Sunteți pe pagina 1din 24

Facultatea de economie si administrarea afacerilor

Economie si afaceri internationale

Studenta:
Grupa:11

Cuprins
1. Investitia. Definitie
2. Tipuri de investitii
3. Tipuri de investitori
4. Rolul investitiei
5. Investitia internationala si formele ei
6. Tipologia investitiilor internationale
7. Investitii straine directe, concept si rol
8. Investitiile directe in Romania sub influenta fluxurilor de capital pe plan mondial
9. Investitii si dezvoltare durabila
10. Definitia si caracterele dreptului de proprietate
11. Formele dreptului de proprietate
12. Modalitati juridice ale dreptului de proprietate
13. Restrictii privind exercitarea dreptului de proprietate
14. Modurile generale de dobandire a dreptului de proprietate
15. Bibliografie

1. Investitia. Definitie
Ne referim la investitii in legatura cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de
bani in vederea obtinerii unor profituri viitoare. In sens larg investitia reprezinta sacrificiul unei
parti din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil si incert.
Sacrificiul are loc in prezent si e sigur. Recompensa pentru el vine mai tarziu, daca vine,
si oricum marimea ei este incerta. In unele cazuri elementul care predomina este timpul
(exemplu: investitia in bonurile de tezaur guvernamentale), in altele riscul este atributul
dominant ( investitia SAFI), iar alteori, ambele aspecte sunt importante (ex.: achizitionarea
actiunilor intreprinderilor care se privatizeaza).
Trebuie avuta in vedere si relatia distincta dintre investitie si economisire. Economisirea
poate fi definita mai curand ca un simplu consum amanat, in timp ce, in timp ce investitia
reprezinta de fapt un consum sacrificat in prezent in intentia obtinerii unui consum viitor mai
mare. Investitia mai are in plus si un caracter real, in sensul ca ea poate determina cresterea in
viitor a productiei nationale.
2. Tipuri de investitii
In economie exista mai multe tipuri de investitii. Unele dintre acestea presupun tranzactii
financiare intre agentii economice, altele presupun implicarea in tranzactii si a unor bunuri
materiale cum ar fi cladirile, echipamentele industriale mijloacele de transport etc. In primul caz,
investitorul intra in posesia unor active specifice: actiuni, obligatiuni, certificate de depozit sau
bouri de tezaur. In al doilea caz activele rezultate au cu totul alta natura: fabrici, companii de
transport, hoteluri sau magazine. In primul caz este vorba despre investitii financiare, iar in al
doilea caz de investitii reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisa,
deoarece cele doua tipuri coexista. Trebuie de retinut ca in perioadele precapitaliste majoritatea
investitiilor reale nu implicau nici un fel de tranzactii financiare.
In societatea moderna, aproape orice investitie reala are si o importanta latura financiara.
De la cel mai mic magazin pana la marile corporatii internationale, activitatea de investitii se
sprijina pe credit, actiuni, obligatiuni etc.
3. Tipuri de investitori
Termenul speculatie este folosit de multe ori in sens peiorativ. Nu exista vreo diferenta
de esenta intre ce le doua concepte: cel de investitor si cel de speculator.
Speculatorul reprezinta un tip aparte de investitor, care se individualizeaza printr-un
comportament specific:
- speculatorul are o atitudine diferita fata de risc, in comparatie cu investitorul obisnuit :
primul este atras puternic de investitiile cu risc deosebit e mare, cel de-al doilea prefera un risc
cat mai scazut;
- decurgand din aceasta atitudine, speculatorul mizeaza pe un profit anormal de mare
corespunzator cu riscul pe care si-l asuma, in timp ce investitorul obisnuit conteaza pe un castig
normal de mare;
3

- speculatorul actioneaza mai mult pe termen scurt, in timp ce pentru o investitie obisnuita
orizontul de timp este relativ mai mare;
- in timp ce majoritatea agentilor economici considera ca informatiile si semnalele
furnizate de piata sunt corect interpretate de catre toti, speculatorul crede ca are un avantaj
informational fata de ceilalti, anticipand o evolutie pe care alti nu o intrevad.
Contrar aparentelor, speculatorul nu este un factor de dezechilibru al pietei, ci dimpotriva,
un puternic factor de echilibru. Daca nu ar exista agentii economici care sa preia riscul pe care
alti il evita, mecanismele economice ar avea tendinta de blocare. Prin speculatie are loc
redistribuirea stimulentelor legate de risc.
4. Rolul investitiei
Inainte de a defini investitiile internationale, este necesara cunoasterea rolului economic
al investitiei la nivelul economiei nationale. Aceasta chestiune de maxima importanta a ocupat un
loc central in toate curentele de gandire economica.
Investitiile in model clasic
Economistii clasici si mai tarziu cei neoclasici, au constatat ca oferta isi creeaza propriai cerere. Astfel s-a creat si dezvoltat suportul teoretic al rolului statului in economie. Acestia
sustin ca:
- procesele si fenomenele economice se autoregleaza. Pe termen lung, economia isi
gaseste mereu pozitia de echilibru. In pozitia e echilibru, oferta isi gaseste intotdeauna propria ei
cerere si, in consecinta, folosirea deplina a fortei de munca este asigurata;
- investitiile au forme contrarii la scara intregii economii. Economisirea inseamna
retragerea din circulatie a unei puteri de cumparare egala cu sumele economisite. Efectul este
resimtit de cererea agregata care se diminueaza. Are loc astfel contractia activitatii la scara
intregii economii, fenomen denumit in mod uzual recesiune;
- investitiile joaca un rol economic expansionist. A investii inseamna a cumpara bunuri si
servicii, intretinand si extinzand activitatea altor agenti economici, efect reflectat in cresterea
outputului economic total, adica a PNB sau PIB;
- deoarece intre momentul efectuarii investitie si momentul in care se fac simtite efectele
sale exista un interval mai scurt sau mai lung, are loc aparitia unei cereri suplimentare care nu are
inca corespondent in bunuri si servicii;
- deoarece economia revine mereu la starea de echilibru, pe termen lung sumele
economisite vor fi perfect compensate de catre sumele investite. Pe termen scurt, pot exista
neconcordante. Sumele economisite pot depasi uneori sumele investite si invers.
Cresterea sumelor economisite va duce la cresterea ofertei de depuneri la vedere sau la termen.
In consecinta, rata dobanzii se va reduce, incurajand investitiile si descurajand depunerile. In cele
din urma echilibrul se va restabili.
Cresterea nivelului activitatilor investitionale peste nivelul economiilor existente va duce
la cresterea cererii de capital de imprumut. Nivelul dobanzii va cunoaste o tendinta ascendenta,
descurajand investitiile si incurajand depunerile.
Dupa cum se observa, in cadrul modelului clasic elementul primordial care determina
nivelul activitatii investitionale dintr-o economie este rata dobanzii.
Multiplicatorul investitiilor
4

M=

1
1 b

Unde M = multiplicatorul investitiilor;


b = inclinatia marginala spre consum (procentul pe care un agent economic il
cheltuieste pentru consum).
Chiar daca in prezent interventia statului in economie e din ce in ce mai mult criticata ca
principiu, politica in domeniu investitiilor internationale continua sa fie o realitate. Ea nu
reprezinta doar apanajul guvernelor ci si al marilor corporatii transnationale.
5. Investitia internationala si formele ei
Formele investitiilor internationala reprezinta modalitatile concrete prin care un agent
economic realizeaza o investitie internationala, adica ori de cate ori:
- cumpara actiuni de pe o piata straina sau emise de o firma din alta tara;
- cumpara obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;
- construieste pe loc gol o societate noua sau deschide o filiala in alta tara;
- acorda un credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent economic
strain ce opereaza in propria tara;
- preia (achizitioneaza) o firma straina sau fuzioneaza cu o firma straina;
- participa cu capital investitional la construirea de societati mixte;
- incheie contracte internationale de leasing sau franchising.
Din cele prezentate se poate deduce si definitia termenului de investitie internationala, care
este acea investitie care incorporeaza un element de extraneitate.
6. Tipologia investitiilor internationale
Investitia internationala presupune existenta a cel putin doi agenti economici: agentul economic
emitent si agentul economic receptor al investitie. Ca atare , exista doua tipuri de investitii
internationale directe si de portofoliu care se refera la raportul ce se stabileste intre emitent si
receptor.
Atunci cand investitia presupune transferarea catre agentul emitent a posibilitatii de
control si decizie asupra activitatii agentului receptor este vorba despre o investitie directa. In
restul cazurilor, cand investitia nu presupune stabilirea unu asemenea raport, este vorba despre o
investitie de portofoliu.
Investitia de portofoliu reprezinta intotdeauna un plasament pur financiar, o investitie pur
financiara. Investitia directa imbina insa intr-un mod mult mai complex plasamentul financiar cu
investitia reala. Atunci cand agentul emitent ajunge sa controleze agentul receptor, pe langa
fluxul financiar initia apar si alte fluxuri, multe dintre ele avand o consistenta reala: fluxul de
tehnologie, fluxuri de forta de munca, fluxuri manageriale si chiar fluxuri de bunuri si servicii.
De multe ori, incadrarea unei investitii internationale in unul din cele doua tipuri este
foarte dificila. Intre investitia directa si cea de portofoliu exista o zona gri, in care cu greu se
poate deslusi frontiera. Cel mai bun exemplu in acest sens il constituie achizitionarea de actiuni
pe piata financiara internationala. Deoarece pachetul de control al actiunilor nu reprezinta un
5

anumit procent fix in totalul actiunilor, ci variaza de la caz la caz, investitia, la randul ei, se va
incadra in unul sau altul din tipurile mentionate.
In mod cu totul conventional, reglementarile si statisticile din SUA cuprind in categoria
investitiilor directe toate tranzactiile care trec dintr-un patrimoniu in altul mai mult de 10% din
actiunile emise de catre o firma. In Franta procentul este de 20%, iar in Germania de 25%. In
general, marimea pachetului de control al actiunilor variaza invers proportional cu dimensiunea
firmei si numarul de actiuni emise de ea.
7. Investitiile straine directe, istoric, concept, definitie si rol
Investitiile straine directe au camp de manifestare atunci cand intr-o tara nivelul cererii de
investitii este mai mare decat volumul economiilor interne. Se creeaza premise ca economiile din
alte tari sa fie atrase pentru a compensa deficitul intern de resurse financiare.
De regula aceste fluxuri financiare provin din tarile dezvoltate avand loc un transfer net
de resurse ca urmare a faptului ca economiile in aceste tari depasesc cererea interna de investitii.
In acest sens se poate vorbi de o istorie a fluxurilor externe de fonduri de capital. Istoria lor
incepe cu secolul al XIX-lea, perioada in care erau predominate imprumuturile si investitiile de
portofoliu. Anglia in special si Franta detineau cea mai mare parte a acestor plasamente in care
statul juca rol important alaturi de firmele private. Motivatia principala a acestor investitii nu era
diferenta de dobanzi ci atractivitatea lor provenea pe fondul dezvoltarii coloniale. Coloniile
aveau de multe ori rol de supapa pentru investitori in caz de recesiune in tarile furnizoare de
capital financiar.
O delimitare conceptuala a investitiilor straine directe fata de cele de portofoliu se face
dupa anul 1914, in conditiile in care alaturi de Anglia si Franta apar in calitate de investitori peste
granita nationala: Germania si Statele Unite. De asemenea apar firme puternice cunoscute ca
Simens, Standard Oil sau General Electric etc.
Prima parte a secolului al XX-lea este marcata de primul razboi mondial si de criza
economica mondiala care rastoarna ierarhiile din punct de vedere al potentialului investitional al
statelor, SUA trecand pe primul loc ca investitori, iar Germania pe primul loc ca importator de
capital. Al II-lea razboi mondial, din punct de vedere economic marcheaza si trecerea la o noua
etapa a economiei mondiale, cea a dominatiei investitiilor straine directe (I.S.D.) Daca
investitiile straine de portofoliu presupun achizitionarea de pe piata financiara a unor valori
mobiliare straine (actiuni, obligatiuni),investitiile straine directe constau in achizitionarea
pachetului de actiuni de control a unor intreprinderi sau construirea unora noi.
Acelasi regim de investitie straina directa il are si majorarea capitalului unei filiale
externe sau un imprumut acordat de firma mama. In literatura de specialitate este recunoscuta
definirea I.S.D. ca proprietatea asupra unor active de catre un rezident strain, cu scopul de a
controla folosirea acestor active (Grahomg Krugman, 1989).
Functia de control a investitorului este de fapt particularitatea care deosebeste investitiile
de portofoliu, necontrolate direct de investitor si controlul direct exercitat de investitor in cazul
I.S.D.
Problema care se pune in acest context se refera la cat din capitalul firmei trebuie sa fie in
proprietatea unui investitor pentru ai asigura aceasta functie de control. Exista opinii prin care se
considera I.S.D. procentul investitional al firmelor in care participarea investitorului este intre
10-25%. Sustinem idea ca aceasta reprezentare este insuficienta, coeficientul necesar pentru a
asigura controlul afacerii trebuie sa fie de cel putin 50%. I.S.D. au suscitat interes in mediul
6

economic fiind cunoscute mai multe teorii economice in domeniu. Se distinge in primul rand
teoria concurentei perfecte a pietelor (Kindleberger 1969), care considera determinant in
dezvoltarea I.S.D.: concurenta perfecta a bunurilor, concurenta perfecta pe piata a factorilor,
productia de masa interna si externa si restrictiile guvernamentale la productie si dezvoltare.
Exista si sustinatori ai teoriei care ia in considerare modelul imperfectiunilor pietei Calvet (1981). Dupa aceasta teorie I.S.D. sunt determinate de: diferenta ratei profitului in diferite
segmente ale pietei, distorsiunile provocate de investitiile guvernamentale, de politici
guvernamentale (tarife, impozite, controlul preturilor, taxe vamale, reglementari antimonopol
etc.), si imperfectiunile generate de esecurile pietei care se manifesta sub trei aspecte: efecte
externe, bunuri publice si productia de masa.
Alt grup de teorii asupra I.S.D. se leaga de lichiditati, de excesul de lichiditate care este
reinvestit pe fondul atractivitatii mediului extern, comparativ cu costul scazut al fondurilor
interne, idei sustinute de Kojiama. Zona valutara la fel a dat nastere unor teorii sustinute de
Aliber (1910) care sustine ca I.S.D. sunt o consecinta a zonelor valutare in care este impartita
economia mondiala. Fiecare zona valutara are un anumit risc valutar
propriu si in functie de acest risc zona respectiva poate fi destinatie sau transfer al I.S.D. din
punct de vedere al capitalului investit. Evolutia economiei mondiale in a doua jumatate a
secolului XX, inceputul secolului XXI, face ca in prezent I.S.D. sa devina cea mai importanta
sursa de finantare externa pentru toate tarile lumii indifferent de nivelul de dezvoltare
economica. Regulile si modalitatea de finantare a I.S.D. ofera stabilitate economica comparativ
cu cele de portofoliu din motive lesne de inteles.
Din aceasta perspectiva trebuie inteles rolul I.S.D. de a aduce in tara destinatara surse
financiare pentru sustinerea dezvoltarii de ansamblu a societatii. De aceea se justifica atitudinea
guvernelor de a cauta solutii pentru a favoriza I.S.D., sub aspectul atragerii fluxurilor de capital
extern.
8. Investitiile directe in Romania sub influenta fluxurilor de capital pe plan mondial
Investitiile straine directe au devenit la inceputul mileniului trei cea mai importanta sursa
de finantare externa pentru toate statele lumii, indiferent de gradul lor de dezvoltare. Aceasta s-a
dovedit a fi o sursa de finantare stabila, des utilizata comparativ cu investitiile de portofoliu si cu
imprumuturile bancare fiind mai putin afectate de crizele financiare.
In acest context cresterea puternica a fluxurilor de capital strain apare ca rezultat al
combinatiei politicilor guvernamentale si al actiunii firmelor, guvernele si autoritatile locale
cautand solutii de favorizare pentru atragerea investitorilor.
La nivel mondial, in anul 2003 volumul investitiilor straine directe aatins 823,8 miliarde
dolari, reprezentand o crestere cu aproape 200 miliarde dolari fata de 1998. 1Fluxul de capital
strain catre tarile dezvoltate a atins in 2002 nivelul de 589,4 miliarde dolari (fata de 481 miliarde
dolari in 1999), iar acelasi orientat catre tarile in curs de dezvoltare, tot in anul 2003, a
reprezentat 209,4 miliarde dolari (fata de 179 miliarde in 1999).2
Se observa ca avantajul atragerii de capital strain este detinut de catre tarile dezvoltate
acestea detinand un volum de 3 ori mai mare de I.S.D. decat tarile in curs de dezvoltare (Tab.1)
In cadrul tarilor dezvoltate in 2003, UE detine 66,5% din totalul fluxurilor de capital strain fapt
ce confirma puterea economica a acestui grup de tari precum si amplitudinea relatiilor sale cu
1

Moise E I.S.D. pag 5

Idem
7

piata mondiala. Tarile din UE au avut o participare semnificativa la dinamizarea fluxurilor de


capital pe plan mondial in mod special prin corporatiile transnationale din spatiul comunitar,
are au investit 510 miliarde dolari reprezentand 2/3 din stocul investitiilor straine mondiale.
Marea Britanie si Franta, ca tari membre ale UE, detin ponderile cele mai insemnate de ISD din
totalul fluxurilor mondiale: 17, 5,% si respectiv 6,7% in timp ce Germania inregistreaza un
volum mai mic de capital strain reprezentand doar 4,1% din totalul mondial. Amplificarea
fluxurilor de capital strain in cadrul UE este legata de adoptarea monedei unice, euro, care a
asanat economiile scotand de pe piata firmele nerentabile (prin amplificarea concurentei) si
obligandu-le, totodata, pe cele ce s-au dovedit viabile, sa adopte masuri pentru a raspunde cat
mai bine standardelor concurentiale ridicate.
Diferentele semnificative se inregistreaza si daca se compara fluxurile de ISD inregistrate
de catre Europa Centrala si de Est cu cele ale Americii Latine (de 3,3 ori mai mici) si cu cele ale
Asiei si Oceaniei (de 4,2 ori mai mici). Aceasta comparatie pune in evidenta credibilitatea redusa
in plan economic a tarilor aflate in zona de Est si Centrala a Europei comparativ cu cele din
America Latina si din Asia. Tarile est-europene, in marea lor majoritate, aflate in desfasurarea
proceselor de tranzitie la economia de piata s-au confruntat cu dificultati privind stabilitatea
macroeconomica si inlaturarea efectelor sociale generate de masurile impuse de tranzitie, fapt
resimtit de catre investitorii straini care au fost reticienti fata de aceasta zona geograficoeconomica.
In tabloul fluxurilor mondiale de ISD impresionanta este situatia Asiei si Oceaniei, care
detin 14,6% prin forta economica degajata de catre China siHong-Kong, care prin performantele
spectaculoase, privind ritmurile de crestere economica, par sa atraga atentia asupra faptului ca
viitorul apartine mai mult Asiei decat Europei. In ultimii zece ani, tarile Asiei au acumulat,
reducand rata consumului, iar in prezent investesc puternic focalizand asupra industriilor de varf
(automatica, electronica) sub aspectul progresului ethnic fapt ce le ridica cota de atractivitate
pentru capitalul strain. Fireste, ca pe fondul unei cresteri economice sanatoase, investitorii isi
plaseaza mult mai sigur si mai usor capitalurile simtindu-se totodata in siguranta in mediul de
afaceri autohton caracterizat prin seriozitate si performanta. In cazul tarilor din Asia, China se
indidualizeaza prin ritmul constat al atragerii de ISD din ultimii ani. Fata de ultimii zece ani,
volumul de capital strain este de circa 8 ori mai mare, orientarea facandu-se catre o paleta larga
de activitati. China prezinta o particularitate ce o individualizeaza si anume: este singura tara din
lume cu o structura bidimensionala prin complementarietatea economiei de piata si a celei
centralizate. Cu toate acestea, investitorii au preferat acest mediu economic celui din fostele tari
socialiste, chiar daca acestea din urma dispun de economii mult mai descentralizate decat
economia Chinei. Acest fapt pune in evidenta importanta acordata de catre investitorii straini, in
primul rand, stabilitatii macroeconomice si climatului de afaceri autohton. Este importanta de
asemenea marimea pietei de desfacere si capacitatea de absorbtie a acesteia. Sub acest aspect,
avantajul revine tot tarilor din Asia, deoarece statisticile demonstreaza ca in Europa rata
natalitatii este in scadere si, prin urmare, este de asteptat ca in viitor pietele europene sa se
dezvolte mai lent ca cele din Asia.
Desigur ca rolul privatizarii in contextul unei economii concurentiale este esential atat
timp cat nu se manifesta ca un scop in sine si este acompaniat de masuri privind stabilizarea
macroeconomica si cresterea nivelului de trai. O pozitie importanta in cadrul pietei mondiale a
ISD o detine Japonia, care a primit in anul 2003 14 miliarde dolari, de 4 ori mai mult fata
de 2000. Fluxurile de ISD ale Japoniei catre restul lumii au crescut cu 6% reprezentand 23
miliarde dolari .
8

La randul ei, SUA detine circa 17,5 % din totalul mondial al ISD depasind cu numai 3 %
Asia si cu 7 % America latina. Fuziunile si achizitiile importante din SUA ca si continuarea
cresterii economice din aceasta tara au facut ca ea sa fie principala destinatie a capitalului strain
276 miliarde dolari, adica aproape o treime din totalul mondial (sub aspectul destinatiei).
In ceea ce priveste Africa, ISD au ramas la un nivel modest de circa 18,8 miliarde dolari
din care Africa de Sud detine 36%. In cadrul Europei Centrale si de Est Polonia si Cehia in
acelasi an au atras niveluri record de ISD de la corporatiile transnationale, detinand impreuna
55% din fluxurile catre intreaga regiune. In Polonia unde investitiile straine au fost in 2001 de
7,5 miliarde dolari (o crestere cu 1 miliard fata de 2000), investitorii straini au fost atrasi de
marimea pietei interne. In Cehia, capitalul strain atras a fost de 5,1 miliarde dolari, fata de 2,7
miliarde in 2000 . Aceasta evolutie semnificativa se explica in principal prin succesele
inregistrate de Cehia in domeniul privatizarii. Raportat la marimea economiilor lor, Estonia,
Ungaria si Cehia sunt principalele destinatii pentru ISD, ponderea capitalului strain in Produsul
lor Intern Brut fiind de 41,5%, 39,6% si respectiv 30,6%. In comparatie, pentru Romania,
valoarea acestui indicator este de circa 21%.
Tabelul 1
Fluxurile de ISD in cadrul economiei mondiale pe perioada 2001-2003
Tara/regiunea
gazda
Total fluxuri
mondiale de ISD
din care:
Tari dezvoltate,
din care:
UE, din care:
Franta
Germania
Marea Britanie
SUA
Tara/regiunea
gazda
Tari in dezvoltare
Europa Centrala si
de Est
America Latina si
Caraibe, din care:
Brazilia
Mexic
Asia si Oceania, din
care:
China
Hong-Kong
Africa, din care:
Africa de Sud

2001
Miliarde
Dolari

%
din total

2003
Miliarde
Dolari

%
din total

651,2

100%

823,8

100%

460,3

70,75

589,4

71,5%

374,4
51,5
38
24,9
30
2001
Miliarde
Dolari
162,1

57,55
7,9%
5,8%
3,8%
4,6%

47,35
6,75
4,15
3,8%
17,5%

%
din total
24,9%

389,4
55,2
33,9
62,0
144,0
2003
Miliarde
Dolari
209,4

28,7

4,4%

25,0

56

8,65

83,7

10,25

16,6
13,6

2,5%
2,1%

225
25,3

2,7%
3,1%

95,1

14,6%

106,9

13,0%

52,7
13,7
11,0
0,8

8,1%
2,1%
1,6%
0,1%

46,8
23,8
18,8
6,8

5,7%
2,9%
2,3%
0,8%

%
din total
25,4%

Sursa: E. Moise I.S.D. pag.9

Un caz aparte il constituie Rusia unde in anul 2001 ISD au insemnat 4,3 miliarde dolari,
reprezentand o crestere semnificativa fata de anul precedent. Volumul total al capitalului strain
ramane totusi redus pentru o tara atat de mare ca Rusia chiar daca, Ministerul Economiei din
aceasta tara apreciaza, de asemenea, ca ISD ar putea atinge 5 miliarde dolari in 2002.
Trebuie subliniat ca, Rusia se bucura de un important sprijin financiar din partea BIRD,
care a investit pana in prezent 1 miliard de euro, si preconizeaza in viitor deschiderea unor
proiecte in valoare de 11 miliarde de euro. In prezent, se apreciaza ca pentru companiile straine
climatul investitional este putin favorabil, ceea ce ar putea sa modifice, in termini reali, prognoza
anuntata.
Ca tendinta generala privind evolutia si focalizarea fluxurilor de capital
strain se pot rezuma urmatoarele:
- ponderea cea mai mare a fluxurilor de ISD (ca intrari dar si ca iesiri) o detin in
continuare companiile din : SUA, Uniunea Europeana si Japonia;
- se remarca o crestere sensibila a pozitiei Japoniei in cadrul Triadei, iar prognozele arata
ca in viitor este posibil ca ordinea in Triada sa devina: SUA, Japonia si Uniunea Europeana.
Interesul mai mare pentru Japonia tine de stabilitatea economica, dar si de puterea mai mare de
absorbtie a acestei piete. La aceasta se mai adauga si pozitia Guvernului japonez, mai deschis
capitalului strain si mai putin protectionist prin politicile sale;
- un rol important in viitor il va juca China care castiga tot mai mult increderea
investitorilor straini si care in 2004 a dublat volumul de capital atras;
- cu siguranta ca aceste orientari ale capitalului strain pot modifica fluxurile de ISD catre
tarile Central si est-europene. Evolutia capitalului strain in perioada 1990-2001, a fost fluctuanta
nefiind marcata de cresteri spectaculoase. Este posibil insa, ca in viitor, tarile est-europene sa
piarda o parte a fluxurilor de ISD. Pentru a evita acest fapt va fi necesara o atitudine serioasa fata
de problemele de ordin economic proprii si in special fata de
politicile de stabilizare macro-economica ce trebuie aplicate mult mai ferm ca pana acum;
- modificarile rapide ce intervin in orientarea si reorientarea fluxurilor de ISD, atesta
ascutirea raporturilor concurentiale la scara mondiala privind atragerea de capital strain.
Dupa 1990 tarile fostului bloc comunist, printre care se numara si Romania, si-au propus
trecerea la economia de piata, renuntand la structura economiei centralizate. Pentru aceasta a fost
necesar parcurgerea unei etape de tranzitie, in cadrul careia abordarea pe baze reale a
restructurarii a necesitat, pe de o parte, analiza riguroasa a dezechilibrelor, iar pe de alta parte,
evaluarea posibilitatilor concrete de inlaturare a acestora. Pe langa dezechilibrele generate de
nerespectarea raporturilor dintre cererea si oferta de bunuri se numara si cel care priveste
investitiile. Orientarea centralizata a investitiilor, facuta exclusiv pe criterii arbitrare si
neeconomice a determinat distorsiuni atat la nivel macro-economic cat si in cadrul principalelor
ramuri din economie. Alocarea investitiilor s-a facut prin
indicatori si sarcini de plan, urmarindu-se realizarea unor obiective prioritare cu efecte
destabilizatoare in ansamblul complexului economic national. Neglijarea criteriilor de ordin
economic, orientarea investitiilor a facut ca din volumul total al acestora 50% sa fie alocate
sectorului secundar in timp ce tertiarul detinea mai putin de 30%.
In cadrul sectorului secundar, resursa investitionala a fost orientata preponderent catre
obiective energofage, pentru constructia unor obiective economice supradimensionate, de tipul
combinatelor siderurgice, chimice, etc. Investitile straine prezente in Romania pana in decembrie
1989 se limitau la cinci societati comerciale cu capital mixt (investitori straini si statul).

10

Atragerea de capital strain reprezinta pentru perioada de tranzitie la economia de piata o conditie
esentiala in vederea cresterii economice.
Asupra ISD in Romania un impact pozitiv il are integrarea la 1 ianuarie 2007 a Romaniei
in U.E. eveniment care da un sentiment de siguranta investitionala si influenteaza evolutia
indicatorilor macroeconomici: reducerea inflatiei, cresterea PIB, reducerea somajului. Romania
atrage investitori straini si datorita pozitiei geografice si nivelului de calificare al fortei de munca
comparativ cu salariile. Infiintarea ARIS (Agentia Romana de Investitii Straine), intrarea in
vigoare a legii privind investitiile directe cu impact semnificativ (octombrie 2001) au facut ca in
perioada oct.2001 oct. 2006 sa fie inregistrate 520 proiecte ISD cu o valoare angajata de 6,4
miliarde dolari, in domenii ca: industria componentelor auto, industria materialelor de
constructii, energie neconventionala (biodisel,
energie eoliana) si sectorul IT.
Estimarile ARIS pentru anul 2006 au fost generoase, valoarea prezentata a ISD se va cifra
la peste 8 miliarde euro, in crestere cu 3 miliarde euro fata de 2005. In fapt, investitiile straine
directe au inregistrat in anul 2006 o crestere spectaculoasa, de 75 % fata de 2005, ajungand la 9,1
mld.euro. De altfel anul 2006 va ramane anul cu cele mai mari intrari de valuta, din investitii
straine si de la muncitarii din strainatate pentru economia romaneasca. Evenimentul ianuarie
2007 inseamna pentru investitorii straini insa si renuntarea la facilitatile acordate de Legea
332/2001 scutiri de TVA pentru importul de utilaje si materii prime, sau exceptarea de la plata
taxelor vamale pentru importul de utilaje si echipamente lucru ce va afecta trendul I.S.D. in viitor
dar se considera ca se vor dezvolta investitiile de tip greenfield pe fondul finalizarii marilor
privatizari din economia romaneasca.
O evolutie a ISD in tarile din Europa Centrala si de Est in anii 2004-2005 este urmatoarea:
2004
mild.euro

2005
mild. euro

Cehia

4,007

8,837

Polonia

10,292

7,703

Ungaria

3,633

5,559

Romania

5,183

5,197

Bulgaria
2,728
2,326
Slovacia
1,016
1,694
Croatia
0,986
1,381
Slovenia
0,665
0,445
Sursa:Wienna Institute of Economic Studies
9. Investitiile directe si dezvoltare durabila
Ultimele decenii ale secolului XX au adus in atentia statelor lumii o noua provocare ca
rezultat al cautarii unor raspunsuri, al unor solutii pentru contracararea consecintelor pe care le
poate avea o dezvoltare necontrolata.
Aceste cautari au impus un nou concept: dezvoltare durabila. Exprimat sintetic noul
concept presupune dezvoltarea pe termen lung in conditiile armonizarii celor trei sisteme: social,
economic si de mediu. Evolutia cercetarilor legate de dezvoltarea durabila a fost determinata de
11

analiza problemelor globale cu care se confrunta omenirea, analize ce au facut obiectul unor
rapoarte interdisciplinare de geniul celor emise de (Clubul de la Roma, documentatii ale ONU,
sau alte organisme ale societatii civile). Un prim astfel de eveniment a fost Conferinta ONU
asupra Mediului de la Stockholm din anul 1972 unde s-a pus accentul pe probleme de mediu
natural, sanatate umana din perspectiva om natura in viziunea ecologica.
In anul 1993 s-a creat de catre ONU Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare, cu
scopul de a analiza problematica mondiala de mediu si de a formula un program global de
schimbare. Concluziile comisie s-au constituit in Raportul Brundtland, in care se instituia
necesitatea unui alt tip de dezvoltare capabil sa asigure pe termen lung cresterea economica,
imbunatatirea conditiilor de mediu si conservarea resurselor naturale. Noul tip de dezvoltare a
fost definit ca: o dezvoltare care raspunde nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea
generatiilor viitoare de a raspunde propriilor nevoi si s-a impus ca si concept intitulat dezvoltare
durabila.
Raportul Brundtland identifica problemele ambientale care ameninta directa dezvoltare a
unui numar mare de tari: cresterea demografica excesiva, despaduriri si pasunat excesiv, care
provoaca desetificari importante, distrugerea padurilor tropicale, exploatarea combustibililor
fosili si despaduririle care produc efectul de sera, ploile acide, eroziunea stratului de ozon al
atmosferei etc. Problemele prezentate mai sus trebuie analizate in contextul in care, tarile
dezvoltate care reprezinta 26% din populatia globului produc si consuma 80% din resursele
mondiale de energie, petrol si hartie si 40% din productia alimentara.
In aceste tari chiar daca se produc dezechilibre ambientale ele pot fi si remediate in timp
ce in tarile in curs de dezvoltare se pune problema supravietuirii si asigurarii unor nevoi
esentiale. Alte doua sesiuni internationale de prestigiu, Conferinta ONU asupra Mediului si
Dezvoltarii desfasurata la Rio de Janerio in 1992 si la Conferinta de la Johannesburg din 2002 au
impus o definire mai larga a dezvoltarii durabile si anume aceea : a trai echilibrat in limitele
impuse de natura.
Rezultatele directe ale Conferintei de la Rio s-au concretizat in doua declaratii de
principiu: Declaratia de la Rio asupra Mediului si dezvoltarii, si Declaratia asupra padurilor,
doua acorduri internationale care au caracter de lege Conventia asupra modificarilor climatice
si Conventia asupra Biodiversitatii si un plan de actiune Agenda 21. Domeniile de interes ale
Agendei 21 sunt: Comertul mondial, evolutia demografica mondiala, cooperare internationala,
asezari umane durabile.
Din perspectiva asezarilor umane durabile, vectorii de interes sunt: mediul urban,
utilizarea materialelor de constructii locale, randamentul energetic al constructiilor, energii
regenerabile, eficienta transportului public in defavoarea celui individual, proiecte private si
publice de restructurare urbana, dezvoltare asezari urbane mici urban si rural.
In Uniunea Europeana s-a pus problema dezvoltarii durabile cu ocazia incheierii
Tratatului de la Maastricht, semnat in februarie 1992. La art. 2 se propune ca obiectiv principal
promovarea unei dezvoltari durabile care respecta mediul iar la art. 3 promovarea de politici
ambientale in scopul protejarii mediului.
De asemenea Uniunea Europeana si-a creat un organism propriu de monitorizare a
politicilor ambientale Agentia Europeana de Mediu (E.E.A.) cu sediul la Copenhaga. Pe baza
datelor furnizate de Agentie a fost fundamentat al V-lea program cadru intitulat Catre o
dezvoltzare durabila. S-au delimitat domeniile de actiune la nivel local: energie, transporturi,
industrie, agricultura si silvicultura, gestionarea si organizarea spatiului, educatie, managementul
dezastrului.
12

Pentru a se asigura eficienta acestor investitii se impune participarea autoritatii publice la


toate nivelurile: international, european, regional, prin formarea unor mecanisme legislative si
institutionale precum si prin asigurarea surselor financiare necesare. La fel de important este si
formularea unui plan national insotit de politici sectoriale integrate unei politici ambientale
nationale. Raportul Brundtland si Declaratia de la Rio au stabilit principiile dezvoltarii durabile
dar o prezentare mai concentrata a acestora o face Banca Mondiala. Ele se regasesc in
metodologiile de elaborare a strategiilor de dezvoltare durabila.
Sunt definite astfel trei principii:
1. Principiul protectiei sanatatii oamenilor, plantelor, conservarea biodiversitatii si a peisajului
natural, intr-o viziune de lunga durata;
2. Principiul eficientei capitalului natural uman, financiar, a acumularilor antropice
(infrastructurii existente);
3. Principiul corectitudinii si echitatii intre generatii, in interiorul aceleasi generatii si intre tari.
Problema dezvoltarii durabile este deosebit de importanta si la inceputul mileniului trei,
obiectivele ei fiind: dezvoltarea economic sustenabila, asigurarea calitatii vietii pentru intreaga
populatie, protectia mediului inconjurator.
In acest context, dezvoltarea durabila se defineste ca o noua cale de dezvoltare care
sustine dezvoltarea, progresul uman pe intreaga planeta, pentru un viitor indelungat prin
armonizarea dezvoltarii economice cu mediul inconjurator. Romania crestere economic Dupa
anul 2000 in Romania dupa o perioada de declin economic acut, indicatorii macroeconomici
inregistreaza un trend pozitiv in ce priveste valoarea P.I.B. si al cresterii economice si trend de
descrestere in ce priveste indicele preturilor de consum.
Cresterea economica, estimata la constructia bugetului pe anul 2006 la 6 %
corespunzatoare unui P.I.B. de 93 mld. Euro a fost depasita, ajungand la 7% corespunzator unui
P.I.B. de 97,15 mld. Euro. Rezultatele pot fi apreciate ca foarte bune in conditiile in care, acelasi
indicator a fost echivalent in anul 2003 cu 50 mld. Euro in anul 2004 cu 58,9 miliarde Euro, iar
in anul 2005 de 79,26 Euro. Principalele motoare ale cresterii economice din anul 2006 au fost:
industria cu un plus de 7,1 % la productia si constructiile cu un plus de 19,3 %. Relevante pentru
evolutia P.I.B.-ului in perioada urmatoare pana in anul 2010 sunt estimarile privind evolutia
indicatorilor macroeconomici integrati tendintelor din economia romaneasca dupa cum urmeaza:
- modificare procentuala fata de anul anterior
Crestere economica - %
Indicele preturilor de consum
(decembrie an curent fata de
decembrie an anterior) - %
Rata somajului - %
Cursul de schimb lei/Euro
Sursa : M.F.P.

2006
+6,0
106,0

2007
+6,2
104,0

2008
+6,3
103,0

2009
+5,9
103,0

2010
+5,6
102,5

5,9
3,55

5,8
3,53

5,6
3,51

5,5
3,5

5,5
3,5

Pentru anul 2007 estimarile analistilor si ale institutiilor financiare internationale variaza
intre 6 % si 6,5 %, iar P.I.B.-ul se va apropia de 11,5 mld. Euro. Asupra evolutiei cresterii
economice si va pune amprenta imperativele respectarii regulilor impuse de dezvoltarea durabila
in conditiile in care incepand cu 1 ianuarie 2007 Romania este membra cu drepturi depline in
Uniunea Europeana.
In acest proces menit sa duca la eliminarea decalajelor intre tarile Europei Unite un rol
important il vor avea operatorii economici dar la fel de important va fi si rolul institutiilor
Statului care pot oferi cadrul necesar dezvoltarii durabile.
13

Perspectivele integrarii sub impactul cresterii economice


In termen de 15 ani se vor recupera decalajele fata de nivelul de dezvoltare al Uniunii
Europene mai ales din punct de vedere al infrastructurii, sustine reprezentantul casei
internationale de consultanta al carei nume il poarta Roland Berger. Declaratia acestuia la Gala
ZF 2006, Cred ca perspectiva ca Romania sa devina un asa-numit tip al Uniunii Europene din
punctul de vedere al dinamicii economice nu este lipsit de suport, avand in vedere ca exista toate
ingredientele necesare La capitolul RISCURI este recunoscut cel al stabilitatii politice
existand exemplul Ungariei si de ce nu in curs de desfasurare cel din Romania.
Politica firmelor romanesti va fi influentata pozitiv de costurile reduse al fortei de munca,
efortul de reducere al impozitarii piata resurselor materiale, efortul de reducere al birocratiei,
dimensiunile considerabile ale pietei, productivitatea muncii mai ridicata de ex. ca in Ungaria.
Contextul international favorizeaza cresterea economica in general. Economia Europei se
indreapta catre un nou an de crestere economica care va fi potrivit estimarilor de 2,7 %. Tarile
anuntate cu cele mai mari performante vor fi Spania (3,7 %) Polonia (6 %), Olanda (2,8 %).
Potrivit declaratiilor facute de Joaquin Almunia comisarul European pentru afaceri monetare, UE
va avea ocazia rara ca in 2007 de a depasi cresterea economica din SUA pentru care se
prognozeaza o cresteremoderata de 2,5 %.
10. Definitia si caracterele dreptului de proprietate

Dintre toate drepturile pe care o persoana le poate avea asupra unui lucru, cel mai
complet este dreptul de proprietate pentru ca el ofera titularului sau exercitiul tuturor facultatilor,
tuturor prerogativelor pe care legea le cunoaste.
1. Posesia
Prin posesie, in vorbirea uzuala, se intelege ,,detinerea unui lucru , ,,a avea stapanire un
lucru etc.
Codul civil roman (art. 1846) defineste posesia ca fiind ,,detinerea unui lucru sau
,,folosirea unui drept, de noi insine sau de altul in numele nostru.
Posesia nu trebuie confundata cu detentia. Esential, pentru posesie, este existenta
elementului intentional - ,,animus-; adica stapanesc un anumit lucru pentru mine (sunt
proprietarul acestuia), spre deosebire de detentie, numita si detentie precara, unde lipseste
elementul intentional, animus, fiind prezent numai elementul corpus, adica detinerea materiala a
lucrului; de exemplu, detin un lucru proprietatea altuia, in numele acestuia, pentru ca asa a dorit
proprietarul cand mi-a lasat lucrul in pastrare ori mi l-a inchiriat etc.
Asadar, putem concluziona ca posesia este un mijloc indispensabil fiecarui proprietar
pentru a-si realiza scopul sau, adica utilizarea economica a proprietatii sale. Orice proprietar
trebuie sa aiba posibilitatea materiala de a se folosi de bunul avut in proprietate, in caz contrar
proprietatea ar ramane doar o simpla utopie.
2. Folosinta - ,,jus utendi si ,,jus fruendi
Folosinta reprezinta acea prerogativa in virtutea careia proprietarul poate sa intrebuinteze
bunul in interesul sau (,,jus utendi) si poate sa culeaga fructele acestuia (,,jus fruendi), fie ca
sunt naturale, industriale ori civile. In acest sens, art. 482 Cod civil prevede ca: ,,Proprietatea
14

unui lucru mobil sau imobil de drept asupra tot ce produce lucrul si asupra a tot ce uneste ca
accesoriu cu lucrul, intr-un mod natural sau artificial.
3. Dispozitia - ,,Jus abutendi.
Reprezinta prerogativa proprietarului de a dispune liber de bunul avut in proprietatea sa.
In acest sens, proprietarul are libertatea de a hotari soarta acelui bun, putand sa-l
instraineze contra unui beneficiu multumitor sau gratuit, sa-l inchirieze, sa-l lase mostenire, sa-l
abandoneze ori sa-l distruga. Exercitarea acestui drept trebuie sa se desfasoare in limitele
determinate de lege, urmarind realizarea intereselor sale fara ca aceste actiuni sa prejudicieze alta
persoana. Exercitarea abuziva a dreptului de proprietate atrage dupa sine raspunderea juridica a
titularului dreptului, vinovat de savarsirea abuzului respectiv.
Dupa aceste notiuni privind dreptul de proprietate si avand in vedere si definitia data de Codul
civil roman: ,,Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in
mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege. (art.480 Cod civil), dar exista o
definitie mult mai completa care sa corespunda normelor juridice este urmatoarea:
Dreptul de proprietate este acel drept real in virtutea caruia titularul dreptului, persoana
fizica sau juridica, este indreptatit sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de un lucru in mod
exclusiv si absolut, prin putere proprie si in interes propriu, insa in limitele determinate de lege.
Dreptul de proprietate este un drept absolut
Caracterul absolut al dreptului de proprietate rezulta chiar de dispozitia Codului civil,
care precizeaza acest lucru: ,,proprietarulunui lucru se bucura si dispune de acesta in mod
exclusiv si absolut. Facand parte din categoria drepturilor absolute, dreptul de proprietate
confera titularului puteri nelimitate in privinta folosirii economice a lucrului, precum in ceea ce
priveste soarta juridica a acestuia.
Puterea proprietarului asupra lucrului avut in proprietate se poate manifesta prin doua
modalitati:
a) prin acte materiale de folosinta si de consumatie, de exemplu, citesc cartea,
locuiesc apartamentul, ma deplasez cu automobilul.
b) prin acte juridice, cum ar fi: instrainez imobilul prin vanzare ori donatie, inchiriez
apartamentul, las prin testament bunurile din patrimoniul meu unor persoane etc.
Caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat astfel: titularul dreptului
de proprietate asupra unui lucru are posibilitatea de a trage toate foloasele, de a profita de
utilitatile pe care acesta le confera si de a savarsi actele juridice care raspund intereselor
proprietarului.
Dreptul de proprietate este un drept exclusiv
Caracterul ,,exclusiv al dreptului de proprietate poate fi privit intr-un dublu sens:
a) in sens general si comun tuturor drepturilor reale, dreptul de proprietate este un ,,drept
exclusiv, pentru ca este opozabil oricarei persoane. De exemplu, o persoana este unui teren, ea
poate impiedica pe oricine ar dori sa treaca pe acel teren, fara incuviintarea sa, chiar daca
trecerea nu i-ar cauza nici un prejudiciu material. De aici apare si dreptul de a cere si a obtine
despagubiri in vederea acoperirii pagubelor suferite prin incalcarea acestui drept.

15

b) dreptul de proprietate este un drept exclusiv, specific dreptului de proprietate, pentru


ca numai proprietarul este singurul indreptatit sa exercite cele trei prerogative conferite acestui
drept: posesia, folosinta si dispozitia. Fatul ca este un drept exclusiv, da dreptul proprietarului de
a revendica bunul in mana oricarui s-ar gasi.
Dreptul de proprietate este un drept perpetuu
Proprietatea este un drept perpetuu intr-un dublu sens:
a) proprietatea nu este limitata in timp, pentru ca ea trece de la titularul actual la
urmasii sai directi sau la acei carora le-a transmis dreptul prin acte cu titlu oneros ori cu titlu
gratuit, iar de la acestia la urmasii lor si asa mai departe. Pentru acest motiv se spune ca dreptul
de proprietate este un drept ,,cesibil si ,,transmisibil, atat timp cat exista bunul asupra carui s-a
dobandit dreptul;
b) dreptul de proprietate este un drept perpetuu, intrucat are o existenta independenta
de exercitarea dreptului si, ca atare, nu se poate pierde prin nefolosinta decat prin situatii
expres prevazute de lege, cum ar fi prescriptia achizitiva in cazul imobilelor si prescritia
11.Formele dreptului de proprietate
Conform Constitutiei Romaniei, dreptul de proprietate poate fi: drept de proprietate
publica si drept de proprietate privata.
Dinstinctia intre proprietatea publica si cea privata este determinata de:
persoana care este subiectul dreptului de proprietate;
obiectul asupra caruia se exercita dreptul de proprietate;
regimul juridic aplicabil;
Dreptul de proprietate publica
Dreptul de proprietate publica este acel drept patrimonial real apartinand statului si a
unitatilor administrativ-teritoriale, care exercita posesia, folosinta si dispozitia in regim de drept
public in limitele prevazute de lege.
Caracteristicile dreptului de proprietate publica
Caracterele de proprietate publica sunt precizate in Constitutia Romanei (pct. 4 din art.
135): Bunurile proprietate publica sunt alienabile, iar Legea nr. 215/2001 privind administratia
publica, art.122, alin.2, prevede ca ,, bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile,
impresciptibile si insesizabile. De asemenea, Legea nr.public sunt inalienabile, impresciptibile
si insesizabile, iar Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia
statueaza in art.11: Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si
imprescriptibile, adica:
a) nu pot fi instrainate; ele pot fi date numai in administrare, concesionate sau inchiriate,
in conditiile legii;
b) nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale;
c) nu pot fi dobandite de catre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de
buna credinta asupra bunurilor mobile.
Actele juridice incheiate cu incalcarea prevederilor alin (1) privind regimul juridic al
bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta.

16

Prin caracterul inalienabil intelegem ca bunurile proprietate publica sunt scoase din
circuitul civil, adica nu pot fi instrainate prin acte juridice civile.
Caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate publica trebuie privit din punct de
vedere extinctiv si din punct de vedere achizitiv.
In acest sens, actiunea in revendicare a unui drept de proprietate publica, poate fi introdusa
oricand, indiferent de timpul in care el nu a fost exercitat.
Sub aspect achizitiv, bunurile din proprietate publica nu pot dobandite pe calea
uzucapiunii, oricat de lunga ar fi uzucapiunea, in cazul bunurilor imobile, iar bunurile mobile nu
pot fi dobandite prin posesia de buna credinta, conform dispozitia art. 1844 Cod civil: Nu se
poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu
pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert.
Caracterul insesizabil deriva din caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publica,
pentru ca are in vedere prezumtia ca statul este solvabil intotdeauna, iar creantele creditorilor
statului si unitatilor administrativ-teritoriale se realizeaza pe calea unor mijloace specifice, pe
baza unor norme de drept financiar, speciale si nu pe calea urmaririi silite a bunurilor debitorului,
cum se intampla cu bunurile din domeniul privat.
Obiectul dreptului de proprietate publica
Obiect al dreptului de proprietate, in principiu, poate fi orice bun mobil sau imobil.
Bunurile apartinand statului, respectiv unitatilor administrativ-teritoriale, poarta denumirea de
bunuri domeniale.
Bunurile domeniale se impart in doua categorii si anume:
a) bunuri apartinand domeniului public;
b) bunuri care apartin domeniului privat;
Domeniul public cuprinde bunurile care, prin natura lor ori prin destinatia lor, sunt
declarate prin lege ca apartin domeniului public(art.135, pct. 4 si 5 din Constitutie). Domeniul
public poate fi de interes national ori local.
Domeniul public de interes national apartine statului. Dupa Constitutie (art.135, pct. 4),
apartin domeniului public de interes national: bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de
comunicatii, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, plajele, marea teritoriala,
resursele economice ale zonei si platoului continental al Marii Negre, albiile raurilor, fluviilor si
cuvetele lacurilor de interes public, rezervatiile si parcurile nationale, monumentele istorice si ale
naturii, terenurile pentru nevoile apararii tarii, terenurile folosite pentru cercetari stiintifice, fasia
de protectie a frontierei, aeroporturile, cladirile avand destinatia sa serveasca drept sedii ale
institutiilor centrale ale statului si ale organelor judecatoresti.
Domeniul public local al comunelor si oraselor cuprinde: terenurile si cladirile de interes
public, pietele, caile de comunicatii, strazile, zonele de agrement, parcurile publice, padurile,
pasunile, lacurile, alte bunuri mobile sau imobile care sunt, potrivit legii sau naturii lor, de interes
local.
Domeniul privat al statului cuprinde bunurile ce alcatuiesc patrimoniul privat al statului
si unitatilor administrativ-teritoriale (comuna, orasul, municipiul, judetul).

17

Legea nr. 213/1998 in art.4 statueaza Domeniul privat al statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din
domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitatile administrativ-teritoriale au dreptul de
proprietate privata.
12. Moduri specifice de dobandire a dreptului de proprietate publica
In afara de modurile de dobandire a dreptului de proprietate publica, pe caile aratate mai
inainte, mai exista o serie de modalitati specifice, dupa cum urmeaza:
Expropierea pentru cauza de utilitate publica
Expropierea reprezinta trecerea in proprietatea statului a unor bunuri apartinand unor
persoane fizice sau juridice pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, insa cu o
dreapta si prealabila despagubire.
Confiscarea reprezinta o sanctiune de natura administrativa sau penala
complementara, ce insoteste sanctiunea principala, constand in trecerea in proprietatea statului,
in mod fortat si fara plata a unor bunuri determinate.
Ca sanctiune administrativa, sunt supuse masurii confiscarii, de regula, bunurile produse
prin contraventie si lucrurile care au servit la savarsirea contraventie.
Ca sanctiune penala, confiscarea averii condamnatului poate fi totala sau partiala si este o
pedeapsa complementara care insoteste pedeapsa principala cu inchisoare.
Amenda este o sanctiune civila sau pedeapsa penala, care consta in obligarea persoanei
vinovate la plata unei sume de bani legal determinate.
Amenda contraventionala este principala sanctiune ce se aplica in cazul savarsirii unor
contraventii.
Amenda penala reprezinta o pedeapsa penala alternativa cu pedeapsa inchisorii si se
aplica in cazul savarsirii unor infractiunii cu un grad redus de pericol social.
Rechezitia poate fi un mijloc de dobandire a dreptului de proprietate publica, atunci
cand este totala, ea facandu-se in interesul apararii tarii.
Modurile de dobandire a dreptului de proprietate publica specifice dreptului civil
In aceasta categorie intra: bunurile fara stapan; bunurile unor proprietari necunoscuti;
bunurile gasite si predate politiei, neridicate de titulari lor in termen legal; bunurile abandonate in
vami sau neridicate in termenul prevazut de lege; navele parasite in porturi sau in apele
teritoriale; succesiunile vacante, adica cele fara mostenitori legali sau cele la care mostenitorii
renunta ori nu le accepta in termenul legal.
Dreptul de proprietate privata
Proprietatea privata apartine particularilor si beneficiaza de un regim juridic de vocatie
egal cu proprietatea publica.
Dreptul de proprietate privata este acel drept patrimonial real care confera titularului
dreptului exercitarea asupra lucrurilor a posesiei, folosintei si a dispozitiei, in mod exclusiv,
absolut si perpetuu, prin putere proprie si in interes propriu, in limitele impuse de lege1.
Caracterele dreptului de proprietate privata
18

1. Caracterul absolut da proprietarului lucrului dreptul de a trage intrega utilitate


economica pe care acesta i-o poate oferi. In realizarea acestui scop, proprietarul are dreptul de a
face acte materiale de folosinta si de consumatie, precum si de a face acte de dispozitie cu privire
la soarta juridica a lucrului: sa-l vanda, sa-l inchiereze, sa-l distruga, etc.
2. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate privata confera titularului dreptul de a
opune dreptul sau oricarei persoane ce intra in contact cu lucrul sau.
3. Caracterul patrimonial real rezulta din faptul ca acest drept are continut economic,
se poate evalua in bani si se naste in legatura cu anumite lucruri asupra carora titularul isi poate
exercita actiunile sale fara a fi nevoie de interventia altei persoane.
4. Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate privata reiese din faptul ca acest
drept nu se stinge, nu inceteaza nicioadata, atata timp cat exista lucrul.
5. Caracterul individual si social al dreptului de proprietate privata rezulta din faptul ca
legea recunoaste tuturor persoanelor, fizice sau juridice, dreptul de a dobandi in proprietate
bunurile necesare in vederea satisfacerii oricaror nevoi.
6. Caracterul alienabil al dreptului de proprietate privata confera titularului dreptul de a
instraina bunul potrivit cu interesele sale.
7. Dreptul prescriptibil este dreptul de proprietate sub aspect achizitiv, in sensul ca
proprietatea privata se poate dobandi prin uzucapiune.
8. Caracterul sesizabil inseamna ca bunurile mobile si imobile care formeaza obiectul
dreptului de proprietate privata pot fi urmarite de creditori in vederea realizarii creantelor pe care
le au impotriva proprietarilor debitori, lucru ce rezulta de dispozitia art. 1718 Cod civil: oricine
este obligat personal, este tinut a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile sau
imobile, prezente si viitoare, iar, in continuare, art. 1719 precizeaza ca: Bunurile unui debitor
servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai
Regimul juridic al terenurilor
Regimul juridic al terenurilor depinde de categoria din care fac parte .
In functie de destinatie, terenurile se impart in:
o
o
o
o
o

terenuri cu destinatie agricola;


terenuri cu destinatie forestiera;
terenuri aflate permanent in ape;
terenuri din intravilan;
terenuri cu destinatie speciala;

13. Modalitatile juridice ale dreptului de proprietate


Prin modalitati ale dreptului de proprietate intelegem situatiile in care prerogativele
dreptului de proprietate sunt exercitate, toate sau numai o parte dintre ele, de doua sau mai multe
persoane.
Codul civil roman prevede urmatoarele modalitati ale dreptului de proprietate:

19

Proprietatea anuabila este modalitatea juridica a dreptului de proprietate caracterizata


printr-o incertitudine vremelnica in care se gaseste acest drept, cand a fost transmis de la o
persoana la alta printr-un act juridic anuabil.
Proprietatea rezolubila reprezinta incertitudinea vremelnica in care se gaseste dreptul
de proprietate, atunci cand transmiterea acestui drept de la persoana la alta s-a facut sub conditie
rezolutorie (realizarea unui eveniment viitor nesigur).
Proprietate aparenta, asa cum ne sugereaza numele, reprezinta acea modalitate a
dreptului de proprietate generata de disputa dintre doua persoane, dintre care una este adevaratul
proprietar, iar cealalta exercita aributele proprietatii, fara vreun drept asupra lucrului in disputa.
Proprietatea comuna sau coproprietatea este acea modalitate a dreptului de proprietate
in care acest drept apartine concomitent la doua sau mai multe persoane, ce exercita impreuna
posesia, folosinta si dispozitia, asupra aceluiasi lucru.
extinctiva in cazul tuturor mobilelor.
14. Restrictii privind exercitarea dreptului de proprietate
In principiu, exercitarea dreptului de proprietate este nelimitata. Proprietarul unui bun, pe
langa dreptul de a-l poseda, de a-l folosi, de a-i culege foloasele si de a dispune de el in mod
exclusiv si absolut, dar cu precizarea: in limitele legii.
Constitutia Romaniei prevede ca: dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor
privind protectia mediului si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii si obiceiului,
revin proprietarului.
Ingradirile legale privesc acele prescriptii care rezulta din dispozitii legale, oricare ar fi
ele. Ingradirile de interes public privesc fie proprietatea cladita, fie proprietatea necladita si pot
fi grupate astfel:
Restrictii de interes edilitar, sunt acelea prin care cei ce construiec in perimetrul
localitatilor sunt obligati sa respecte anumite reguli de aliniere, inaltime, etc.
Restrictii de interes istoric si cultural, prin care legiuitorul a avut in vedere ocrotirea,
salvarea si conservarea urmelor trecutului nostru istoric-cultural, precum si a valorilor specifice
spiritului romanesc.
Restrictiile in interesul salubritatii si a sanatatii publice sunt acelea prin care se
urmareste inlaturarea surselor poluante ce pun in pericol sanatatea publica.
Restrictiile de interes economic general sau interes fiscal privesc:
- regimul de exploatare al padurilor, legiferat prin Legea nr. 26/1996 Codul silvic, de
Legea nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar si forestier, Legea nr. 1/2001 precum si alte acte
normative
- regimul de exploatare a bogatiilor naturale ale subsolului care, potrivit art.135 din
Constitutia Romaniei, sunt proprietate publica.
- regimul de folosire a apelor curgatoare, a lacurilor, precum si a apelor marii teritoriale
este, de asemenea reglementat de legi speciale.
- regimul de producere si transportul energiei electrice impuse proprietarilor de terenuri o
serie de restrictii, cum ar fi taierea arborilor si pomilor crescuti sub aceste retele.
20

Restrictii in interesul apararii sunt acelea care privesc necesitatile de aparare a tarii si
de siguranta in zona frontierei de stat.
Alte ingradiri de utilitatea publica:
- distanta minima a constructiilor fata de calea ferata;
- regimul juridic al constructiilor drumurilor;
- regimul juridic al folosiri apelor;
- regimul juridic privind vanzarea sau folosirea anumitor bunuri, cum ar fi
medicamentele, substantele toxice, stupefiantele, aromele si munitiile, etc.
Ingradirile de interes privat sunt generate de raporturile de vecinatate si Codul civil
distinge doua asemenea ingradiri si anume: servitutii naturale si legale.
Obligatia de granituire sau hotarnicie izvoraste din prevederile art. 584 Cod civil
conform caruia proprietarul are dreptul de a cere vecinului sau sa fixeze linia de hotar dintre cele
doua proprietatii.
Obligatia de a ingradi proprietatea impusa de dispozitiile art. 585 si 600 din Codul
civil. In acest sens, se prevede ca: tot proprietarul isi poate ingradi proprietatea, afara de
cazurile exceptate de lege, iar art.600 prevede ca: fiecare proprietar poate, in orase si
suburbii, a indatora pe vecinul sau sa contribuie la cladirea si repararea ingradirii ce desparte
curtile si gradinile lor.
Ingradirile ce impun prestatii pasive-abstentatiuni sunt grupate astfel:
restrictii privitoare la scurgerea apelor;
restrictii privitoare la plantarea pomilor;
restrictii privitoare la lucrari sau constructii;
restrictii privitoare la vederea in proprietatea vecinului;
restrictii de trecere;
interdictia instrainarii terenului atribuit prin constituirea dreptului de proprietate;
restrictia privind picatura stresinilor;
Ingradirile conventionale restrictiilor privitoare la exercitarea dreptului de proprietare
se pot face si pe calea conventionale, adica prin intelegerea partilor.
Astfel, un proprietarul care isi instraineaza un teren sau un imobil, cu titlu oneros sau
gratuit, poate conveni cu dobanditorul ca drept de proprietate dobandit prin aceea conventie sa
sufere anumite ingradiri.
Ingradiri pe cale judecatoreasca dreptul de proprietate poate suferi anumite ingradiri si
pe cale judecatoreaca. Aceste ingradiri nu sunt enumerate de lege, insa rezulta din raporturile de
vecinatate, in care instanta este chemata sa constate si sa le hotarasca.
Ingradiri aduse prin conventii care lovesc de indisponibilitatea bunul instrainat
legislatia romana recunoaste aceste ingradiri, daca sunt intrunite doua conditii:
- inalienabilitate prevazuta de conventie sa aiba caracter temporar, de exemplu, donatorul
doneaza o parte din averea sa altei persoane, cu conditia ca donatorul sa nu o instraineze inainte
de a ajunge la majorat;
21

- inalienabilitatea sa fie intemeiata pe un interes legitim si serios, de exemplu, donatorul


pune conditia ca donatorul sa nu instraineze bunul donat, atata timp cat donatorul este in viata.
16.
Modurile generale de dobandire a dreptului de proprietate
In raport cu diferitele criterii folosite de teoreticieni, se deosebesc mai multe moduri de
dobandire a dreptului de proprietate.
Dupa intinderea dobandirii, se disting:
a) moduri de dobandire universala;
b) moduri de dobandire cu titlu particular;
Dupa momentul cand opereaza transmisiunea, exista:
a) moduri de dobandire intre vii;
b) moduri de dobandire pentru cauza de moarte;
Dupa situatia juridica a bunului in momentul dobandirii:
a) moduri de dobandire originare;
b) moduri de dobandire
Dupa caracterul transmisiuni, se disting:
a) moduri de dobandire cu titlu oneros;
b) moduri de dobandire cu titlu gratuit;
Conventia (contractul)
Conventia sau contractul reprezinta cel mai important mod de dobandire a dreptului de
proprietate, precum si a altor drepturilor reale.
In ceea ce priveste transferul unui drept real, acest lucru nu se realizeaza concomitent cu
inchierea conventiei translative de drepturi reale in urmatoarele cazuri:
a)
partile au convenit, printr-o declaratie de vointa expresa, sa amane transferul
dreptului real, la implinirea unui termen sau dupa realizarea unei conditii;
b) instrainarea are ca obiect un lucru viitor;
c) proprietatea bunurilor de gen se trasfera numai in momentul predarii efective;
d)
drepturile reale privitoare la imobile trecute in cartea funciara se transfera in
momentul in care se face inregistrarea dreptului in cartea funciare;
e) instrainatorul nu este proprietarul lucrului;
Accesiunea
Denumita si incorporatiune, este un mod de dobandire a dreptului de proprietate care a
fost tratat anterior, la inceputul acestui capitol.
a. Prescriptia achizitiva (uzucapiune)
Prescriptia achizitiva este un mijloc de dobandire a dreptului de proprietate prin
posesiunea exercitata inlauntrul unui anumit termen prevazute de lege.
Utilitate uzucapiune consta in urmatoarele:

22

a) in marea majoritate a cazurilor, posesia corespunde dreptului de proprietate, insa


dovada acestuia este greu de facut, astfel ca uzucapiunea suplineste aceasta dificultate de proba;
b) nevoia de stabilite si securitate juridica a raporturilor juridice determina recunoasterea
de efecte juridice unei aparente indelungate de proprietate;
c) uzucapiunea apare ca o sanctiune impotriva vechiului proprietar care da de dezinteres
si de lipsa de diligenta.
Uzucapiunea de 30 de ani, prevazuta de art. 1980 Cod civil, presupune:
a) sa existe o posesie de 30 de ani;
b) posesia sa fie utila si neviciata;
c) posesorul poate fi de buna credinta, de rea credinta si fara nici un titlu.
Uzucapiunea de la 10 la 20 de ani, prevazuta de art. 1985 Cod civil, stipuleaza ca: cel ce
castiga cu buna credinta si printr-o justa cauza un nemiscator determinant, va prescrie
proprietatea aceluia prin 10 ani, daca adevaratul proprietar locuieste in circumscriptia
tribunalului judetean unde se afla nemiscatorul, si prin 20 de ani daca afara din aceea
circumscriptie.
Cauzele de suspendare a prescriptiei achizitive:
a) cat timp cel impotriva caruia curge prescriptia este impiedicat de un caz de forta
majora sa faca acte de intrerupere;
b) cat timp ce se pretinde proprietar se afla in randul fortelor armate romane, ce se
gasesc pe picior de razboi;
c) intre parinti sau tutore si cel ce se afla sub ocrotirea lor, pentru bunurile pe care
acestia le administreaza in numele celor pusi sub ocrotire;
d) prescriptia nu curge impotriva celui lipsit de capacitatea de exercitiu, cat timp nu are
reprezentant legal;
e) prescriptia nu curge intre soti in timpul casatoriei.
Prescriptia instantanee asupra bunurilor mobile
Potrivit art. 1909 Cod civil: bunurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiuni lor,
fara sa fie trebuinta de vreo curgere de timp, dar cu conditia sa fie intrunite urmatoarele
conditii:
a) sa fie un bun mobil corporal;
b) posesia sa fie utila, adica neviciat;
c) posesorul sa fie de buna credinta;
Traditia
Traditia consta in remiterea materiala a lucrului in mana dobanditorului. In dreptul
roman, acest mod de dobandire a dreptului de proprietate se bucura de o larga aplicatiune,
deoarece conventia simpla dintre parti nu producea decat obligatia de a transfera proprietatea.
Ocupatiunea
Ocupatiune reprezinta operatiunea care consta in luarea in posesie a unui bun ce nu
apartine nimanui, cu intentia de a deveni proprietarului.

23

In acest sens, art, 477 si 646 Cod civil dispun ca toate bunurile vacante si fara stapan,
precum si cele ale persoanelor care mor fara mostenitori sau ai caror mostenitori nu le-au
acceptat, revin statului.

Hotararea judecatoreasca
Hotararile judecatoresti sunt declarative de drepturi, adica recunosc partilor un drept
anterior, ele neacordand celui ce pretinde, un drept nou. Hotararile judecatoresti, in anumite
situatii, devin constitutive de drepturi, adica pot fi considerate ca un mod de transmitere,
respectiv de dobandirea proprietatii, prin asa numita ordonanta de adjudecare, prin care se
definitiveaza executarea silita, constand in vanzarea la licitatie publica a bunurilor unei persoane.
15. Bibliografie
1. Elena Moise Investitii straine directe Ed. Victor 2005
2. Maricica Stoica Investitiile si dezvoltare durabila Ed. Universitari Bucureti, 2005
3. Ion Vasilescu si altii Investitii Ed. Economica 2000

24

S-ar putea să vă placă și