Sunteți pe pagina 1din 102

RELATIILE

MICROORGANISM-GAZDA
CURS 5
DR. GURAU GABRIELA

DEFINITII
Aderent (atasare, adeziune)= procesul prin
care bacteria se leag de suprafata celulei tint.
Este principalul pas n initierea procesului
infectios.
Diseminare (invazie)= procesul prin care
microorganismul se rspndeste de la poarta de
intrare n tot organismul
Infectie= multiplicarea unui agent infectios
patogen n interiorul organismului, chiar dac
este nensotit de manifestri clinice de boal.

DEFINITII

Microorganism nepatogen
- face parte din flora normal
- nu produce mbolnvire
Microorganism patogen
- microorganism care ntotdeauna cauzeaz boal.
Microorganism potential patogen (oportunist)
- microorganism capabil s cauzeze mbolnvire doar atunci
cnd este afectat sistemul de aprare al macroorganismului
Microorganism saprofit
- bacterii care triesc n natur
- se stabilesc rar n organism
- au important redus ca factori patogeni

DEFINITII
Patogenitate= capacitatea unui
microorganism de a cauza boal prin
virulent sau toxigenitate
Purttor asimptomatic= persoan care
adposteste microorganismul fr a
prezenta semne clinice de boal care
poate transmite microorganismul celor din
jur

PATOGENEZA INFECTIEI
BACTERIENE
include
initierea procesului infectios
mecanismele care duc la instalarea semnelor
si simptomelor bolii infectioase

interactiunea bacterie - gazd depinde de


capacitatea microorganismului de a se stabili
n macroorganism si de a cauza leziuni
mecanismele de aprare ale
macroorganismului

PATOGENEZA INFECTIEI
BACTERIENE
Bacteria actioneaz prin
capacitatea de aderare la substratul specific
invazivitate
toxigenitate
abilitate de a se sustrage rspunsului imun

Dac bacteria sau reactiile imune lezeaz


suficient macroorganismul apare boala
infectioas manifest clinic.

infectie boal infectioas


Infectie
interactiunea dintre organismul gazd si
microorganismul care a depsit barierele
antimicrobiene primare;

Boal infectioas
interrelatia organism gazd-microorganism
are ca urmare leziuni importante cauzatoare
de perturbri ale homeostaziei manifestate
prin simptome si semne de suferint

AGENT ETIOLOGIC

Numim agent etiologic al unei infectii/boli


acel microorganism care cauzeaz boala

Postulatele lui Koch


1884 Robert Koch - agent etiologic al bolii dac:
microorganismul este identificat la toate persoanele
care manifest boala respectiv si diseminarea lui n
organism concord cu leziunile observate;
microorganismul poate fi cultivat in vitro;
cultura pur a microorganismului izolat, inoculat la
animalul susceptibil reproduce boala;
microorganismul poate fi reizolat din leziunile aprute
la animalul de laborator.

Postulate moleculare ale lui Koch


1988, Falkow:
fenotipul sau caracteristicile investigate
trebuie s fie asociate tulpinilor patogene;
inactivarea specific a genelor codificante ale
fenotipului patogen trebuie s duc la
scderea msurabil a patogenittii sau
virulentei microorganismului;
revenirea sau renlocuirea genelor mutante
trebuie s restabileasc patogenitatea tulpinii.

microorganisme:
nepatogene
patogene
Neisseria gonorrhoeae
Mycobacterium tuberculosis
Treponema pallidum etc.

conditionat patogene (oportuniste)


Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae etc.

PROCESUL INFECTIOS

ptrunderea
aderarea la substratul specific
multiplicarea bacterian
diseminarea
eliminare

PROCESUL INFECTIOS
PTRUNDEREA
Poarta de intrare

tractul respirator
gastro-intestinal
genito-urinar
tegumente si mucoase lezate (mai rar prin cele
intacte)

una sau mai multe ci pentru a ptrunde, a


se instala si a se multiplica n organismul
gazd

PROCESUL INFECTIOS
ADERAREA LA SUBSTRATUL SPECIFIC
cel mai adesea de o celul epitelial
etapa obligatorie, indispensabil initierii procesului
infectios
dac bacteriile nu ader de suprafata celulei sau a
tesutului ele pot fi ndeprtate de mucus sau de alte
fluide care spal suprafata tesutului
proces complex n care au rol important
hidrofobicitatea
ncrctura electric a suprafetelor
prezenta unor molecule de legare specifice pe suprafata
bacteriei
existenta receptorilor specifici pe suprafata celulei tint

PROCESUL INFECTIOS
MULTIPLICAREA BACTERIAN
Dup localizarea bacteriei n focarul primar de
infectie ncepe multiplicarea bacterian si
diseminarea germenilor n organism.

PROCESUL INFECTIOS
DISEMINAREA
poate avea loc
direct prin tesut
extindere local n suprafat
extindere n profunzime
extindere regional

prin torentul sanguin


bacteriemie - prezenta bacteriilor tranzitoriu n snge
septicemie - prezenta permanent a bacteriilor n
torentul sanguin unde se vars ncontinuu din focare
septice primare si/sau secundare, nsotit de manifestri
clinice caracteristice

PROCESUL INFECTIOS
ELIMINARE
Microorganismul poate fi eliminat din organismul
infectat
pe tot parcursul bolii
doar n anumite etape de evolutie ale bolii
prin intermediul excretiilor si secretiilor eliminate de
pacient:

materii fecale,
urin,
sput,
puroi etc.

VERIGILE PROCESULUI
INFECTIOS
Microorganismul
macroorganismul
mediul nconjurtor

MICRORGANISMUL

Microorganismul
Factori de patogenitate ai bacteriilor
PATOGENITATEA= capacitatea unui
microorganism de a declansa n organismul
gazd fenomene morbide, patogene:
modificri locale,
modificri generale,
lezri ale unor functii.

este un caracter de specie


este determinat genetic.
Microorganismele pot fi patogene prin
virulent si / sau toxigenitate.

VIRULENTA
reprezint gradul diferit de patogenitate al tulpinii
microbiene agresoare si nu al ntregii specii
bacteriene
depinde de conditiile n care trieste germenul
poate fi cuantificat prin numrul de
microorganisme necesare n conditii standard
pentru a cauza moartea a 50% dintr-un lot de
animale de laborator (doza letal 50%; DL50)
Factorii care conditioneaz virulenta unei tulpini
bacteriene sunt
multiplicarea
invazivitatea

factorii somatici bacterieni care


asigur virulenta bacteriei:

pili (fimbrii) de adeziune;


lectine proteine cu tropism pentru carbohidrati;
liganzi molecule care realizeaz legturi specifice cu
molecule complementare de la nivelul substratului;
glicocalix;
slime mediu vscos peribacterian care mediaz
atasarea nespecific a bacteriilor;
capsula rol antifagocitar, uneori rol n aderare
antigenul Vi de suprafat al unor bacili Gram negativi
etc.

factorii solubili bacterieni care


asigur virulenta bacteriei:
coagulaza liber sau legat la S.aureus;
leucocidina produs de S.aureus dup ce a
fost fagocitat;
catalaza inhib sau inactiveaz radicalii activi
de oxigen;
enzime litice:

colagenaza, fibrinolizina, hialuronidaza


stafilococ, streptococ

hemolizine;

lecitinaza clostridii;

proteaze, DN-aze, RN-aze, lipaze etc.;

factorii solubili bacterieni care


asigur virulenta bacteriei:
substante care inhib sau modific rspunsul
imun:

endotoxina creste sinteza de interleukin 1;


IgA proteaza meningococ, gonococ;
proteina A stafilococ; inhib opsonizarea;
producerea superantigenelor
- S.aureus;
- molecule care pot activa independent limfocitele
T ceea ce poate determina att anergie ct si
hiperactivarea sistemului imun.

TOXIGENEZA
Germenii se multiplic la poarta de intrare
unde elaboreaz toxine care produc
alterri celulare si tisulare la distant.
Bacteriile produc 2 categorii de toxine:
toxine proteice (exotoxine)
toxine lipopolizaharidice (endotoxine)

Exotoxinele
sunt produse de
bacili Gram pozitivi, codificate de:
gene cromozomiale
toxina difteric
toxina botulinic

plasmide
toxina tetanic
toxina crbunoas

bacili Gram negativi, codificate de:


gene cromozomale
V.cholerae
Shigella dysenteriae tip 1
P.aeruginosa

plasmide
unele tulpini de E.coli

Exotoxinele
pot fi:
citotoxine
actioneaz asupra membranei celulelor eucariote.

toxine A-B
formate din 2 prti:
polipeptidul A (active) (enzim, ADP-riboziltransferaza)
una sau mai multe polipeptide B (bind) cu rol de liganzi
se leag de receptorul specific celular, prin pinocitoz
portiunea A ajunge n citoplasm unde va ataca o
anumit tint molecular ceea ce face ca fiecare
exotoxin s aib actiune specific

Exotoxinele
Exotoxinele A-B au urmtoarele caracteristici:
1. se desprind usor de bacteriile care le produc,
difuznd n mediul nconjurtor;
2. pot fi obtinute pe medii de cultur, pot fi
separate prin filtrare;
3. sunt proteine cu greutate molecular mare;
4. sunt termolabile (exceptie enterotoxinele) si
sunt descompuse de enzimele proteolitice;

Exotoxinele
1. sunt antigene complete, puternice,
anticorpii specifici formati fat de exotoxine antitoxine
antitoxinele se formeaz n urma bolii sau a vaccinrii;

2. pot fi transformate, sub actiunea concomitent a cldurii


si a formolului, n anatoxine (toxoizi)
netoxice
puternic antigenice
utilizate
n profilaxia bolilor produse de germenii respectivi
pentru hiperimunizarea animalelor de laborator n scopul obtinerii de
seruri antitoxice.

Anticorpii (antitoxine) apruti dup vaccinare cu anatoxin


neutralizeaz activitatea toxic prin cuplare specific cu toxina;

Exotoxinele
1. au toxicitate foarte mare (DLM de ordinul
ng/kg corp);
2. efectul lor se instaleaz dup o perioad de
incubatie;
3. au efect specific
simptomele declansate - specifice pentru fiecare
toxin n parte
specificitatea toxinelor A-B are dubl conditionare:
specificitatea exotoxinei pentru receptorul celular
specificitatea tintei pentru ADP-riboz

Endotoxinele
produse de bacterii Gram negative
codificate cromozomial
Endotoxinele au urmtoarele
caracteristici:

Endotoxinele
1. sunt localizate pe membrana extern a
bacteriilor Gram negative si sunt eliberate
dup liza acestora;
2. nu pot fi obtinute pe medii de cultur;
3. sunt lipopolizaharide n compozitia lor
fiind inclusi acizi grasi, un lipid A si lanturi
de polizaharide;
4. sunt termostabile si nu sunt
descompuse de enzimele proteolitice;

Endotoxinele
1.sunt imunogene n anumite conditii dar
anticorpii nu le neutralizeaz complet
efectele;
2.nu pot fi transformate n anatoxine;
3.au toxicitate moderat (DLM de ordinul
g/kg corp);
4.efectul lor se instaleaz imediat ce sunt
eliberate;

Endotoxinele
nu au efect specific
simptomele declansate - aceleasi indiferent de bacteria care le
produce
actioneaz prin stimularea eliberrii de citokine din macrofage
(interleukina 1, 6, 8)
Citokinele mpreun cu factorul de necroz a tumorilor si cu factorul
de activare a plachetelor stimuleaz producerea de prostaglandine
si leucotriene.

n functie de cantitatea de endotoxine eliberat pacientul va


prezenta febr, leucopenie urmat de leucocitoz, hiperglicemie
urmat de hipoglicemie, diaree hemoragic secundar efectelor
endotoxinei asupra plachetelor saunguine si complementului.
Dozele mari eliberate brusc n circulatie determin colaps cardiovascular cu coagulare intravascular diseminat simptome care
caracterizeaz socul endotoxinic.

GRAM NEGATIVI
ANVELOPA CELULARA
Membrana externa
Porul

Lipopolizaharide

lipoproteine

Spatiul periplasmic

Enzime degradative
Proteine de legare plasmatica

Membrana interna (citoplasmatica)

Citoplasma

Permeaze

35

Macroorganismul

Macroorganismul
Factori de aprare ai gazdei
aprarea nespecific

constitutional
nnscut
natural
ereditar

dezvoltat n cursul filogeniei

aprarea specific
dobndit
imunitate

dezvoltat n cursul ontogeniei

APRAREA NESPECIFIC
constituie prima linie de aprare
este non-antigen specific
nu are memorie imun / nu protejeaz
postinfectie
Mecanismele de aprare nespecific, nnscut
s-au dezvoltat filogenetic
sunt asigurate de factori constitutionali cu care se
nasc toti indivizii
Factorii rezistentei nespecifice sunt:

A. bariere si mecanisme nespecifice


externe:
BARIERE TEGUMENTARE
Tegumentul este cea mai eficient barier
mecanic si n acelasi timp ecologic si chimic
prin:
integritate microorganismele nu ptrund prin
tegumentul intact (exceptie leptospira);
exfoliere - sunt ndeprtate microorganismele
superficiale
microbiota rezident a tegumentului dominat de
bacterii Gram pozitive care produc lipoliza sebumului;
pH-ul usor acid datorat lipolizei sebumului

A. bariere si mecanisme nespecifice


externe:
BARIERE MUCOASE
mai complexe dar mai putin eficiente dect tegumentul
prin mucoase pot ptrunde un numr destul de mare de
bacterii n organism
barierele mucoase actioneaz ca:
bariere mecanice prin epiteliile pavimentoase stratificate si
variate epitelii secretoare; prin secretiile care spal suprafetele;
bariera glicoproteic mucusul care mpiedic aderarea
bacteriilor de substratul specific;
bariera chimic prin secretiile care contin lactoferin si
lizozim;
bariera ecologic prin microbiota mucoaselor.

B. bariere si mecanisme nespecifice


interne:

BARIERE MECANICE
- reprezentate de tesutul conjunctiv dens care poate fi depsit relativ
usor de bacteriile care elibereaz colagenaze
BARIERA CELULAR
Asigur aprarea antibacterian prin
fagocitoz
pinocitoz
include sistemele fagocitare circulante:
granulocitar
reticulo-endotelial

Fagocitele sunt de dou feluri:


polimorfonucleare neutrofile (microfage) prezente n snge
fagocite mononucleare (macrofage)

Important este actiunea celulelor natural killer NK ce au


actiune citotoxic natural asupra celulelor infectate cu virus si
asupra celulelor tumorale.

rspunsul imun mediat celular


(RIMC)
RIMC este esential n eliminarea:
celulelor infectate cu PARAZITI INTRACELULARI, cum ar fi
unele bacterii (agentul tuberculozei) si virusuri (HIV,
VHB, virusul gripal)

CELULELOR CANCEROASE
CELULELOR UNEI GREFE ALOGENE

rspunsul imun mediat celular


(RIMC)
celulele care realizeaz RIMC:
macrofagele
limfociteleTdintre care LT 4 si LT 8
cele din urm se formeaz n MDUVA
OSOAS si se diferentiaz n TIMUS

Reprezentarea schematic
a unui limfocit T
receptor T pentru Ag

nucleu

Un limfocit T prezint pe suprafata membranei celulare mai multe


mii de molecule de receptori pentru antigen

Dinamica RIMC
ETAPA1 : fagocitoza= etapa initial ndispensabil
pentru ca evenimentele urmtoare s aib loc
2- fragmentele virusului
numite EPITOPI, sunt
exprimate la suprafata
membranei macrofagului

Macrofagul este o C.P.A


(Celul Prezentatoare de Antigen)

Dinamica RIMC

ETAPA2 : selectia clonal= etapa initial ndispensabil pentru ca evenimentele


urmtoare s aib loc

LT4
recunoastere

2- LT 4 sufer o serie de
MITOZE ducnd la formarea
unei CLONE de LT 4
1- LT 4 recunoaste unii EPITOPI
prezentati de CPA

Clona de
LT 4

Dinamica RIMC
ETAPA3: expansiunea clonal= macrofagul produce un
mesager chimic numit INTERLEUKINA 1, care stimuleaz DIVIZIUNEA
MITOTIC a LT 4
Clone de LT4

IL 1

LT4

Macrofagul este o C.P.A


(Celul Prezentatoare de Antigen)

macrofagul produce un mesager chimic


numit INTERLEUKINA 1, care
stimuleaz DIVIZIUNEA MITOTIC a LT 4

dinamica RIMC
ETAPA4: diferentierea clonal

Clona de LT 4

1-unele LT 4 ale clonei se


diferentiaz n LT 4 secretoare

2- altele, se diferentiaz
n LT4
cu memorie

dinamica RIMC
ETAPA5: interventia LT 8

LT 4

1- LT 4 secretor elibereaz
un mesager chimic:
interleukina 2

LT 8

A- LT 8 reprezint
o alt populatie de
limfocite T

IL-2
LT 4
secretor

2- interleukina 2 stimuleaz
LT 8 care se diferentiaz n
LT 8 citotoxic

B-LTC sunt EFECTORII RIMC.


Ele distrug celulele infectate.

diferentiere

LT 8 citotoxic
(LTC)

reprezentarea schematic a unui limfocit


T citotoxic (LTC)
receptor T pentru antigen
nucleu
granule de perforine

LTC este un LT 8 efector al rspunsului imunitar mediat celular


PERFORINA este o protein stocat n granulele LTC
Perforina este capabil s formeze pori
n membrana celulei gazd distrugnd-o

dinamica RIMC
ETAPA6 : actiunea citotoxic a LTC
1- LTC recunoaste
celulele infectate

granule de perforine

2- recunoasterea este urmat


de exocitoza granulelor de
PERFORINE

LTC

celul tint
infectat
3- celula tint
infectat este
distrus

rspunsul citotoxic
unele celule indezirabile sunt eliminate ca
urmare a interventiei SISTEMULUI
IMUNITAR:
celulele canceroase
celulele infectate de microorganisme
patogene intracelulare (virusuri, unele
bacterii)
celulele unui grefon alogenic
Aceast eliminare este realizat de unele
celule ale sistemului imunitar: LIMFOCITELE
T CITOTOXICE

cronologia rspunsului citotoxic


1-Anticorpii anti-virus nu pot neutraliza
antigenele virale dac acestea sunt n
interiorul celulei gazd infectate
Anticorpi anti-virus

cronologia rspunsului citotoxic

2- celula infectat exprim epitopi virali


pe suprafata membranei celulare
(fragmente antigenice virale)

cronologia rspunsului citotoxic


3-Un limfocit T citotoxic (LTC)
recunoaste specific epitopii virali
exprimati de celula infectat

Procesul de distrugere
a celulei
infectate poate ncepe

cronologia rspunsului citotoxic


4- Gratie ionilor Ca 2+, perforinele se polimerizeaz pentru a forma un
canal transmembranar de poliperforine

Ca 2+

molecule de
perforine

cronologia rspunsului citotoxic


5- La putin timp dup aceea celula infectata d semne de suferint
dup care moare n cursul unui mecanism numit apoptoz

Macrofagele sosesc
apoi pentru a
elimina resturile
celulare

6- infectia viral este


stopat

B. bariere si mecanisme nespecifice


interne:
BARIERA CHIMIC
reprezentat de
interferoni
reactivii de faz acut
sistemul complement

INTERFERONII
proteine cu greutate molecular mic
elaborate de celula infectat cu virus
proteine care protejeaz de infectia viral
celulele neinfectate
NU protejeaz celula productoare;
grupele de IFN sunt distincte imunologic
antiserurile anti IFN nu reactioneaz
ncrucisat

INTERFERONII
prima linie de aprare nespecific a
organismului fat de infectia viral,
precede rspunsul imun specific

au specificitate de gazd
activi numai pe celulele speciei productoare

nu au activitate virus specific


inhib o mare varietate de virusuri

produsi de celulele tuturor vertebratelor


n mod normal celulele nu produc interferoni dect
atunci cnd sunt stimulate

INTERFERONII
inductoare de interferon
infectia viral
ARN dublu spiralat
activatori si inhibitori metabolici
mitogeni - fitohemaglutinina
limfokine IL-1, IL-2, IL-12
acid retinoic

bacterii si endotoxine
Brucella spp., Lysteria monocitogenes, Mycoplasma
Endotoxinele bacteriilor Gram-negative

INTERFERONII
INHIBITORI DE IFN:
actinomicina D
cortizonul
unele virusuri prin mecanisme de evitare a
rspunsului imun

INTERFERONII
sunt citokine care au functii
imunomodulatoare
interferonul inhib replicarea viral
interferonul inhib replicarea viral
interferonul afecteaz macrofagele,
celulele natural ucigase (NK) si alte celule

PROPRIETTILE
INTERFERONILOR UMANI

IFN tip I cu subtipurile:


IFN
produs de leucocite
stabil la pH acid
codificat de un grup de 20 gene de pe cromozomul 9

IFN
produs de fibroblaste infectate cu virus
stabil la pH acid
codificat de 1 gen de pe cromozomul 9

IFN
produs de celulele hematopoietice
stabil la pH acid

IFN T
produs de trofoblast
promoveaz implantarea embrionar
stabil la pH acid

PROPRIETTILE
INTERFERONILOR UMANI
IFN tip II (IFN )
produs de limfocitele T CD4, CD8; celulele
NK; macrofage
indus de antigen, lectin, mitogeni
instabil la pH acid
codificat de 1 gen de pe cromozomul 1

SINTEZA DE IFN

ZILE DUP INFECIE


-sinteza IFN initiat concomitent cu maturarea viral
la 4- 5 ore de la infectie
- nivel nalt dup 20 50 ore (sinteza maxim, apoi oprire)
-IFN excretat la suprafata celulei din veziculele adiacente
membranei celulare
-!! IFN se produce si dac virusul nu se multiplic

FUNCTIILE IFN:
inhib replicarea viral n diferite faze
actiune antiproliferativ cresc timpul de
generatie al celulelor normale si tumorale
actiune imunomodulatoare:
activeaz functiile citotoxice ale macrofagelor,
celulelor NK, limfocitelor T citotoxice
intensific exprimarea antigenelor virale pe
membrana citoplasmatic recunoasterea
celulei tint de ctre limfocitele T citotoxice

Modalitti si situsuri de actiune ale


interferonilor (dup D.A.Stringfellow, 1980)

1. celula infectat
2. producere de IFN
3. eliberarea IFN
4. actiune pe alt celul
5. sintez de proteine
antivirale protective
6, 7, 8 stimuleaz
componente ale
sistemului imun

Caracteristicile interferonilor
umani
Caracteristici

Interferon

Interferon

Interferon

Produs de

leucocite

fibroblasti

limfocite T (CD4,CD8),
macrofage, celule NK

Numr gene
codante

20 gene de pe
cromozomul 9

1 gen de pe
cromozomul 9

1 gen de pe
cromozomul
12

Agenti inductori

virus, ARN dc,


endotoxina

virus

lectin, mitogeni,
stimulare
cu Ag

Stabilitate la pH
2,0

stabil

stabil

instabil

Receptori
celulari pt.
interferon

Proteine de membran,
comune pt
IFN , , codati de gene
de pe
cromozomul 21

Proteine de membran,
comune pt
IFN , , codati de gene
de pe
cromozomul 21

Proteine de membran,
distincte pt IFN , codate
de gene de pe
cromozomul
6 si 21

REACTIVI DE FAZ ACUT:


Organismul supus unei agresiuni reactioneaz
prin sinteza si secretia crescut a unor proteine
plasmatice:

inhibitori de proteaze
proteine ale sistemului complement
proteine ale coagulrii
proteina C reactiv
protrombina
fibrinogenul, etc.

Acestea mresc rezistenta gazdei, limiteaz


leziunile tisulare si favorizeaz vindecarea.

SISTEMUL COMPLEMENT
constituent normal al plasmei si serului
mamiferelor

activat pe cale alternativ are un


important rol antibacterian.

Inflamatia acut
instalat ca rspuns la agresiunea bacterian
reuneste n focarul infectios mediatorii inflamatiei
(efectori ai complementului, factori vaso-activi,
factori chemotactici) care induc reactii vasculare
si tisulare locale manifeste clinic prin

rubor,
tumor,
calor,
dolor
functio lesa

APRAREA SPECIFIC
(IMUNITATEA)
s-a dezvoltat ontogenetic pe baza unei
experiente antigenice individuale
depinde de agentul patogen
este nalt specific
are memorie imun
realizat prin efectori specifici
anticorpii
limfocitele T specific sensibilizate

APRAREA SPECIFIC
(IMUNITATEA)
imunitate natural
activ
pasiv

artificial
activ
pasiv

APRAREA SPECIFIC
(IMUNITATEA)
Imunitatea pasiv
se instaleaz rapid
este de scurt durat
anticorpii transferati repede catabolizati

Imunitatea activ
se instaleaz relativ lent (zile,sptmni)
formarea de anticorpi presupune diferentieri si diviziuni
celulare

este de durat

APRAREA SPECIFIC
(IMUNITATEA)
imunitate natural
dobndit pasiv
prin transferul anticorpilor materni
transplacentar la ft (IgG)
prin colostru (IgA);

dobndit activ
prin elaborare de anticorpi n cursul infectiei
naturale, la gazde imunocompetente;

APRAREA SPECIFIC
(IMUNITATEA)
imunitate artificial
dobndit pasiv
prin inocularea de seruri imune specifice n cadrul
seroterapiei
seroprofilaxiei bolilor infecto-contagioase;

dobndit activ
prin sinteza de anticorpi n urma administrrii de
vaccinuri.

antigene
molecul strin organismului care poate fi
recunoscut de sistemul imun
uneori molecule proprii pot deveni non-self
tipuri de antigene:
proteine
polen de graminee
albus de ou
endotoxinele bacteriene

haptene
sruri de nichel legate de proteine

antigene - proprietti
1. imunogenitatea
i. capacitatea de a induce rspuns imun
ii. bune imunogene: proteine, carbohidrati
iii. slabe imunogene: lipide, acizi nucleici
2. specificitatea
i. capacitatea de a reactiona cu anticorpii
specifici

antigene
A) antigene complete
a) au ambele proprietti
b) sunt de natur proteic
B) antigene incomplete = haptene
a) nu sunt imunogene
b) induc rspuns imun doar legate de o
molecul carrier
c) se pot combina cu anticorpii specifici
d) aminoacizi, zaharuri

antigene
1. diferite tipuri de antigene
antigene particulare
antigene solubile

2. determinanti antigenici

antigene
exist 2 mari tipuri de antigene(Ag)

antigene
particulate

antigene
solubile

prezente n organism induc formarea de


anticorpi (Ac)

diferite tipuri de antigene


unele Ag corespund elementelor celulare strine sau
nu pentru macroorganism: antigenele particulate

bacili

coci

virusuri

celule canceroase

Ag particulate sunt cel mai frecvent particule


infectioase patogene responsabile de infectii
bactriene, virale, parazitare

diferite tipuri de antigene


unele antigene corespund elementelor moleculare
strine macroorganismului: antigene solubile

Efect patogen

bacili

toxina
Ag solubil poate fi o molecul toxic numit TOXIN produs
de o bacterie patogen
toxine cunoscute: toxina tetanic, toxina botulinic, toxina
holeric, toxina difteric

Capacitatea unui Ag de a induce producerea de Ac de ctre plasmocite se


datoreaz existentei unor mici zone, precise, localizate la suprafata
antigenului, numite DETERMINANI ANTIGENICI sau EPITOPI

Determinant antigenic 1

determinant
antigenic 2

Ag particular

determinant
antigenic 2

Determinant antigenic 1

un antigen, fie particular fie solubil, poate avea unul sau mai
multi determinanti antigenici sau epitopi

antigen
Anticorp 1
Anticorp 2

Anticorp 2
Anticorp 1
un antigen, fie particular fie solubil, induce attia anticorpi diferiti
cti determinanti antigenici sau epitopi diferiti are

complexul antigen anticorp constituie complexul imun

anticorp
protein plasmatic din clasa
globulinelor numite si imunoglobuline
reactioneaz specific cu un singur antigen
are form de Y
alctuit din:
2 lanturi identice grele de aa
2 lanturi identice usoare de aa
legate prin punti disulfidice

anticorp
anticorpii (Ac) sunt glicoproteine produse de limfocitele B activate
numite plasmocite
reticul endoplasmic
granulos (REG)
ribozomi
nucleu
plasmocitul este o celul care se caracterizeaz prin bogtia de
REG
REG = masinria de sintez a proteinelor si n special a
plasmocitelor, a imunoglobulinelor solubile (Ig) numite si
anticorpi (Ac)
un plasmocit poate produce 5000 de molecule identice
de imunoglobuline pe secund!

structura schematic a unui


anticorp
Site de fixare a antigenului
sau PARATOP
lant greu(H)

lant usor (L)


Structura (H2L2)
a unuiAc 1
dirijat fat de un
Ag 1

lant usor (L)

punti disulfurice
grupri glucidice

structura schematic a unui


anticorp
Epitop 1 al
antigenului 1

Ag 1

paratopul are o
structur
tridimensional
complementar
epitopului

Ag 1

complexul Ac Ag
formeaz complexul imun

structura schematic a unui


anticorp
Site de fixare a antigenului
sau PARATOP

structura unui
Ac 2 dirijat fat
de un Ag 2

deci o molecul de Ac
poate lega dou
molecule de antigen

structura schematic a unui


anticorp
Epitop 2 a
antigenului 2

Ag 2
Ag 2
Structura paratopului
este
variabil. Depinde de
structura
tridimensional a
epitopului

Fixarea paratopului pe epitop


seamn cu intrarea cheii n
broasc.

structura schematic a unui


anticorp

partea variabil a lantului greu


(a)
Epitop

partea variabil a lantului usor (b)


paratopul (a + b) are o structur tridimensional
complementar epitopului

functiile biologice ale


anticorpului
anticorpii posed 3 functii biologice
importante:
1- neutralizarea antigenului
2- opsonizarea
3- activarea complementului
Rezultat=neutralizarea antigenului

functiile biologice ale


anticorpului
Epitop 1 al
antigenului 1

Ag 1

paratopul are o
structur
tridimensional
complementar
epitopului

Ag 1

complexul Ac Ag
formeaz complexul imun

functiile biologice ale


anticorpului
II- opsonizarea

Ag 1

Ag 1

macrofagul recunoaste
complexul imun pe care
apoi l fagociteaz

Macrofag

functiile biologice ale


anticorpului
II- opsonizarea

opsonizarea este mecanismul prin care un Ag acoperit


de Ac devine apetisant pentru unele fagocite cum ar
fi macrofagele

functiile biologice ale


anticorpului
III- activarea complementului pe cale
clasic
Complementul este un ansamblu de proteine plasmatice
notate de la C1 la C9
Aceste proteine se gsesc n stare inactiv.Activarea lor n
cascad permite, printre altele, formarea unui complex de atac
membranar (CAM) alctuit dintr-un polimer de C9
Sinteza moleculelor complementului este asigurat de ficat
ca si de unele celule ale sistemului imunitar

functiile biologice ale


anticorpului
III- activarea complementului pe cale
clasic
Epitopi

antigen
particular

C9

diverse mecanisme de
activare n cascad
Complexul imun pentru
initierea activrii
complementului care
se finalizeaz cu
formarea polimerului
C9

C1

CAM

C9

diverse mecanisme de
activare n cascad
C1
III- activarea
complementului
pe cale clasic

Complementul
III- activarea complementului pe cale
clasic
Complementul exercit o actiune
citolitic asupra tuturor celulelor
reperate de anticorpi

Bacterie distrusa