniformizarea si amestecarea rapida a
reactantilor n flacara;
reducerea timpului de rezidenta la temperaturi nalte;
reducerea oxizilor de azot deja formati la sfrsitul flacarii.
Masuri secundare de reducere a NOx
Daca masurile primare pentru reducerea oxizilor de azot n focare nu sunt
suficiente, trebuiesc aplicate masuri secundare care actioneaza asupra gazelor de
ardere evacuate din generatorul de abur. Costurile lor specifice de investitie, ca si
costurile lor specifice de exploatare sunt mai mari dect cele corespunzatoare
masurilor primare. nsa, pentru ncadrarea n limitele de emisii, aceste masuri nu pot
fi evitate, ndeosebi n cazul grupurilor energetice de mare putere care functioneaza
pe carbune.
Procedeul cel mai utilizat este acela n care se realizeaza o injectie de amoniac
sau uree n fluxul de gaze de ardere. Injectia se poate realiza cu, sau fara prezenta
unui catalizator.

REDUCEREA EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT

REDUCEREA EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT

a) Reducere selectiva necatalitica (SNCR)
n acest caz, se injecteaza amoniac (sub forma de solutie) sau uree direct n partea
superioara a generatorului de abur
Folosind amoniacul ca reactant au loc urmatoarele reactii chimice mai mult sau mai putin
simultan:
4NH3 + 5O2 4NO + 6H2O (oxidare)
4NO + 4NH3 + O2 4N2 + 6H2O (reducere)

Temperatura trebuie mentinuta

strict intre 850 si 1100 C deoarece:
la temperaturi < 850 C se
elimina NH3 nereactionat
la temperaturi > 1100 C
amoniacul se oxideaza marindu-se
cantitatea de oxizi de azot

REDUCEREA EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT

Pentru controlul mai bun al temperaturii se face injectia amoniacului in mai multe puncte.

Urmatoarele conditii sunt importante pentru ca un proces SNCR sa functioneze bine:

amestecul complet al gazelor de ardere cu NH3;
injectia NH3 la temperatura optima la toate nivele de ncarcare ale generatorului de abur;

REDUCEREA EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT

b) Reducere catalitica selectiva (SCR)
Procedeul SCR este cel mai rspndit procedeu secundar de denoxare si are o larg
aplicare n Japonia, Germania, SUA. La reducerea catalitic selectiv, transformarea oxizilor de
azot n azot si ap decurge n urma reactiei cu amoniacul sau cu ureea, n prezenta unui
catalizator.
Agentul reducator este injectat inaintea catalizatorului. Conversia are loc la suprafata
catalizatorului.

Catalizatori folositi: oxizi

(oxizi de fier, TiO2 combinat cu
V2O5 sau WO3). Zeoliti, carbune
activ etc.
Temperatura: 320 420 C.
Pentru
ca
temperatura
gazelor
sa
corespunda
domeniului,
reactorul
se
plaseaza
inainte
de
preincalzitorul regenerativ de aer.
Amplasarea SCR nainte de filtrul de cenusa

REDUCEREA EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT

Daca acest reactor de reducere catalitica se monteaza intr-o instalatie noua, acest lucru se
poate realiza usor. Intr0o instalatie deja existenta montarea SCR este aproape imposibila
datorita lipsei de spatiu intre generatorul de abur si preincalzitorul de aer.
O alta mertoda este plasarea reactorului dupafiltru de cenusa. In acest caz gazele de
ardere trebuie preincalzite pentru a atinge temperatura de reactie, ceea ce necesita un consum
suplimentar de combustibil.

Amplasarea SCR dupa filtrul de cenusa

Principalele avantaje ale SCR sunt:
Poate fi folosit pentru diversi combustibili.
Nu se creeaza poluanti suplimentari.
Emisia poate fi redusa cu mai mult de 90%.