Reguli generale de prepare a cavitatilor

a) Deschiderea procesului carios si stabilirea conturului marginal al cavitatii

Consta in realizarea unei cai de abordare a procesului carios urmarind totodata plasarea marginilor cavitatii
pana in tesut sanatos, pe suprafetele autocuratibile si accesibile curatirii artificiale, astfel incat sa poate fi adaptata si
finisata viitoarea obturatie.
Reguli ce trebuie respectate ptr stabilirea conturului marginal la cavitatile preparate in santuri si
fosete
- extinderea in cavitate a fisurilor ce nu pot fi desfiintate prin amelopastie
- evitarea plasarii marginilor cavitatii pe eminenetele extreme, cum ar fi cuspizii si crestele marginale de smalt
- extinderea marginilor in asa fel, incat sa permita acces suficient ptr manipularea instrumentelor si a materialului de
obturatie si sa asigure o buna vizibilitate
- unirea a 2 defecte sau cavitati preparate daca sunt separate de structuri dentare sanatoase mai subtiri de 0.5 m
Reguli ce trebuie respectate ptr stabilirea conturului marginal la cavitatile preparate pe suprafetele
proximale
- extinderea marginii cavitatii pana in structuri dentare sanatoase, obtinandu-se un smalt rezistent si sprijinit pe
dentina sanatoasa
- evitarea plasarii marginilor cavitatii pe eminenete extreme, cum ar fi cuspizii si crestele marginale de smalt
- extinderea marginilor cavitatii in asa fel, incat sa permita acces suficient ptr manipularea instrumentelor si a
materialului de obturatie si sa asigure o buna vizibilitate.

b) Ameloplastia
Presupune deretentivizarea foselor si fisurilor superficiale, atunci cand acestea nu depasesc mai mult de o
treime din grosimea smaltului. Suprafata smaltului denivelata devine neteda si plata, curatabila, finisabila si permite
plasarea conservativa a marginii cavitatii.
Ameloplastia se mai poate practica si la dintii la care nu se va prepara o cavitate. Ameloplastia nu se va
realiza, daca fisura nu se poate transforma intr-un sant cu baza plata si daca nu se poate mentine contactul centric
c) Forma de rezistenta
Presupune realizarea unei preparatii ai carei pereti impreuna cu materialul de restaurare definitiva sa
reziste la fortele masticatorii orientate in principal in axul lung al dintelui
Principiile fundamentale implicate in obtinerea formei primare de rezistenta sunt urmatoarele
- realizarea de cavitati cu podeaua plana, care va ajuta dintele sa reziste fortelor masticatorii directionate in axul lung
al sau
- reducerea extensiei peretilor laterali ptr a lasa cuspizi si creste
- realizarea de unghiuri interne si externe rotunjite, care reduc concentrarea stresurilor in structurile dentare
- asigurarea unei grosimi suficiente a materialului restaurator ptr a preveni fractura sa sub actiunea fortelor
masticatorii
Grosimea materialului restaurator influenteaza rezistenta acestuia la fracturi. Grosimea minima ocluzala ptr
amalgam este de 1.5 mm, iar ptr compozit de 2 mm
d) Forma de retentie
Este acel design al cavitatii preparate care se opune deplasarii sau indepartarii restaurarii sub actiunea
fortelor de basculare sau de dislocare.
Intrucat, necesitatea realizarii retentiei este legata de materialul restaurator folosit, principiile de obtinere a
retentiei sunt dependente de acesta:
- ptr amalgam in cavitatea de cls I si a II-a, materialul este retinut in structurile dentare prin realizarea de pereti laterali
care converg ocluzal
- ptr amalgam, in cavitatile de cls a V-a se accentueaza unghiurile ocluzo-pulpar si gingivo-pulpar

- in cazul compozitelor, restaurarile sunt retinute in structurile dentare printr-o legatura micromecanica ce se
realizeaza intre material si tesuturile dure. De aceea unghiurile de intalnire dintre peretii cavitatii sunt rotunjite,
crescand suprafata de contact intre material si tesuturile dure
e) Exereza dentinei alterate
Consta in indepartarea dentinei alterate in totalitate din procesul carios
In cavitatile superficiale dentina alterata se indeparteaza in totalitate pana ajungem in dentina dura
sanatoasa, normal colorata
In cavitatile de adancime medie
- se indeparteaza tesuturile afectate pana ajungem In dentina dura sanatoasa
- in anumite cazuri se poate lasa pe fundul cavitatii o dentina dura pigmentata. Acest tip de dentina a fost numit
dentina afectata, care difera de dentina infectata prin faptul ca nu a fost invadata semnificativ de microorganisme
In cavitatile profunde
- se cauta pe cat posibil ajungerea in dentina dura sanatoasa
- se accepta pastrarea dentinei dure pigmentate
- exista si situatii clinice in care se accepta pastrarea unor zone punctiforme de dentina alterata in dreptul coarnelor
pulpare. Aceasta este o situatie clinica de exceptie, care se poate aplica in urmatoarele conditii:
- pacientul sa fie tanar si clinic sanatos
- fara sa fi existat anterior semne de suferinta pulpara la dintele respectiv
Nu se accepta in nici un caz sa se lase dentina cariata la nivelul jonctiunii smalt-dentina
Reguli - se utilizeaza numai instrumente taioase ptr a nu exercita presiuni mari
- dentina alterata moale se indeparteaza cu excavatorul bine ascutit
- dentina alterata dura se indeparteaza cu freze sferice cu diametru mare si turatie redusa, cu racire
permanenta
- indepartarea dentinei alterate se face incepand cu peretii laterali si la sfarsit de pe peretele pulpar si
parapulp.

f) Finisarea marginilor de smalt si a peretilor laterali ai cavitatii preparate

Se realizeaza cu scopul de a obtine o buna inchidere marginala la nivelul interfetei preparatie/restauratie,
dar si de a asigura o rezistenta mecanica optima atat a smaltului, cat si a marginilor restauratiei
Daca se foloseste ca material restaurator amalgamul, vom tine seama ca acesta este friabil in grosimi
reduse si vom realiza unghiurile marginale ale cavitatii in unghi de 90 de grade, ce va oferi o rezistenta maxima atat
materialului cat si dintelui.
Sfat practic
- in cavitatea de cls I ptr amalgam, mica si conservativa, convergenta peretilor laterali (in scop de
retentie) realizeaza acest unghi dorit de 90 de grade
- in cazul folosirii amalgamului se contraindica bizotarea cu exceptia peretelui gingival al cavitatii
de cls a II-a, cand este prezent smaltul. In acest caz se realizeaza un bizou de circa 5-20 de grade numai pe zona cu
smalt a peretelui, ptr a indeparta prismele de smalt nesustinute
Daca se utilizeaza ca material restaurator, materialul adeziv compozit, se recomanda bizotarea, deoarece
acesta creste retentia prin marirea ariei de gravare acida. Alte avantaje ale bizotarii in cazul estetic este sporita,
deoarece aceasta tesire creeaza o crestere gradata a grosimii compozitului de la margine spre corpul restaurarii
g) Toaleta finala a cavitatii
Se realizeaza prin spalarea cavitatii cu apa calduta, ptr a indeparta resturile de tesuturi dure rezultate ca
urmare a actiunii instrumentelor folosite in timpul preparatiei, dar si a urmelor de saliva si sange.
Daca prepararea cavitatii a respectat toate regulile mentionate anterior, se izoleaza dintele, se usuca
cavitatea cu aer caldut si bulete sterile, dupa care se trece la tratamentul plagii dentinare in functie de adancimea
cavitatii si aspectul dentinei ramase pe peretele pulpar
Este important ca dintele sa nu fie deshidratat prin folosirea excesiva a aerului sau prin aplicatii de alcool

11. Materialele de restaurare provizorie: clasificare, indicatii, contraindicatii, proprietati

Sunt utilizate ptr refacerea morfofunctionala temporara a tesuturilor dure dentare. Au rol fie in protectia
plagii dentinare, fie ptr acoperirea unor pansamente medicamentoase.
Cimentul oxid de zinc eugeon ZOE
Astazi este din ce in ce mai putin utilizat ca material de baza sub restaurarile de durata.
Prezentare si compozitie
Cimenturile ZOE se prezinta in sistem bicomponent: pulbere/lichid. Pulberea are in compozitia sa oxid de
zinc purificat si colofoniu ptr cresterea rezistentei
Eugenolul este constituentul principal al esentei de cuisoare, in care se gaseste sub proportie de 80-90%
Caracteristici clinice
- actiune antiseptica si bactericida
- actiune biostimulatoare, neodentinogenetica
- efect sedativ, datorita prezentei eugenolului
- rau conducator de caldura si electricitate
- este aderent pe peretii cavitatii asigurand o inchidere etansa
- se aplica usor in cavitate
- rezistenta limitata in mediul bucal 4-6 saptamani
- este iritant ptr parodontiul marginal
- culoare lasa de dorit
- are gust iute si miros puternic aromat
Indicatii
- obturatii de baza
- coafaje indirecte
- acoperirea pansamentelor calmante
Contraindicatii - obturatie de baza in cavitatile ce urmeaza a fi obturate cu materiale compozite, deoarece
eugenolul inhiba reactia de polimerizare a rasinii si altereaza calitatile fizico-chimice ale materialelor.
- acoperirea pansamentelor arsenicale in cavitatile situate in vecinatatea parodontiului marginal
- obturarea provizorie a cavitatilor care au rapoarte intinse cu parodontiul marginal
Cimentul oxifosfat de zinc (FOZ)
Se prezinta in sistem bicomponent: pulbere/lichid. Pulberea este de obicei de culoare galbuie, fiind
constituita preponderent din oxid de zinc in amestec cu oxid de magneziu si alti oxizi. Lichidul este o solutie de acid
ortofosforic si apa, la care se mai adauga aluminiu si zinc
Caracteristici clinica
- are rezistenta la compresiunea asemanatoare dentinei
- se solubilizeaza repede in cavitatea orala in contact cu saliva
- nu adera chimic la tesuturile dentare
- rau conducator de caldura si electricitate
- ph-ul initial este foarte scazut (1.5), iar dupa o ore este de 4-6
- inhiba neodentinogeneza
- culoarea lasa de dorit, fiind lipsit de transluciditate
Indicatii
- obturatii de baza in cavitatile medii
- obturatie de baza in cavitatile profunde, dar cu protectie pulpo-dentinara prealabila
- obturatie de durata la dintii temporari
- material ptr captusirea peretilor de smalt subtiri si nesustinuti de dentina
Contraindicatii - in cavitatile profunde fara un liner sau o baza intermediara (nociv ptr pulpa dentara)
- acoperirea pastelor ce contin hidroxid de calciu deoarece le neutralizeaza potentialul alcalin
- in cavitatile de colet, deoarece este dizolvat de saliva
12. Materialele de restaurare definitiva: clasificare, indicatii, contraindicatii, proprietati
Sunt utilizate ptr refacerea morfofunctionala de durata a tesuturilor dure dentare
Rasini compozite

In structura materialelor compozite intra 3 grupe principale de componente

1) Faza organica
- monomeri de baza
- monomeri diluanti
- sistemul de initiere in functie de care compozitele se impart in
- compozite cu initiere chimica
- compozite cu initiere prin radiatii ultraviolete
- compozite cu initiere prin radiatii vizibile
2) Interfaza matrice organica-matrice anorganica
3) Faza anorganica
Caractere clinice

- buna stabilitate a culorii in timp

- proprietati fotomimetice
- transluciditate asemanatoare cu a smaltului
- aderenta foarte buna la tesuturile dure dentare
- nu sunt solubile in saliva
- rezistenta relativa la abrazie si presiune
- duritate relativ ridicata
- irita pulpa dentara
- retentioneaza placa bacteriana, daca nu sunt bine finisate si lustruite
Indicatii
- restaurarea leziunilor proximale ale dintilor anteriori (cls a III-a, clasa a IV-a)
- restaurarea leziunilor de colet (clasa a V-a)
- tratamentul leziunilor coronare alea dintilor anteriori
- restaurarea leziunilor ocluzale si proximale ale dintilor posteriori ( clasa I, clasa a II-a)
- obturarea dintilor devitali cu pereti subtiri, unde aplicarea amalgamului ar putea produce
fractura preretilor prin expansiunea ce are loc in timpul reactiei de priza
- confectionarea fatetelor vestibulare si incrustatiilor
- imobilizari ale dintilori frontali mobili.
Contraindicatii -la pacientii cu un control redus al activitatii carioase
- in cavitatile profunde, daca nu se realizeaza o buna protectie pulpo-dentinara
Cimenturile ionomere de sticla (CIS)
Se prezinta in sistem bicomponent pulbere/lichid, cimentul rezultand in urma amestecului celor 2 componente sub
forma unei paste care se intareste rapid. Lichidul este o solutie apoasa si concentrata de poliacid, de obicei polimeri
ai acizilor carboxilici nesaturati(acrilic, maleic). Pulberea este constituita din sticle pe baza de alumino-silicati.
Caractere clinice

Indicatii

- contractie minima dupa priza

- coeficient de expansiune termica similar tesuturilor dure dentare
- adera la dentina cu asigurarea unei bune inchideri marginale
- biocompatibilitate fata de pulpa dintelui si fata de parodontiul marginal
- rezistenta relativa in mediul acid
- rezistenta foarte buna la presiune
- previne cariile secundare merginale prin eliberarea permanenta de fluor
- rezistenta mecanica redusa
- rezistenta scazuta la abraziune
- au suprafata poroasa
- sigilarea santurilor si fosetelor
- obturarea cavitatilor de clasa I, a III-a si a V-a pe dintii permanenti
- obturarea cavitatilor de clasa I si a II-a pe dintii temporari
- tratamentul leziunilor cavitare necarioase

Compomerii

Sunt materiale care imbina compozitia si proprietatile materialelor compozite cu cele ale ionomerilor de
sticla, dat apropriindu-se mai mult de compozite
Sunt formati din rasina metacrilica carboxilata si sticlea fluoro-alumino-silicat drept umplutura si fac priza
prin polimerizare. Se prezinta uzual sub forma de pasta aplicata in casule sau seringi
Caractere clinice
- permit o manevrare usoara
- sunt materiale estetice asemanatoare compozitelor
- modificarile de priza in timp sunt mai mici decat ale cimenturilor ionomere de sticla
- sunt radioopace
- se prelucreaza usor
- au rezistenta la abraziune mai redusa decat a compozitelor
- elibareaza mai putin fluor decat cimenturile ionomere de sticla
Indicatii
- leziuni carioase de colet (clasa a V-a)
- leziuni cavitare necarioase
- cavitati de clasa a III-a
- obturatii de tip "sandwich"
- obturarea dintilor temporari
Gionomerii
Sunt reprezentati de o categorie de materiale care imbina compozitia si proprietatile materialelor compozite
cu cele ale ionomerilor de sticla
Proprietati
- au rezistenta mare la compresiune, apropiata de cea a cimenturilor oxifosfat de zinc
- usor efect batericid datorat ionilor de zinc
- efect carioprofilactic
- adeziune crescuta in dentina
- protectie chimica si antimicrobiana datorata adeziunii crescute la peretii dentinari
- conductibilitate termina si electrica scazuta
- biocompatibilitate buna
Indicatii
- obturatii de baza in cavitati superficiale, medii si profunde
Amalganul de argint
Rezulta din amestecul mercurului cu o pilitura compusa in cea mai mare parte din argint si staniu.
Caractere clinice
- nu adera la tesuturile dure dentare, necesitand pregatirea unor cavitati cu o buna
retentivitate
- sunt supuse procesului de coroziune
- sunt rezistente in mediul bucal, dar culoarea lor se poate modifica
- nu este iritant ptr tesuturile cavitatii orale
- proprietati antiseptice
- are o buna plasticitate si deci o buna adaptare la peretii cavitatii
- are o duritate mai mare decat a cimenturilor
- nu este nociv ptr pulpa dentara
- bun conductor termin, ceea ce impune o protectie a pulpei dentare
- nu este fizionomic
- interactioneaza cu alte metale din cavitatea bucala
Indicatii
- obturarea cavitatilor de clasa I pe suprafetele ocluzale ale molarilor si premolarilor si pe
suprafetele vestibulare si orale ale molarilor
- obturarea cavitatilor de clasa a II-a
- obturarea cavitatilor de clasa a V-a situate pe molari si premolari
- reconstituiri coronare ale premolarilor si molarilor devitali
Contraindicatii - obturarea cavitatilor la nivelul dintilor frontali
- obturarea cavitatilor pe dintii devitali cand au peretii foarte subtiri

- obturatii din vecinatatea lucrarilor de aur, cand nu exista posibilitatea de izolare a lor pana la
priza finala a amalgamului
13. Tratamentul plagii dentinare. Protectia pulpo-dentinara
Trebuie sa avem in vedere o serie de obiective in tratamentul plagii dentinare
- spalarea cavitatii ptr indepartarea resturilor de dentina, saliva si sange, patrunse in cavitate in timpul prepararii
- izolarea dintilor cu diga
- aplicarea unor solutii cu scopul dezinfectiei si antiseptizarii plagii dentinare
- obliterarea canaliculelor dentinare cu ajutorul adezivilor dentinari
- biocompatibilitatea materialelor, adica sa asigure o pretectie activa a plagii dentinare
~ sa stimuleze neodentinogeneza
~ sa remineralizeze dentina restanta
~ sa distruga bacteriile restante din dentina afectata
- rol protector, de protejare a pulpei dentare fata de agentii excitanti fizici, chimici, mecanici
- rol structural, materialul de restaurare trebuie sa restabileasca corect forma interna a dintelui
- asigurarea unei bune etanseitati a cavitatii, ptr a evita percolarea marginala, patrunderea lichidului bucal si a florei
microbiene
Tratamentul plagii dentinare are 2 probleme de rezolvat
A) combaterea microinfiltratiei marginale
B) stabilirea unei atitudini fata de DDR ( detritus dentar remanent)
A) Microfinfiltratiile marginale se propaga prin:
- canalele DDR prin care difuzeaza produsii bacteriei
- microspatiile dintre materialul de obturatie si peretii cavitatii produse de lipsa adaptarii
- stratul protector de liner sau lac, despre care nu se stie nici cat de bine se adapteaza la plaga dentinara,
nici cat de bine se adapteaza la el materialul de obturatie de durata.
B) Atitudinea terapeutica fata de DDR este urmatoarea
- indepartarea DDR prin gravade acida sau acid fosforic 37%- 15 sec, acid citric sau chelatori EDTA
- fixarea DDR la plaga dentinara prin intermediul rasinilor adezive
- fixarea DDR prin glutaraldehida, acid tanic sau clorura febrica
Tratamentul plagii dentinare depinde de aspectul dentinei restante la nivelul peretelui pulpar al unei cavitati
profunde. Acesta ne obliga la o analiza serioasa a compozitiei dentinei, ptr a initia un tratament adecvat.
Din punct de vedere clinic, dentina de aspect normal este alcatuita dintr-o serie de zone alternante de:
- canalicule dentinare care nu prezinta in interiorul lor microorganisme
- dentina partial demineralizata, cu microorganisme pionere
- dentina transparenta, scleroasa, relatic impermeabila ptr organisme
- dentina opaca, cu canalicule cu aspect devital
In cariile cu evolutie lenta, aceste alternante sunt mai greu de diferentiat
Protectia pulpo-dentinara
Obturatia de baza
Reprezinta un strat intermediar de material, ce se aplica intre peretele pulpar si restauratie, intr-o cavitate
de andacime medie, cu scopul de a oferi protectie termina, electrica si chimica
In acelasi timp, obturatia de baza trebuie sa fie un suport mecanic ptr restauratie, distribuind stresul local
exercitat asupra obturatiei spre dentina subiacenta
Grosimea obturatiei de baza nu depaseste 1-1.5 mm
Materialele folosite ca baze pr-zise sunt
- cimentul fosfat de zinc,
- cimentul policarboxilic

- eugenat de zinc
- ciment cu ionomer de sticla auto si fotopolimerizabil
Coafajul indirect este un act terapeutic complex destinat exclusiv cavitatilor profunde, prin care se asigura
dezinfectia plagii dentinare si obliterarea canaliculelor dentinare, protectia pulpei fata de agentii fizici si chimici,
precum si stimularea mecanica de neodentinogeneza
Aplicarea coafajului indirect asupra pulpei dentare trebuie sa urmareasca indeplinirea urmatoarelor
obiective
- crearea conditiilor optime de vindecare pulpara
- actiunea antihiperemianta si sedativa pulpara
- actiunea microbiana
- prevenirea agresiunilor ulterioare chimice sau toxice
- stimularea neodentinogenezei si scaderea permeabilitatii dentinare
- respectarea unei compatibilitati fizice si chimice intre materialul de coafaj indirect si materialul de obturatie coronara
- favorizarea inchiderii marginale optime a obturatiei coronare.
14. Materialele utilizate in tratamentul plagii dentinare
Atitudinea terapeutica in terapia plagii dentinare, variaza in functie de profunzimea cavitatilor si de aspectul
dentinei ramase la nivelul peretului pulpar
Protectia pulpo-dentinara este
primara efectuata cu
- lacuri dentare
- linerii in forma de suspensie de hidroxid de calciu
- linerii de eugenolat de zinc
- linerii cu cimenturi ionomer de sticla
secundara efectuata cu
-baze intermediare (ptr coafaj indirect) - cimenturi cu eugenolat de zinc
- cimenturi pe baza de Ca(OH)2
- cimenturi ionomer de sticla
- adezivi dentinari
- obturatii de baza pr-zise
- cimenturi oxifostat de zinc
- cimenturi ZOE fortificate
- ciment policarboxilat de zinc
- cimenturi non-eugenate
- ciment fosfat de cupru
- compozite fluide
- ciment ionomer de sticla
Proprietari
- prin natura lor chimica sau fizica sa nu constituie o sursa de iritatie pulpara
- sa realizeze un pansament al fibrelor Tomes si al fibrelor nervoase lezate
- sa obtureze canaliculele dentinare deschise
- sa aibe actiune antitoxica si antibacteriana
- sa constituie un mediu izolant ptr pulpa fata de agentii nocivi din materialul de obturatie definitiva si fata
de excitatiile transmise in cavitatea bucala prin intermediul obturatiei definitive
- sa nu fie neutralizate de unele componente ale materialului de obturatie
- sa stimuleze mecanismele de neodentinogeneza
- sa fie radioopac
- fie usor de manipulat
- sa nu coloreze dintele