Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 10
Abordarea cuprinzatoare a managmentului accidentarilor
Neil Bonnet ( comunicare personala 11 Martie 1990 ) , descrie experienta lui cu recuperarea
dintr-o accidentare grava.
Dupa o accidentare a piciorului intr-un accident de masina la Charlotte , am simtit durerea
cum nu stiam ca exista , si eram foarte deprimat .
Bobby Allison [ colegul , pilot de curse] a venit in vizita.El fusese accidentat grav de 2 ori in
cariera lui.L-am intrebat cum a depasit momentele El a spus ca trebuie sa imi setez un obiectiv
si m-a provocat sa nu renunt.Dupa ce am parasit spitalul am adus tot echipamentul de recuperare
fizica in casa mea.Faceam programe de recuperare de la 8:00 10:00 , apoi de la 12:00 13:00 ,
apoi de la 17:00 18:00. Peste tot prin camera erau trofee si poze cu masini de curse ,
amintindu-mi despre tot ce vroiam sa fac. De fiecare data cand durerea era insuportabila , incat
nu puteam sa ridic greutatile , ma opream imi trageam respiratia , ma uitam in sus si vedeam ce
vroiam sa continui sa fac in fata mea. Singurul lucru care ma putea oprii era ca eu sa renunt , si
ma concentram foarte tare . Statea acolo si aproape ca puteam sa imi vad tendoanele si lucrurile
din picior. Nu am fost niciodata clarvazator sub niciun scop dar am inceput sa ma gandesc ca poti
sa faci unele lucruri sa se intample.Mi-am transformat recuperarea intr-o cursa. Discutia cu Neil
Bonnett sublinieaza o metoda de recuperare ce are sens.Evidentiaza beneficiile suportului
social,setarii unui obiectiv , cunoasterea accidentarii si proceduri de tratament si utilizarea
antrenamentului mental.
Scopul serviciilor psihologice pentru sportivul accidentat este destul de relativ fata de alte
grupuri de tratament.Diversitatea acestor servicii este aratata de potrivirea dintre interventia
clinica traditionala si interventia de sporire a performantei.Diferitele metode de tratament in care
serviciile pot fii oferite ( mediu competitiv , camera de antrenament , metode medicale) ;
severitatea accidentarilor tratate si nivelul de acomodare psihologica si alte considerente speciale
privind dezvoltarea, sportul si stilul de viata. Acest capitol identifica principiile ce ghideaza
interventia psihologica pentru accidentari in general,in timp ce ne concentram asupra metodelor
specifice potrivite pentru managementul accidentarilor mai putin complicate. Capitolele
urmatoare ofera modele de situatii de management a problemelor accidentarilor datorita
severitatii ori a dificultatilor in acomodarea psihologica.
Abilitatea unui sportiv de a evita initial accidentarile , de a incepe sa joace imediat dupa
accidentare si de a face fata piedicilor pe masura ce apar impacte majore asupra succesului
sportiv . Cand accidentarile apar este util pentru sportiv sa se gandesca la recuperare ca parte a
sportului sau a jocului pe care el sau ea trebuie sa il joace bine pentru a reusi. Obiectivele
interventiei psihologice de baza la accidentarile sportivice sunt urmatoarele :
1.
2.
3.
4.
5.
Educatia
La baza tratamentului de succes este sensibilitatea sportivului de a se pregatii pentru o
interventie speciala. Acest lucru ajuta psihologul sa identifice si sa profite de ocazia oferita de
momentul de invatare , o perioada in care sportivul este pregatit pentru intelegerea integrala si
schimbare personala.Primul scop al educatiei este de a ajuta sportivul sa inteleaga in detaliu
procesul de la baza accidentarii si recuperarii. Educatia este fundatia asupra caruia alianta
sportivului cu echipa de medicina sportiva este construita. Poate folosii si ca baza pentru dialog
cu privinta la esentiala dar evaziva aptitudine a managementului accidentarii de a diferentia
durerea si accidentarea .
Sportivul nu poate sa ofere efort maximal unui lucru pe care el sau ea nu il inteleg.O
abodare activa a educatiei infirma notiunile multora , acelea ca tratamentul medical este ceva ce
un practician administreaza si pacientul primeste pasiv, si ca procesul de vindecare este unul de
asteptare. Accidentarea ofera o buna oportunitate de a invata despre corp si performanta
fizica.Concentrarea asupra sportului este mutata de la abilitatile de performanta la sanatate si
siguranta. Aceasta rafinata intelegere asupra limitelor corpului care este castigata prin recuperare
poate juca un rol important in prevenirea viitoarelor accidentari.
Sportivii care dezvolta performanta fizica din perspectiva imbunatatirii aptitudinilor si
mentinerea sanatatii , imbunatatesc sansele lor la longevitate si success in sport. La varsta de 44
de ani , Nolan Ryan continua sa fie unul dintre cei mai buni aruncatori din Major League
Baseball . Multi presupun ca este un accident norocos al mostenirii , cu toate ca multi ani el a
urmat in fiecare zi un program de forta si de imbunatatire a conditiei fizice. Fizioterapeutul lui
personal atribuie longevitatea si succesul lui Ryan unei abordari a sportului ce incorporeaza
performanta intr-un context largit de fitness si mentinerea sanatatii ( Shepard & Pacelli , 1990 ) .
Dupa accidentare , cauza si consecventele fizice trebuie descrise in termeni pe care
sportivul sa ii inteleaga. Cei care ofera tratamentul ar trebuie sa ii ofere sportivului o imagine a
cum accidentarea se va vindeca si informatii specifice despre metode de recuperare si cum ajuta
ele vindecarea . Explicatiile prezentate in imagini , creand o viziune vie si kinestezica ,
imbunatatesc intelegerea si faciliteaza aplicarea antrenamentului mental al accidentarii.
Terapeutii trebuie sa descrie programa recuperarii si asteptarile pe care le au de la sportiv . O
atentie speciala precum stagnarile anticipate in progres si toleranta durerii , poate fii discutata
daca este nevoie. O lista a acestora si a factorilor asemanatori care trebuie adresati este
prezentata in tabelul 10.1 .
TABEL 10.1
Ghidul educatiei accidentarilor
Anatomia de baza a zonei accidentate ;
Schimbari cauzate de accidentare ;
Metode de recuperare active si pasive ;
Mecanisme prin care metodele de recuperare merg ;
Descrierea diagnosticului si interventiilor chirurgicale ( daca este necesar ) ;
Potentiale probleme cu durerea si cum sa le facem fata ;
Diferenta dintre durerea nedaunatoare si durerea periculoasa ;
Orientari pentru utilizarea independenta metodelor ( cald , rece ) ;
Plan de progresare a recuperarii active ( antrenamentul de rezistenta ) ;
Programul anticipat a recuperarii ;
Posibilitatea staganarilor tratamentului;
Scopul medicamentatiei ce sublinieaza utilizarea consistenta cum a fost prescrisa;
Potentialele efecte secundare ale medicamentatiei cu incurajarea de a anunta terapeutul ;
Argumenatarea limitelor activitatilor fizice zilnice in timpul vindecarii ;
Orientari pentru utilizarea ortezelor , carjelor si bretelelor ;
Accidentarea ca sursa de stres si ca provocare de a mentine o atitudine pozitiva;
Recuperarea ca un proces activ de colaborare si invatare;
Metode de a stabili momentul de a putea juca din nou;
Decizia de a hotari cand sa ai retineri si cand sa mergi pana la capat ;
Mentinerea pe termen lung si grija pentru recuperarea accidentarii ;
pacientii simplu nu le inteleg . Aceasta confuzie poate fii agravata de stresul accidentarii si o
slaba intelegere a practicii medicale din partea sportivului . Antidotul la acestea este ca atentia
consistenta si sistematica a terapeutului la educatie si eforturi explicite de a determina daca
sportivul intelege informatia primita . Un sondaj la antrenori a aratat importanta educarii
sportivilor despre natura accidentarii , iar recuperarea a fost larg recunoscuta (Wiese,Weiss &
Yukelson , 1991 ).
Unul dintre cele mai importante elemente in recuperarea sigura si prevenirea
accidentarilor este abilitatea de a diferentia durerea de accidentare . Fara niciun dubiu , datorita
propriei complexitati a acestei sarcini , aceasta este probabil cea mai slaba articulata dintre
abilitatile managementului accidentarii . Sportivul trebuie sa invete sa diferentieze durerea
executarii de accidentarea din timpul executarii si durerea normala ( apare in mod obisnuit ) de
durerea care dauneaza pe parcusul recuperarii . Nu este nicio cale simpla sau directa de a face
asta ; pare a fii un proces subtil cultivat in timp si bazat pe experienta cu performanta sanatoasa
si accidentarea. Pe masura ce sportivul invata mai mult despre procesul de recuperare de la
specialistul in medicina sportiva , abilitatea de a diferentia durerea de accidentare va fii
favorizata .
In rezumat , abordarea educationala recomandata pregateste recuperarea accidentarii ca
un proces de invatare , incurajeaza participarea activa a sportivului si serveste ca fundatie pentru
setarea obiectivelor.
Setarea obiectivelor
Importanta de a stabili si lupta de a obtine obiective a fost recunoscuta demult in sport
( Carron 1984 ; Locke & Latham 1985 ) si recuperare ( Danish 1986 ; Fordyce 1976 ).Setarea
obiectivelor leaga motivatia de actiune. In recuperare setarea obiectivelor ar trebui sa secondeze
planul de tratament , sa stabileasca o declaratie de angajament a sportivului si sa identifice
tratamentul ca un proces colaborativ .
Setarea si urmarea obiectivelor este un process pragmatic.Obiectivele de a fii un
invingator sau de a se recupera 100% urmand accidentarea , sunt meritorii. Cu toate ca pana
intelege sportivul de ce este nevoie pentru a face asta si sa poata masura progresul , asemenea
obiective au valoare limitata. Un sumar general de orientari pentru setarea obiectivelor este
prezentat in tabelul 10.2
Tabel 10.2
Ghidul setarii obiectivelor
Specific si masurabil
Sportivul trebuie sa stie exact ce sa faca si sa poate sa determine daca sunt facute imbunatatiri
Declaratii in limbajul pozitiv versus negative
A stii ce sa faci ghideaza comportamentul , stiind ce sa eviti creaza o concentrare pe greseli fara
a oferii o alternativa constructiva.
Provocator dar real
Obiectivele foarte grele pregatesc esecul si reprezinta o amenintare pentru sportiv.Cu cat
increderea in sine a sportivului este mai scazuta cu atat mai important devine succesul si mai
mare importanta au setarile obiectivelor realizabile.
Program pentru indeplinire
Acesta permite o verificare a progresului si o evaluare daca au fost setate obiective realistice.
Integrarea obiectivelor pe termen scurt , intermediar si lung
Un program cuprinzator leaga activitati de zi cu zi de asteptari pentru competita specifica si cu
obiective de sezon si de cariera.
Obiective de rezultat legate de obiective de procedeu
Obiectivele de procedeu (ce sa faci) definesc calea catre obiectivele de rezultat. Rezultatele sunt
influentate de o multime de factori ,dintre care multi,sportivul nu ii controleaza.Obiectivele de
procedeu directioneaza atentia sportivului catre factorii controlati mai usor de acesta.
Personalizat si Internalizat
Sportivul trebuie sa accepte obiectivele ca fiind personale,nu ca ceva impus din exterior.
Monitorizate si evaluate
Feedback-ul trebuie furnizat pentru a putea evalua obiectivele.Obiectivele ar trebui modificate in
functie de progres
Obiective sportive legate de obiective de viata
Asta indentifica sportul si recuperarea ca o epxerienta de viata din care putem invata si ajuta
sportivul sa puna sportul intr-o perspectiva mai larga.Acest lucru este deosebit de important
pentru sportivii a caror revenire in sport este indoielnica.
Prin identificarea barierelor obtinerii obiectivelor,terapeutii pot identifica alte motive ale
necomformarii in afara de motivatia slaba.Frica de reaccidentare , ingrijorarea in privinta durerii
si alte inhibitii privind asumarea riscului fundamenteaza deseori lipsa de comformitate.
Pentru multi sportive,setarea obiectivelor pentru recuperare va fii o noua aplicare a unui
concept familiar.Un program de obiective poate sa fie relativ simplu si neoficial ori complex si
cu mai multe parti.Specificul programului bazat pe obiective va fi variabil in functie de
urmatoarele:
-
Cu cat de problematica este accidentare si cu cat angajamentul sportivului este mai mare,cu
atat mai intense va fi abordarea setari obiectivelor.
Setarea obiectivelor este mai usor aplicabila recuperarii active, cu toate ca poate fi adaptata
sa include orice element de recuperare.Obiectivele pot fi setate pentru folosirea
medicamentelorsi modalitati precum fase elastic sau orteze,ele pot fi setate pentru evitare
comportamentului important(mentinerea limitarii activitatii) pe durata procesului vindecarii.Doar
enumerand aceste obiective si recomandand ca ele sa fie urmate cum au fost prescrise, este o
afirmare a importantei lor.
Obiectivele pot fi alese pentru a face fata provocarilor psihologice pe care recuperarea le
impune, unele dintre ele ar fi : plictiseala, nerabdare de a mentine limitele activitatii, frustrarea
fata de durere,sau deprimare.Setarea acestor obiective duce implicit la recunoasterea durerii
accidentarii, o identifica ca fiind un comportament normal sau obisnuit si caracterizeaza
fenomenul de a face fata provocarilor ca pe o realizare.Unde problemele de ajustare psihologica
sunt evidente poate fi oferita antrenarea in tehnici de coping si obiectivele sa fie alese pentru
ajutorarea lor.
Acolo unde progresul intarzie sa apara, terapeutul trebuie sa aleaga o abordare mai subtila
in monitorizarea obiectivelor,atragand astfel atentia asupra castigurilor mai mici, demonstrand
astfel ca progresul este facut.Unele castiguri ale recuperarii sunt peste abilitatea sportivului de a
le observa.prin mainile si ochii specialistilor din medicina sportive si prin imagistica medicala
pot fi observate imbunatatiri ce nu se vad cu ochiul liber.Este benefic in acest caz ca terapeutul sa
imapartaseasca sportivului observatiile facute si sa ii explice importanta lor in procesul de
recuperare.
Unde apar stagnari in recuperare, sportivul poate suplimenta obiectivele de performanta
cu obiective de effort utilizand Rating of Perceived Exerction Scale dezvoltata initial de de borg
in anii 1960, ce continua a fi investigata si revizuita(Borg & Ottoson,1986).Aceasta scala a fost
utilizata in monitorizarea unor arii largite de activitati de recuperare cat si de performanta.
(Monahan,1988). Perceptia efortului ii poate indruma in siguranta pe cei care adopta prea intens
filozofia fara durere, nici un castig, ajutandu-i pe sportivi sa mentina o limita normal.Sportivii
implicati in recuperari prelungite se pot descuraja usor comparand nivelul de abilitati ce il au
Suportul social
Suportul social este o forma de conectare interpersonala;incurajeaza expresia constructiva
a sentimentelor, ofera incurajare in momente de dubii si duce la o comunicare imbunatatita si la
intelegere.Suportul social este una din multele nevoi care poate fii intalnita de participarea in
sport , prin camaraderie cu alti sportivi si apartinerea de o echipa. Suportul social este de
asemenea un mod de crestere a performantei sportive si de a imbunatati bunastarea atletului
( Richman , Hardy , Rosenfeld & Callanan , 1989 ) .
Literatura medicala de specialitate ofera o aprobare pragmatica pentru beneficiile
psihologice si medicale a diferitelor forme de suport social ( Taylor , Falke , Schoptaw &
Lichtman , 1986 ; Wallston , Alagna , Devellis & Devellis , 1983 ; Williams , Ware & Donald ,
1981 ) . Suportul social amortizeaza efectele stresului asupra sanatatii si imbunatateste
prospectele de recuperare a celor ce sunt bolnavi sau accidentati . Cei ce poseda un simt puternic
de suport social demonstreaza un randament propriu mai bun , o axietate scazuta , abilitati
interpersonale mai bune si un comportament mai riscant ( Sarason , Sarason & Pierce , 1990) . In
analiza sa de ajustare la lupta , Kardiner ( 1959 ) subliniaza importanta suportului social cat si
identitatea echipei ca fiind tampoane pentru tulburari mentale si elemente cheie ale tratamentului
cand problemele apar. Literatura psihologiei sportive noteaza consistent beneficiile suportului
social in a face fata accidentarii ( Danish , 1986 ; Rotella & Heyman , 1986 ) . Cercetarile au
aratat de asemenea ca suportul social este legat in acord cu recuperarea dupa accidentare ( Duda
et al , 1989 ; Fisher et al , 1988 ) . Din pacate , sportivul accidentat tinde sa fie separat de echipa
si sa piarda aceasta sursa de sustinere intr-un moment cand este foarte importanta.
Anecdotele ce urmeaza scoate in evidenta natura intangibila , dar fundamentala a
sportului social. Bob era un coleg de echipa din facultate care a suferit o serie de accidentari
cronice ce necesitau tratament regulat pe o perioada lunga. Intr-o zi el a ajuns la centrul de
terapie si I sa spus ca nu mai are nevoie de tratament . La inceput a parut surprins si umpic
dezorientat , apoi s-a intins pe o masa de tratament si s-a lasat cuprins de o stare de relaxare ,
cum facea de obicei in timpul terapiei . Cand s-a ridicat parea odihnit , revergorat si chiar mai
putin tensionat , apoi a vorbit umpic cu antrenorul , i-a multumit si a plecat . Am observat asta la
timpul respectiv , cu multa curiozitate dar putina intelegere. Eventual am realizat cat de mult
asteptam tratamentul ca o pauza din chinuiala zilei si cum sala de antrenament era un loc asa de
confortabil , multe dintre acestea aveau de a face cu cat de placut si respectat era antrenorul. In
retrospectiva , cred ca Bob a beneficiat in ziua aceea de mediul de sustiere al salii de antrenament
care a fost stabilit in luni de tratament . Chiar si in absenta nevoii de tratament , el a primit un
impuls psihologic doar pentru ca era acolo.
Asa cum suportul este benefic , presiunea si confruntarea privind accidentarea sunt
potential daunatoare. Intr-un studiu realizat cu peste 500 de femei , jucatoare de volei in cadrul
facultatii , de la 65 de scoli ( Hankyns et al , 1989 ) cercetatorii noteaza ca provocarile validarii
accidentarii subiectilor si presiunea de a se intoarce la joc din partea antrenorilor si a altor
jucatori produceau suferinta psihologica. Dintr-un punct de vedere jurnalistic bine cercetat al
tenisului la tineret , McDermott (1982) ilustreaza grafic consecintele devastatoare la sportive
datorita absentei suportului social In momente de dificultate emotional.
tehnica poate fii oferita doar de cei ce au o intelegere semnificativa a performantei sportive ( Ex :
antrenori si colegi de echipa ) ori recuperare ( ex: echipa de medicina sportiva ) . Provocarile
emotinale pot fii oferite de cei ce au griji personale pentru atlet . Impartasirea de realitate sociala
poate fii oferita doar de cei cu experiente de viata similiare cum ar fii prieteni sau coechipieri.
Rossenfeld et al (1989) a descoperit faptul ca coechipierii si antrenorii ofereau putina ascultare ,
suport emotional si provocari emotionale si a concluzionat ca antrenorii cred ca distanta
emotionala este necesara pentru a mentine un rol autoritar. Rossenfeld et al ( 1989 ) speculeaza
ca datorita competivitatii ( a coechipierilor cu sportivul accidentat ) si orientarea sarcinilor in
sport modeleaza formele de sustinere oferite de coechipieri .
Richman et al (1989) a oferit urmatoarele recomandari cu privire la suportul social: este
mai bine oferit de o retea de persoane ; trebuie sa fie dezvoltata si alimentata ; si functioneaza cel
mai bine ca parte a unui program in desfasurare decat ca o simpla reactie de criza .
Recomandarile specifice oferite pentru terapeuti includ: sa fie un ascultator serviabil , sa
recunosti atat efortul cat si maiestria si sa balansezi utilizarea aprecierii tehnice cu provocarea
tehnica.
Suportul social este cel mai cautat dar si mai greu de obtinut cand este vorba de
accidentari care necesita operatii si o recuperare ce dureaza mult . Sportivul este scos din
sistemul sportiv limitand oportunitatea de a lua contact cu antrenori si colegi de echipa. Vizitele
din partea coechipierilor pentru colegii lor aflati in spital pentru operatii sunt foarte valoroase ,
mai ales cand familia nu se afla in apropiere . Consultatia de rutina in legatura cu interventia este
de asemenea benefica in acest caz.Chestionarul functiilor suportului social ( Pines , Aronson &
Kafry , 1981 ) poate fii modificat pentru utilizarea sportivilor de a identifica reteaua de suport si
pentru a oferii indicatii pentru eforturi de sustinere formale .
Continuitatea contactului din partea echipei este un mod natural ca sportivul accidentat sa
castige sustinere si poate aduce si alte beneficii. A asista la antrenamente si la meciuri tine
sportivul la curent cu schimbarile in joc si strategiile de echipa , ajuta sportivul sa stea conectat la
ritmul sezonului si continua sa stabileasca relatii cu colegii de echipa. De asemenea ofera
sportivului o oportunitate de invatare vizuala care poate fii suplimentata de antrenamentul
mental. Implicarea continua cu echipa a relatat ca ofera un sentiment ca este de neinlocuit si un