Sunteți pe pagina 1din 28

Administratia publica centrala

de specialitate
Notiune: Administratia publica centrala de specialitate = ansamblul autoritatilor
publice, avand o competenta materiala speciala si o competenta teritoriala nationala,
ce desfasoara activitati de administratie publica (organizarea executarii si executarea
in concret a legilor, precum si asigurarea bunei functionari a serviciilor publice.

Clasificare:
I.
Administratia guvernamentala (anasamblul autoritatilor subordonate
direct sau indirect fata de Guvern);
II.
Aministratia centrala autonoma (ansamblul autoritatilor adm. de stat
care nu sunt subordonate Guvernului sau altor autoritati ale adm.
publice, aflate. Insa sub controlul Parlamentului).
I. Administratia guvernamentala:
1. Administratia ministeriala:
a) - autoritatile administratiei centrale subordonate direct Guvernului si al
caror conducator face parte de drept din Guvern (ministerele/ alte
organe purtand alta denumire)
b) organele administratiei centrale subordonate fata de cele din prima
categorie
2. Administratia extraministeriala: organele administratiei centrale de
specialitate subordonate direct Guvernului, al caror conducator nu face
parte din Guvern.

Precizare: Atat autoritatile din sfera administratiei guvernamentale, cat si


autoritatile administrative centrale autonome pot avea in subordinea lor
servicii publice deconcentrate, care functioneaza, de regula, in cadrul
unitatilor administrativ teritoriale.
Acte
Actele emise/adoptate de autoritatile administratiei centrale de specialitate
sunt, ca natura, acte administrative, avand o forta juridica inferioara in
raport cu legile, ordonantele si hotararile Guvernului.
Denumire: ordine, instructiuni, decizii, etc.
Acestea pot avea caracter individual sau normativ.
Intrarea in vigoare este conditionata de publicarea in M.O. al Romaniei.
Fiind acte administrative, acestea sunt supuse controlului instantelor de
contencios administrativ.

I. Administratia guvernamentala
Reglementare legala: Legea nr.90/2001 privind organizarea si
functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor

A. Administratia ministeriala
Ministerele: - sunt organe de specialitate ale adm. pb. Centrale care asigura
realizarea politicii guvernamentale, potrivit competentei lor.
- se organizeaza si functioneaza numai in subordinea Guvernului,
avand personalitate juridica
- sunt conduse de ministri (in urma acordarii votului de incredere
de catre Prlament)
- infiintarea, organizarea si functionarea, desfiintarea serviciilor
publice desconcentrate ale ministerelor se aproba prin ordin al ministrului.
- ministrul numeste/ elibereaza din functie: - pe conducatorii
organelor de specialitate din subordinea ministerului
- pe conducatorii
serviciilor desconcentrate di subordinea ministerului.

Ministerele se aproba de catre Parlament.


Primul ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului.
Rolul, functiile, atributiile si structura organizatorica a ministerelor se aproba
prin hotarare de guvern. Exceptie: MAN, MAI reglem. prin legi speciale
2. Organele administratiei centrale subordonate fata de ministere
Infiintate cu avizul Curtii de Conturi
Denumiri diverse: - autoritate (ANPC); agentie (ANFP); inspectorat
(IGPR)
B. Administratia extraministeriala
Se infiinteaza cu avizul Curtii de Conturi
Denumiri diverse: oficii (OSIM); administratie (ANRS); autoritate
(ANPC); agentie (Ag. Rom pt. Invest. Straine); institut (INS)
Conducatorii acestora numiti/eliberati din functie de catre primul - ministru

II. Administratia Centrala Autonoma


Dependenta acestor autoritati fata de autoritatea legiuitoare se manifesta sub
doua aspecte:
1.
Desemnarea si revocarea conducerii acestora se face exclusiv de catre
Parlament
2.
Exercitarea unui control parlamentar specific asupra activitatii acestora
(ex. Obligatia de a prezenta periodic raport de activitate Parlamentului)
Precizare: Desi sunt autonome, aceste autoritati sunt obligate sa puna in
aplicare hotararile Guvernului.
Exemple: AEP, BNR, Comisia de supraveghere a asigurarilor, Consiliul
Concurentei, CNSAS, CSAT, CNA, SIE, SRI, SPP.

Avocatul Poporului, Consiliul legislativ, Curtea de Conturi, CNA


exista controverse cu privire la includerea acestor organe in
categoria autoritatilor centrale autonome.
Autoritatile centrale autonome se infiinteaza numai prin lege organica.
Exista autoritati centrale autonome, a caror infiintare este prevazuta chiar prin
Constitutie (organizarea si functionarea reglementata prin lege
organica); Exemple: CSAT, AEP)
CNA, BNR, etc.(infiintate direct prin lege organica).

ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA.


PRINCIPII DE ORGANIZARE.
PRINCIPII CONTEMPORANE DE ORGANIZARE A
ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE

Modul de organizare a administratiei teritoriale este determinat de


trei principii fundamentale:
principiul centralizarii,
principiul desconcentrarii,
principiul descentralizarii

1. Principiul centralizarii = dependenta organelor administratiei locale de


organele administratiei statale centrale.
Consecinte: - organele centrale sunt singurele care adopta decizii
aplicabile la nivel teritorial, organele locale avand doar competenta
executarii acestora
- organele administratiei statale din teritoriu sunt strict
subordonate fata de organele administratiei centrale.
2. Principiul desconcentrarii = forma atenuata a principiului centralizarii
ce presupune recunoasterea in favoarea organelor administratiei
statale din teritoriu a unei anumite puteri de decizie ((organele locale
dobandesc o competenta decizionala limitata).

Consecinte: - organele administratiei statale din teritoriu sunt in


continuare subordonate ierarhic fata de organele centrale;
- deciziile organelor locale sunt imputabile exclusiv statului
(pentru eventuale prejudicii cauzate se va putea angaja raspunderea
statului).
3. Principiul descentralizarii = transferul de competenta (de natura
executiva) de la nivel central (statal) catre nivelul local (unitatile
administrativ teritoriale subiecte colective de drept public).
Consecinte:
descentralizarea implica existenta unor autoritati publice locale,
desemnate de colectivitatea locala situata in perimetrul unitatii adm.
teritoriale, ce au atributii proprii, intervenind direct in gestionarea si
administrarea problemelor colectivitatii respective;
descentralizarea administrativa este justificata din ratiuni de eficienta
si eficacitate, urmarindu-se totodata realizarea democratiei la nivel
local, prin apropierea deciziei de cetateni;
principiul descentralizarii implica in mod necesar existenta
principiului autonomiei locale autonomia locala este un drept, iar
descentralizarea reprezinta un sistem ce implica autonomia.

Autonomia locala = dreptul unitatilor administrativ teritoriale de a-si


satisface interesele proprii (cu respectarea cadrului legal), fara
interventia autoritatilor administartiei centrale.
PRECIZARI:
Descentralizarea are caracter administrativ si nu politic transferul de
atributii de la stat catre unitatile adm. teritoriale opereaza exclusiv pe
linia puterii executive.
Asupra autoritatilor administratiei publice locale se exercita un control din
partea statului (tutela administrativa). In Romania controlul statal
asupra autoritatilor locale vizeaza legalitatea actelor acestora, fiind
exercitat de prefect.
Formele descentralizarii:
Descentralizarea teritoriala presupune existenta unor interese proprii
locuitorilor din cadrul unor diviziuni administrativ teritoriale ale
statului (distincte de interesele nationale), a caror realizare este
asigurata de autoritati locale alese, care dispun de competenta materiala
generala.
Descentralizarea tehnica (prin servicii) presupune existenta unor
persoane morale de drept public care presteaza anumite servicii publice,
detasate din masa serviciilor prestate de autoritatile statale
(stabilimente publice locale).

Principiile prezentate anterior ilustreaza cele doua tendinte care se manifesta


in cadrul unui stat: tendinta la unitate (ii corespunde principiul centralizarii) si
tendinta la diversitate (ii corespunde principiul descentralizarii)
Tendinta la unitate = tendinta nationala determinata de necesitatea asigurarii
coeziunii statale. D.p.d.v. administrativ, aceasta presupune unitate de
conducere si uniformitatea masurilor adoptate de catre organele centrale pe
intreg teritoriul statului.
Tendinta la diversitate (descentralizatoare) = corespunde diversitatii
colectivitatilor locale (determinata de factori de ordin istoric, geografic,
economic, cultural etc.). Aceasta presupune adoptarea de masuri specifice
pentru fiecare colectivitate locala, prin intermediul unor autoritati alese,
autonome fata de autoritatile statale.
In concret, cele doua tendinte coexista, fiind necesar sa se asigure un echilibru
intre acestea, exegerarea oricareia dintre acestea antrenad consecinte negative.
Exacerbarea tendintei nationale:
anihilarea autonomiei locala si multiplicarea conflictelor sociale
Ineficienta in activitatea administrativa.
Exacerbarea tendintei descentralizatoare slabirea puterii statului si chiar la
disolutia acestuia.

Principiile organizarii administratiei publice locale in Romania


Temei constitutional: art. 120 122
Reglementare legala: art.2-8 din Legea administratiei publice locale nr.215/2001
republicata, si art.1-3 din Legea cadru a descentralizarii nr.195/2006.
Principii:
1.
Principiul autonomiei locale
2.
Principiul descentralizarii procesul de descentralizare are la baza
urmatoarele principii:
principiul subsidiaritatii - exercitarea competentelor de catre autoritatea
administratiei publice locale situata la nivelul administrativ cel mai
apropiat de cetatean si care dispune de capacitatea administrativa necesara.
principiul asigurarii resurselor corespunzatoare competentelor transferate
principiul responsabilitatii autoritatilor administratiei publice locale in
raport cu competentele ce le revin
principiul asigurarii unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat
pe criterii si reguli obiective
principiul echitatii
principiul constrangerii bugetare.
3.
Principiul de(s)concentrarii seviciilor publice

!!! Principiul desconcentrarii poate dobandi aplicabilitate si in cazul


administratiei publice locale, in masura in care autoritatile publice
locale infiinteaza , la nivelul unitatii adm. teritoriale, dar in cadrul
unor decupaje teritoriale reduse, structuri subordonate, in vederea
prestarii unor servicii publice?
Ex. Infiintarea de catre consiliul judetean a unor servicii desconcentrate
la nivelul unor comune sau orase din cadrul judetului; infiintarea de
catre consiliul local al unui municipiu a unor servicii desconcentrate
la nivel inframunicipal.
4. Principiul eligibilitatii autoritatilor publice locale
5. Principiul legalitatii
Legalitatea reprezinta atat fundamentul cat si limita activitatii
autoritatilor administratiei publice locale.
Respectarea pp. legalitatii este garantata prin:
Instituirea unui control statal asupra activitatii autoritatilor
administratiei publice locale ((exercitat de prefect);
Posibilitatea recunoscuta fiecarei persoane vatamate printr-un act
administrativ al unei autoritati publice locale de a se adresa instantei
de contencios administrativ;

-Posibilitatea angajarii raspunderii juridice a autoritatilor publice locale


sau a persoanelor ce intra in alcatuirea acestora (concretizata prin
aplicarea de sanctiuni diciplinare, contraventionale, patrimoniale, penale)
6. Principiul consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de
interes deosebit.

ACTELE PRESEDINTELUI
Forme de concretizare a activitii preedintelui
Articolul 100 din Constituie prevede c Preedintele, n exercitarea atribuiilor sale, emite decrete.
Urmeaz s stabilim c atribuiile preedintelui pot fi exercitate prin trei forme:
a) prin acte juridice decrete;
decrete;
b) prin acte politice mesaje, declaraii, apeluri, cereri de ncuviinare, sesizri etc.;
c) prin operaiuni administrative acreditarea reprezentanilor diplomatici ai altor state, consultarea Guvernului, a
Parlamentului, acestea fiind combinate, de multe ori, cu fapte materiale concrete, cum ar fi participarea la edinele Guvernului,
primirea scrisorilor de acreditare etc.
Rezult c atribuiile Preedintelui urmeaz a se realiza n conformitate cu dou principii:
- unele vor mbrca forma unor decrete, form pe care Constituantul o prescrie, fie expres, fie implicit
- altele urmeaz a se realiza n forma pe care o decide Preedintele, care are deplina libertate n a hotr sub ce form s-i
concretizeze o anumit atribuie.

Natura decretelor Preedintelui


n legtur cu aceast problem, n doctrina contemporan au fost exprimate dou mari opinii.
Astfel, potrivit unei prime opinii, decretele Preedintelui au caracter individual.
individual.
ntr-o alt opinie, decretele Preedintelui pot avea att caracter normativ ct i caracter individual.
individual.
Argumentul adus de Profesorul Ion Deleanu, la a crui opinie ne raliem, au n vedere decretele privind luarea msurilor de
respingere a unei agresiuni, cele prin care se instituie starea de asediu sau starea de urgen, care au un caracter
incontestabil normativ. Aceasta deoarece ele vizeaz categorii largi de subiecte, iar dispoziiile pe care le conin sunt de
aplicaie repetat.

Regimul juridic al decretelor Preedintelui


Considerm c regimul juridic al decretelor Preedintelui include urmtoarele dimensiuni:
dimensiuni:
1)
Sunt acte administrative, adic manifestri de voin cu caracter unilateral, fcute cu scopul de a aduce unele modificri n
realitatea juridic existent, n regim de putere public.
2)
Articolul 100 instituie contrasemnarea unora dintre decretele Preedintelui de ctre primul ministru.
3)
Obligativitatea publicrii n Monitorul Oficial a decretului Preedintelui, n caz contrar intervenind cea mai drastic
sanciune, i anume inexistena actului.
4)
Decretele Preedintelui sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instanele de contencios administrativ.

RSPUNDEREA PREEDINTELUI
ROMNIEI
A)

Cadrul constituional al rspunderii Preedintelui Romniei


Actuala lege fundamental a Romniei consacr dou texte exprese rspunderii efului de stat: articolul 96, care instituie
rspunderea penal a Preedintelui, sub forma punerii sub acuzare, i articolul 95 consacrat suspendrii din funcie a
efului de stat, calificat de unii autori ca rspundere politic sau administrativ disciplinar a Preedintelui.
Preedintelui.

a)
b)

Rspunderea penal, reglementat de articolul 96 din Constituie.


Constituie.
Rspundere politic, sau administrativ disciplinar, sub forma suspendrii din funcie, prevzut de articolul 95 din
prezenta lege fundamental.

c)
d)

Rspunderea administrativ patrimonial, rezultat din coroborarea art.126 alin. (6) i 52 din Constituie, raportate la
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Rspunderea care i revine n regim de drept comun, ca simplu cetean, i care este fundamentat pe principiile
constituionale privind egalitatea tuturor n faa legii i a autoritilor publice, fr privilegii i discriminri, coroborat
cu acela c nimeni nu este mai presus de lege, precum i din ndatorirea fundamental instituit prin articolul 1 (5),
privind respectarea Constituiei, a supremaiei sale i a legilor.

B)

Rspunderea politic a Preedintelui Romniei


n ceea ce privete regimul procedural aplicabil, intervenia acestei forme de rspundere implic parcurgerea urmtoarelor
faze:

a)

declanarea procedurii de suspendare, realizat de o treime din numrul parlamentarilor.

Lista se depune la Secretariatul General al Camerei care este preponderent reprezentat printre iniiatori i care are
obligaia s o aduc la cunotina i a celeilalte Camere.
b) Comunicarea n mod nentrziat a propunerii de suspendare Preedintelui Romniei.
Acest lucru se impune deoarece Preedintele poate da Parlamentului explicaii cu privire la faptele care i se imput,
nelegnd, din modul n care este formulat textul, c nu este obligat s fac acest lucru.
c) Sesizarea Curii Constituionale, pentru ca aceasta s emit avizul consultativ prevzut de articolul 95 (1) coroborat
cu art. 146 litera h din Constituie.
d) Discutarea propunerii de suspendare, dup primirea avizului Curii Constituionale.
Avizul va trebui s fie comunicat i Preedintelui, care va putea da explicaii att Parlamentului, ct i
Curii Constituionale pentru faptele care i se imput.
Parlamentul voteaz cu majoritate simpl, n edina comun a celor dou Camere.
e) Consecinele votrii propunerii de suspendare constau n instaurarea strii de interimat, deci ntreruperea exercitrii
mandatului Preedintelui, avnd astfel aplicabilitate articolul 98 din Constituie.
f) Referendumul se organizeaz, potrivit art.95 alin.(3), n termen de 30 de zile de la aprobarea propunerii de suspendare
de ctre cele dou Camere ale Parlamentului.

Rspunderea penal a Preedintelui


Romniei
Natura juridic a faptei de nalt trdare
De la principiul potrivit cruia Preedintele se bucur de imunitate, pe durata exercitrii mandatului su, se admite o excepie.
Sediul materiei l reprezint articolul 96 potrivit cruia Preedintele poate fi pus sub acuzare pentru nalt trdare de
cele
Camere ale Parlamentului, cu votul majoritii de 2/3 din numrul total al parlamentarilor.
mprtim calificarea faptei de nalt trdare ca o fapt avnd caracter complex, politic i juridic n acelai timp , care nu se
poate confunda cu infraciunea de trdare din Codul penal, ns susinem necesitatea ca aceast fapt s-i gseasc consacrarea
ntr-o lege organic.
Faza politic
I. Declanarea procedurii de punere sub acuzare
II. Votarea cererii de punere sub acuzare
Faza judiciar
1. Primirea sesizrii formulate de Parlament
2. Judecarea Preedintelui, de ctre nalta Curte de Casaie i Justiie, aceast etap putnd avea, la rndul ei, dou etape:
- judecata n fond,
fond, de ctre Secia Penal a naltei Curi de Casaie i Justiie;
- judecata n recurs,
recurs, de ctre Seciile Reunite ale naltei Curi de Casaie i Justiie.
3. Demiterea Preedintelui, ca urmare a rmnerii definitive a hotrrii judectoreti de condamnare.

Institutia sefului de stat in diferite


sisteme constitutionale
1. Sisteme constitutionale unde sefii de state detin si exercita roluri pur decorative, doar de reprezentare. Asemenea functii se

intalnesc de regula in monarhiile constitutionale unde sefii statului sunt desemnati


ereditar ca in Suedia, Anglia, Japonia, Belgia. De exemplu in Suedia si Japonia monarhii in calitatea lor de sefi
de state nu dispun de nici o putere, nu iau decizii, nu participa la luarea deciziilor, nu desemneaza, nu revoca
ministri, demnitari. Functiile lor sunt eminamente reprezentative si acestea limitate.
In Japonia atributiile imparatului tin mai mult de domeniul culturii decat de cel politic. In Marea Britanie regina are functia de
reprezentare a statului si de transmitere a mesajului adresat parlamentului la constituirea acestuia si la inceputul fiecarei legislaturi.
In aceasta tara, limitarea prerogativelor sefului statului a mers si mai departe, incat acesta chiar daca prin constitutie detine
prerogativa promulgarii legii, regina nu s-a mai folosit de aceasta dispozitie din 1707.
Functia de reprezentare a statului o intalnim si in sistemele constitutionale, unde institutia sefului statului este exercitata
de presedinte. Asa este situatia in Italia, Israel, Grecia, Germania, de regula acolo unde presedintii sunt desemnati fie de parlament,
fie de colegiile electorale. In aceste cazuri, ei se afla sub un permanent control al legislativului avand un rol strict de reprezentare
a statului.
2. Sisteme constitutionale unde institutia sefului statului se afla la intersectia executivului si legislativului, rolul acestuia fiind

de a asigura un echilibru intre cele doua institutii ale statului, de a limita tendinta uneia dintre ele de a acumula
un surplus de functii si de atributii in detrimentul celeilalte. Sunt asa numitele sisteme
semiprezidentiale-parlamentare.
Din aceste considerente, seful statului a fost inzestrat cu atributii si prerogative atat in domeniul executivului,
cat si al legislativului. (Exemplu executive: reprezentarea statului; desemnarea primului-ministru si a altor
demnitari; prezidarea sedintelor guvernului). Legislative: promulgarea legii; dizolvarea parlamentului).
Insa toate aceste prerogative si atribute sunt controlate, impartite fie cu executivul, fie cu legislativul, depinde,
de domeniul apartinator functiei. Asemenea situatii se intalnesc in Maroc, Algeria, dar mai ales in fostele tari
comuniste din Europa centrala si rasariteana.

3. Sisteme constitutionale unde seful statului detine multiple si diverse prerogative executive si legislative, fapt ce-l situeaza pe o
pozitie privilegiata in stat si societate, egala sau aproape egala cu cea a institutie parlamentare. Cele mai relevante asemenea
sisteme sunt din S.U.A., Rusia, Franta, Indonezia, etc.
In Statele Unite presedintele este si seful executivului, el detine si exercita prerogativele unui prim-ministru, cum ar fi
formarea echipei guvernamentale, numirea celorlalti demnitari in stat, a ambasadorilor, judecatorilor la Curtea Suprema,
reprezentarea statului, incheierea tratatelor, seful suprem al armatei, declararea starii de razboi si pace. Importante prerogative
detine presedintele S.U.A. si in domeniul legislativ, initiativa legislativa, dreptul de veto asupra legilor emise de parlament,
promulgarea legii, etc.
Practic in S.U.A., institutia prezidentiala se contopeste cu cea executiva, fiind foarte greu de facut o delimitare intre acestea
doua. In aceasta societate puterea suprema este detinuta de doua componente: presedintele si guvernul, pe de o parte si Congresul,
de cealalta parte.
O situatie apropriata o intalnim si in Franta, unde presedintele prin prerogativele si atributele conferite de Constitutie, face
din institutia sefului statului un adevarat arbitru in buna si normala functionare a puterilor publice. Seful statului este in aceasta
societate garantul independentei, suveranitatii si integritatii nationale, al respectarii acordurilor internationale semnate de Franta.
Presedintele numeste si revoca pe primul-ministru si ministrii, prezideaza sedintele Consiliului de Ministri, contrasemneaza
ordinele si decretele emise de guvern, numeste demnitari civili si militari in stat, etc. Alaturi de aceste atribute executive, el detine
si importante prerogative legislative ca: initiativa legislativa, promulgarea legii, poate dizolva in caz de criza majora, Adunarea
nationala.
Si in societatea ruseasca post revolutionara institutia sefului statului reprezinta prin presedintele ei, o importanta putere in
stat. Pe langa atributele de reprezentare a statului, presedintele are un rol decisiv in numirea si revocarea primului -ministru, iar
prin intermediul lui a celorlalti membri ai guvernului. In anumite situatii, poate dizolva Duma de stat - parlamentul. Situatii dintre
acestea tin de numirea primului-ministru si acceptarea lui de forul legislativ. Daca Duma refuza prin vot de trei ori primul-ministru
propus de presedinte, aceasta poate fi dizolvata de seful statului.
Prin prerogativele si atributiile executive si legislative detinute, institutia sefului statului din Rusia se apropie de cea din
Franta.

Preedini ai Republicii franceze


A Doua Republic
Louis-Napolon Bonaparte, 1848-1851

A Treia Republic
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o

Adolphe Thiers, 1871-1873


Patrice Edme, Comte de MacMahon, 1873-1879
Jules Grvy, 1879-1887
Marie Franois Sadi-Carnot, 1887-1894
Jean Casimir-Prier, 1894-1895
Flix Faure, 1895-1899
Emile Loubet, 1899-1906
Armand Fallires, 1906-1913
Raymond Poincar, 1913-1920
Paul Deschanel, februarie 1920 - septembrie 1920
Alexandre Millerand, 1920-1924
Gaston Doumergue, 1924-1931
Paul Doumer, 1931-1932
Albert Lebrun, 1932-1940

Regimul de la Vichy

Henri Philippe Ptain (ef de Stat i nu preedinte)

Guvernri provizorii
o

Charles de Gaulle, 1944-1946

Flix Gouin, Georges Bidault i Lon Blum, 1946-1947

A Patra Republic
o

Vincent Auriol, 1947-1954

Ren Coty, 1954-1959

A Cincea Republic
o
o
o
o
o
o

Charles de Gaulle, 1959-1969


Georges Pompidou, 1969-1974
Valry Giscard d'Estaing, 1974-1981
Franois Mitterrand, 1981-1995
Jacques Chirac, 1995-2007
Nicolas Sarkozy, 2007-prezent

Preedinii Statelor Unite ale Americii


1. George Washington (30 aprilie 1789- 4 martie 1797)
2. John Adams (4 martie 1797 - 4 martie 1801)
3. Thomas Jefferson (4 martie 1801 - 4 martie 1809)
4. James Madison (4 martie 1809 - 4 martie 1817)
5. James Monroe (4 martie 1817 - 4 martie 1825)
6. John Quincy Adams (4 martie 1825 - 4 martie 1829)
7. Andrew Jackson (4 martie 1829 - 4 martie 1837)
8. Martin Van Buren (4 martie 1837 - 4 martie 1841)
9. William H. Harrison (4 martie 1841 - 4 aprilie 1841)
10. John Tyler (4 aprilie 1841 - 4 martie 1845)
11. James K. Polk (4 martie 1845 - 4 martie 1849)
12. Zachary Taylor (4 martie 1849 - 9 iulie 1850)
13. Millard Fillmore (9 iulie 1850 - 4 martie 1853)
14. Franklin Pierce (4 martie 1853 - 4 martie 1857)
15. James Buchanan (4 martie 1857- 4 martie 1861)
16. Abraham Lincoln (4 martie 1861 - 15 aprilie 1865)
17. Andrew Johnson (15 aprilie 1865 - 4 martie 1869)
18. Ulysses S. Grant (4 martie 1869 - 4 martie 1877)
19. Rutherford B. Hayes (4 martie 1877 - 4 martie 1881)
20. James Abram Garfield (4 martie 1881 - 19 septembrie 1881)
21. Chester A. Arthur (19 septembrie 1881 - 4 martie 1885

22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
36.
37.
38.
39.
40.
41.
42.
43.
44.

Grover Cleveland (4 martie 1885 - 4 martie 1889)


Benjamin Harrison (4 martie 1889 - 4 martie 1893)
Grover Cleveland (4 martie 1893 - 4 martie 1897)
William McKinley (4 martie 1897 - 14 septembrie 1901)
Theodore Roosevelt (14 septembrie 1901 - 4 martie 1909)
William H. Taft (4 martie 1909 - 4 martie 1913)
Woodrow Wilson (4 martie 1913 - 4 martie 1921)
Warren Gamaliel Harding (4 martie 1921 - 2 august 1923)
Calvin Coolidge (2 august 1923 - 4 martie 1929)
Herbert Hoover (4 martie 1929 - 4 martie 1933)
Franklin D. Roosevelt (4 martie 1933 - 12 aprilie 1945)
Harry S. Truman (12 aprilie 1945 - 20 ianuarie 1953)
Dwight D. Eisenhower (20 ianuarie 1953 - 20 ianuarie 1961)
John F. Kennedy (20 ianuarie 1961 - 22 noiembrie 1963)
Lyndon B. Johnson (22 noiembrie 1963 - 20 ianuarie 1969)
Richard Nixon (20 ianuarie 1969 - 9 august 1974)
Gerald Ford (9 august 1974 - 20 ianuarie 1977)
Jimmy Carter (20 ianuarie 1977 - 20 ianuarie 1981)
Ronald Reagan (20 ianuarie 1981 - 20 ianuarie 1989)
George H. W. Bush (20 ianuarie 1989 - 20 ianuarie 1993)
Bill Clinton (20 ianuarie 1993 - 20 ianuarie 2001)
George W. Bush (20 ianuarie 2001 - Mandatul expir la 20 ianuarie 2005/ 2004 - 2008)
Barack Obama (2008 2012; 2012 2016)