Sunteți pe pagina 1din 89

Ministerul Învăţământului, Educaţiei şi Sportului

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra Ştiinţe Economice şi Relaţii Economice Internaţionale

Teza de Magistru

Probleme tehnico – economice ale energiei complimentare. Referinţe, analize, sugestii.

Chişinău 2007

1

Introducere

Cuprinsul

3

Capitolul I. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Analiza stării actuale a Infrastructurii Ramurii Energetice

1.1 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE)

6

1.1.1 Constituirea ANRE

6

1.1.2 Activitatea ANRE în 2004. Formularea problemei……

9

1.1.3 Politica tarifară. Reglementare şi licenţierea.

Relaţii internaţionale

10

1.2 Evoluţia pieţei energiei electrice. Evoluţia tarifelor la energia electrică livrată consumatorilor finali

23

1.3 Evoluţia pieţei gazelor naturale

31

1.4 Evoluţia pieţei produselor petroliere

34

Capitolul II. Surse Regenerabile de Energie (SRE). Practica mondială

2.1 Viitorul Energiei în Relaţie cu Mediul

39

2.2 Potenţialul surselor regenerabile de energie în Uniunea Europeană 41

2.3 Energia Eoliană

44

2.4 Energia Solară

58

2.5 Energia Biomasei – Bioenergia 68

2.5.1 Biomasa 68

 

2.5.2 Uniunea Europeană în contextul reducerii emisiilor de CO 2

71

2.5.3 Protocolul de la

Kyoto

72

Capitolul III. Posibilităţi de implementare ale energiei Complimentare în Republica Moldova

 
 

3.1 Eficientizarea conversiei, transportării şi utilizării energiei

74

3.2 Energia Eoliană……………………………………………………

81

3.3 Energia Solară……………………………………………………….84

3.4Energia deşeurilor de biomasă provenită din viticultură

86

Concluzii…………………………………………………………………… 87

şi silvicultură………………………….……………………………

Literatura…………………………………………………………………

89

2

Introducere

Actualitatea temei. Combustibilul fosil va continua sa joace rolul cel mai important ca sursa de energie. Rezervele mondiale de cărbune sunt evaluate în prezent ca 30 miliarde tone. Dacă consumul de cărbune se va menţine la nivelul actual, aceste rezerve vor satisface rezervele de energiei a societăţii omeneşti timp de 200 ani. Imense sunt şi rezervele de gaz, cele mai mari zăcăminte fiind situate în Federaţia Rusă. Zăcămintele petroliere sunt exploatate la gradul cel mai înalt, dar rezervele reale nu provoacă nelinişte pentru următorii 40-50 de ani. Sumar cărbunele, ţiţeiul şi gazul constituie 84 procente din consumul mondial de energie primă.

Din punct de vedere ecologic combustibilii se situează în felul următor:

cărbunele produce cele mai multe deşeuri, multe dintre ele sunt toxice, la mijloc se află derivaţii ţiţeiului (păcura, motorina, benzina), cel mai curat combustibil este gazul care la ardere degajă bioxid de carbon şi apa, cantitatea de gaze ofensive fiind minimală. Energia nucleară constituie 6 procente din producerea mondială de energie. La prima vedere ea este cea mai curată şi relativ ieftină, iar rezervele de combustibil sunt nelimitate. Însă cum arată practica din ultimele decenii cele mai periculoase pentru omenire sunt anume staţiile nuclearoelectrice. Impactul catastrofei de la Cernobâl, a numeroaselor avarii de alte staţii de acest gen asupra naturii şi societăţii umane sunt atât de negative încât specialiştii recomandă refuzul de a utiliza energia nucleară pentru producerea electricităţii şi căldurii. „Verzii” din Europa au elaborat chiar un plan de închidere treptată a tuturor staţiilor nucleare până în anii 2020-2025, ceea ce nu este real după părerea mea. Cea mai bună perspectivă din punct de vedere ecologic o are creşterea utilizării energiei renovabile, consumul căreia nu aduce la o posibilă epuizare a resurselor, ce generează această energie. Din categoria surselor renovabile de energie fac parte: solară, eoliană (a vântului), biomasa, hidraulică, geotermică,

3

fluxul şi refluxul, valurile mării. Aceste energii sunt pure, inepuizabile, dar utilizarea lor în masă este dificilă, deoarece randamentul lor este scăzut. În plus, ele necesită investiţii enorme pentru o unitate de energie obţinută. Oricum aportul energiei renovabile în bilanţul energetic mondial este de 2,5 procente şi tinde la 6 procente în cei mai apropiaţi ani. În Moldova există tradiţii seculare de utilizare a energiei vântului. În anii 20-30 ai secolului trecut fiecare sat avea mori de vânt ce permitea producerea pe loc a făinii şi nutreţurilor. Construirea staţiilor electrice eolice ar putea fi o alternativă în cazul unor aşezări îndepărtate, întreprinderi mici situate izolat de localităţi. Energia viitorului apropiat este biomasa. Deşeurile forestiere şi agricole de tip lemnos deseori sunt unica sursă de energie pentru o parte a populaţiei de la sate. Plantarea unor specii de arbori cu creştere rapidă a masei biologice (plopi, salcii şi altele) special pentru utilizarea lor ca lemn de foc este o cale reală de satisfacere a necesitaţilor în combustibil. Masa organica măruntă se întrebuinţează pentru obţinerea gazului biologic prin metoda compostării. Bălegarul, frunze căzute, reziduuri menajere şi altele se depozitează în gropi sau recipiente de diferite dimensiuni. Masa organică se supune fermentării, eliminându-se gazul metan (CH4) care se utilizează în calitate de combustibil ecologic pur. Compostul este folosit ca îngrăşământ organic. Există tehnologii de obţinere din masa biologică a alcoolului etilic care în amestec cu benzina (gazol) serveşte drept carburant

pentru

automobile.

În

republică

s-au

efectuat

experimente,

obţinându-se

rezultate

promiţătoare

privind

utilizarea

uleiului

de

rapiţă

în

calitate

de

substituent al păcurei.

Întrucât deşeurile solide poartă în sine valoarea energetică esenţială, o cale sigură de reducere a consumului de combustibil este reintroducerea reziduurilor în procesul de producere. Astăzi în Moldova sunt reciclate doar 15-20 la sută din deşeurile menajere pe când în multe ţări din Europa şi America se obţine refolosirea a 80-90 procente de reziduuri.

4

Este bine cunoscută situaţia deplorabilă din complexul energetic al R. Moldova: dependenţa totală de importul de surse energetice - circa 98% din totalul necesar şi preţuri neadecvate puterii de cumpărare a populaţiei. Doar circa 2% din necesarul de energie provine din surse proprii. În acelaşi timp, în ţările UE cota parte a surselor regenerabile de energie (SRE) în consumul total de surse primare de energie constituie circa 6%. În anul 2010 aceasta va atinge cifra de 12%, ceea ce înseamnă că fiecare al 8-lea cetăţean din ţările UE nu va consuma nici un KWh de energie de provenienţă fosilă sau nucleară. Apar câteva întrebări fireşti: care sunt cauzele de utilizare neadecvata a SRE în Moldova? Ce ar trebui sa facă factorii de decizie pentru a ameliora situaţia în acest domeniu atât de important pentru ţară? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări folosind experienţa ţărilor UE şi informaţii acumulate din experienţa de activitate de cercetătorilor ştiinţifici autohtoni – de la Institutul de Cercetări, Universitatea de Stat, Universitatea Tehnică. Vom analiza câteva sectoare din domeniul SRE şi anume: energia eoliană, energia solară, energia deşeurilor de biomasă provenită din viticultură şi silvicultură.

5

Capitolul I. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Analiza stării actuale a Infrastructurii Ramurii Energetice

1. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. 1.1 Constituirea ANRE Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a fost creată în august 1997 prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 767 în calitate de autoritate permanentă a administraţiei publice cu statut de persoana juridica ce nu se subordonează unei alte autorităţi publice sau private, cu excepţia cazurilor stipulate în legislaţie. Agenţia reglementează activităţile economice şi comerciale în sectoarele electroenergetic, de gaze naturale şi produse petroliere prin acordarea de licente, promovarea unei politici tarifare adecvate şi protecţia drepturilor consumatorilor. În activitatea sa Agenţia se conduce de Constituţia Republicii Moldova, Legea cu privire la energia electrica, Legea cu privire la gaze, Legea cu privire la energetica, regulamentul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetica şi alte acte legislative şi normative ale Republicii Moldova. septembrie 1997- septembrie 1998 - perioada de creare a ANRE, de angajare a personalului, elaborare şi promovare a legislaţiei necesare pentru activitatea ANRE şi a sectoarelor electroenergetice şi de gaze naturale, perioada de reorganizare a întreprinderilor electroenergetice în societăţi pe acţiuni. septembrie 1998 - Parlamentul Republicii Moldova a aprobat legile cu privire la energia electrica şi cu privire la gazele naturale, care au legiferat activitatea ANRE în domeniul reglementarii de stat a activităţilor de producere, transport,

6

dispecerat, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi de gaze naturale pe teritoriul republicii. iunie 1999 - Guvernului Republicii Moldova a aprobat Regulamentul Agentiei Naţionale pentru Reglementare în Energetica. 1998–2000 - ANRE şi-a direcţionat activitatea spre organizarea în Republica Moldova a unui sistem de reglementare a activităţilor din complexul electroenergetic, elaborând şi implementând în practică actele normative necesare pentru acordarea licenţelor, aprobarea şi aplicarea tarifelor, efectuarea controlului activităţii titularilor de licenţă, protecţia drepturilor consumatorilor şi soluţionarea petiţiilor parvenite de la consumatori. ANRE a început sa activeze în domeniul politicii tarifare în urma adoptării la 16 ianuarie 1998 de către Guvern a Hotărârii nr. 41, care a abilitat ANRE cu dreptul de a stabili tarifele la energia electrică, termică şi gaze naturale, iar mai târziu această activitate a fost facilitată şi de legile cu privire la energia electrica şi cu privire la gaze naturale adoptate de Parlament în septembrie 1998. Reglementarea tarifelor la gaze naturale, energia electrica şi energia termica produsa la Centralele electrice de termoficare (CET) locale a fost una dintre principalele şi cele mai dificile funcţii ale ANRE în perioada menţionată. 1999 - funcţia de stabilire a tarifelor la furnizarea energiei termice pentru SA “Termocom” şi fosta ARP “Termocomenergo” este transmisă Primăriei municipiului Chişinău şi autoritarilor publice locale în proprietatea cărora au intrat întreprinderile de termoficare. 2001 - Conform Legii privind unele genuri de activitate şi Legii privind piaţa produselor petroliere dreptul de acordare a licenţelor pentru activităţile în domeniul menţionat a trecut de la Ministerul Finanţelor la ANRE. 2002 – ANRE începe activitatea de acordare a licenţelor pentru activităţile de pe pata produselor petroliere.

7

ANRE este compusă din 3 direcţii şi o secţie în care activează 31 colaboratori -

ANRE este compusă din 3 direcţii şi

o secţie în care activează 31

colaboratori - specializaţi în drept, energetica, economie şi finanţe, jurnalism şi relaţii cu publicul. •Direcţia Politica Tarifară şi Analiza Economică efectuează studii economice şi de analiza a cheltuielilor în energetica, elaborează metodologii de calculare a tarifelor, monitorizează investiţiile şi cheltuielile întreprinderilor reglementate, acorda recomandări privind structura şi nivelul tarifelor, efectuează auditul întreprinderilor energetice. •Direcţia Reglementare şi Licenţiere elaborează reguli, regulamente şi norme tehnice, acorda licenţe pentru activităţile reglementate şi monitorizează îndeplinirea de către titularii de licenţe a regulilor şi regulamentelor aprobate de ANRE precum şi respectarea de către ei a condiţiilor licenţelor. •Direcţia Juridica şi Protecţia Consumatorilor îndeplineşte sarcini de asigurare juridica a activităţii ANRE, perfecţionării legislaţiei de domeniu şi protecţiei consumatorului. •Secţia administrativă cu setul ei de obligaţiuni specifice. Conducerea ANRE

8

Organul responsabil de luarea deciziilor este Consiliul de administraţie alcătuit din trei directori:

Postul de Director General este vacant

Dl Nicolae Triboi - Director (desemnat în 2003)

Dl Anatol Burlacov - Director (desemnat în 2003)

Deciziile sunt luate cu votul majoritarii. Fiecare director are dreptul la un

singur vot. Directorii sunt desemnaţi de Guvern pentru o perioada de şase ani. Nici unul dintre directori nu poate deţine aceasta funcţie mai mult de 12 ani.

1.2Activitatea ANRE în 2004. Formularea problemei. Anul 2004 a reprezentat pentru ANRE o noua etapa de perfecţionare a cadrului de reglementare din sectorul energetic, de gaze naturale şi cel al produselor petroliere din Republica Moldova în direcţia armonizării acestuia cu cerinţele societăţii şi legislaţiei în vigoare şi adaptări. sale continue la procesele ce au loc în lume. Obiectivele urmărite de ANRE în anul 2004 s-au concentrat în jurul susţinerii procesului d. reforma şi promovării concurenţei în sectorul energetic, a creşterii eficienţei pieţei de energie electrică şi integrarea acesteia în piaţa regională şi europeană. O atenţie specială a fost acordată protecţiei consumatorului. Dovada servind şi creşterea gradului de încredere a populaţiei in ANRE ca instanţă ce stă la straja drepturilor şi intereselor consumatorilor ce s-a făcut observată prin majorarea cu 70 la sută a numărului de petiţii depuse la ANRE în cazul litigiilor cu furnizorii de utilităţi. ANRE a emis noi reglementări tehnice şi comerciale armonizate cu modificările din segmentele de producere, distribuţie şi furnizare a energiei electrice, gaze naturale şi a activităţilor de pe piaţa de produse petroliere. Prin aceste noi reglementari este încurajată dezvoltarea pieţei concurenţiale. De asemenea a realizat ajustarea preţurilor şi tarifelor la gaze naturale şi la producerea energiei termice, astfel incât acestea să acopere costurile justificate ale agenţilor economici, in conformitate cu înţelegerile semnate de Guvern cu instituţiile şi organismele internaţionale, a

9

dezvoltat aspectele de monitorizare a activităţii agenţilor economici reglementaţi. O problema permanenta rămâne oferta de energie electrică foarte redusă pe piaţa. Pe malul drept al Nistrului se produce numai 30 la suta din necesarul de energie electrică, restul fiind achiziţionat din Ucraina şi de la Centrala Electrică Moldoveneasca de la Cuciurgani. Această dependenţă face dificilă asigurarea unei furnizări fiabile cu energie electrică a Republicii Moldova. Fără suficiente surse proprii de energie electrică liberalizarea pieţei de energie electric. nu va da rezultatele aşteptate şi nu vom avea nici conexiuni reciproc avantajoase cu alte sisteme energetice. Pentru a aplica o politica tarifara corectă, în anul 2004, ANRE a implementat o serie de noi metodologii privind determinarea, aprobarea şi aplicarea tarifelor în sectoarele reglementate. În consecinţa în anul 2004 tarifele la energia electrică s-au menţinut la un nivel stabil, concomitent întreprinderile de distribuţie reducând consumul tehnologic şi pierderile comerciale. În plan internaţional, ANRE a continuat participarea la proiecte de cooperare în domeniu. sau de activitate, cum ar fi parteneriatul cu IUB - Comisia Utilităţilor Publice din Iowa (SUA) şi schimbul de experienţă cu reglementatorii din Europa Centrala şi de Est în cadrul Asociaţiei Regionale a Reglementatorilor din domeniul Energiei (ERRA). Aceste cooperări au fost sprijinite şi de National Association of Regulatory Utility Commissioners (NARUC) din SUA. Realizarile obţinute au fost posibile cu contribuţia agenţilor economici ce activează în sectoarele reglementate de ANRE. Ne exprimam speranţa ca şi în anul 2005 efortul comun al tuturor parţilor implicate în bun. activitate a sectoarelor reglementate de ANRE, va asigura atingerea scopului comun propus şi anume creşterea eficienţei şi siguranţei în sectorul energetic. Consiliul de Administraţie al ANR.

1.3 Politica tarifară. Reglementarea şi licenţierea. Relaţii internaţionale. Politica tarifară. În domeniul politicii tarifare, activităţile principale ale ANRE, reieşind din responsabilităţile sale legale, au fost orientate spre

10

fortificarea cadrului normativ ce ţine de activitatea economico-financiară a întreprinderilor reglementate, concomitent cu perfecţionarea mecanismului de formare a preţurilor. Având drept principiu includerea unor prevederi investiţionale stimulatorii, aducerea în concordanţă cu Standardele Naţionale de Contabilitate şi stabilirea pentru toate întreprinderile din sectoarele reglementate a unor metode unice de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor la serviciile prestate, specialiştii Agenţiei au elaborat un şir de normative metodologice noi, sau într-o redacţie nouă. Astfel, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al ANRE nr. 122 din 25 martie 2004 a fost aprobată Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor la gazele naturale. În acelaşi context, întru executarea legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 noiembrie 2002, modificată şi completată prin Legea nr. 130-XV din 29 aprilie 2004, articolul 13/1, în urma coordonării cu Guvernul Republicii Moldova, au fost aprobate:

Metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor de producere a energiei termice şi apei de adaos şi Metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor de livrare a energiei termice consumatorilor finali (Hotărîrea nr. 147 din 25 august 2004); Metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apa, de canalizare şi epurare a apelor uzate (Hotărârea nr. 164 din 29 noiembrie 2004). Conceptul de bază al actelor metodologice nominalizate constau în:

- sporirea fiabilităţii calităţii alimentării consumatorilor cu gaze naturale, energie, prestării serviciilor publice de alimentare cu apă, de canalizare şi epurare a apelor uzate la costuri rezonabile;

- stimularea activităţii de investiţii în domeniile corespunzătoare, ce ar permite ca capacităţile de producţie şi reţele să fie dezvoltate din punct de vedere al creşterii productivităţii şi/sau a duratei de funcţionare utilă;

11

- acoperirea consumurilor şi cheltuielilor aferente exploatării eficiente a unitaţilor de producţie şi cheltuielilor necesare pentru protecţia mediului ambiant. - asigurarea unei activităţi eficiente şi profitabile, care ar da posibilitate întreprinderilor sa-şi recupereze mijloacele financiare investite în dezvoltare şi reconstrucţie.

Principiile de calculare a tarifelor. La etapa actuala de dezvoltare, în procesul de reglementare a preţurilor şi tarifelor în sectorul energetic este foarte important de a ţine cont de doua principii de baza; · consumatorii trebuie sa beneficieze de servicii din ce în ce mai calitative la preţuri rezonabile; · pentru întreprinderile energetice trebuie să fie asigurată o oportunitate raţională de recuperare a cheltuielilor financiare suportate inclusiv costul capitalului (randamentul echitabil de la investiţii). Întemeiată pe practica mondiala, politica tarifară a ANRE este conformată

urmatoarelor principii de calculare a tarifelor:

- corectitudine şi echitate intru asigurarea stabilitaţii tarifelor:

- acoperirea costurilor reale şi minim necesare pentru procurarea resurselor

energetice, acoperirea cheltuielilor de producere, transport, distribuţie şi de

intreţinere a mijloacelor fixe.

- utilizarea eficienta a resurselor energetice, materiale şi umane în sector,

prevederea unei rate rezonabile de profit pentru întreprinderile energetice care le-ar asigura o dezvoltare continua.

- încurajarea activităţii investiţionale în sector prin stabilirea unui nivel rezonabil de rentabilitate în funcţie de mijloacele investite în dezvoltare, renovare şi reconstrucţie.

- stimularea eficienţei managementului întreprinderilor energetice şi reducerii pierderilor tehnice şi comerciale.

12

Activităţile de actualizare a tarifelor la gazele naturale, energia electrică şi termică. Pentru asigurarea securităţii energetice a statului, diminuarea subvenţiilor încrucişate intre diferite categorii de consumatori, tarifele la gazele naturale au fost ajustate în corespundere cu costurile reale pentru procurarea, transportarea, distribuţia şi furnizarea acestora. Astfel, prin Hotărârea Consiliului de administraţie al ANRE nr. 118 din 19 februarie 2004 au fost aprobate noi tarife cu punerea în aplicare de la 1 martie 2004. Acestea au constituit: pentru livrarea gazelor naturale de la staţiile de distribuţie a gazelor (SDG) - 913,49 lei/1000 m 3 ; pentru gazele naturale livrate centralelor electrice cu termoficare (CET) - 846 lei/1000 m3; pentru gazele livrate întreprinderilor specializate (comunale) de producere şi aprovizionare centralizata a energiei termice pentru uz public - 1000 lei/1000 m 3 ; luând în consideraţie situaţia social-economică şi în scopul protecţiei sociale, s-a stabilit ca pentru gazele naturale livrate populaţiei, pentru volumul de consum pana la 30 m 3 se va aplica un tarif de 1080 lei/100 m 3 , iar pentru gazele naturale livrate consumatorilor casnici pentru volumul ce depăşeşte 30 m 3 şi altor consumatori finali un tarif de 1360 lei/1000 m 3 (făra TVA.

Mai jos este arătată evoluţia tarifelor medii la gazele naturale în 1997-

2004

13

Diferenţierea tarifelor de livrare a gazelor naturale pe categorii de consumatori a fost efectuata în

Diferenţierea tarifelor de livrare a gazelor naturale pe categorii de consumatori a fost efectuata în limita tarifului mediu de 1083 lei/1000 m3, ce consta din costurile şi rentabilitatea, incluse în tariful aprobat prin hotărârea Consiliului de administraţie al ANRE nr.104 din 15 iulie 2003, actualizat reieşind din contractul semnat cu S.A.D. „Gazprom” pentru anul 2004, care prevedea reducerea volumului gazelor transportate în alte ţări de la 11 la 10 mlrd. m 3 şi, respectiv, a venitului obţinut de la prestarea acestui serviciu. O asemenea diferenţiere a fost posibila în rezultatul includerii în tariful de livrare a gazului natural pentru întreprinderile din sectorul termoenergetic doar a unei parţi din cheltuielile de distribuţie şi modificării repartizării veniturilor obţinute de la serviciul de tranzit pe categorii de consumatori. Astfel, tariful la gazele naturale, calculat din preţul de procurare este mai mare decât cel aprobat, iar reducerea nivelului tarifelor este posibilă în rezultatul includerii veniturilor obţinute de la transportarea gazelor naturale de către S.A. „Moldovagaz” în alte ţări. De regulă, veniturile obţinute se repartizau pe categorii de consumatori proporţional livrărilor efectuate. De această dată insă, veniturile obţinute de la transportarea gazelor în alte ţări, intr-o proporţie mai mare au fost direcţionate spre diminuarea costurilor şi respectiv a tarifelor: pentru CET-uri - circa 44% din veniturile respective, în timp ce cota acestora întreprinderi în consumul de

14

gaze naturale constituie 41%; pentru centralele termice - circa 8% din veniturile respective, cota acestor întreprinderi în consumul gazelor naturale constituind 6 la suta. În acelaşi timp, tarifele de livrare a energiei electrice consumatorilor finali, atât de către întreprinderile de distribuţie de stat „RED Nord” S.A. şi „RED Nord-Vest” S.A., cît şi de către companiile privatizate de Grupul UNION FENOSA - I.C.S. RE Chişinău S.A., RED Centru S.A., RED Sud S.A., pe parcursul anului precedent nu au fost modificate, ramînînd la nivelul aprobat în iulie 2003. În legatura cu reducerea tarifelor la gazele naturale livrate centralelor electrice cu termoficare şi intru ajustarea tarifelor la energie electrică şi energia termică în conformitate cu costurile reale de producţie ale CET-urilor şi ale centralei hidroelectrice, au fost aprobate şi au intrat în vigoare de la 16 aprilie 2004: tariful nou la energia electrică livrată de I.S. „NHE Costeşti” în mărime de 9,71 bani/KW, tarifele noi la livrarea energiei termice de către S.A. „CET-1” în mărime de 13lei/Gcal şi de către S.A. „CET-2” - 110 lei/Gcal. Concomitent, s-a decis ca tarifele de livrare a aburilor de către S.A. „CET-1” şi S.A. „CET”-2. pentru consumatori se stabilesc în baza contractelor bilaterale. Printre cauzele cu impact semnificativ asupra necesităţii ajustării tarifelor, în afara de reducerea tarifelor la gazele naturale livrate CET-urilor, au mai fost:

modificarea volumelor de producţie a energiei, dar şi a consumului specific de combustibil convenţionat pentru producerea energiei termice şi energiei electrice; creşterea uzurii mijloacelor fixe în rezultatul modificării duratei de funcţionare utilă calculata în baza Catalogului mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 338 din 21 martie 2003; majorarea, conform hotărârilor Guvernului, a salariului tarifar pentru categoria I de calificare angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară, precum şi efectuarea noilor investiţii capitale - factor stimulator conform Metodologiei noi adoptate.

15

În contextul activităţilor de actualizare a tarifelor de producere a energiei, intru asigurarea alimentării fiabile a consumatorilor cu energie electrică şi energie termică, în legătură cu creşterea consumului specific de combustibil la producerea energiei electrice şi rebalansării costurilor de producţie , pe parcursul anului 2004 au mai fost modificate de la 16 iulie tarifele de livrare a energiei electrice de către S.A. „CET-1” (43,68 bani/kWh), precum şi de la 15 octombrie - tarifele de livrare a energiei electrice (36,30 bani/kWh) şi a energiei termice (102 lei/Gcal) de către S.A. „CET-2”.

Coordonatele activităţii ANRE în domeniul politicii tarifare în anul

2005.

Una din activitaţile de importanţă primordiala în domeniul politicii tarifare consta în stabilirea unor tarife căt mai adecvate atât din punct de vedere a reflectării costurilor de la activitatea corespunzătoare (de bază sau auxiliară), cât şi a recuperării echitabile a consumurilor şi cheltuielilor de către fiecare din categoriile de consumatori. Această abordare permite ca consumatorii conectaţi la reţelele de tensiune inalta sau medie, în cazul livrărilor de energie electrică, sau la cele de presiune înalta sau medie, în cazul livrărilor de gaze naturale, în mare parte acestea fiind întreprinderile din sectorul energetic, să acopere cu timpul o parte cât mai nesemnificativ din cheltuielile consumatorilor mici conectaţi la reţelele de tensiune (presiune) mai joasă. Altfel spus, este necesar ca treptat sa fie diminuate şi eventual excluse aşa numitele „subvenţii incrucişate”, care mai persista la etapa actuala de dezvoltare a sectorului energetic şi a celui de gaze naturale. În contextul celor expuse este deosebit de actuală stabilirea de tarife diferenţiate pe categorii de consumatori în funcţie de cheltuielile reale aferente livrărilor pentru fiecare din aceste categorii, volumul de consum şi puterea conectată, nivelul de tensiune a reţelelor electrice sau nivelul de presiune a reţelelor de gaze la care sunt conectaţi consumatorii. De asemenea, este actuală calcularea cât mai echitabilă a tarifelor pentru serviciile auxiliare, în costurile

16

cărora este necesar de a fi incluse doar consumurile şi cheltuielile aferente nemijlocit prestării acestor servicii de către întreprinderile energetice şi din sectorul de gaze naturale. Deosebit de importantă este şi repartizarea corectă a mijloacelor pentru producerea energiei electrice şi termice în condiţii de co-generare la centralele electrice cu termoficare.

Astfel, drept obiective de activitate ale ANRE în anul 2005 vor fi:

- elaborarea actelor metodologice necesare pentru implementarea în practica a

tarifelor diferenţiate (în dependenţă de nivelul de tensiune, de volumul energiei

consumate şi de puterea contractata, etc.), ce ar permite utilizarea mai raţionala a energiei electrice.

- iniţierea unui cadru metodologic pentru adoptarea tarifelor diferenţiate în

dependenţă de nivelul de presiune a reţelelor de gaze la care sunt conectaţi

consumatorii, cantităţile de gaze naturale livrate acestora, ţinând cont şi de aspectul social al problemei.

- perfectarea şi aprobarea Metodologiei de calcul a tarifelor pentru serviciile

auxiliare prestate de întreprinderile de distribuţie a gazelor naturale. Având drept principiu constituirea unui sistem regulator în procesul de calculare şi stabilire a tarifelor, adecvat realităţilor actuale, este preconizată definitivarea şi aprobarea de către Agenţie a Regulamentului privind procedurile şi regulile de ajustare a tarifelor la serviciile reglementate de ANRE. Procedurile şi regulile menţionate vor include exigenţele standard privind solicitarea şi prezentarea de către întreprinderile reglementate a materialelor şi informaţiilor necesare ajustării tarifelor, procedurile unice de examinare a cererilor depuse de întreprinderi, precum şi drepturile şi obligaţiile experţilor independenţi şi ale părţilor interesate. La compartimentul analiza economico-financiară a activităţii întreprinderilor şi eficacităţii tarifelor în vigoare va fi efectuată monitorizarea şi analiza comparativă şi în dinamică a principalilor indicatori economico- financiari şi condiţii de activitate a întreprinderilor din sectorul energetic.

17

Activităţile descrise sunt facilitate prin utilizarea şi punerea în valoare a informaţiei pentru evaluarea rezultatelor activităţii şi analizei situaţiei tehnice şi financiare create la întreprinderi, obţinută conform sistemelor de raportare, aprobate de ANRE în anul 2002 şi care se prezintă Agenţiei de către titularii de licenţe din ramura electro-energetică şi de gaze naturale.

Reglementare şi acordarea licenţelor.

Activitatea ANRE în domeniul reglementărilor a avut drept scop completarea şi perfecţionarea cadrului normativ în scopul funcţionării eficiente a pieţelor de energie electrică, gaze naturale şi produse petroliere. Una din cele mai importante reglementări elaborate în anul 2004 a fost modificarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice. Perfecţionarea acestui act normativ va contribui în primul rând la îmbunătăţirea relaţiilor dintre furnizor şi consumator, precum şi la majorarea gradului de protecţie a consumatorilor. În scopul stabilirii obligativităţii şi principiilor de organizare a evidenţei comerciale a cantităţilor de energie electrică produse, importate, exportate, tranzitate, transportate, distribuite, furnizate şi consumate, a fost elaborat, avizat şi pus în discuţie la şedinţa de lucru a Agenţiei proiectul Codului de organizare a evidenţei comerciale a energiei electrice. Punerea în aplicare a acestui act normativ va majora corectitudinea administrării şi comercializării fluxurilor de energie electrică. Pentru promovarea şi impunerea regulilor şi cerinţelor de ordin tehnic pentru o funcţionare sigură, stabilă şi economică a reţelelor electrice de distribuţie, în beneficiul tuturor utilizatorilor acestora, s-a elaborat proiectul Codului tehnic al reţelelor de distribuţie care urmeaza a fi aprobat şi pus în aplicare pe parcursul anului 2005. În anul 2004 s-a făcut încă un pas spre îmbunătăţirea serviciului de furnizare a gazelor naturale, prin elaborarea Regulamentului cu privire la indicatorii de calitate a serviciului de furnizare a gazelor naturale, care are ca

18

scop disciplinarea furnizorilor de gaze, majorarea calităţii serviciilor prestate şi protecţia consumatorilor. Pentru nerespectarea parametrilor de calitate stipulaţi în acest act normativ ANRE va putea sa aplice furnizorului sancţiuni exprimate prin reduceri de tarif. Regulamentul urmează să fie pus în aplicare în prima jumătate a anului 2005. Activitatea în decurs de doi ani în acest domeniu a creat premise pentru a iniţia şi efectua modificări şi în Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale. Perfectarea acestuia va avea aceleaşi urmări ca şi la modificarea regulamentului din sectorul energiei electrice. Pe parcursul semestrului II al anului 2004, prin elaborarea proiectului Regulilor pieţei de gaze, a fost pusă baza încă a unei reglementări din cadrul actelor normative specifice sistemului de gaze naturale În anul 2004 cadrul de reglementare în energetică a fost completat şi de Regulamentele cu privire la licenţierea unor genuri de activitate desfăşurate pe piaţa produselor petroliere, gazelor naturale şi energiei electrice. Acestea au scopul de a stabili procedurile legale în procesul licenţierii agenţilor economici ce activează pe piaţa de energie electrică şi gaze naturale, precum şi pe piaţa produselor petroliere. A fost iniţiat şi procesul elaborării Regulamentului cu privire la racordarea surselor de energie electrică autonome ale consumatorilor.

Acordarea licenţelor pentru activităţile pe piaţa produselor petroliere, energiei electrice, gazelor naturale. Pe parcursul anului 2004 Agenţia Naţionala pentru Reglementare în Energetică a acordat licenţe preponderent pentru activităţi pe piaţa produselor petroliere. Celelalte genuri de activitate reglementate de Agenţie din sectorul de energie electrică, gazel naturale au fost mai puţin solicitate de a fi licenţiate.

Au fost acordate în total 46 licenţe, inclusiv pentru genurile de activitate:

Genurile de activitate

Numărul licenţelor acordate în

19

 

anul 2000

Comercializarea cu amănuntul a benzinei şi motorinei la staţiile de alimentare certificate

6

Importul şi comercializarea cu ridicata a gazului lichefiat

2

Comercializarea cu amănuntul a gazului lichefiat la staţiile de alimentare certificate

26

Distribuţie de gaze naturale natural.

3

Furnizare de gaze naturale la tarife reglementate

3

Furnizare de gaze natural la tarife nereglementate

1

Furnizare de energie electrică la tarife nereglementate

5

 

Total

46

În această perioadă au fost retrase 38 licenţe la solicitarea titularilor de licenţe. Pentru diferite încălcări ale Condiţiilor licenţei au fost retrase 7 licenţe din iniţiativa Consiliului de administraţie al ANRE. Pentru încălcarea condiţiilor licenţei, Agenţia a suspendat 29 licenţe, dintre care după înlăturarea încălcărilor depistate a fost reluată acţiunea a 22 licenţe. Listele agenţilor economici cărora li s-au acordat licenţa, şi a celor cărora le-a fost suspendate sau retrase licenţele de activitate pe piaţă lunar au fost prezentate Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Agenţia, trimestrial, a publicat în revista „Energia” lista titularilor de licenţă ce activează pe piaţa produselor petroliere, energiei electrice, gazelor naturale. În prezent, la situaţia 15.02.2005 activează 306 agenţi economici, care

sunt arătaţi în tabele de mai jos:

Pe piaţa de energie electrică

Genurile de activitate

Numărul titularilor de licenţă

Producere de energie electrică

5

Transport de energie electrică

1

Distribuşie de energie electrică

5

Furnizare de energie electrică la tarife reglementate

5

20

Furnizare de energie electricla tarife nereglementate Activitatea dedispecerat central

 Furnizare de energie electricla tarife nereglementate  Activitatea dedispecerat central

Total

19

1

59

Pe piaţa produselor petroliere

Genurile de activitate

Numărul titularilor de licenţă

Importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei Comercializarea cu amănuntul a benzinei şi motorinei la staţiile de alimentare certificate

21

111

Importul şi comercializare cu ridicata a gazului lichefia

10

Comercializarea cu amănuntul a

gazului lichefiat la staţiile de alimentare certificate

69

Total

211

Pe piaţa de gaze naturale

Genuri de activitate

Numărul titularilor de licenţă

Transport de gaze naturale Distribuţie de gaze naturale

1

24

Furnizare de gaze naturale la tarife reglementate

25

Furnizare de gaze naturale la tarife nereglementat

9

Total

59

1.4 Relaţii internaţionale.

Agenţia este în permanentă colaborare cu Asociaţia Regională a Organismelor de Reglementare a Energeticii din ţările Europei Centrale şi CIS (ERRA) în care participă Slovacia, Polonia, România, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Macedonia, Ţările Baltice căt şi cele din Comunitatea Statelor Independente (Ucraina, Rusia,

21

Kazahstan, Georgia, Armenia, Kârgâzstan). Organizaţiile internaţionale menţionate îşi propun să contribuie la dezvoltarea unor autorităţi de reglementare autonome prin facilitarea comunicării dintre membrii lor, organizarea de întâlniri bilaterale, seminare, documentare şi schimb de experienţă. Începând cu anul 2000, în măsura posibilităţilor financiare, reprezentanţii ANRE participă la conferinţele zonale organizate de ERRA unde sunt luate în dezbateri probleme legate de liberalizarea pieţei de energie electrice şi gaze naturale, tranzitul de energie şi gaze şi comerţul transfrontalier, reglementarea activităţilor agenţilor economici de pe aceste pieţe, relaţiile dintre furnizori şi consumatori, politica tarifara, implementarea tarifelor diferenţiate, dezvoltarea reţelelor de distribuţie şi a celor de transport, politica investiţională, licenţiere şi dezvoltarea concurenţei, rolul instituţiilor respective în protecţia consumatorului şi mediului ambiant etc. investiţiile în sistemul energetic. Agenţia a iniţiat legături directe cu reglementatorii din România, Ucraina, Rusia şi alte ţări. În această perioada o deosebită atenţie s-a acordat conlucrării cu Forumul energetic de la Atena privind dezvoltarea pieţei energiei electrice din Sud-estul Europei, în special al posibilităţii Republicii Moldova de a participa la această piaţă prin tranzitarea energiei din Est spre Europa, folosind liniile existente cât şi fortificarea legăturilor intre sistemele vecine prin construcţia de noi căi de acces. Pentru aceasta actualmente se duce un lucru intens intru aducerea actelor de reglementare în conformitate cu cele europene. Între ANRE şi Asociaţia Naţională a Comisiilor pentru reglementarea Serviciilor Publice din Statele Unite (NARUC) există de mai mulţi ani o colaborare stabilă şi fructuoasă. La iniţiativa acestui organism, anual se abordează 3-4 probleme ce ţin de activitatea organelor regulatorii din Moldova şi diferite state din SUA cu participarea specialiştilor ANRE, ceea ce le permite specialiştilor sa-şi verifice nivelul profesional, să se consulte cu colegi din statele respective care au depăşit dificultăţile cu care energetica Republicii Moldova se confrunta în prezent.

22

În probleme de licenţiere şi monitorizare specialiştii ANRE sunt interesaţi îndeosebi de experienţa colegilor privind colaborarea autorităţilor regulatorii cu organele de stat, aspecte ale privatizării în energetică, reglementarea eficientă a sectorului, aplicarea penalităţilor, asigurarea stabilităţii şi transparenţei pieţelor energetice, limitarea abuzurilor de putere financiară în sector şi alte probleme. Nu mai puţin interes prezintă pentru ANRE şi metodologiile altor ţări la calcularea tarifelor la energia electrică în condiţii de piaţă, experienţa de implementare a unor tarife diferenţiate, protecţia consumatorilor, liberalizarea pieţei de energie electrică, soluţionarea diferendelor dintre participanţii la pieţele energetice etc. Colaborarea internaţională se înscrie perfect şi în programul Republica Moldova - Uniunea Europeana. La acest capitol Agenţia a elaborat paşii concreţi pentru anii 2005-2007 prezentând programul respectiv Ministerului Afacerilor Externe. Accentul s-a pus pe elaborarea metodologiei de diferenţiere a tarifelor pe nivele de tensiuni, elaborarea regulilor pieţei de gaze naturale, elaborarea codurilor de măsurare a energiei electrice şi gazelor naturale, a codurilor tehnice ale reţelelor electrice şi de gaze naturale.

3. Piaţa energiei electrice. Evoluţia tarifelor la energia electrică livrată consumatorilor finali.

Tarifele de livrare a energiei electrice consumatorilor pe parcursul întregului an 2004 au constituit pentru companiile de distribuţie private 78 bani/kWh (6,2 cenţi SUA) şi 70 bani/kWh pentru companiile de stat RED Nord şi RED Nord-Vest (5,6 cenţi SUA). Deşi, în valuta naţională tarifele nu au fost modificate şi au ramas la nivelul anului 2003, exprimate în dolari acestea au înregistrat o creştere de 0,7 cenţi/kWh, datorată exclusiv aprecierii valutei naţionale.

23

Fig. 1 Tarifele de livrare a energiei electrice consumatorilor în 1997-2004 (bani/kWh) Decizia de menţinere

Fig. 1 Tarifele de livrare a energiei electrice consumatorilor în 1997-2004 (bani/kWh)

Decizia de menţinere a tarifelor nominalizate la acelaşi nivel a fost luată de ANRE în urma monitorizarii şi analizei situaţiei economico-financiare a tuturor întreprinderilor de distribuţie a energiei electrice. Deşi, devieri financiare dintre valorile admise la aprobarea tarifelor şi cele înregistrate efectiv în anul 2004 au existat, graţie faptului ca influenţele factorilor obiectivi au avut sensuri opuse, impactul general financiar nu a constituit premise pentru modificarea tarifelor de livrare a energiei electrice consumatorilor finali.

24

Fig. 2 Tarifele de livrare a energiei electrice consumatorilor în 1997-2004 (cenţi/kWh ) Totuşi, pentru

Fig. 2 Tarifele de livrare a energiei electrice consumatorilor în 1997-2004 (cenţi/kWh)

Totuşi, pentru întreaga perioada între anii 1997 şi 2004 este valabilă afirmaţia, că în cazul în care nu ar fi avut loc deprecierea valutei naţionale practic nu s-ar fi majorat nici tarifele la energia electrică. Aceasta ne-o demonstrează faptul, că valoarea tarifului stabilit în 1997 exprimat în valută forte a constituit 5,22 cenţi/kWh, pe când tarifele de livrare a energiei electrice aprobate în anul 2003 s-au aflat la un nivel ce nu variază mult de la cel iniţial, şi doar aprecierea ulterioară a leului moldovenesc a generat situaţia, în care la finele anului 2004 tarifele au constituit 5,6 şi 6,2 cenţi/kWh.

25

IndiciiP

1997P

1998P

1999P

2000P

2001P

2002P

2003P

2004

Producerea energiei electrice (livrat la bare) – total, (mii, kWh)

1159,2

973,5

886,6

719,7

1042,9

952,9

842,3

830,7

CET – 1

71,9

107,6

89,3

79,6

115,4

114,8

112,6

112,8

CET – 2

919,2

722,3

671,7

559,4

812,6

677,6

622,2

607,7

CET – Nord

64,7

47,0

26,8

15,2

31,5

27,7

38,7

45,1

NHE Costeşti

87,1

83,5

91,3

58,3

72,2

120,9

63,4

58,4

Alţi producători interni

16,3

13,1

7,5

7,2

11,2

11,9

5,4

6,7

Consumul de energie electrică (livrat util consumatorilor) – total, (mii, kWh)

3316,9

2939,0

2356,4

2074,0

2166,0

2219,9

2347,5

2433,9

RED Nord

657,1

534,9

413,2

406,4

391,0

429,5

462,6

454,7

RED Nord-Vest

448,0

334,2

233,2

170,6

181,0

210,2

211,2

198,0

RED Union Fenosa

2211,8

2069,9

1710

1497

1594,0

1580,2

1673,7

1746,3

Consumatori eligibili

             

34,9

Tabelul 1 Producţia şi consumul de energie electrică în perioada 1997-2004

Conform informaţiei din tabel, în anul 2004 a avut loc o diminuare cu 1,4 la sută a volumului de energie electrică produsă, ce se încadrează în tendinţa de descreştere continuă a indicelui dat, începând cu anul 2001. De asemenea, volumul de generare a energiei electrice rămâne a fi cu mult mai mic, de 2,9 ori în raport cu consumul acesteia, ce denotă o stare de vulnerabilitate sporită a sectorului energetic naţional.

de vulnerabilitate sporită a sectorului energetic naţional. Fig. 3 Producţia energiei electrice în 2004 (mil. kWh)

Fig. 3 Producţia energiei electrice în 2004 (mil. kWh)

26

În anul 2004 pe piaţa energiei electrice din Republica Moldova s-a atestat o creştere cu circa 3,7 la sută a consumului de energie electrică, comparativ cu perioada anului precedent. Aceasta este o creştere medie din ultimii trei ani. Astfel, în 2002 consumul de energie electrică a crescut cu 2,5 la sută, iar în 2003 - cu 5,7 la sută. Evoluţia descrisă se caracterizează şi prin reducerea esenţiala a consumului de energie electrică de către instituţiile bugetare (cu 25,9 la sută) dar şi de consumatorii agricoli (cu 13,9 la sută), în timp ce în sectorul industrial consumul de energie electrică a crescut cu circa 14,7 la sută, la fel majorându-se şi consumul de energie electrică în rândul populaţiei – cu 6,7 la sută.

electrică în rândul populaţiei – cu 6,7 la sută. Fig. 4 Structura consumului de energie electrică

Fig. 4 Structura consumului de energie electrică în anii 2001-2004

Creşterea consumului de energie electrică s-a înregistrat în special în zona deservită de întreprinderile de distribuţie din cadrul grupului Union Fenosa (cu 4,3 la sută), inclusiv I.C.S. „RE Chişinău” S.A. a livrat cu 4,5% mai multă energie, I.C.S. „RED Centru” S.A. – cu 4,4%, iar I.C.S. „RED Sud” S.A. cu 3,3%. În schimb la S.A. „RED Nord-Vest” volumul livrărilor utile s-a redus cu 6,2%, iar la S.A. „RED Nord” livrările practic nu s-au modificat (diminuare doar cu 1,7%), însă pentru ultima, evoluţia se explică prin aceea ca de la 1 iulie 2004 consumatorul S.A. „Ciment” din Rezina, pe seama căruia revenea peste 1/10 din consumul de energie electrică livrată de S.A. „RED Nord”, a devenit eligibil şi în prezent procură energie direct de la producător. Astfel, în semestrul doi 2004

27

S.A. „Ciment” a procurat de sine stătător 36,5 milioane kWh de energie electrică.

de sine stătător 36,5 milioane kWh de energie electrică. Fig. 5 Productia si consumul de energie

Fig. 5 Productia si consumul de energie electrică în perioada 1997-2004

Întreprinderile de distribuţie a energiei electrice

Volumul de procurări prevăzut în tarif

Procurat efectiv

 

la

la

la

2001

2002

2003

2004

01.10.200

P01.08.2002

P01.07.2003

1

RED Nord

454,2

430,7

479,5

391,0

429,3

462,6

454,7

RED Nord Vest

234,9

313,2

279,7

181,0

210,2

211,2

198,0

RED Union Fenosa

2080,0

1689,0

1647,3

1459,8

1580,2

1673,7

1746,3

Total RED

2769,1

2432,9

2406,5

2031,8

2219,7

2347,5

2399,0

Tabelul 2 Volumul de procurari şi volumul livrarilor de energie electrică către consumatori (mil. kWh)

Corelaţia dintre volumele de procurări de energie electrică prevăzute în tarif şi cele înregistrate efectiv are o influenţă directă asupra rezultatelor economico-

28

financiare ale întreprinderilor electro-energetice. Indicii din tabel indicî un grad înalt de coincidenţă a volumelor de procurări prevăzute în tarif şi a celor real

efectuate în ultimii ani, ceea ce, la rândul său, denotă o abordare adecvată în politica tarifară a situaţiei economico-financiare a întreprinderilor de distribuţie

a energiei electrice. O stare de lucruri similară (grad înalt de coincidenţa a

volumelor prevăzute în tarif şi a celor real efectuate) este caracteristică şi relativ

la volumele de livrări utile a energiei electrice consumatorilor, cu excepţia S.A.

„RED Nord-Vest”. Dupa cum rezultă din datele expuse, pe parcursul anului 2004 cele cinci întreprinderi de distribuţie a energiei electrice au procurat cu 4,3% mai puţină energie electrică (3218,3 mil. kWh), dar au livrat consumatorilor cu 2,2% mai multă energie electrică decât în anul precedent (2399,0 mil. kWh). Diferenţele descrise au fost generate în special de reducerile substanţiale, cu circa 200 mil. kWh, a consumului tehnologic şi a pierderilor comerciale de energie electrică, care au diminuat de la 893,6 mil. kWh în 12 luni ale anului 2003, până la 694,2 mil. kWh în perioada similara a anului 2004. În consecinţă, cota consumului tehnologic şi a pierderilor comerciale la distribuţia energiei electrice s-a micşorat cu 5,2 puncte procentuale - de la 27,6 la sută la 22,4 la sută.

Companiile de distribuţie a energiei electrice

Pierderile admise la calcularea tarifului (în % faţă de energia electrică intrată în reţelele de distribuţie)

Pierderile efective (%)

2001

2002

2003

2004

2001

2002

2003

2004

RED Nord

19,2

18,0

17,2

16,31

28,4

24,4

20,1

16,9

RED Nord-Vest

19,2

18,0

17,2

16,31

39,9

35,4

31,0

25,6

RED Union-Fenosa

19,2

17,7

17,0

4,38

28,0

29,3

29,0

23,4

Tabelul 3 Consumul tehnologic şi pierderile comerciale înregistrate de companiile de distribuţie a energiei electrice

29

Deşi în anul 2004, în comparaţie cu anii precedenţi, a avut loc o diminuare substanţială a consumului tehnologic şi a pierderilor comerciale de energie electrică în reţelele de distribuţie, datele prezentate ne demonstrează că toate reţelele electrice au suportat pierderi peste normativele admise la calcularea tarifului. Cele mai considerabile depăşiri au fost caracteristice pentru S.A. „RED Nord-Vest” (9,3 puncte procentuale) şi pentru reţelele de distribuţie privatizate de Grupul Union Fenosa (9,0 p. p.), pe cand pierderile inregistrate în perioada de raport de către intreprinderea „RED Nord” S.A. practic au ajuns la cota admisa de ANRE - 16,31% din volumul total de energie procurată la punctele de delimitare. În expresie naturală cea mai esenţială reducere a înregistrat-o I.C.S. „RE Chişinau” S.A. din cadrul Grupului Union Fenosa în Moldova. Pierderile acestei intreprinderi s-au micşorat de la 390,1 mil. kWh în anul 2003 (25,3%) la 307,5 mil. kWh în anul 2004 (20,3%). Cele mai mari pierderi comerciale şi consumuri tehnologice sunt înregistrate în continuare de către I.C.S. „RED Sud” S.A. - 31,5 %, chiar dacă acestea s-au redus cu circa 6,7 puncte procentuale faţă de aceeaşi perioadă a anului 2003. Cote mari de pierderi comerciale şi consum tehnologic mai inregistrează I.C.S. „RED Centru” S.A. (28,1%) şi S.A. „RED Nord-Vest” (25,6%). Mai jos aceste date sunt reprezentate grafic:

30

Fig. 6 Pierderile normative şi cele efective de energie electrică suportate de reţelele electrice de

Fig. 6 Pierderile normative şi cele efective de energie electrică suportate de reţelele electrice de distribuţie 2001-2004 (%)

Este necesar de menţionat că în pofida eforturilor depuse de intreprinderi cota pierderilor supranormative rămâne a fi destul de înaltă şi reprezinta 7,6% din volumul procurarilor la punctele de delimitare. Cantitatea de energie ce se pierde este suficientă pentru asigurarea consumului anual în zona deservită de I.C.S. „RED Sud” S.A., sau cel din zona deservită de S.A. „RED Nord-Vest”. Totuşi, conform datelor prezentate, deşi pierderile de acest gen sunt considerabile, ele se află în descreştere continuă în raport cu anii precedenţi, graţie unor activităţi întreprinse pe parcursul ultimilor ani, cum ar fi raidurile de combatere a furturilor din reţele, încasarea forţată a datoriilor, extinderea ariei de facturare a consumului de energie de către întreprinderile de distribuţie, etc.

1.3. Evoluţia pieţei de gaze naturale

Este necesar, de remarcat faptul că în perioada de referinţă principalii furnizori de gaze naturale pentru Republica Moldova au fost S.A.D. „Gazprom”, de la care preţul de procurare a constituit 80 dolari SUA/1000 m 3 , precum şi

31

S.R.L. „Gazexport”, ce a livrat gaze naturale la preţul de 65-68 dolari SUA/1000

m 3 .

Concomitent, pentru serviciile de tranzitare de către S.A.D. „Gazprom” a gazelor naturale pe teritoriul ţarii este aplicată o plată în valoare de 2,5 dolari SUA/1000 m 3 la 100 km, direcţionată la diminuarea costurilor incluse în tarif.

Indicii

Unitatea de

2001

2002

2003

2004

Devieri

măsură

2004/2003

Suma

%

1. Volumul de gaze naturale – total

mil. m 3

1127,0

1145,3

1238,1

1263,0

+24,9

+2,0

mil. m 3

1136,8

1221,5

1227,5

1160,2

-67,3

-5,5

2. Volumul de gaze naturale livrate - total

mil. m 3

1020,7

1032,2

1129,9

1145,1

+15,2

+1,3

mil. m 3

943,9

937,0

1158,7

1330,6

+171,9

+14,8

Tabelul 4 Volumul de procurări şi volumul livrărilor de gaze naturale către consumatori

La data de 1 ianuarie 2005 datoriile întreprinderii „Moldovagaz” pentru gazele naturale procurate de la S.A.D. „Gazprom” în baza contractelor pentru anii 1999-2004 au constituit 296,8 mil. dolari SUA, din care - penalitaşi 176,7 mil. dolari. În mare masură acestea sunt generate de achitarile insuficiente ale centralelor electrice cu termoficare, în special, al celor din mun. Chişinău, faţă de care, la rândul său, are datorii sistemul de termoficare a capitalei - S.A. „Termocom”.

sistemul de termoficare a capitalei - S.A. „Termocom”. Fig. 7 Structura livrăriloe de gaze naturale în

Fig. 7 Structura livrăriloe de gaze naturale în 2004

32

Cât despre ratele achitărilor curente pentru gazele naturale procurate de S.A. „Moldovagaz”, este necesar de menţionat că în ultimul timp s-a profilat tendinţa de majorare din an în an a acestora de la 69,8 la sută în 2002 până la 102,9 la sută - în 2004, astfel achitările curente în anul de referinţă depăşind atât valoarea consumului curent, cât şi nivelul anului 2001 (97,8%).

Evoluţia livrarilor de gaze naturale pe intreprinderile de distribuţie

Nr.

Denumirea

Livrat util consumatorilor, mil. m 3

Ponderea în livrările totale, %

întreprinderilor

2002

2003

2004

Devieri

2002

2003

2004

Devieri

d/o

2004/2003

2004/2003

 

%

%

1.

Chişinau-gaz. S.R.L.

674,8

694,4

978,3

-2,3

65,4

62,5

60,4

-2,1

2.

„Ialoveni-gaz” S.R.L.

45,68

63,9

6,5

+4,1

4,4

5,8

5,9

+0,1

3.

„Balţi-gaz” S.R.L.

97,37

108,6

111,7

+2,9

9,4

9,8

10,0

+0,2

4.

„Edineţ-gaz” S.R.L.

33,17

37,0

39,3

+6,5

3,2

3,3

3,5

+0,2

5.

„Floreşti-gaz” S.R.L.

55,34

45,2

52,8

+16,9

5,4

4,0

4,7

+0,7

6.

„Orhei-gaz” S.R.L

46,68

53,7

63,3

+17,8

4,5

4,8

5,7

+0,9

7.

„Şt. Voda-gaz” S.R.L.

11,91

16,3

15,8

-2,9

1,2

1,5

1,4

-0,1

8.

„Gagauz- gaz” S.R.L.

33,27

42,2

39,4

-6,6

3,2

3,8

3,5

-0,3

9.

„Cahul-gaz” S.R.L.

14,06

18,9

17,6

-6,9

1,4

1,7

1,6

-0,1

10.

„Taraclia-gaz” S.R.L.

8,41

10,2

11,3

+10,4

0,8

0,9

1,0

+0,1

11.

„Cimişlia-gaz” S.R.L

8,73

13,2

13,9

+5,1

0,8

1,2

1,2

0,0

12.

„Ungheni-gaz” S.R.L.

2,77

7,5

12,2

+63,3

0,3

0,7

1,1

+0,4

 

În total

1032,2

1111,0

1122,1

+1,9

100,0

100,0

100,0

0,0

Tabelul 5 Evoluţia livrărilor de gaze naturale pe întreprinderile de distribuţie

Datele prezentate în tabelul de mai sus arată că volumul total al consumului de gaze din reţelele de distribuţie în anul 2004 a crescut în comparaţie cu 2003 cu 11,1 mil. m 3 sau cu 1,9 %. La trei întreprinderi de distribuţie a avut loc o micşorare cu 19,4 mil. m 3 sau cu 2,6 % a livrărilor de gaze naturale la consumatori. Cea mai însemnată reducere a livrărilor de gaze se observă la „Chişinău-gaz” SRL - 16,1 mil. m 3 sau cu 2,3 %, datorată în principal micşorării consumului de gaze la CET-uri. În total pe ţară în 2004 CET-urile au consumat pentru producerea energiei electrice şi termice 396,7 mil. m 3 de gaze naturale, ceea ce este cu 14,7 mil. m 3 mai puţin decât în anul 2003.

4. Evoluţia pieţei produselor petroliere

33

Piaţa produselor petroliere din Republica Moldova în anul 2004 a continuat tendinţa de creştere, atât a consumului de produse petroliere, a importurilor şi vânzărilor, cât şi a extinderii reţelei de staţii de comercializare a produselor petroliere. Totuşi în 2004 cel mai mult a influenţat această Piaţă, evoluţia ascendentă a preţurilor. Dacă în anii 2002-2003 preţurile de comercializare a produselor petroliere pe Piaţa Republicii Moldova au rămas practic stabile, înregistrandu-se unele oscilaţii sezoniere, apoi pe parcursul anului 2004 preţurile au avut o tendinţă de creştere mai pronunţată. Astfel în 2004 preţurile la benzină au fost în medie cu 15,8 la sută mai mari decât în 2003, cele la motorina cu 16,7 la sută, iar preţurile la gazul lichefiat au crescut cu 18 la sută.

iar preţurile la gazul lichefiat au crescut cu 18 la sută. Fig. 8 Cantitatea produselor petroliere

Fig. 8 Cantitatea produselor petroliere importate în anul 2004 comparativ cu anul 2003

Toate aceste evoluţii se datorează în primul rând creşterii substanţiale a preţului petrolului pe Piaţa mondială. La bursele internaţionale barilul de petrol (160 de litri) a ajuns să coste la finele anului 2004 circa 50 de dolari, practic dublu faţă de anul 2003 şi în prezent preţurile la petrol şi produsele petroliere continuă să se menţină la cotele cele mai mari din ultimii 25 de ani.

34

Fig. 9 Preţul mediu al produselor petroliere principale cu amănuntul Creşterea preţului la bursele internaţionale

Fig. 9 Preţul mediu al produselor petroliere principale cu amănuntul

Creşterea preţului la bursele internaţionale s-a facut simţită imediat şi pe Piaţa Republicii Moldova prin creşterea preţului de import a produselor petroliere. Astfel pe parcursul anului 2004 preţul de import al benzinei a crescut cu 76 de dolari tona, s-au cu 29,5 la sută, cel al motorinei cu 105 dolari, s-au cu 45,2 la sută, iar al gazelor lichefiate cu 101 dolari tona, s-au cu 38,5 la sută. E adevarat că atunci când calculăm preţurile de import în lei apoi creşterea a fost ceva mai mică, de 14,7 la sută la benzina, 27,7 la sută la motorină şi cu 23,1 la sută la gaze lichefiate. Preţul mediu de import a benzinei a fost în anul 2004 de 335,3 dolari tona, în timp ce în anul 2003 era de 259 dolari tona, iar în anul 2002 de 227,3 dolari tona. Cele mai ieftine au fost importurile de benzina din trimestrul I – 300,9 dolari tona, în timp ce în trimestrul II o tona de benzină a ajuns să se importe la un preţ mediu de 355,8 dolari tona. În acelaşi timp în anul 2004 motorina chiar a ajuns sa fie importată la un preţ mai mare decat benzina. Astfel acest combustibil a fost importat în 2004 la un preţ mediu de 337,0 dolari tona, în timp ce în anul 2003 cu un preţ mediu de 232,1 dolari tona, iar în 2002 cu 203,8 dolari tona. Creşterea preţului de import este evidentă când comparăm datele pe trimestre. În trimestrul I bunăoară o tonă de motorină se importă la un preţ mediu de 258,9 dolari, în timp ce în trimestrul II cu 293,4 dolari, iar în trimestrul IV cu 408 dolari tona, adică cu circa 150 dolari mai scump decât în primul trimestru.

35

   

2004

 

2003

     

Denumirea

Cantit.,

Valoarea,

Valoarea,

Preţ

Preţ

Cantit.,

Valoarea,

Valoarea,

Preţ

Preţ

Cantit.

Raport de

preţ mediu

Raport de

preţ mediu

produsului

Mediu

Mediu

Mediu

Mediu

2004/2003,

tone

mii lei

mii USD

tone

mii lei

mii USD

2004/2003

2004/2003

petrolier

lei/tonă

USD/tonă

lei/tonă

USD/tonă

%

(lei), %

(USD), %

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

Benzină, total

241840

994420

81100

4112

335

202735

726883

52510

3585

259

119

115

130

Trimestrul I

35644

138134

10726

3875

301

32426

113439

990

3498

246

110

111

122

Trimestrul II

53986

230028

19210

4261

356

48799

167707

11661

3437

239

111

124

149

Trimestrul III

67993

283179

23544

4165

346

58784

215513

15577

3666

265

116

114

131

Trimestrul IV

84216

343079

27619

4074

328

62725

230225

17281

3670

276

134

111

119

Motorină,

                         

total

298553

1232910

100613

4130

337

282624

913629

65608

3233

232

106

128

145

Trimestrul I

55788

185424

14441,5

3324

259

41393

131267

9008

3171

218

135

104,8

119,0

Trimestrul II

70205

246794

20595,0

3515

293

80133

261064

18077

3258

226

88

107,9

130,0

Trimestrul III

79716,0 330863

27695,8

4151

347

69233

217186

15699

3137

227

115

132,3

153,2

Trimestrul IV

92844

469829

37880,5

5060

408

91866

304112

22824

3310

248

101

152,9

164,2

Gaz lichefiat

                         

total

52556,3

235704

19118

4485

364

52515

191378

13795

3644

263

100

123

138

Trimestrul I

11494,4

43667

3402

3799

296

7390

26869

1905

3636

258

155

104

115

Trimestrul II

8128,4

27742

2320

3413

286

15375

55549

3856

3613

251

53

95

114

Trimestrul III

16638,3

65600

5462

3943

328

14454

4907

3560

3418

246

115

115

133

Trimestrul IV

16295,2

98695

7934

6057

487

15296

59552

4474

3893

292

107

156

166

Tabelul 6 Importurile de produse petroliere

Datorită faptului că acciza percepută la importul de motorină este mai mică decât la importul de benzină, preţurile interne de comercializare a motorinei au continuat sa fie mai mici decât cele pentru benzină. Evident ca preţurile mari la importul de produse petroliere nu puteau sa nu influenţeze şi preţurile cu amănuntul de pe Piaţa internă. Ele au crescut în medie cu 15,8 la sută în cazul benzinei şi cu 16,7 la sută în cazul motorinei. Majorările s-au facut simţite în special în lunile mai-iunie, septembrie şi noiembrie. În septembrie, bunăoară preţurile la motorină s-au modificat de trei ori. Cât despre import apoi pe parcursul anului 2004 s-a inregistrat o creştere semnificativă a importului de benzină - cu 19,3%, faţă de anul 2003. În aceeaşi perioadă importul de motorină a înregistrat o creştere cu 5,6%, iar importul de gaze lichefiate practic a stagnat. E adevarat ca dacă luăm în consideraţie faptul că circa 4,8 mii tone de gaze lichefiate au fost importate de firme ce nu deţin de licenţă eliberată de ANRE pentru acest domeniu de activitate, apoi şi în cazul importurilor de gaz lichefiat s-a înregistrat o creştere de circa 7-8 la sută. Specificăm că firmele ce nu deţin licenţa eliberată de ANRE nu prezintă dări de

36

seamă la Agenţie şi în consecinţă datele privind activitatea lor nu sunt incluse în rapoartele ANRE. Astfel în aceastăperioada titularii de licenţe au importat 241 840,2 tone de benzină, 298 552,7 tone de motorină şi 52 556,3 tone de gaze lichefiate. Cei mai mari importatori de benzină sunt companiile ICS „Lukoil-Moldova”SRL, ICS „Petrom-Moldova” SA, IM „Tirex Petrol” SA şi ICS „Mabanaft” SRL. La importul motorinei poziţiile de lider sunt deţinute de ICS „Lukoil- Moldova” SRL. ICS „Petrom-Moldova” SA, IM „Tirex Petrol” SA şi ICS „Mabanaft” SRL. Cotele cele mai mari la importul de gaze lichefiate aparţin firmelor ICS „Lukoil-Moldova” SRL, „Gazflaur” SRL, „Tezed-S” SRL şi „Gaz-Taf- Grup”SRL. Conform datelor de la 1 ianuarie 2005 pe Piaţa produselor petroliere din Republica Moldova activează 214 agenţi economici titulari de licenţe dintre care 21 de agenţi economici practică importul şi comercializarea cu ridicata a produselor petroliere principale, 118 – comercializarea cu amanuntul a produselor petroliere principale, 12 – importul şi comercializarea cu ridicata a gazelor lichefiate şi 63 de agenţi economici practică comercializarea cu amănuntul a gazelor lichefiate. De asemenea, în republică sunt atestate 420 staţii certificate de alimentare cu benzină şi motorină, şi 156 de staţii de alimentare cu gaze lichefiate. Pe parcursul anului 2004 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a acordat 34 licenţe la genurile de activitate prevăzute în Legea privind Piaţa produselor petroliere, inclusiv:

importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei – 0 licenţe;

comercializarea cu amănuntul a benzinei şi motorinei la staţiile de alimentare certificate – 6 licenţe;

importul şi comercializarea cu ridicata a gazului lichefiat – 2 licenţe;

37

comercializarea cu amanuntul a gazului lichefiat la staţiile de alimentare certificate – 26 licenţe. În anul 2004 au fost retrase 45 de licenţe, din care 38 de licenţe au fost retrase la solicitarea titularilor de licenţe, iar 7 licenţe din iniţiativa Consiliului de administraţie al ANRE. Totodată, pe parcursul anului 2004 Agenţia a suspendat 29 de licenţe pentru încălcarea condiţiilor licenţei. Din acest număr, ulterior, la 22 de agenţi economici acţiunea licenţei a fost reluată. Menţionăm că ANRE în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, trimestrial a publicat în presă, lista titularilor de licenţă ce activează pe Piaţa produselor petroliere şi datele privind evoluţia preţurilor şi a importurilor de combustibil.

Capitolul II. Surse Regenerabile de Energie (SRE). Practica momondială 2.1 Viitorul Ernergiei în Relaţie cu Mediul

Combustibilul fosil va continua sa joace rolul cel mai important ca sursa de energie. Rezervele mondiale de carbune sunt evaluate in prezent ca 30 miliarde tone. Daca consumul de carbune se va mentine la nivelul actual, aceste

38

rezerve vor satisface rezervele de energiei a societatii omenesti timp de 200 ani. Imense sunt si rezervele de gaz, cele mai mari zacaminte fiind situate in Federatia Rusa. Zacamintele petroliere sunt exploatate la gradul cel mai inalt, dar rezervele reale nu provoaca neliniste pentru urmatorii 40-50 de ani. Sumar carbunele, titeiul si gazul constituie 84 procente din consumul mondial de energie prima. Din punct de vedere ecologic combustibilii se situeaza in felul urmator. Carbunele produce cele mai multe deseuri, multe dintre ele sunt toxice. La mijloc se afla derivatii titeiului (pacura, motorina, benzina). Cel mai curat combustibil este gazul care la ardere degaja bioxid de carbon si apa, cantitatea de gaze ofensive fiind minimala. Energia nucleara constituie 6 procente din producerea mondiala de energie. La prima vedere ea este cea mai curata si relativ ieftina, iar rezervele de combustibil sunt nelimitate. Insa cum arata practica din ultimele decenii cele mai periculoase pentru omenire sunt anume statiile nuclearoelectrice. Impactul catastrofei de la Cernobal, a numeroaselor avarii de alte statii de acest gen asupra naturii si societatii umane sunt atat de negative incat specialistii recomanda refuzul de a utiliza energia nucleara pentru producerea electricitatii si caldurii. „Verzii” din Europa au elaborat chiar un plan de inchidere treptata a tuturor statiilor nuclearo-electrice pana in anii 2020-2025. Cea mai buna perspectiva din punct de vedere ecologic o are cresterea utilizarii energiei renovabile, consumul careia nu aduce la o posibila epuizare a resurselor, ce genereaza aceasta energie. Din categoria surselor renovabile de energie fac parte: solara, eoliana (a vantului), biomasa, hidraulica, geotermica, fluxul si refluxul, valurile marii. Aceste energii sunt pure, inepuizabile, dar utilizarea lor in masa este dificila, deoarece randamentul lor este scazut. In plus, ele necesita investitii enorme pentru o unitate de energie obtinuta. Oricum aportul energiei renovabile in bilantul energetic mondial este de 2,5 procente si tinde la 4,5 procente in cei mai apropiati ani. In Moldova exista traditii seculare de utilizare a energiei vantului. In anii 20-30 ai secolului trecut fiecare sat avea

39

mori de vant ce permitea producerea pe loc a fainii si nutreturilor. Construirea statiilor electrice eolice ar putea fi o alternativa in cazul unor catune indepartate, intreprinderi mici situate izolat de localitati. Energia viitorului apropiat este biomasa. Deseurile forestiere si agricole de tip lemnos deseori sunt unica sursa de energie pentru o parte a populatiei de la sate. Plantarea unor specii de arbori cu crestere rapida a masei biologice (plopi, salcii si altele) special pentru utilizarea lor ca lemn de foc este o cale reala de satisfacere a necesitatilor in combustibil. Masa organica marunta se intrebuinteaza pentru obtinerea gazului biologic prin metoda compostarii. Balegarul, frunze cazute, reziduuri menajere si altele se depoziteaza in gropi sau recipienti de diferite dimensiuni. Masa organica se supune fermentarii, eliminandu-se gazul metan (CH4) care se utilizeaza in calitate de combustibil ecologic pur. Compostul este folosit ce ingrasamant organic. Exista tehnologii de obtinere din masa biologica a alcoolului etilic care in amestec cu benzina (gazol) serveste drept carburant pentru automobile. In republica s-au efectuat experimente, obtinandu-se rezultate promitatoare privind utilizarea uleiului de rapita in calitate de substituent al pacurei. Economisirea pe toate caile a energiei este sarcina numarul unu a tuturor. Diminuarea consumului energetic va reduce cheltuielile directe si indirecte ale intreprinderilor si cetatenilor, fapt extrem de important in perioada de criza economica si saracie adanca. Intrucat deseurile solide poarta in sine valoarea energetica esentiala o cale sigura de reducere a consumului de combustibil este reintroducerea reziduurilor in procesul de producere. Astazi in Moldova sunt reciclate doar 15-20 la suta din deseurile menajere pe cand in multe tari din Europa si America se obtine refolosirea a 80-90 procente de reziduuri.

40

2.2 Potenţialul surselor regenerabile de energie în Uniunea Europeană

Definiţii, concepte şi noţiuni de specialitate • surse regenerabile de energie - surse de energie din categoria ne fosile, cum sunt sursele solare, sursele eoliene, hidroenergia, biomasa, sursele geotermale, energia valurilor, biogazul, gazele rezultate din fermentarea

deşeurilor (gazul de depozit), gazul de fermentare a nămolurilor în instalaţii de epurare a apelor uzate;

• energia solară provine din radiaţia solară, din care se obţine energie electrică pe baza tehnologiei fotovoltaice sau energie termică prin metode de conversie termo-solară;

• energia eoliană provine din transformarea şi livrarea în sistemul energetic sau

direct către consumatorii locali a energiei electrice provenite din potenţialul energetic al vântului;

• energie hidro este energia furnizată de unităţi hidroenergetice cu puterea instalată mai mică sau egală cu 10 MW (categoria "hidroenergie mică"), respectiv unităţi hidroenergetice cu puterea instalată mai mare de 10 MW (categoria "hidroenergie mare");

• biomasa reprezintă fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi

reziduurilor din agricultură, silvicultură sau sectoare industriale conexe, inclusiv

a materiilor vegetale şi animale, precum şi a deşeurilor industriale şi urbane;

• energia geotermală rezultă din energia înmagazinată în depozite şi zăcăminte

hidrogeotermale subterane, exploatabile în condiţii de eficienţă economică;

• energia electrică produsă din surse regenerabile de energie - energia electrică

furnizată exclusiv din surse regenerabile de energie, precum şi cota de energie electrică produsă din surse regenerabile în centrale hibride, care utilizează şi surse convenţionale de energie, incluzând energia electrică consumată de sistemele de stocare a purtătorilor de energie convenţională şi excluzând energia electrică obţinută din aceste sisteme;

41

• consumul de energie electrică - cantitatea de energie utilizată, rezultată din

producţia de energie electrică, inclusiv energia electrică furnizată de autoproducători, la care se adaugă importurile din care se scad exporturile. Premise de valorificare a surselor regenerabile de energie în Uniunea Europeană În sectorul energetic din majoritatea statelor europene are loc o reconsiderare a priorităţilor privind creşterea siguranţei în alimentarea consumatorilor şi protecţia mediului înconjurător, iar în cadrul acestui proces, sursele regenerabile

de energie oferă o soluţie accesibilă şi garantată pe termen mediu şi lung. Siguranţa alimentării cu energie a consumatorilor din statele membre ale Uniunii Europene este susţinută, inclusiv, pe baza importurilor de resurse energetice, în condiţiile liberalizării pieţei de energie şi în conformitate cu cerinţa imperativă de atenuare a impactului asupra mediului înconjurător al planetei. Obiectivul strategic propus în Cartea Albă pentru o Strategie Comunitară constă în dublarea, până în anul 2010, a aportului surselor regenerabile de energie al ţărilor membre ale Uniunii Europene, care trebuie să ajungă treptat, de la 6% în anul 1995, la 12% în consumul total de resurse primare. Uniunea Europeană, în Cartea Albă pentru o Strategie Comunitară şi Planul de acţiune "Energie pentru viitor - sursele regenerabile" promovează o strategie denumită "Campania de demarare a investiţiilor", în care se stabileşte realizarea

a următoarelor capacităţi energetice:

> 1 milion sisteme energetice de tip solar - fotovoltaic;

> 15 milioane m2 colectoare solare pentru apă caldă;

> 10.000 MW (putere instalată) în aerogeneratoare cu turbine eoliene;

> 10.000 MW(t) în instalaţii energetice de cogenerare cu combustibil pe bază de biomasă; > 1 milion gospodării individuale cu încălzire pe bază de biomasă; > 1.000 MW (putere instalată) în instalaţii energetice pentru producere de

biogaz;

> 5 milioane tone biocombustibil lichid;

42

> 100 comunităţi umane izolate (aşezări locale), cu consum energetic din surse regenerabile. În Cartea Verde "Spre o strategie europeană pentru siguranţa în alimentarea cu energie" se precizează că sursele regenerabile de energie pot să contribuie efectiv la creşterea resurselor energetice interne, ceea ce conferă acestora o anumită prioritate în adoptarea politicii energetice comunitare. În Programul de acţiune "Energie inteligentă pentru Europa" obiectivul fundamental constă în creşterea ponderii surselor regenerabile în producţia totală de energie electrică. Implementarea măsurilor оnscrise în Cartea Verde prin Programul "ALTENER" (cu un buget estimat la circa 86 milioane euro) urmăreşte accelerarea procesului de valorificare a potenţialului energetic al surselor regenerabile. Prioritatea programelor de utilizare a surselor regenerabile se concentrează pe creşterea eficienţei energetice în baza unui management adecvat al cererii de energie ("demand side management"). În ţările cu economie în curs de dezvoltare, la propunerea Comisiei Europene, se urmăreşte promovarea

permanentă a surselor regenerabile şi conştientizarea rolului eficienţei energetice prin derularea unor programe specifice. "Directiva 2001/77/EC", din 27 septembrie 2001, privind "Promovarea energiei electrice produsă din surse regenerabile pe piaţa unică de energie" fixează ţintele indicative care, dacă sunt atinse, ponderea energiei electrice din surse regenerabile va fi de 22% în anul 2010. Principalele direcţii de acţiune оnscrise în "Directiva 2001/77/EC" constau în:

• creşterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie în

producţia de energie electrică şi termică; • stabilirea unei cote-ţintă privind consumul de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, în mod diferenţiat de la o ţară la alta;

• adoptarea de proceduri adecvate pentru finanţarea investiţiilor în sectorul surselor regenerabile de energie;

43

• simplificarea şi adecvarea procedurilor administrative de implementare a proiectelor de valorificare a surselor regenerabile de energie;

• accesul garantat şi prioritar la reţelele de transport şi distribuţie de energie; • garantarea originii energiei produse pe bază de surse regenerabile de energie. În statele Uniunii Europene, promovarea energiei electrice din surse regenerabile se asigură pe baza a două scheme-suport distincte, şi anume:

• preţul energiei produse din surse regenerabile se determină pe cale

administrativă, iar cantitatea produsă se stabileşte pe piaţa energiei;

• cantitatea de energie produsă sau consumată din surse regenerabile ("energie

verde") se determină pe cale administrativă, iar nivelul preţului certificatelor de

"energie verde" se stabileşte pe piaţa energiei.

2.3 Energia Eoliană

Ce este energia vântului? Energia vântului reprezintă conversia energiei mecanice a acestuia în diverse forme de energie cum ar fi: energie electrica, termica sau chiar mecanica. Vântul este sursa de combustibil, dar energia primara este cea solară. Radiaţia solară creează curenţi de aer care conţin energie mecanică. Turbinele eoliene pot transforma aceasta energie în alte forme utile de energie. Turbinele eoliene folosesc această energie pentru scopuri practice cum ar fi generarea de electricitate, încărcarea bateriilor, pomparea apei sau măcinarea boabelor de cereale. Cea mai uşoara cale este să ne imaginam că turbina eoliană lucrează exact în direcţia opusă unui ventilator. În loc să se folosească electricitate pentru a produce vănt, că în cazul unui ventilator, turbinele folosesc vântul pentru a produce electricitate.

Caracteristicile energiei eoliene:

Combustibil gratuit;

Supliment de combustibil intermitent;

44

Supliment previzibil de combustibil pentru o zona mare;

Supliment previzibil de combustibil pentru perioada lunga de timp;

Un capital relativ ridicat pentru KW instalat;

Nivele relativ scăzute de infrastructură ireversibilă;

Pierderi neglijabile la nivel de ciclu;

Emisii de CO2 neglijabile la nivel de ciclu.

Principiile turbinei eoliene Turbinele eoliene, că şi morile de vânt, sunt montate pe un turn, pentru a putea capta majoritatea energiei vântului. Vântul este mai intens şi mai puţin turbulent la înălţimi mai mari faţă de pământ. Aerul mai rapid conţine mai multă energie mecanică, iar un curent de aer sigur (ferm, regulat) este mai uşor de transformat în energie mecanică. Turbinele sunt montate pe turnuri care sunt pe cât se poate de înalte. Turnurile de pe ţărm au o înălţime intre 20-50m, iar celelalte între 50-100m. Turbinele captează energia eoliană cu ajutorul unei palete sub formă de elice. De obicei sunt montate doua sau trei palete pe o tijă care formează rotorul turbinei. Paletele rotorului : O paletă foloseşte principiul liftului (ridicării), comportându-se că o aripă de avion intr-un curent de aer mascator. Când bate vântul, se formează sub aripă aer la presiune joasă. Punga de aer la presiune joasă trage apoi paleta spre ea, făcând rotorul să se întoarcă. Acesta este principiul ridicării. Forţa ridicării este de fapt mult mai puternică decât forţa vântului împotriva părţii din faţă a paletei, care este numita piedică. Combinarea ridicării şi a piedicii face că rotorul să se învârtă, iar tija învârte un generator pentru a produce electricitate. Turbinele eoliene pot fi folosite că aplicaţii de sine stătătoare, sau pot fi conectate la o reţea de energie utilitară, sau chiar pot fi combinate cu un sistem fotovoltaic (celule solare). Pentru surse utilitare de energie eoliană, un număr mare de turbine sunt de obicei construite una lângă alta, pentru a forma o

45

instalaţie eoliană. Numeroşi furnizori de electricitate folosesc instalaţiile eoliene pentru a suplimenta nevoia de electricitate a clienţilor lor. Turbinele de sine stătătoare sunt folosite pentru pomparea apei sau comunicaţii. În orice caz, proprietarii de case, fermierii din zonele cu vânt pot folosi turbinele eoliene pentru a-şi reduce facturile la curent. Sistemele eoliene mici au de asemenea potenţial că resurse energetice distribuite. Resursele energetice distribuite se referă la o varietate de mici tehnologii modulare generatoare de curent care pot fi combinate pentru a

îmbunătăţi funcţionarea sistemului de transport a electricităţii. Deoarece, în fiecare regiune, viteza vântului este variabilă, vântul este o sursă intermitentă de electricitate. În perioadele în care nu suflă vântul, turbinele eoliene nu pot genera electricitate. Atâta timp cât vântul rămâne o mică parte din totalul de electricitate generată, nu există nici o problema în integrarea energiei eoliene într-o reţea de surse de energie electrică. Cererea de electricitate variază în funcţie de ora din zi şi de ziua din săptămână, astfel că în orice reţea de electricitate este luat în calcul un surplus de energie. Când bate vântul, electricitatea de la turbinele eoliene poate fi folosită pentru înlocuirea centralelor cu combustibil fosil. Când nu este vânt, alte surse de electricitate pot acoperi partea de energie electrică necesară (că surse de rezervă). De aplicaţiile legate de energia vântului pot beneficia diferiţi utilizatori:

• proprietari de case

• ţărani şi fermieri

• comunităţi locale, mici afaceri(mici birouri, clădiri comerciale, şcoli,etc.) Alte motive pentru folosirea energiei eoliene :

• O mică centrală de energie eoliană produce energie regenerabilă fără emisii de CO2- fiind o sursa de energie curată; • Preţul energiei eoliene este comparabil cu preţul surselor de energie convenţionale;

46

• Turbinele eoliene nu sunt zgomotoase. Este posibil să stai sub o turbină şi

să porţi o conversaţie fără să fie nevoie să ridici vocea. În cazul turbinelor

moderne mari, zgomotul produs de acestea nu se mai aude după o distanta de

300-500m;

• Uitilzarea energiei vântului în agricultură este agreată de fermieri deoarece

pământul lor poate fi folosit în continuare pentru cultivarea cerealelor sau pentru

îngrijirea animalelor;

• Energia eoliană este una dintre cele mai populare tehnologii de producere a

energiei. Statisticile afirmă că peste opt din zece oameni sunt în favoarea ei şi mai puţin de unu(în jur de 5%) împotriva.

Planificarea. Procesele de planificare bazate pe control tind să favorizeze contestatarii în raport cu cei care doresc dezvoltarea. Propunerile de a se face planificarea mai “proactivă” vor face posibile noi dezvoltări ulterioare. Obiecţiile estetice. Multe nivele extreme de evaluare estetica sunt axate pe construcţia instalaţiilor eoliene în raport cu instalaţiile industriale şi cele pentru producerea energiei convenţionale. Există multe idei preconcepute referitoare la limitarea consumului din cauza unui combustibil inconstant, cum este energia vântului precum şi din cauza eficientei conversei. Producţia de energie eoliană şi cerinţa de electricitate. Capacitatea energiei eoliene în Europa. Europa este liderul mondial în energie eoliană, cu o capacitate mai mare decât orice regiune a globului. Este o tendinţă care se dezvolta şi se aşteaptă să se dezvolte în continuare. Energia eoliană este sectorul care se dezvoltă cel mai rapid, din întreaga lume. Energia eoliană instalată în Europa până la sfârşitul anului 2003 este de cca. 28542 MW 28440 MW acoperă 2.4% din totalul consumului de electricitate pentru Uniunea Europeană -15, echivalent cu consumul de electricitate casnică pentru mai mult de 35 milioane de locuitori ai Europei.

47

Stocarea energiei Pentru o sursă intermitentă de energie cum este vântul, stocarea energiei este critică atunci când energia produsă trebuie să fie aceeaşi cu cererea de energie. În unele cazuri, potenţialul unei surse de energie non-fosilă, nu poate fi conştientizat decât dacă energia poate fi stocată, deoarece fluctuaţiile în rezervă de energie nu coincid cu cererea. Radiaţia solară, de exemplu, variază în funcţie de ciclurile zilnice şi anuale că şi de starea vremii. Energia eoliană este extrem de schimbătoare şi nu poate fi prevăzută minut cu minut, deşi şabloane pe termen lung pot fi prezise. Pentru un nivel de contribuţie de până la aproximativ 20% din cererea totală, sistemele de energie eoliană pot fi efectiv folosite că sisteme de stocare. Disponibilitatea stocării de energie poate totuşi afecta fiabilitatea tehnică şi financiară a unui proiect legat de energia eoliană. Pentru puteri scăzute ale vântului, energia poate fi depozitată în baterii pentru a fi folosită în perioadele cu condiţii meteo nefavorabile (în special când viteza vântului este mai mică de 3m/s şi turbina eoliană nu poate funcţiona). Sisteme de stocare a energiei de capacităţi mari, au fost construite pe baza stocării energiei potenţiale . Apa poate fi pompată dintr-un lac de mica adâncime intr-un lac de adâncime mai mare în timpul unor perioade de cerere scăzuta, permiţând funcţionarea prin turbine de apa când există un vârf al cererii de energie electrică. Sunt folosite de obicei bateriile cu Pb, dar şi bateriile Ni-Cd sau Ni-Fe, au fost utilizate în aplicaţiile din aria surselor de energie regenerabila. Este de notat că bateriile Ni-Cd vor fi scoase treptat din uz, deoarece utilizarea lor intră sub incidenţa Directivei UE privind manipularea substanţelor periculoase. Cat costă? Scăzând piaţa de desfacere, preţul energiei eoliene a suferit o scădere dramatica în ultima vreme. Costul de producţie a unui kilowatt oră, de energie eoliană reprezintă o cincime din ceea ce era acum 20 de ani.

48

În locaţii favorabile, vântul este deja în competiţie cu noi centrale pe baza de cărbune şi în alte locuri poate să fie în concurenţă cu gazul. Turbinele eoliene individuale au crescut de asemenea în capacitate, cele mai mari generatoare ajungând la peste 3500 kW.

Energia eoliană este o sursa de energie globala, ajutand la satisfacerea cererilor de energie care cresc din ce în ce mai mult. Costurile de producţie de electricitate de la vânt. Energia eoliană este una dintre cele mai ieftine tehnologii regenerabile. Este la fel că preţ cu noile centrale de energie electrică pe baza de cărbune şi este mai ieftină decât energia nucleară. Costul energiei eoliene variază în funcţie de mai mulţi factori. Costul mediu pentru o nouă instalaţie eoliană intr-o locaţie bună este de 0.07 Euro pe KWh. Electricitatea de la instalaţiile eoliene mai mici poate fi mai scumpă. Cat cost electricitatea produsă de o turbina eoliană? De exemplu, o turbină eoliană de 600 kW poate produce o cantitate de energie electrică anuală care să asigure necesarul de electricitate pentru 375 locuinţe (aproximativ 600MWh/an). Costurile energiei depind în principal de: costurile de investiţie, costurile de întreţinere şi operare, perioada de depreciere şi cantitatea de energie produsa intr-un an.

O relaţie simplă de calculul costurilor poate fi: P = C R/E + c e

unde :

P

= costul energiei,

C

= costul investiţiei,

R

= factorul de recuperare al capitalului şi dobanzile aferente pentru un an de

zile

E

= energia produsă,

c

e = cota cheltuielilor anuale de exploatare şi întreţinere

Care sunt avantajele? Avantajele energiei vântului sunt:

49

Costuri mici – energia eoliană putând fi competitivă în raport cu energia nucleară, şi cu cea bazată pe cărbune şi gaze naturale;

Securitatea şi diversitatea alimentarii;

Amplasare modulară şi instalare rapidă;

Sursa de energie este abundentă, fără interdicţie şi nelimitată. Costurile pot fi anticipate şi nu pot fi influenţate de fluctuaţiile la preţul de petrol. Ghid pas cu pas Daca doriţi să folosiţi energia eoliană că o sursă de energie electrică,

trebuie să luaţi în considerare următorii paşi: trebuie să se ştie insă că numai cele mai mici şi mai simple sisteme ar trebui considerate că un proiect de genul “fa-l singur”, numai daca ai experienţă considerabilă în energia eoliană. Proiectele mari cu turbine eoliene implică echipe numeroase şi oameni foarte calificaţi. Paşi de urmat:

Culegerea de informaţii privind potenţialul natural local şi disponibilitatea energiei eoliene de la staţiile meteorologice locale sau evaluarea potenţialului eolian local pe baza consultării unor hărţi de vânt.

Determinarea consumului anual energetic pentru aplicaţia d-voastră (inventarierea consumatorilor electrici care vor fi conectaţi la sistemul eolian) ;

Utilizând tabelul de mai jos, se poate alege tipul de generator eolian adecvat aplicaţiei d-voastre;

Contactarea diferiţilor furnizori de echipamente, transmiterea unor cereri de oferte bazate pe cerinţe definite clar;

Analiza ofertelor primite şi selectarea ofertei cu cele mai bune preturi şi cu echipamentele de înaltă calitate tehnică;

Comanda echipamentelor, recepţia şi verificarea livrării;

Stabilirea celui mai adecvat loc pentru instalare;

50

Însuşirea unui minim de cunoştinţe tehnice pe baza datelor tehnice transmise de furnizorii de echipamente, care să permită ulterior operarea şi întreţinerea sistemului în bune condiţii;

Realizarea montajului; instalaţiile de putere mică pot fi realizate prin forţe proprii; în cazul instalaţiilor de puteri mai mari şi mai complexe din punct de vedere tehnic se va apela la persoane şi firme calificate, pentru consultanţă şi realizarea investiţiei;

Punerea în funcţiune, operarea şi întreţinerea sistemului. Energia Eoliană Anuală a unei turbine de vânt pentru instalaţiile mici de energie eoliană (diametrul rotorului intre 1 -16 m) presupunând că rotorul este montat pe un turn cu înălţimea de 10m. Energia furnizata depinde de:

dimensiunea turbinei de vânt

viteza vântului V10 (masurată la 10m deasupra pământului)

Practica Mondială Ferma eoliană Windy Standard Ferma eoliană Windy Standard este una dintre cele mai mari amplasamente eoliene din Scoţia. Este localizată în Galloway pe dealurile de deasupra pădurii Carsphairn. Locul de construire a fost autorizat în Septembrie 1996 şi constă în 36 de turbine, care produc un total maxim de 21.6MW. Instalaţia eoliană este în proprietatea şi întreţinerea Regiei Naţionale a Vântului Ltd. Instalaţia eoliană ocupa 350 de hectare de pământ, dar actualele turbine eoliene ocupă singure aproximativ 1% din aceasta zonă. Terenul este un pământ cu ierburi şi este localizat la o altitudine de 500-600m deasupra nivelului marii.

Parcul eolian de la Melanio , Grecia Parcul eolian de la Melanio este o investiţie privată al PPC(Corporaţia Publică de Energie) şi este în operare începând cu Ianuarie 1993. Acest parc

51

constă din 11 turbine eoliene cu o capacitate unitară de 225kW. Turbinele sunt fabricate de compania Vestas – DWT(Danemarca).

sunt fabricate de compania Vestas – DWT(Danemarca). ftp://erg.ucd.ie/public/pdfiles/res/case_studies/we_11.pdf

Ferma eoliană la Kappel, Denmarca Ferma eoliană consta din 24 turbine, fiecare avand o capacitate de livrare de 400kW. Inaltimea turnului este de 32 m. Productia de energie electrica estimata este de 1GWh/an/turbine.Turbinele sunt fabricate de compania Vestas A/S şi sunt în proprietatea SEAS .

52

Ferma eoliană la Ijsselmij, Olanda Ferma eoliană de la Ijsselmij este amplasată la est de aceasta localitate. Aceasta consta din 50 de turbine în linie, de tipul WindMaster de 300kW. Turnurile au o înălţime de 30m. Producţia anuală a fermei eoliene este de 188Gwh/an.

30m. Producţia anuală a fermei eoliene este de 188Gwh/an. ftp://erg.ucd.ie/public/pdfiles/res/case_studies/we_16.pdf

Ferma eoliană APSA Monte Chaos, Portugalia Ferma eoliană consta din 12 turbine eoliene, fiecare avand 150 kW şi este situata în Estul oraşului Sines la o distanţă de 3km faţă de ţărm. Turbinele eoliene au turnul înalt de 31m şi rotorul cu un diametru de 28m. Turbinele sunt interconectate la un panou de control conceput pentru monitorizarea fermei

54

eoliene, conectarea fiind făcută prin fibre optice. Producţia anuală este de 2,53 GWh.

prin fibre optice. Producţia anuală este de 2,53 GWh. ftp://erg.ucd.ie/public/pdfiles/res/case_studies/we_20.pdf O

O mica centrala eoliană în Istinka, Rusia Regiunea de lângă Leningrad are un sector producător de curent foarte mare şi o reţea de electricitate deasemenea mare, dar aşezările fermierilor din zona, că Istinka, de exemplu , nu sunt încă conectate la reţea. Aici, cea mai apropiată reţea de energie electrică se afla la 5km depărtare. Fermierii sunt nevoiţi să caute surse de energie autonomă, ceea ce în mod frecvent însemna folosirea bateriilor de maşină. În ianuarie 1996 , o familie de fermieri din Istinka au pus în funcţiune o mică centrala cu energie eoliană pentru a produce electricitate pentru ferma lor. Costurile materiale au fost de 800 USD, şi au fost suportate de o companie locala, producătoare de centrale eoliene, care şi-a schimbat profilul, fiind înainte o companie care producea echipament militar. Generatorul eolian este mic, cu o putere de aproximativ 300W. Cântăreşte aproape 40 kg, incluzând şi unitatea de control. Doi oameni l-au instalat în mai puţin de trei ore. Proprietarii sunt încântaţi şi mulţumiţi de centrala proprie de energie electrică. Cum spun ei , “Centrala eoliană şi-a scos deja banii, că o soluţie confortabilă, şi

55

nu mai este nevoie să cărăm baterii de maşină grele pentru a le reîncărca în fiecare săptămână”. O mare ferma eoliană Marea ferma eoliană de la Bruck şi Leitha , Austria livrează electricitate la reţea şi produce electricitatea necesară pentru un interval de 1,5 ore unui număr de 3.500 locuitori din Bruck. Danemarca înainte de 2000: Cadrul legislativ major, care a sprijinit dezvoltarea pieţii de energie eoliene au fost în special legile privind distribuţia de energie. Aceste legi au fost în vigoare în Danemarca pana la 1 Ianuarie 2000, iar preţul era de 0.60 DK/kWh (0.80 Euro/kWh). Ele au funcţionat pe baza a doua principii, şi anume:

• Fixarea unui preţ unic pentru electricitate • Accesul garantat la reţea şi obligativitatea pentru distribuitor să cumpere toata energia electrica provenită de la sursele de energie regenerabila. Proiectele deja existente vor menţine acest preţ timp de 12.000 de ore (aproximativ 6 ani).După zece ani preţul se va stabili în raport cu preţul existent pe piaţa energiei electrice, plus un certificat verde de energie regenerabilă. 2003 : Implementarea pieţii libere de energie. De la 1 Ianuarie 2003, o piaţă liberă de energie a fost introdusă în Danemarca. De la 1 Ianuarie 2001 şi pană pe 1 Ianuarie 2003, înţelegerile de tranzacţie au prelungit preturile fixate şi accesul la reţea. De la 1 Ianuarie 2003, acest lucru s-a schimbat pentru noile proiecte. Parlamentul a fost de acord cu un preţ minim de 0.26 DDK/kWh (0.0035 Euro/kWh) şi un preţ maxim de 0.36DK/kWh (0.0048 Euro/Kwh) pentru toate proiectele noi, demarate după 1 Ianuarie 2003. Inainte de 1995, majoritatea turbinelor eoliene erau stabilite de cooperative de turbine eoliene. Pentru început, ele erau organizate în companii acţionare cu responsabilităţi limitate. Legea taxelor a făcut acest lucru dificil, astfel că majoritatea cooperativelor din ziua de azi sunt organizate că parteneriate, însemnând că turbinele sunt deţinute personal de câtre toţi

56

acţionarii. Un parteneriat nu limitează responsabilitatea, lucru ce impune anumite cereri care trebuiesc înfăptuite prin proiecte. După 1995, piaţa producerii de turbine a fost dominată de producerea de turbine unicat, în raport cu cerinţele fermierilor. Au existat anumite motive pentru acest lucru. Turbinele mai mari au devenit realizabile şi a fost mai uşor pentru producător să proiecteze şi să vândă cate o singură turbină fiecărui fermier. Permisiunea de proiectare a fost greu de obţinut şi acest lucru a contribuit de asemenea la promovarea acestui mod de livrare a turbinelor (modele unicate în funcţie de cerinţele utilizatorului). Numeroşi acţionari din cadrul asociaţiilor turbinelor eoliene şi-au plătit partea în bani ches şi numai 10% din acţionari au făcut împrumut în bancă. O propunere de împrumut/ofertă pentru potenţialii acţionari este o practică normală în Danemarca. În timp ce sistemul de taxe era în acţiune, nu era nici o problemă în finanţarea noilor proiecte cu energie eoliană. Noua piaţă liberă de energie de la 1 Ianuarie 2003 face mult mai dificilă finanţarea noilor proiecte bazate pe energie eoliană. Spania. În 1995 a fost publicat Decretul Regal, prin care utilităţile sunt obligate să plătească un preţ garantat furnizorilor de electricitate pe baza de vânt şi alte surse verzi, pe o perioada de 5 ani. În decembrie 1998, o altă lege regală a intrat în vigoare, prin care este ajustat atât preţul cât şi bonusul pentru electricitatea produsă de centralele de energie regenerabilă şi prevede că preţul va fi revăzut în fiecare an de câtre Ministerul Spaniol de Energie şi Industrie în conformitate cu variaţia preţului pieţei , fixat anual. Preţul fixat pentru plata de electricitatea generată de centralele eoliene în 2000 a fost de 0.0626 Euro/kWh.

57

2.4 Energia Solară

O cantitate imensă de energie solară ajunge la suprafaţa pământului în fiecare zi. Această energie poate fi captată, şi folosita sub formă de caldură în aplicaţii termo-solare, sau poate fi transformată direct în electricitate cu ajutorul celulelor fotovoltaice(CF) .

Pentru a înţelege cum CF şi sistemele termo-solare captează energia solară, este important să înţelegem cum aceasta îşi urmează cursul de la soare spre Pământ şi cum acest flux se schimbă periodic.

Cum produce soarele energie

Soarele este o sferă cu diametrul de aproximativ 1.4 milioane de km, formată din gaze cu temperaturi foarte mari(temperatura interioră a soarelui este de aproximativ 15 milioane de grade Kelvin). Această temperatură imensă, combinată cu o presiune de 70 miliarde de ori mai mare decât aceea a atmosferei Pământului creează condiţiile ideale pentru reacţiile de fuziune. Reacţiile de fuziune din soare au loc între atomi de hidrogen, care se combină şi formează atomi de helium. În urma acestui proces se degajă energie sub forma unor radiaţii cu energie mare, mai cu seamă raze gamma. În timp ce aceaste radiaţii migrează din centrul spre exteriorul sferei solare, ele reacţionează cu diferite elemente din interiorul soarelui şi se transformă în radiaţii cu energie mica. Soarele a produs în acest fel energie timp de aproximativ 5 miliarde de ani, şi va continua să facă la fel pentru înca 4-5 miliarde. Cum este transportată energia pe Pământ. Pământul se roteste în jurul soarelui la o distanţă de aproximativ 150 milioane de km. Radiaţiile se extind la viteza de 300.000 de km pe sec, viteza luminii. Timpul necesar pentru a ajunge pe Pământ este de aproximativ 8 min.

viteza de 300.000 de km pe sec, viteza luminii. Timpul necesar pentru a ajunge pe Pământ

58

Cantitatea de radiaţii ce ajung pe Pământ. Cantitatea de energie solară ce atinge la un

Cantitatea de radiaţii ce ajung pe Pământ.

Cantitatea de energie solară ce atinge la un moment dat un anumit loc de pe suprafaţa Pământului se numeşte constantă solară, valoarea ei depinzând de mai mulţi factori. Dacă soarele este la amiază şi cerul este senin, radiaţia pe o suprafaţă orizontală este de aproximativ 1000 de W pe metru patrat. Se observă scăderea constantei solare când suprafaţa nu este orientată perpendicular pe razele soarelui.

Variaţia sezonieră

Pămâtul se învârte în jurul axei sale o dată pe zi şi se roteşte, într-o orbită eliptică, în jurul soarelui, o dată pe an. Axa în jurul căreia se învârte Pământul este înclinată cu aproximativ 23 de grade de la verticală. Această înclinare a dat nastere anotimpurilor: când axa Pământului este înclinată spre soare, emisfera nordică primeşte mai multe radiaţii solare (vara). Şase luni mai târziu, când axa nu este înclinată spre soare, în emisfera sudică este vară, deci cantitatea de radiiaţii solare ce va atinge Pământul este mai mare. Înălţimea la care se găseşte soarele pe cer afecteaza şi ea valoarea constantei solare.

Pământul este mai mare. Înălţimea la care se găseşte soarele pe cer afecteaza şi ea valoarea

59

Energia termo-solară Tehnologiile "termo-solare" folosesc căldura razelor de soare pentru a

produce apă caldă, energie electrică şi pentru a încălzii unele locuinţe. Aplicaţiile termo-solare se întind de la un simplu sistem rezidenţial de încălzire

a apei până la staţii foarte mari de generare a energie electrice.

Isotria energiei termo-solare

generare a energie electrice. Isotria energiei termo-solare Pe parcursul isotriei, oamenii au folosit căldura soarelui

Pe parcursul isotriei, oamenii au folosit căldura soarelui pentru diferite întrebuinţări casinice. Astăzi, energia termo-solara este folosită aproape în orice climat pentru a furniza o sursă sigură şi ieftină de energie. În ultimii ani energia termo-solară este folosită pentru creearea aburilor ce alimentează turbine generatoare de energie electrică. Oamenii au folosit razele solare pentru diferite întrebuinţări de secole dar conceptul proriu-zis de energie termo-solară a aparut în anul 1767 când omul de stiinţa elveţian Horace de Saussure a inventat primul colector solar, sau "cutia fierbinte". Renumitul astrolog Sir John Hershel a folosit în anul 1830 aceste "cutii fierbinţi" pentru a găti în timpul expediţie sale în sudul Africii. Energia

termo-solară a devenit foarte importantă în unele părţi ale Africii pentru gătit şi pentru distilarea apei. Încălzirea solară a început să ia amploare când Clarence Kemp a patentat primul sistem comercial de încalzire a apei în anul 1891. Ideea

a prins repede în regiunile unde trebuia importat combustibil pentru încălzirea apei.

În anul 1987, aproape 30% din casele din Pasadena, California (S.U.A.) aveau un sistem termo-solar de încălzire. Încălzirea solară a apei a înflorit (în S.U.A.) în timpul anilor în care preţul energiei era mare (anii ‘70). Datorită faptului că încălzirea apei într-o reşedinţă poate însemna până la 40% din consumaţia totală de energie, încălzirea solară joacă un rol important în multe ţării. De exemplu, aproximativ 1.5 mil de clădiri din Tokyo, Japonia şi peste

60

30% dintre cele din Israel au sisteme de încălzire solară a apei. Energia termo- solară mai poate fi folosită şi indirect pentru alimentarea cu aburi a unei turbine generatoare de electricitate. Această metodă este foarte eficientă şi competitivă. Prima aplicaţie comercială a acestui sistem a apărut la începutul anilor ‘80. În Statele Unite această industrie este coordonată de către Departamentul American de Energie şi a crescut foarte mult datorită proiectelor iniţiate de acesta. Energia electrică termo-solară se obţine cu ajutorul tehnologiilor ce folosesc radiaţiile solare pentru a obţine aburi. Aceşti aburi alimentează turbine generatoare de electricitate. Sistemele de încălzire a apei de dimensiuni mici folosesc colectori cu taler plat pentru a capta căldura soarelui, în timp ce uzinele electrice alimentate de energia termo-solară folosesc procedee mai complexe pentru captarea radiaţiilor. Colectori cu taler plat

Colectorii cu taler plat transferă căldura soarelui către apă fie direct, fie cu ajutorul altor lichide şi a unui sistem de schimbare a căldurii.

altor lichide şi a unui sistem de schimbare a căldurii. Componentele unui colector cu taler plat

Componentele unui colector cu taler plat

Colectorul este acoperit cu sticlă, sau cu un alt material transparent, pentru a menţine căldura solară în el. Partea posterioară a colectorului se acoperă cu un matrial izolator pentru a nu lăsa căldura să se degaje. Între materialul transparent şi izolator se află un material de absorbire a căldurii.

lăsa căldura să se degaje. Între materialul transparent şi izolator se află un material de absorbire

61

Există 3 tipuri de sisteme termo-solare de încălzire a apei ce folosesc colectorul cu taler

Există 3 tipuri de sisteme termo-solare de încălzire a apei ce folosesc colectorul cu taler plat:

A: Sistemul este format dintr-o pompă, un colector şi un bazin de stocare. Pompa trece apa prin colector, acesta o încălzeşte, după care este stocată în bazin B: Sistemul este format dintr-un colector ce reprezintă în acelaşi timp şi bazinul de stocare.

C: Sistemul este format dintr-un colector şi un bazin de stocare a apei. Centralele electrice termo-solare produc electricitate folosind o turbină alimentată cu aburii produşi prin clocotirea unui lichid cu ajutorul radiaţiilor soarelui. Sisteme de captare a energiei termo-solare. Centralele electrice termo-solare folosesc mai multe metode pentru captarea razalor de soare:

folosesc mai multe metode pentru captarea razalor de soare: 1. Sisteme cu receptor central: Aceste sisteme

1. Sisteme cu receptor central:

Aceste sisteme concentrează razele de soare spre un colector central cu ajutorul unor oglizi plasate radiar.

un colector central cu ajutorul unor oglizi plasate radiar. 2. Sisteme cu albii: Albiile sunt lungii,

2. Sisteme cu albii:

Albiile sunt lungii, formate din oglinzi curbate ce concentrează razele soarelui pe nişte ţevi umplute cu un lichid. Acest lichid poate atinge temperaturi foarte mari, de exemplu in centralele din Sudul Californiei poate ajunge până la 400 grade C.

din Sudul Californiei poate ajunge până la 400 grade C. 3. Sisteme cu parabolă: Folosesc o

3. Sisteme cu parabolă:

Folosesc o parabolă ce concentrează radiaţiile solare spre un colector montat în punctul focal al acesteia.

Aplicaţii:

62

Apa caldă poate fi produsă la o scară mică pentru utilizări casinice sau la o scară mare pentru alimentarea centralelor electrice termo-solare. Aplicaţiile la scară mică folosesc în general colectori cu taler plat, în timp ce centralele electrice folosesc sisteme de concentrare a radiaţiilor solare:

1. Apa caldă pentru uz cansnic Instalarea unui sistem ce foloseşte energia solară pentru încălzire este economic şi poate satisface 60-80% din totalul necesar de apă caldă. SRCC sau Solar Rating & Certification Corporation este o organizatie non profit ce se ocupă cu asigurarea calităţii sistemelor termo-solare casnice. 2.Încălzirea piscinei; 3.Întrebuinţări comerciale şi casnice; 4.Centrale electrice termo-solare. Folosind albii, parabole sau receptori centrali uzinele electrice termo- solare concentrează razele soarelui spre colectori care ating temperaturi foarte mari(uneori până la 600 de grade C). Astăzi, există un număr mare de centrale comerciale active, altele mai mari urmând să fie construite.

Cazuri particulare:

1.Spitalul St. Rose din San Antonio, Texas foloseşte un sistem termo-solar de încălzire pentru 90% din totalul de apa caldă necesară. Sistemul are un bazin de 30000 de L şi un colector cu o suprafaţă de 5000 de metri pătraţi. Acest mod de obţinere a apei calde ajută spitalul să economisească 17.000$ pe an.

apei calde ajută spitalul să economisească 17.000$ pe an. 2. Locatarii acestui bloc din Honolulu, Hawai

2. Locatarii acestui bloc din Honolulu, Hawai au optat în anul 1984 pentru folosirea energiei termo-solare la încălzirea apei datorită preţurilor mari ale petrolului. Sistemul foloseşte aproximativ 50 de colectori cu taler plat de 48 metri pătraţi şi un bazin de 13500 l pentru asigurarea a 70% din totalul necesar de apă caldă.

cu taler plat de 48 metri pătraţi şi un bazin de 13500 l pentru asigurarea a

63

3. Această centrală termo-solară foloseşte un sistem cu receptor central si are o putere de 10 MW.

un sistem cu receptor central si are o putere de 10 MW. 4.În California de Sud

4.În California de Sud (S.U.A.) există 9 centrale cu sisteme de albii, numite şi SEGS(Solar Electric Generating Systems) ce genereaza în total 354 de megawaţi. Sistemele cu albii sunt cele mai fiabile şi economice sisteme termo-solare.

Avantajele energiei electrice termico-solare:

se obţine electricitate şi apă caldă în acelaşi timp

centralele pot fi adaptate la aplicaţiile pentru care sunt folosite

poluarea este foarte mică sau inexistentă

termo-solare

construirea

centralor

se face

mult mai repede decât

centralelor conevenţionale

a

Viitorul energiei termo-solare.

Pentru a creşte eficienţa sistemelor trebuie folosite materiale mai uşoare în construcţia colectorilor termo-solari. Oamenii de stiinţa ai Departamentului American de Energie au constatat că sarea topită absoarbe şi stochează foarte eficient căldura soalară. Deasemenea s-au făcut experimente la Universiatea din Chicago pentru dezvoltarea unui sistem de concentrare ce creşte intensitatea soarelui de 60.000 de ori. Guvernul american a planificat în anii următori construirea unor centrale de 100 MW ce folosesc sisteme de colectare cu receptor central. Celulele fotovoltaice. Celulele fotovoltaice transformă razele solare în electricitate. În ultimii ani au apărut noi tehnologii de conversie fotovoltaică cu o eficienţă mare şi preţ redus. Panourile fotovoltaice sunt în ziua de azi din ce în ce mai folosite, mai ales în zonele izolate, în care nu se poate produce energie electrică prin metode

64

convenţionale. Sistemele fotovoltaice sunt uşor de mânuit, au nevoie rar de întreţinere şi nu poluează mediul înconjurator. Celuele fotovoltaice(CF) folosesc materiale semiconductoare pentru a capta energia solară. Pentru a creşte cantitatea de radiiaţii ce alimentează panourile fotovoltaice se folosesc sisteme de concentrare şi căutare a razelor solare. Conversia fotovoltaică Acest capitol prezintă felul în care celulele fotovoltaice captează radiaţiile solare şi le transformă în energie electrică. Se va explica numai cazul în care celulele sunt fabricate din cristale de siliciu, deşi există şi cazuri în care acestea sunt formate din alte materiale semiconductoare. Totuşi principiile de bază sunt aceleaşi. Alcătuirea dispozitivelor fotovoltaice

sunt aceleaşi. Alcătuirea dispozitivelor fotovoltaice O celula solară conventională constă într-o napolitană

O celula solară conventională constă într-o

napolitană de siliciu de o grosime de

aproximativ 0.5 mm. Celulele tipice au un diametru de 10 cm, produc 1 W de energie

şi sunt grupate în module de 12. Modulele

sunt la rândul lor grupate în panouri, care formează dispozitive de captare a energiei solare. Modul de functionare al celulelor fotovoltaice

Când un cristal pur de siliciu(A-B) este luminat de o rază de soare, unul sau mai mulţi electroni sunt îndepărtaţi de nucleu(C), în locul acestora formându-se "găuri". Aceste “găuri” sunt umplute ulterior cu alţi electroni, proces în urma căruia se degajă energie(D). Randamentul celulelor fotovoltaice

65

CF conventionale transformă între 5 si 15% din energia solară în energie electrică. Unele celule experimentale, fabricate din materiale foarte scumpe, au o eficienţă aproape dublă dar numai în anumite condiţii de laborator. Tipuri de celule fotovoltaice:

1.CF conventionale 2.CF subţiri 3.CF sferice 4.CF multijuncţionale 5.CF policristaline 6.CF fără siliciu

1.Cele mai multe CF din ziua de azi sunt celule cu un singur cristal de siliciu. Celulele de siliciu sunt relativ ieftine, eficiente şi fiabile. 2. Sunt alcătuite tot din siliciu dar sunt fabricate printr-o metodă avansată. CF subţiri folosesc mult mai puţin siliciu decât celulele convenţionale dar sunt mai puţin eficiente şi mai scumpe.

3.Sunt fabricate cu ajutorul unei tehnologii noi dezvoltată de Texas Instruments Corporation. Celulele sferice funcţionează în acelaşi fel ca şi cele convenţionale dar diferă prin forma lor. Ele sunt formate din mai multe sfere de siliciu acoperite cu aluminiu pentru a asigura între ele un contact electric. Celulele sferice sunt uşor de fabricat, sunt relativ ieftine şi nu necesită o puritate mare a siliciului. 6.Multe metale pot fi transformate în semiconductoare şi folosite în CF. Unele dintre ele sunt deja folosite în timp ce altele sunt în fază experimentală. Aplicaţiile CF. Piaţa CF s-a dezvoltat rapid, astfel că, în ziua de azi, există foarte multe aplicaţii ale acestora. Cu cât preţurile vor scădea mai mult cu atât sistemele fotovoltaice se vor înmulţii.

aplicaţii ale acestora. Cu cât preţurile vor scădea mai mult cu atât sistemele fotovoltaice se vor

66

1.Aplicaţii casnice Unele locuinţe folosesc sistemele fotovoltaice pentru a înlocui sau suplimenta sursele de energie
1.Aplicaţii casnice Unele locuinţe folosesc sistemele fotovoltaice pentru a înlocui sau suplimenta sursele de energie
1.Aplicaţii casnice Unele locuinţe folosesc sistemele fotovoltaice pentru a înlocui sau suplimenta sursele de energie

1.Aplicaţii casnice Unele locuinţe folosesc sistemele fotovoltaice pentru a înlocui sau suplimenta sursele de energie electrică convenţionale. Un sistem casnic independent este format din panouri solare(A), o baterie(B) care stochează energie pe timpul nopţii, şi un mecanism(C) ce permite aparatelor casnice convenţionale să fie alimentate cu electricitate solară. Unele locuinţe folosesc aparate casnice speciale pentru energia electrică solară. 2.Alimentarea sistemelor izolate Sistemele fotovoltaice alimentează la ora actuală, în toata lumea, mii de sisteme de comunicaţii izolate. Ele pot fi reprezentate de sisteme radio, telefoane, sisteme de control şi multe altele. În fiecare an coroziunea metalelor aduce pagube de milioane de dolari în toată lumea. Pentru a prevenii aceste coroziunii se foloseşte protecţia catodică, adeseori alimentată de panouri fotovoltaice. Cele mai multe sisteme de protecţie catodica au nevoie de mai puţin de 10 kW de energie electrică. Capacitatea bateriilor scade dacă acestea nu sunt folosite o perioadă mai lungă de timp. Pentru a prevenii această problemă sistemele fotovoltaice pot furniza bateriilor un curent mic şi constant. Sistemele de avertizare izolate pot fi deasemenea alimentate de electricitatea solară. În Statele Unite există peste 6000 de sisteme de iluminat alimentate cu panouri fotovoltaice. Pentru a menţine unele sisteme de irigaţii se foloseşte energia electrică solară obţinută cu ajutorul celulelor fotovoltaice.

67

Cazuri particulare :

1. În Republica Dominicană s-a demarat un program de promovare a

energiei electrice solare în mediul rural. În urma acestui program, început în

anul 1985, s-au instalat peste 1000 de sisteme fotovoltaice.

2. Panourile fotovoltaice pot oferi o sursă de energie sigură şi pentru

perioade scurte de timp, sau în cazul în care este nevoie neapărată de electricitate. Acesta a fost cazul în SUA, Florida, dupa ce uraganul “Andrew” a distrus aproape toate posibilităţiile de alimentare cu energie electrică.

3. O instalaţie fotovoltaică alimentează sistemul de comunicaţii de pe

vârful Onyx în SUA,California. Staţia se află la 3300 de metri altitudine, condiţiile meteo fiind adeseori foarte aspre cu vânturi ce ating o viteza de

200 km/h şi zăpezi ce depăşesc 2 metri. Înainte de instalarea sistemului de alimentare solară, staţia folosea 3 generatoare diesel de 7.5 kW ce consumau 26500 L de combustibil anual.

4. În Mali, Africa au fost instalate în jur de 100 de sisteme de extragere a

apei alimentate fotovoltaic. Acest proiect a ajutat foarte mult societăţiile sărace africane.

a ajutat foarte mult societăţiile sărace africane. 2.5 Energia Biomasei – Bioenergia 2.5.1 Biomasa. Biomasa

2.5 Energia Biomasei – Bioenergia

2.5.1 Biomasa. Biomasa reprezintă componentul vegetal al naturii. Că formă de păstrare a energiei Soarelui în formă chimică, biomasa este unul din cele mai populare şi universale resurse de pe Pământ. Ea asigură nu doar hrana, ci şi energie, materiale de construcţie, hârtie, ţesături, medicamente şi substanţe chimice. Biomasa este utilizată în scopuri energetice din momentul descoperirii

68

de către om a focului. Astăzi combustibilul din biomasă poate fi utilizat în diferite scopuri – de la încălzirea încăperilor până producerea energiei electrice şi combustibililor pentru automobile. Date generale:

Masa totală (inclusiv umiditatea) - peste 2000 mld. tone; Masa totală a plantelor terestre - 1800 mld. tone; Masa totală a pădurilor - 1600 mld. tone; Cantitatea energiei acumulate în biomasa terestră - 25.000*1018 J; Creşterea anuală a biomasei - 400.000 mil. tone; Viteza acumulării energiei de către biomasa terestră - 3000*1018 J pe an

(95TWt);

Consumul total anual a tuturor tipurilor de energie - 400*1018 J pe an (22TWt); Utilizarea energiei biomasei - 55*1018 J pe an (1,7TWt). Compoziţia chimică a biomasei poate fi diferenţiată în câteva tipuri. De obicei plantele conţin 25% lignină şi 75% glucide (celuloză şi hemiceluloză) sau zaharide. Fracţiunea glucidică este compusă dintr-o mulţime de molecule de zaharide, unite între ele prin lanţuri polimerice lungi. Una din cele mai importante glucide este celuloza. Componenta ligninică este compusă din molecule nezaharizate. Natura utilizează moleculele polimerice lungi de celuloză la formarea ţesuturilor, care asigură integritatea plantelor. Lignina apare în plante că ceva de genul lipiciului, care leagă moleculele celulozice între ele. Cum se formează biomasa? Bioxidul de carbon din atmesferă şi apa din sol participă în procesul obţinerii glucidelor (zaharidelor), care formează „blocurile de construcţie” a biomasei. Astfel, energia solară, utilizată la fotosinteză, îşi păstrează forma chimică în structura biomasei. Dacă ardem efectiv biomasa (extragem energia chimică), atunci oxigenul din atmosferă şi carbonul din plante reacţionează formând dioxid de carbon şi apă. Acest proces este ciclic, deoarece bioxidul de carbon poate participa din nou la procesul de formare a biomasei.

69

Că adăugare la sensul său estetic de floră pământească a planetei, biomasa prezintă o rezervă resursă util şi important pentru om. Pe parcursul a mii de ani oamenii extrăgeau energia soarelui, păstrată în formă de energiei legăturilor chimice, arzând biomasa în calitate de combustibil sau utilizând-o în alimentaţie, utilizând energia zaharidelor şi celulozei. Pe parcursul ultimelor secole omenirea a învăţat să obţină tipurile fosile de biomasă, în deosebi, în formă de cărbune. Combustibilii fosili prezintă rezultatul reacţiei chimice foarte încete de transformare polizaharidelor în compuşi chimici asemănătoarei fracţiei ligninice. În rezultat compusul chimic al cărbunelui asigură o sursă de energie mai concentrată. Toate tipurile de combustibil fosil, utilizate de către omenire – cărbune, petrol, gaze naturale – reprezintă (prin sine) biomasă străveche. Timp de milioane de ani pe Pământ resturile plantelor (vegetale) se transformă în combustibil. Deşi combustibilul extras constă din aceleaşi componente – hidrogen şi carbon - că şi biomasa ”proaspătă”, el nu poate fi atribuit la surse energetice renovabile, pentru că formarea lui necesită o perioadă îndelungată de timp.

Utilizarea biomasei creşte cu tempuri rapide. În unele state dezvoltate biomasa este utilizată destul de intens, spre exemplu, Suedia, care îşi asigură 15% din necesitatea în surse energetice primare. Suedia planifică pe viitor creşterea volumului biomasei utilizate concomitent cu închiderea staţiilor atomo- şi termo-electrice, care utilizează combustibil fosil. În SUA 4%, unde din energie este obţinută din biomasă, aproape de cantitatea obţinută la staţiile atomo-electrice, astăzi funcţionează instalaţii cu capacitatea totală de 9000 MW, unde se arde biomasa cu scopul obţinerii energiei electrice. Biomasa cu uşurinţă poate asigura peste 20% din necesităţile energetice a ţării. Altfel spus, resursele funciare existente şi infrastructura sectorului agrar permite înlocuirea completă a tuturor staţiilor atomice, fără a influenţa preţurile la produsele alimentare. De asemenea utilizarea biomasei la producerea etanolului poate micşora importul petrolului cu 50%.

70

Cota parte a biomasei în volumul total a energiei utilizate în unele ţări:

>Nepal-94%;

>Kenia-95%;

>Malazia-94%;

>India-50%;

>China-33%;

>Brazilia-25%;

>Egiptul-20%.

71

În ţările în curs de dezvoltare biomasa este utilizată neefectiv, obţinându-se, că regulă, 5-15% din necesitatea totală. În plus, biomasa nu este atât de comodă în utilizare că combustibilul fosil. Utilizarea biomasei poate fi periculoasă pentru sănătate şi mediu. Spre exemplu, la prepararea bucatelor în încăperi puţin aerisite se pot forma CO, NO 2 , formaldehide, particule solide, alte substanţe organice, concentraţia cărora poate întrece nivelul recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. În plus, utilizarea tradiţională a biomasei (de obicei arderea lemnului) este favorizează deficitul în creştere a materiei lemnoase: Sărăcirea de resurse, de substanţe hrănitoare, problemele legate de micşorarea suprafeţelor pădurilor şi lărgirea pustiurilor. La începutul anilor '80 aproape 1,3 mld. oameni îşi asigurau necesitatea în combustibil pe baza micşorării rezervelor forestiere. Există un potenţial enorm a biomasei, care poate fi inclus în circuit în cazul îmbunătăţirii utilizării resurselor existente şi creşterea productivităţii. Bioenergetica poate fi modernizată datorită tehnologiilor moderne de transformare a biomasei iniţiale în purtători de energie moderni şi comozi (energie electrică, combustibili lichizi şi gazoşi, solid finisat) – în rezultat biomasa.

2.5.2 Uniunea Europeană în contextul reduceri emisiilor de CO 2 . Uniunea Europeană ar putea să reducă în ţările membre, în proporţie de 4-6 la sută, emisiile de dioxid de carbon, principalul gaz care produce efectul de seră, utilizând reziduurile rezultate în urma tăierilor de păduri pentru producerea de energie electrică (aşchii fine, ramuri etc.), informează AFP, care citează un studiu internaţional. O treime din aceste resturi ar fi suficiente pentru producerea unei cantităţi de electricitate echivalentă cu cea produsă de opt milioane tone de petrol, ceea ce reprezintă aproximativ consumul anual al unor ţări ca Irlanda, Finlanda, sau Danemarca, se arată în acelaşi studiu realizat de Universitatea Naţiunilor Unite, Institutul finlandez de cercetare forestieră şi Institutul European al Padurii. Potrivit previziunilor Agenţiei Europene de Mediu, Protocolul de la Kyoto privind modificările climatice impune Uniunii Europene o reducere cu circa 8 la

sută, comparativ cu anul 1990, a emisiilor sale de bioxid de carbon şi de alte cinci gaze cu efect de seră până în 2010. Fără un efort mai susţinut, UE nu va putea să-şi reducă emisiile, până în 2010, decât cu 4,7 la sută. Exploatarea biomasei forestiere nu va antrena creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru că CO 2 rezultat în urma procesului de descompunere a materiei în pădure sfârşeşte, de asemenea, prin a se regăsi în atmosferă, subliniază cei 149 cercetători care au contribuit la întocmirea studiului. Aceste reziduuri rezultate în urma tăierilor forestiere nu furnizează, în prezent, decât circa 3 la sută din energia consumată în UE. "Este, deja, clar că o serie de ţări vor avea mari dificultăţi în atingerea obiectivelor proprii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzută prin protocolul de la Kyoto", a afirmat rectorul Universitarii Naţiunilor Unite, Hans van Ginkel, citat de AFP. "Utilizarea biomasei forestiere ca sursă de energie alternativă ar putea contribui într-un mod semnificativ la eforturile de a fi reduse emisiile de gaze cu efect de seră", a mai precizat acesta.

2.5.3 Protocolul de la Kyoto. Protocolul de la Kyoto este un acord internaţional privind mediul. Protocolul a fost negociat în decembrie 1997 de către 160 de ţări.

Termeni ai acordului:

Acordul prevede, pentru ţările industrializate o reducere a emisiilor poluante cu 5,2% în perioada 2008-2018 în comparaţie cu cele din 1990.

Pentru a intra în vigoare, trebuia să fie ratificat de cel puţin 55 de naţiuni (condiţie deja îndeplinită), care să producă 55% din emisiile globale de dioxid de carbon. Această ultimă condiţie a fost îndeplinită în octombrie 2004 prin ratificarea de către Rusia a protocolului. Ţări participante:

După Conferinţă de la Marrakech (noiembrie 2001), a şaptea conferinţă a părţilor semnatare, 40 de ţări au ratificat Protocolul de la Kyoto. În octombrie 2004, Rusia, responsabilă pentru 17,4% din emisiile de gaze de seră, a ratificat acordul, lucru care a dus la îndeplinirea cvorumului necesar pentru intrarea în vigoare a protocolului. În noiembrie 2004 ţările participante erau în număr de 127 inclusiv Canada, China, India, Japonia, Noua Zelandă, Rusia, cei 25 de membri ai Uniunii Europene împreună cu România şi Bulgaria, precum şi Republica Moldova. Ţări neparticipante:

Printre ţările care nu au ratificat acest protocol se află Statele Unite, responsabile pentru 36,1% din totalul emisiilor de gaze de seră (anunţ făcut în martie 2001).

Capitolul III. Posibilităţi de implementare ale energiei complimentare în Republica Moldova

3.1 Eficientizarea conversiei, transportării şi utilizării energiei

Actualitatea problemei Complexul energetic constituie baza economiei naţionale şi este destinat producerii, conversiei, transportului şi distribuţiei energiei electrice, termice şi a resurselor energetice primare. Republica Moldova este lipsita, practic de resurse energetice naturale proprii, importând 95,5% din ele, la preţuri mondiale, cheltuind anual circa 50% din venitul sau naţional. Astfel în condiţiile unei înalte dependenţe de importul de energie şi resurse energetice naturale eficientizarea producerii, conversiei, transportului şi utilizării energiei, în prezent este o problema actuala pentru sectorul energetic al Republicii Moldova. Astfel noi importăm 70 la sută din necesarul de energie electrică. Ultimii ani au scos la iveala o problema majora a sectorului electroenergetic, deficitul de surse generatoare de curent electric şi dependenta în proporţie de 70 la sută de energia electrică de import, care şi provoacă energeticienilor aceasta stare de coşmar. E greu de explicat cum de s-a întâmplat că dintr-un exportator de energie electrică, cum era Republica Moldova la începutul anilor '90, să se transforme intr-un importator după 10-12 ani de tranziţie. La ora actuala importam 70 la sută din energia electrică, în timp ce în 1990 exportam aproximativ 8 miliarde de kW/h, sau circa 40 la sută din volumul produs. Aici e nevoie de o specificare că în prezent şi livrările de energie electrică de la Centrala Termoelectrica Moldoveneasca de la Cuciurgan sunt indicate în documentele oficiale emise de ministerul Energeticii sau de statistică, drept import. Asta pentru că autorităţile de la Chişinău nu controlează aceasta centrală, iar energia livrata este plătita în valută forte. Altfel spus, daca Centrala de la Cuciurgan ar fi administrata de Chişinău, situaţia ar fi puţin alta în privinţa securităţii energetice a Republicii Moldova, deşi problema securităţii energetice chiar şi în acest caz rămâne actuală. Totul a început după războiul de pe Nistru când sistemul electroenergetic al Republicii Moldova a fost practic rupt în doua, ceea ce a dus la reducerea

viabilităţii lui. Astfel, din anul 1994, întreprinderile din stânga Nistrului activează în cadrul companiei "Dnestrenergo", acolo fiind concentrate circa 85 la sută din sursele generatoare de energie electrică ale Republicii Moldova. În special e vorba de Centrala de la Cuciurgan, care are o putere instalata de 2520 MW, sau 83 la sută din totalul de 3008 MW, cât erau la momentul destrămării Uniunii Sovietice, şi Centrala Hidroelectrica de la Dubăsari. În acelaşi timp CET-1 şi CET-2 din Chişinău, CET-Nord din Bălţi, Centrala hidroelectrică de la Costeşti şi centralele electrice cu termoficare de la fabricile de zahar au o putere instalata de circa 350 MW ceea ce era şi este insuficient pentru a acoperi cererea de energie electrică de pe malul drept. Or, iarna sunt necesare 1100-1200 MW de energie electrică, iar vara de circa 600-700 MW. Sigur, partea dreapta a Nistrului continua să cumpere energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan, dar în condiţiile în care administraţia de la Tiraspol putea să ordone în orice moment stoparea livrărilor, nici nu se putea vorbi despre asigurarea securităţii energetice. De altfel, în acea perioada, întreprinderile mari din dreapta Nistrului, dar şi administraţiile unor raioane, cumpărau păcura din Rusia sau Ucraina şi o trimiteau la Cuciurgan în schimbul energiei electrice. Totodată sectorul energetic este afectat de neplata consumului de energie electrică, lucru care a devenit către anii 1995-1998 o boală cronică a sectorului, de implicarea structurilor criminale ce obţineau profituri uriaşe de la tranzacţiile dubioase cu resurse energetice. Au fost ani când Republica Moldova exporta energie electrică în România, deşi se confrunta cu un deficit mare de energie electrică, banii de la aceste exporturi ajungând în conturi din Malta, Elveţia sau Cipru. În acelaşi timp statul promova o politica tarifara anapoda, fără a fi luate în calcul costurile reale de producere a energiei. Că rezultat, din 1993 şi pănă în 1997 producţia de energie electrică s-a redus de 4 ori. O alta boala cronică ce afecta sectorul energetic erau tranzacţiile în regim barter, care au favorizat realizarea unor afaceri dubioase de proporţii. Către anii 1997-1998, sistemul energetic ajunsese să fie înglodat în datorii. Suma totală a datoriilor pentru livrările de gaze naturale şi

energie electrică, depăşise 3 miliarde de lei (peste 600 milioane de dolari), majoritatea fiind garantate de stat. Criza din sector a forţat autorităţile să caute posibilitatea de diversificare a importului de resurse energetice şi de atragere a investiţiilor în sector. Aşa a apărut, în 1995, proiectul de construire a Terminalului petrolier de la Giurgiuleşti, care trebuia să devina o poarta pentru importul de produse petroliere mai ieftine din Iran şi alte state din Golful Persic. Deşi urma să fie finalizat în 1999, proiectul a fost realizat abia recent, şi nu se ştie care va fi potenţialul lui real. Premierul de atunci, Ion Sturza, bunăoară, nu susţinea ideea construcţiei terminalului, poziţia lui fiind motivata şi din cauza că Republica Moldova nu-şi putea onora angajamentele financiare faţă de proiect, dar şi pentru că era deja clar că acesta nu va fi profitabil. Totodată autorităţile au demarat un program ambiţios de restructurare a sectorului energetic, în acest sens fiind spriginite şi de organismele financiare internaţionale. În primul rând, compania de stat "Moldenergo" a fost descentralizată şi divizată după principiul funcţional în trei categorii de întreprinderi ce urmau să fie privatizate, cu excepţia dispeceratului general şi transportului de energie electrică. Astfel au apărut întreprinderile "CET-1" şi "CET-2" din Chişinău, "CET-Nord" din Bălti, "RED Sud", "RED Centru", "RE Chişinău", "RED Nord" şi "RED Nord-Vest". A fost creată şi Agenţia Naţională de Reglementare în Energetica, structura chemată să exercite funcţia de reglementare economică în sectorul energetic şi să protejeze consumatorul. Privatizarea în sector însă a demarat foarte greu, abia în 1999 fiind anunţat concursul de privatizare a trei reţele electrice de distribuţie "RED Sud", "RED Centru" şi "RE Chişinău", concurs câştigat la începutul anului 2000 de compania spaniolă "Union Fenosa". Încercările ulterioare de a privatiza reţelele electrice ramase în proprietatea statului însă au eşuat. Şi mai lamentabil s-au terminat toate proiectele de atragere a investiţiilor străine în construcţia de centrale electrice. În 1999, bunăoară, compania franceza SIIF a obţinut acordul executivului de la Chişinău de a construi o centrală electrică în comuna Budeşti, municipiul Chişinău, dar proiectul de construcţie până la urma nu a fost realizat. Principala cauza a

eşecului se pare că a fost refuzul guvernului de atunci de a acorda o garanţie companiei SIIF că va cumpăra toata energia electrică produsa la centrala şi, cel mai important, la un preţ de 4,5 cenţi pentru un kWh. Acceptarea unui asemenea preţ ar fi fost o curata sinucidere în condiţiile în care în acea perioada un kWh era cumpărat de la producătorii locali sau de la cei străini la un preţ de 2,9--3,2 cenţi. În anii următori, şi alte companii străine şi-au anunţat intenţia de a investi în construcţia de centrale electrice cu termoficare -"Celtica Ambiente" din Elveţia la Ciadâr-Lunga, "Bresson International" din Spania la Bălti, "Invest Consult" din Elveţia la Căuşeni etc. În unele cazuri a fost puse şi pietrele de temelie cum s-a întâmplat la Ciadâr Lunga, dar mai departe lucrurile nu au mers. În opinia ministrului Energeticii, Iacob Timciuc, majoritatea acestor proiecte au eşuat pentru că nu aveau la bază analize serioase şi deseori nu luau în consideraţie infrastructura existentă sau necesităţile zonei unde urmau a fi construite. Din aceste considerente la finele anului trecut a fost creata o comisie speciala alcătuita din specialişti de la ministerul Energeticii, de la IS "Moldelectrica", de la Institutul de Energetică al Academiei de Ştiinţe şi de la Institutul "Energoproiect", care au studiat situaţia privind sursele de generare a energiei electrice. Concluziile comisiei însă aşa şi nu au fost date publicitării în totalitate, dar, după cum susţine Timciuc acestea au stat la baza Concepţiei privind dezvoltarea surselor de generare a energiei electrice în R. Moldova şi zonele de amplasare a noilor staţii electrice şi de reconstrucţie a celor existente aprobate recent de minister. Intre altele conform acestei concepţii, în următorii 3-5 ani urmează să fie construită o staţie electrică cu o capacitate de 200 MW la Burlaceni, judeţul Cahul, iar alta, în imediata apropiere de CET-Nord din Bălti, cu o capacitate de 130 MW. Guvernul a aprobat proiectul de construcţie a centralei electrice de la Burlăceni, prezentat de "Celtica Energy", care este filiala italiană a companiei elveţiene "Celtica". Centrala electrică privată va fi construită de "Celtica Energy" cu propriile mijloace, fără garanţii din partea Guvernului Moldovei, şi va costa peste 90 milioane de dolari.

Locul ales pentru construcţie este extrem de avantajos, pentru că se află în apropiere de staţia de pompare a gazelor naturale, ceea ce va permite centralei să fie mai uşor asigurata cu gaze naturale în calitate de combustibil de baza. În afara de aceasta, centrala va putea funcţiona şi cu păcura, drept combustibil de alternativă. În imediata apropiere trec liniile de cale ferată, iar reţelele electrice existente oferă posibilitatea ca energia electrică produsă să fie livrată şi consumatorilor aflaţi la mare depărtare. Anterior, în anul 2000, reprezentantul în Republica Moldova al companiei "Celtica", Fabrizio Granero, îşi anunţase disponibilitatea de a construi în Republica Moldova trei centrale electrice. Concepţia prevede că necesităţile zonei centrale a Republicii Moldova vor fi acoperite prin extinderea capacitaţilor de producere la CET-1 şi CET-2 cu cate 60 MW. De asemenea, se prevede că la centralele termice Est, Vest şi Sud din municipiul Chişinău vor fi instalate turbine cu gaze naturale ce au o capacitate de 50 MW, care astfel se vor transforma în centrale electrice cu termoficare. Ca rezultat, nodul energetic Chişinău va dispune de o capacitate de producţie de energie electrică de peste 550 MW faţă de actualele circa 300 MW. În total, conform Concepţiei, până în 2010 se preconizează majorarea capacitaţilor de generare (în prezent, de 350 MW) cu circa 550-580 MW, până la 960 MW. Această cantitate, potrivit Strategiei energetice aprobate de guvern, va fi suficienta pentru a acoperi circa 70 la sută din necesarul de energie electrică, ceea ce va asigura un nivel sporit de securitate energetică a Republicii Moldova. Un alt compartiment al Concepţiei adoptate de ministerul Energeticii îl constituie construcţia de centrale electrice mici cu o capacitate de 1-3 MW, care ar putea asigura cu energie electrică şi termică unele sate şi oraşele din Republica Moldova. Costă aceste centrale relativ puţin, intre 400 şi 900 mii dolari, bani care ar putea fi obţinuţi prin atragerea unor investitori străini, sau chiar din resursele financiare proprii, susţin autorii concepţiei. În acelaşi timp pentru construcţia unor centrale electrice mari e nevoie de investiţii de circa 100 milioane de dolari. Un simplu calcul arată că pentru realizarea celor expuse în concepţie sunt necesare investiţii în valoare de minimum 500 milioane de dolari, suma ce pare

astronomică în condiţiile în care până în prezent în sectorul energetic au fost atrase investiţii străine în valoare de circa 250 milioane de dolari, majoritatea fiind făcute în domeniul distribuirii de gaze naturale şi curent electric. Investiţiile în domeniul surselor de generare de energie electrică fiind limitate şi în marea lor majoritate au fost făcute din contul propriilor resurse de către centralele electrice locale. Potrivit experţilor de la Direcţia atragerea investiţiilor din cadrul Organizaţiei pentru Promovarea Exporturilor din Moldova, faptul că investitorii au preferat să investească în special în sectorul de distribuire se explică prin riscul minim de recuperare a investiţiei. Altfel spus, investitorii au preferat să nu rişte şi prefera să arate interes doar pe hârtie faţă de sectorul energetic. Acest lucru denotă un anumit scepticism al acestora faţă de posibilităţile pe care le oferă Republica Moldova. Scepticismul este motivat prin faptul că piaţa Republicii Moldova este mică şi pe de-asupra mediul de afaceri este unul restrictiv; şansa de a putea recupera rapid banii investiţi este mică. De notat că autorităţile, deşi vorbesc despre investiţii în sectorul energetic, nu sunt gata să aloce bani pentru a investi în centralele electrice ce aparţin statului. Mai mult, managerii de la CET-uri riscă mult atunci când fac investiţii în centralele pe care le administrează, folosind mijloacele financiare obţinute de pe urma comercializării energiei electrice şi termice. Aşa a păţit-o Mihai Cernei, care a fost demis din funcţia de director al SA "CET-2", pentru că a cumpărat nişte utilaje, ministrul energeticii considerând că pentru aceasta era nevoie de acordul său.

Zilele trecute

, în cadrul şedinţei comisiei guvernamentale pentru redresarea

situaţiei din sectorul energetic, premierul Vasile Tarlev i-a apostrofat pe mai mulţi manageri, cerându-le în mod imperativ ca toate resursele financiare să fie orientate spre achitarea datoriilor pentru consumul de gaze. Chiar şi mijloacele prevăzute pentru realizarea unor investiţii în întreprinderi, în opinia lui Tarlev ar trebui să ia aceasta direcţie. Pe de alta parte, acelaşi Tarlev insistă ca CET-urile să reducă pierderile, ca mai apoi să fie redus şi tariful pentru o gigacalorie. Dar cum pot acestea reduce pierderile dacă nu li se permite realizarea de investitii? Un adevărat cerc vicios.

Chiar dacă CET-urile găsesc parteneri străini pentru realizarea unor proiecte de modernizare, aceştia vor cere anumite garanţii că îşi vor putea recupera investiţia, lucru imposibil în condiţiile pe care le stabileşte guvernul. Se creează impresia că atât Strategia de dezvoltare a sectorului energetic adoptata de Guvern în 2001, cât şi Concepţia privind dezvoltarea surselor de generare a energiei electrice în Moldova, aprobată de ministerul Energiei, au fost elaborate mai mult pentru a raporta că uite ce planuri măreţe avem pentru a ne asigura securitatea energetică.

3.2 Energia eoliană

Acest sector este unul din cele mai dezvoltate şi cunoaşte cea mai mare rată de creştere anuală: la scara mondială - o creştere de 38% în 1999, în UE - 43%. La sfârşitul anului 1999 capacitatea totală de putere eoliană instalată a constituit 13.500 MW din care peste 9000 MW revenea tarilor din UE. Pentru comparaţie:

capacitatea totală a puterii instalate a celor două centrale, CET-1 şi CET-2, care alimentează Chişinăul cu energie electrică, după cum am menţionat anterior, constituie 300 MW. Coeficientul de utilizare a puterii instalate a unui agregat eolian modern este de circa 0,3. Deci instalaţiile eoliene din UE ar putea alimenta cu energie electrică mai mult de 9 oraşe echivalente cu Chişinăul. În mediul ştiinţific şi cel decizional deseori se declară că pe teritoriul Moldovei potenţialul energetic eolian este mic şi de aceea nu este rentabil valorificarea acestuia. Este evident, că pentru a lua o decizie cu privire la realizarea oricărui proiect în orice domeniu, inclusiv şi cel ce ţine de domeniul energeticii eoliene, trebuie de demonstrat fezabilitatea acestuia. Pentru a demonstra dacă proiectul va fi profitabil sau nu, trebuie să calculăm energia medie anuală care va fi produsă de o turbina eoliană, amplasată într-un punct dat. În acest caz noi trebuie să cunoaştem viteza vântului la înălţimea axei turbinei. Cu alte cuvinte, trebuie să cunoaştem Cadastrul Energetic Eolian al teritoriului interesat. Republica Moldova nu dispune de un astfel de cadastru şi discuţiile în jurul problemei existenţei sau lipsei unui potenţial energetic eolian pronunţat sunt lipsite de temei.

Pentru a modela potenţialul energetic eolian în prezent se utilizează doua modele. Modelul elaborat de tarile UE, cunoscut sub denumirea WAsP, se bazează pe teoria curenţilor de aer, cere enorme baze de date despre viteza vântului pe parcursul a minimum 10 ani (aceste date pot fi obţinute de la staţiile meteorologice) şi date despre caracteristicile teritoriului în jurul staţiei meteo şi a localităţii unde va fi amplasat agregatul eolian. Modelul american elaborat de NASA şi Forţele Aeriene ale SUA este bazat pe teoria dinamică a climei şi cere cu mult mai puţine date, în schimb o mare putere de calcul a calculatoarelor. În prezent toate ţările UE şi a Europei centrale, SUA şi altele dispun de cadastre energetice eoliene. Estimarea potenţialului energetic eolian cere un volum mare de lucru şi conform datelor specialiştilor americani, pentru teritoriul RM costul acestor lucrări este de cel puţin 50.000$. După elaborarea cadastrului şi identificarea amplasamentelor cu un potenţial energetic pronunţat se efectuează măsurători a vitezei vântului pe parcursul unui an. Costul aparatajului specializat şi a manoperei este de circa 5000 $ pentru un amplasament. Centrul "ENERGIE plus" a UTM a procurat din surse proprii pachetul necesar de programe WAsP (2500 $) cu scopul de a crea cadastrul energetic eolian. În 1999 UTM a depus la concursul republican proiectul "Elaborarea cadastrului energetic eolian" preconizat pe o perioada de 3 ani. În 2001 Consiliul suprem de Cercetare şi Dezvoltare tehnologică a luat decizia de-a finanţa aceste lucrări. Astfel, primul pas care trebuie de făcut în domeniul energeticii eoliene este estimarea potenţialului energetic pe întreg teritoriul ţării. Este evident că aceste lucrări trebuie să fie iniţiate de organele statale şi finanţate din buget sau din ajutorul tehnic acordat de diferiţi donatori. După cum menţionează aici, Conferenţiar Doctor inginer Ion SOBOR, că există argumente că pe teritoriul Moldovei pot fi identificate zone în care viteza medie anuală a vântului la înălţimea de 40-50 m deasupra nivelului solului este egală sau mai mare de 7m/s (viteza de 7m/s este considerată graniţa de jos pentru care agregatele eoliene sunt rentabile). Că exemplu, vom aduce experienţa Germaniei. Circa 50% din puterea agregatelor eoliene revine celor amplasate în zonele centrale şi de sud a tarii.

Conform datelor de la staţiile meteo amplasate în aceste zone, viteza medie anuala a vântului nu depăşeşte 4,7 m/s, adică nu sunt mai mari decât cele înregistrate de-a lungul multor ani de observări meteorologice din Moldova. Conchidem, că specialiştii germani, estimând potenţialul energetic eolian, au identificat localităţi în care viteza medie anuala a vântului este mai mare de 7 m/s. Al doilea pas care trebuie făcut după estimarea potenţialului energetic eolian, este realizarea unei centrale eoliene pilot amplasată în localitatea cu cel mai mare potenţial. Puterea instalată trebuie să fie mai mare de 250 kW după cum propune Ion SOBOR şi conectă la reţeaua electrică publică. Astfel de agregate nu se produc la noi, însă le putem procura din Ucraina, Federaţia Rusă, tarile UE. Exemplu:

Puterea nominala - 600 kW

Înălţimea turnului - 50 m

Diametrul elicei - 48 m

Costul agregatului - 600.000$

Cantitatea de energie produsa în an la viteza medie a vântului 7,5m/s - 2.054.000 kWh

Durata de recuperare a investiţiilor la preţul de livrare a energiei electrice de 0,05$/kWh - 5,8 ani

Durata de viata a agregatului - mai mare de 20 ani. Numai după un an de exploatare cu succes şi verificare a caracteristicilor impuse prin proiect, vor apărea investitori locali şi străini care vor dori să devină producători individuali de energie electrică eoliană. Despre agregatele eoliene de mică putere. Acestea sunt agregatele cu puterea instalată de până la 5 kW. Destinaţia lor principală este alimentarea cu energie electrică a consumatorilor izolaţi, care nu sunt conectaţi la reţelele electrice publice şi în viitorul apropiat nu vor fi conectaţi din cauza consumului mic de energie şi distanţei mari până la punctul de transformare. Pentru a asigura calitatea necesară a energiei electrice produse, aceste agregate se dotează cu acumulator, regulator încărcare - descărcare, convertor de frecventă. Din această cauză costul

total a unui kW de putere instalată este mai mare de 4-5 ori decât a unui kW din exemplul de mai sus, adică este de 1000-1500 $/kW. Totodată, menţionam că în RM sunt foarte puţini consumatori izolaţi de energie electrică. Cu regret în ultimii

5 ani au fost cheltuiţi din buget bani pentru realizarea a unor astfel de proiecte. În primul rând, nici un agregat nu a fost elaborat şi în al doilea, din cauzele expuse mai sus astfel de agregate nu pot fi recomandate deoarece nu sunt rentabile. În viziunea noastră, agregatele eoliene de mica putere pot fi recomandate pentru:

· pomparea apei cu pompe mecanice;

· producerea energiei termice pentru încălzirea apei sau spaţiului locativ.

În acest caz nu sunt necesare componentele costisitoare numărate mai sus, acumularea apei sau a energiei termice costă mult mai puţin. Că rezultat costurile scad de 3 - 4 ori. Mai mult, aceste agregate vor avea o piaţă sigură de desfacere deoarece există mulţi potenţiali consumatori de apă pentru irigare şi consumatori de energie termică pentru prepararea apei calde, încălzirea spatiilor locative. De exemplu, o instalaţie eoliană cu puterea nominala de 2,5kW (la viteza vantului6 m/s) ar putea produce în perioada noiembrie - martie circa 9000 kWh de energie termică şi ar asigura încălzirea a unui spaţiu locativ de 50 m2. Se va economisi circa 1500 m3 de gaz natural. Durata de recuperare a investiţiilor este de 10 ani.

3.3 Energia solară

Cele mai dezvoltate tehnologii de conversie a energiei solare şi mai pe larg folosite sunt: conversia termică şi fotovoltaică. Conform primei tehnologii energia solara se transforma în energie termica cu ajutorul captatorului cu efect de sera. În cea de - a doua tehnologie - energia solara se transformă în energie electrică cu ajutorul celulelor sau modulelor fotovoltaice (PV). Ambele tehnologii au atins un grad avansat de dezvoltare industrială. Captatoarele solare se utilizează pentru prepararea apei calde menajere sau pentru încălzirea aerului cu scopul uscării fructelor, legumelor, plantelor medicinale. Doar câteva cifre: în 1998 în tarile UE erau instalate circa 10 mln. m2 de captatoare solare. În 2010 această cifra trebuie să crească de 10 ori şi va atinge 100

mln. m 2 din care 55 mln. m 2 revine Germaniei. Menţionam aici, că un metru pătrat de captator solar asigura cu apa caldă o persoană pe o perioada de 6-7 luni. În condiţiile climaterice ale Moldovei se pot acoperi circa 65% din necesarul anual de apă caldă utilizând energia solară. Că instalaţiile solare pentru încălzirea apei să fie atractive din punct de vedere economic trebuie că costul unui m 2 instalat să nu depăşească 75$. În prezent preturile la instalaţiile de producţie autohtonă sunt de trei ori mai mari, iar a celor de import şi mai mari. Pentru a impulsiona dezvoltarea în RM acestui sector, este necesar de făcut următoarele:

De realizat în fiecare judeţ cate un proiect pilot - instalaţie solară de preparare a apei calde pentru un obiect de menire socială - grădiniţa de copii, şcoala, baie, etc.

S. A. Incomaş este unica întreprindere care fabrica instalaţii solare pentru încălzirea apei. Dar din cauza preturilor relativ mari volumul de realizări nu depăşeşte câteva sute de m 2 pe an. Cu scopul de a susţine acest domeniu ar fi raţional de scutit această producţie de TVA.

Luând în consideraţie existenţa unei pieţe de desfacere a produselor uscate de legume, fructe şi plante medicinale, a prevedea în programul de dezvoltare a producţiei agricole ecologic pure şi dezvoltarea acestui sector, utilizând energia solară pentru uscare. Conversia fotovoltaică a energiei solare. Datorita costurilor mari a celulelor PV această tehnologie poate fi recomandată numai pentru alimentarea cu energie electrică a consumatorilor izolaţi şi dispersaţi teritorial care din considerente economice nu sunt conectaţi la reţelele electrice publice. În RM astfel de consumatori sunt pompele de apa de mic debit (până la 1,5 m 3 /h) şi cele 150 posturi de lansare a rachetelor antigrindină. Ambele cazuri sunt rentabile din punct de vedere economic. Costul unui m 3 de apă pompat de o pompă solară este de 1,5 ori mai mic decât a celui pompat cu ajutorul unei motopompe cu benzină sau motorină. Şi mai rentabilă este alimentarea postului antigrindină de la module PV. Costurile se micşorează de circa trei ori, se micşorează cu 22,8 t cantitatea de

combustibil necesară pentru transport, se micşorează impactul negativ asupra mediului deoarece se vor micşora cu 20 t cantitatea de substanţe nocive provenite de la exploatarea şi uzarea acumulatoarelor.

3.4 Energia deşeurilor de biomasa provenită din viticultură şi silvicultură.

Anual în viticultură se formează circa 460.000 t de deşeuri, din care

140000 t. este tescovina şi 320.000 t - ripca. În silvicultură se formează circa 40.000 t. În total în aceste doua ramuri se produc 500.000 t de deşeuri de biomasă. Utilizarea doar a 50% din acest potenţial ar permite să producem circa 50 MW putere electrică (14% din puterea instalata în partea dreapta a republicii) pe an (7000 h de funcţionare pe an) sau 125 MW putere termică, ceea ce ar permite încălzirea a cel puţin 25000 case de locuit a câte 100 m 2 .

În ultimii ani au fost elaborate tehnologii de ardere a deşeurilor lemnoase cu

un procent de umiditate de până la 75%. Astfel nu va fi necesară uscarea prealabilă

a deşeurilor. Unul din exemple este Spania, care în 1996 a pus la punct o centrală termoelectrică care produce 5000 kW putere electrică. În calitate de combustibil se utilizează tescovina - circa 25.000 t anual. Danemarca obţine peste 100 MW putere electrică din paie şi alte deşeuri agricole. ИБГУ-1 – destinată pentru prelucrarea ecologic pură, fără deşeuri a deşeurilor organice, care se formează în gospodăriile ţărăneşti.

O tonă de aşa ăngrăşăminte cu efect asupra cerealelor este echivalată 80-100

tone de balegar sau alte substanţe organice. Âncărcătura zilncă oscilează între 50-200 kg, cu umiditatea de 85-93%. Volumul gazului obţinut zilnic în dependenţă de încărcătură, constituie de la 3 la 12 m 3 de biogaz.

1 m 3 de biogaz este echivalent cu 0,6 m 3 de gaz natural, sau 0,7 litri păcură, sau 0,4 litri benzină, sau 3,5 kg lemne, sau 12 kg tizâc.

CONCLUZII

Valoarea problemei în contextul economic şi social şi cauza apariţiei ei. În balanţa energetica Republicii Moldova pentru anul 2001 consumul de resurse energetice şi energie constituie 1694.103 t.e.p. din care 17.103 t.e.p. sau 1,0% s-a produs în ţara la centrala hidroelectrică Costesti sub forma de energie electrică, 59.103 t.e.p. sau 3,5 % - sub forma de lemne pentru foc şi deşeuri lemnoase agricole. Astfel, Republica Moldova este o tara ce depinde totalmente de resursele energetice din exterior (95,5%), resursele proprii energetice în balanţa energetica a RM constituie 4,5% şi toate provin din resurse regenerabile de energie. În realitate, aceasta cota este ceva mai mare, deoarece nu s-a luat în consideraţie energia solară care tradiţional se utilizează pentru deshidratarea produselor agricole (tutunului, fructelor, plantelor medicinale, etc.). Altfel spus, RM nu are resurse energetice fosile, absolut toate resursele de provenienţa fosilă sunt importate. Această realitate incontestabilă ar trebui să plaseze RM printre primele state candidate la utilizarea masiva a SRE. Una din cauzele principale ce stopează acest proces este lipsa unui Program Naţional care ar integra şi direcţiona resursele ştiinţifice, tehnice, tehnologice, umane şi financiare în realizarea scopului final – includerea în circuitul economic a SRE. Printr-un Program de Cercetare – Dezvoltare în domeniul valorificării SRE se poate debloca procesul de implementare a SRE şi astfel, asigura creşterea siguranţei în alimentarea cu energie şi limitarea importului de resurse energetice în condiţiile dezvoltării economice accelerate. În viitorii 8 – 10 ani cota parte în consumul total de energie SRE pot atinge 8-10%. În ceea ce priveşte actualitatea ştiinţifică, tehnică şi tehnologică a problemei, o condiţie obligatorie pentru succesul implementării SRE este o bună cunoaştere a contextului local. Experienţa de circa 25 de ani a tărilor UE, care au obţinut cele mai bune rezultate în domeniul utilizării SRE, ne demonstrează că fără cunoaşterea potenţialului energetic a fiecărei surse, distribuţiei teritoriale, tehnologiilor optimale de conversie a SRE în energie termică şi electrică problema utilizării

masive a SRE nu poate fi rezolvată. Pentru aceasta este nevoie de:

• O baza de date cu privire la potenţialul energetic a celor patru surse: solara, eoliana, biomasa, microhidro;

• Proiecte de valorificare a SRE fezabile economic, tehnic şi tehnologic în conditiile RM;

Ca consecinţe socio-economice ar rezulta:

• Acoperirea către anul 2010 a 10 % din consumul total brut de energie din surse

Regenerabile care ar permite micşorarea importului de combustibili fosili cu circa 500.10 3 tep, ceia ce constituie 125 mln. euro (preţul prezent a 1 tep pentru consumatorul final este de circa 250 euro);

• Creare a peste 10 000 noi locuri de muncă;

• Toate ţările în curs de preaderare la UE elaborează Programe şi Strategii de

implementare a SRE în conformitate cu directivele europene. Dat fiind faptul, că RM a declarat ca prioritate strategica aderarea la UE, prezentul Program de Stat va servi ca un suport ştiinţific, tehnic şi tehnologic pentru elaborarea programelor respective în domeniul SRE.

Literatura

3. ftp://erg.ucd.ie/public/pdfiles/res/

5. Панцхава Е.С., Кошкин Н.Л. Использование энергии биомассы в России: Проблемы и перспективы // Тезисы германо-российской конференции "Возобновляемые источники энергии и их роль в энергетической политике России и Германии". 1994. 24-26 октября, Фрайбург.

6. Березин И.В., Панцхава Е.С. Техническая биоэнергетика // Биотехнология. 1986. Т. 2. № 2. С. 1-12; № 3. С. 8-15.

7. Панцхава Е.С., Давиденко Е.В. Метангенерация твердых органических отходов городов // Биотехнология. 1990. Т. 6. №4. С. 49-53.

8. Ре-циркуляционное анаэробное сбраживание отходов сельского хозяйства с выработкой биогаза / Т.Я. Андрюхин, Н.К. Свириденко, Ю.В. Савельев и др. // Биотехнология. 1989. Т. 5. №2. С. 219-225.

9. Панцхава Е.С. Биогазовые технологии - радикальное решение проблем экологии, энергетики и агрохимии // Теплоэнергетика. 1994. № 4. С. 36-42.

10. Republica Moldova – 2004. Departamentul statisticii al Republicii Moldova. Chişinău 2005.

11. L’ electricite solaire: la solution photovoltaique. ADEME. France,

1995.

12. James E. Rannels. Implimentation and financing for president

Clinton’s million solar roofs initiative. Proceding of the 2 nd World Conference on Fotovoltaic Solar Energy Conversion. Vienna, Austria,

1998.