Alexe Marius Cristian

Strajan Andreea Cristina

Anul II Master / Kinetoterapie ,
recuperare si reeducare motrica

Capitolul 10
Abordarea cuprinzatoare a managmentului accidentarilor

Neil Bonnet ( comunicare personala 11 Martie 1990 ) , descrie experienta lui cu recuperarea
dintr-o accidentare grava.
Dupa o accidentare a piciorului intr-un accident de masina la Charlotte , am simtit durerea
cum nu stiam ca exista , si eram foarte deprimat .
Bobby Allison [ colegul , pilot de curse] a venit in vizita.El fusese accidentat grav de 2 ori in
cariera lui.L-am intrebat cum a depasit momentele El a spus ca trebuie sa imi setez un obiectiv
si m-a provocat sa nu renunt.Dupa ce am parasit spitalul am adus tot echipamentul de recuperare
fizica in casa mea.Faceam programe de recuperare de la 8:00 10:00 , apoi de la 12:00 13:00 ,
apoi de la 17:00 18:00. Peste tot prin camera erau trofee si poze cu masini de curse ,
amintindu-mi despre tot ce vroiam sa fac. De fiecare data cand durerea era insuportabila , incat
nu puteam sa ridic greutatile , ma opream imi trageam respiratia , ma uitam in sus si vedeam ce
vroiam sa continui sa fac in fata mea. Singurul lucru care ma putea oprii era ca eu sa renunt , si
ma concentram foarte tare . Statea acolo si aproape ca puteam sa imi vad tendoanele si lucrurile
din picior. Nu am fost niciodata clarvazator sub niciun scop dar am inceput sa ma gandesc ca poti

sa faci unele lucruri sa se intample.Mi-am transformat recuperarea intr-o cursa. Discutia cu Neil
Bonnett sublinieaza o metoda de recuperare ce are sens.Evidentiaza beneficiile suportului
social,setarii unui obiectiv , cunoasterea accidentarii si proceduri de tratament si utilizarea
antrenamentului mental.
Scopul serviciilor psihologice pentru sportivul accidentat este destul de relativ fata de alte
grupuri de tratament.Diversitatea acestor servicii este aratata de potrivirea dintre interventia
clinica traditionala si interventia de sporire a performantei.Diferitele metode de tratament in care
serviciile pot fii oferite ( mediu competitiv , camera de antrenament , metode medicale) ;
severitatea accidentarilor tratate si nivelul de acomodare psihologica si alte considerente speciale
privind dezvoltarea, sportul si stilul de viata. Acest capitol identifica principiile ce ghideaza
interventia psihologica pentru accidentari in general,in timp ce ne concentram asupra metodelor
specifice potrivite pentru managementul accidentarilor mai putin complicate. Capitolele
urmatoare ofera modele de situatii de management a problemelor accidentarilor datorita
severitatii ori a dificultatilor in acomodarea psihologica.

Bazele managementului accidentarilor

Abilitatea unui sportiv de a evita initial accidentarile , de a incepe sa joace imediat dupa
accidentare si de a face fata piedicilor pe masura ce apar impacte majore asupra succesului
sportiv . Cand accidentarile apar este util pentru sportiv sa se gandesca la recuperare ca parte a
sportului sau a jocului pe care el sau ea trebuie sa il joace bine pentru a reusi. Obiectivele
interventiei psihologice de baza la accidentarile sportivice sunt urmatoarele :
1.
2.
3.
4.
5.

Facilitatea procesului de reabilitare

Mentinerea echilibrului emotional
Mobilizarea resurselor existente de adaptare la stres
Imbunatatirea pregatirii mentale pentru performanta
Promovarea unui simt de eficacitate proprie

Aceste obiective definesc un model de imbunatatire a performantei , a interventiei ce

asimileaza sprijin si abordari bazate pe aptitudini , a tratamentului. Este proactiv , concepe

recuperarea ca o provocare de sport de performanta si incurajeaza utilizarea abilitatilor

psihologice deja dezvoltate pentru performanta in sport. Aceasta abordare este motivata de
faptul ca recuperarea medicala este grabita de noutatile din medicina sportiva si este presiune
mai mare pentru o recuperare psihologica rapida si recunoaste celalalt criteriu strict de
performanta ce face lumea sportivului asa de competitiva. Acestea includ urmatoarele :
1. Stresul psihologic al performantei
2. Strategii de antrenament care imping limitele fizice
3. Practici riscante de sanatate in care sportivii simt presiunea de a le urma
( abuzul de substante , masuri extreme de slabit)
4. Bazarea pe aptitudini mentale inalt cultivate specifice sportului
( concentrarea si procesarea informatiei) pentru performanta efectiva
5. Natura implicarii totale intr-o participare sportivica serioasa
O abordare in echipa a tratamentului este sustinuta pentru ca ofera ingrijire detaliata si
sinergie facilitatilor asupra tratamentului. Recuperarea fizica rapida si pregatirea mentala pentru
intoarcerea in competitie implica mai mult decat simpla conformitate din partea sportivului ; ele
necesita efort fizic sustinut si tenacitate mentala ( Steadman , 1982 ) .Prezentarea tratamentul ca
un efort colaborativ intre medicina sportiva si sportiv incurajeaza participarea activa a sportivului
si intretine simtul de responsabilitate personala. Steadman a atras atentia la abilitatea unor
sportivi de a demonstra inovatie in abordarile personale a recuperarii.Descrierea lui Neil Bonnet
( comunicare personala 11 martie 1990 ) despre recuperarea unei incheieturi rupte demonstreaza
acest punct.Mai tarziu doctorul mi-a spus ca acel tip de ruptura imi va aduce probabil pierderea a
40% din mobilitate. Dupa ce doctorul mi-a pus ghipsul aceasta a inceput sa ma deranjeze.M-am
intors si mi l-a schimbat.Am venit acasa si a inceput sa ma deranjeze , am luat o foarfeca si am
taiat ghipsul si am miscat degetul mare umpic.Atunci am cumparat un ghips din material de
fibra de sticla.Imi puneam ghipsul , si il scoteam in fiecare zi . Pe timp de noapte munceam sa il
misc macar umpic . Am inceput sa particip la curse cu ghipsul inca pe mana. Doctorul a spus ca
nu a mai vazut niciodata atata mobilitate dupa o ruptura ca aceea.
Putini sportivi sunt asa de priceputi la procesul de recuperare ca Neil Bonnett. Scopul
abordarii tratamentului descris in acest capitol este de ajuta sportivii sa ajunga la acelasi nivel de
excelenta.

Educatia , suportul social , setarea obiectivelor si antrenamentul mental sunt elementele

cheie in abordarea completa la managementul accidentarii. Obiectivele definesc sarcina iar
educatia ofera o intelegere a ceea ce trebuie facut. Antrenamentul mental ( subiectul urmatorului
capitol ) si suportul social sunt resursele de care sportivul are nevoie pentru a face fata si de a
putea ramane concentrate in fata adversitatilor.Punand elementele cheie impreuna indreapta
sportivul spre o recuperare remarcabila dintr-o accidentare sportiva.

Educatia
La baza tratamentului de succes este sensibilitatea sportivului de a se pregatii pentru o
interventie speciala. Acest lucru ajuta psihologul sa identifice si sa profite de ocazia oferita de
momentul de invatare , o perioada in care sportivul este pregatit pentru intelegerea integrala si
schimbare personala.Primul scop al educatiei este de a ajuta sportivul sa inteleaga in detaliu
procesul de la baza accidentarii si recuperarii. Educatia este fundatia asupra caruia alianta
sportivului cu echipa de medicina sportiva este construita. Poate folosii si ca baza pentru dialog
cu privinta la esentiala dar evaziva aptitudine a managementului accidentarii de a diferentia
durerea si accidentarea .
Sportivul nu poate sa ofere efort maximal unui lucru pe care el sau ea nu il inteleg.O
abodare activa a educatiei infirma notiunile multora , acelea ca tratamentul medical este ceva ce
un practician administreaza si pacientul primeste pasiv, si ca procesul de vindecare este unul de
asteptare. Accidentarea ofera o buna oportunitate de a invata despre corp si performanta
fizica.Concentrarea asupra sportului este mutata de la abilitatile de performanta la sanatate si
siguranta. Aceasta rafinata intelegere asupra limitelor corpului care este castigata prin recuperare
poate juca un rol important in prevenirea viitoarelor accidentari.
Sportivii care dezvolta performanta fizica din perspectiva imbunatatirii aptitudinilor si
mentinerea sanatatii , imbunatatesc sansele lor la longevitate si success in sport. La varsta de 44
de ani , Nolan Ryan continua sa fie unul dintre cei mai buni aruncatori din Major League
Baseball . Multi presupun ca este un accident norocos al mostenirii , cu toate ca multi ani el a
urmat in fiecare zi un program de forta si de imbunatatire a conditiei fizice. Fizioterapeutul lui

personal atribuie longevitatea si succesul lui Ryan unei abordari a sportului ce incorporeaza
performanta intr-un context largit de fitness si mentinerea sanatatii ( Shepard & Pacelli , 1990 ) .
Dupa accidentare , cauza si consecventele fizice trebuie descrise in termeni pe care
sportivul sa ii inteleaga. Cei care ofera tratamentul ar trebuie sa ii ofere sportivului o imagine a
cum accidentarea se va vindeca si informatii specifice despre metode de recuperare si cum ajuta
ele vindecarea . Explicatiile prezentate in imagini , creand o viziune vie si kinestezica ,
imbunatatesc intelegerea si faciliteaza aplicarea antrenamentului mental al accidentarii.
Terapeutii trebuie sa descrie programa recuperarii si asteptarile pe care le au de la sportiv . O
atentie speciala precum stagnarile anticipate in progres si toleranta durerii , poate fii discutata
daca este nevoie. O lista a acestora si a factorilor asemanatori care trebuie adresati este
prezentata in tabelul 10.1 .

TABEL 10.1
Ghidul educatiei accidentarilor
Anatomia de baza a zonei accidentate ;
Schimbari cauzate de accidentare ;
Metode de recuperare active si pasive ;
Mecanisme prin care metodele de recuperare merg ;
Descrierea diagnosticului si interventiilor chirurgicale ( daca este necesar ) ;
Potentiale probleme cu durerea si cum sa le facem fata ;
Diferenta dintre durerea nedaunatoare si durerea periculoasa ;
Orientari pentru utilizarea independenta metodelor ( cald , rece ) ;
Plan de progresare a recuperarii active ( antrenamentul de rezistenta ) ;
Programul anticipat a recuperarii ;
Posibilitatea staganarilor tratamentului;
Scopul medicamentatiei ce sublinieaza utilizarea consistenta cum a fost prescrisa;
Potentialele efecte secundare ale medicamentatiei cu incurajarea de a anunta terapeutul ;
Argumenatarea limitelor activitatilor fizice zilnice in timpul vindecarii ;
Orientari pentru utilizarea ortezelor , carjelor si bretelelor ;
Accidentarea ca sursa de stres si ca provocare de a mentine o atitudine pozitiva;
Recuperarea ca un proces activ de colaborare si invatare;
Metode de a stabili momentul de a putea juca din nou;
Decizia de a hotari cand sa ai retineri si cand sa mergi pana la capat ;
Mentinerea pe termen lung si grija pentru recuperarea accidentarii ;

Aceasta lista obliga terapeutul de a face un angajament fata de educatie . In practica

actuala multe din lucrurile de pe lista sunt indeplinite de partile naturale cat si de rutina
procesului de tratament , cu toate ca destul de des pacientii par a avea intrebari fara raspuns sau o
aparenta intelegere gresita despre accindetare si tratament. In general practica medicala in
conformitate cu folosirea medicamentatiei si cu activitati independente prescrise este cunoscuta
ca fiind deficitara ; terapeutii folosesc terminologie medicala si ofera explicatii succinte pe care

pacientii simplu nu le inteleg . Aceasta confuzie poate fii agravata de stresul accidentarii si o
slaba intelegere a practicii medicale din partea sportivului . Antidotul la acestea este ca atentia
consistenta si sistematica a terapeutului la educatie si eforturi explicite de a determina daca
sportivul intelege informatia primita . Un sondaj la antrenori a aratat importanta educarii
sportivilor despre natura accidentarii , iar recuperarea a fost larg recunoscuta (Wiese,Weiss &
Yukelson , 1991 ).
Unul dintre cele mai importante elemente in recuperarea sigura si prevenirea
accidentarilor este abilitatea de a diferentia durerea de accidentare . Fara niciun dubiu , datorita
propriei complexitati a acestei sarcini , aceasta este probabil cea mai slaba articulata dintre
abilitatile managementului accidentarii . Sportivul trebuie sa invete sa diferentieze durerea
executarii de accidentarea din timpul executarii si durerea normala ( apare in mod obisnuit ) de
durerea care dauneaza pe parcusul recuperarii . Nu este nicio cale simpla sau directa de a face
asta ; pare a fii un proces subtil cultivat in timp si bazat pe experienta cu performanta sanatoasa
si accidentarea. Pe masura ce sportivul invata mai mult despre procesul de recuperare de la
specialistul in medicina sportiva , abilitatea de a diferentia durerea de accidentare va fii
favorizata .
In rezumat , abordarea educationala recomandata pregateste recuperarea accidentarii ca
un proces de invatare , incurajeaza participarea activa a sportivului si serveste ca fundatie pentru
setarea obiectivelor.
Setarea obiectivelor
Importanta de a stabili si lupta de a obtine obiective a fost recunoscuta demult in sport
( Carron 1984 ; Locke & Latham 1985 ) si recuperare ( Danish 1986 ; Fordyce 1976 ).Setarea
obiectivelor leaga motivatia de actiune. In recuperare setarea obiectivelor ar trebui sa secondeze
planul de tratament , sa stabileasca o declaratie de angajament a sportivului si sa identifice
tratamentul ca un proces colaborativ .
Setarea si urmarea obiectivelor este un process pragmatic.Obiectivele de a fii un
invingator sau de a se recupera 100% urmand accidentarea , sunt meritorii. Cu toate ca pana
intelege sportivul de ce este nevoie pentru a face asta si sa poata masura progresul , asemenea

obiective au valoare limitata. Un sumar general de orientari pentru setarea obiectivelor este
prezentat in tabelul 10.2

Tabel 10.2
Ghidul setarii obiectivelor
Specific si masurabil
Sportivul trebuie sa stie exact ce sa faca si sa poate sa determine daca sunt facute imbunatatiri
Declaratii in limbajul pozitiv versus negative
A stii ce sa faci ghideaza comportamentul , stiind ce sa eviti creaza o concentrare pe greseli fara
a oferii o alternativa constructiva.
Provocator dar real
Obiectivele foarte grele pregatesc esecul si reprezinta o amenintare pentru sportiv.Cu cat
increderea in sine a sportivului este mai scazuta cu atat mai important devine succesul si mai
mare importanta au setarile obiectivelor realizabile.
Program pentru indeplinire
Acesta permite o verificare a progresului si o evaluare daca au fost setate obiective realistice.
Integrarea obiectivelor pe termen scurt , intermediar si lung
Un program cuprinzator leaga activitati de zi cu zi de asteptari pentru competita specifica si cu
obiective de sezon si de cariera.
Obiective de rezultat legate de obiective de procedeu
Obiectivele de procedeu (ce sa faci) definesc calea catre obiectivele de rezultat. Rezultatele sunt
influentate de o multime de factori ,dintre care multi,sportivul nu ii controleaza.Obiectivele de
procedeu directioneaza atentia sportivului catre factorii controlati mai usor de acesta.
Personalizat si Internalizat
Sportivul trebuie sa accepte obiectivele ca fiind personale,nu ca ceva impus din exterior.

Monitorizate si evaluate
Feedback-ul trebuie furnizat pentru a putea evalua obiectivele.Obiectivele ar trebui modificate in
functie de progres
Obiective sportive legate de obiective de viata
Asta indentifica sportul si recuperarea ca o epxerienta de viata din care putem invata si ajuta
sportivul sa puna sportul intr-o perspectiva mai larga.Acest lucru este deosebit de important
pentru sportivii a caror revenire in sport este indoielnica.

In completarea setarii obiectivelor identificarea barierelor obtinerilor este de asemenea

importanta. Factorii ce pot incurca o recuperare eficienta includ urmatoarele :
-

O lipsa a cunostiintelor despre procesul de recuperare

O lipsa de aptitudini la o sarcina particulara a recuperarii
O perceptie ca riscul tratamentului depaseste beneficiile
Lipsa de suport social

Prin identificarea barierelor obtinerii obiectivelor,terapeutii pot identifica alte motive ale
necomformarii in afara de motivatia slaba.Frica de reaccidentare , ingrijorarea in privinta durerii
si alte inhibitii privind asumarea riscului fundamenteaza deseori lipsa de comformitate.
Pentru multi sportive,setarea obiectivelor pentru recuperare va fii o noua aplicare a unui
concept familiar.Un program de obiective poate sa fie relativ simplu si neoficial ori complex si
cu mai multe parti.Specificul programului bazat pe obiective va fi variabil in functie de
urmatoarele:
-

Durata si intensitatea antrenamentului

Urgenta unei reveniri rapide
Nivelul de angajament fata de sport
Ajustarea psihologica initiala fata de accidentare
Dificultati in recuperare

Cu cat de problematica este accidentare si cu cat angajamentul sportivului este mai mare,cu
atat mai intense va fi abordarea setari obiectivelor.
Setarea obiectivelor este mai usor aplicabila recuperarii active, cu toate ca poate fi adaptata
sa include orice element de recuperare.Obiectivele pot fi setate pentru folosirea
medicamentelorsi modalitati precum fase elastic sau orteze,ele pot fi setate pentru evitare
comportamentului important(mentinerea limitarii activitatii) pe durata procesului vindecarii.Doar
enumerand aceste obiective si recomandand ca ele sa fie urmate cum au fost prescrise, este o
afirmare a importantei lor.
Obiectivele pot fi alese pentru a face fata provocarilor psihologice pe care recuperarea le
impune, unele dintre ele ar fi : plictiseala, nerabdare de a mentine limitele activitatii, frustrarea
fata de durere,sau deprimare.Setarea acestor obiective duce implicit la recunoasterea durerii
accidentarii, o identifica ca fiind un comportament normal sau obisnuit si caracterizeaza
fenomenul de a face fata provocarilor ca pe o realizare.Unde problemele de ajustare psihologica
sunt evidente poate fi oferita antrenarea in tehnici de coping si obiectivele sa fie alese pentru
ajutorarea lor.
Acolo unde progresul intarzie sa apara, terapeutul trebuie sa aleaga o abordare mai subtila
in monitorizarea obiectivelor,atragand astfel atentia asupra castigurilor mai mici, demonstrand
astfel ca progresul este facut.Unele castiguri ale recuperarii sunt peste abilitatea sportivului de a
le observa.prin mainile si ochii specialistilor din medicina sportive si prin imagistica medicala
pot fi observate imbunatatiri ce nu se vad cu ochiul liber.Este benefic in acest caz ca terapeutul sa
imapartaseasca sportivului observatiile facute si sa ii explice importanta lor in procesul de
recuperare.
Unde apar stagnari in recuperare, sportivul poate suplimenta obiectivele de performanta
cu obiective de effort utilizand Rating of Perceived Exerction Scale dezvoltata initial de de borg
in anii 1960, ce continua a fi investigata si revizuita(Borg & Ottoson,1986).Aceasta scala a fost
utilizata in monitorizarea unor arii largite de activitati de recuperare cat si de performanta.
(Monahan,1988). Perceptia efortului ii poate indruma in siguranta pe cei care adopta prea intens
filozofia fara durere, nici un castig, ajutandu-i pe sportivi sa mentina o limita normal.Sportivii
implicati in recuperari prelungite se pot descuraja usor comparand nivelul de abilitati ce il au

acum cu cel de dinaintea accidentarii.Cand intervine asta sportivul trebuie sa se concentreze

asupra obiectivelor realizate pana acum si la cele ce urmeaza sa le realizeze.
Obiective globale ce se extind peste recuperarea de zi cu zi pot fi identificate.Exemplele
include imbunatatire cunostintelor despre corpul ommenesc cat si despre principiile
recuperarii,rafinarea abilitatii de a diferentia durerea de accidentare,scaderea riscului de
accidentari viitoare,si imbunatatirea reactiei la stress. Aceasta abordare recunoaste, importanta de
durata a evitarii accidentarii si a copingului, ca abilitati sportive esentiale. De asemenea leaga
abilitatile sportive de alte incercari ale vietii ,imbunatatind potentialul de a fi utilizate dup ace
sportivul se va retrage.
Procesul de alegere,monitorizare si de rafinare a obiectivelor clarifica comunicarea dintre
sportiv si terapeut. Eficacitatea acestei comunicari va influenta calitatea relatiei de tratament si
adesea va avea impact asupra eficacitatii tratamentului. Un program de obiective bine organizat
identifica provocarile recuperarii, asimileaza accidentarea ca un proces de invatare, si ajuta
mentinerea unei orientarii de imbunatatire a performantei in recuperarea accidentarilor.

Suportul social
Suportul social este o forma de conectare interpersonala;incurajeaza expresia constructiva
a sentimentelor, ofera incurajare in momente de dubii si duce la o comunicare imbunatatita si la
intelegere.Suportul social este una din multele nevoi care poate fii intalnita de participarea in
sport , prin camaraderie cu alti sportivi si apartinerea de o echipa. Suportul social este de
asemenea un mod de crestere a performantei sportive si de a imbunatati bunastarea atletului
( Richman , Hardy , Rosenfeld & Callanan , 1989 ) .
Literatura medicala de specialitate ofera o aprobare pragmatica pentru beneficiile
psihologice si medicale a diferitelor forme de suport social ( Taylor , Falke , Schoptaw &
Lichtman , 1986 ; Wallston , Alagna , Devellis & Devellis , 1983 ; Williams , Ware & Donald ,
1981 ) . Suportul social amortizeaza efectele stresului asupra sanatatii si imbunatateste
prospectele de recuperare a celor ce sunt bolnavi sau accidentati . Cei ce poseda un simt puternic
de suport social demonstreaza un randament propriu mai bun , o axietate scazuta , abilitati

interpersonale mai bune si un comportament mai riscant ( Sarason , Sarason & Pierce , 1990) . In
analiza sa de ajustare la lupta , Kardiner ( 1959 ) subliniaza importanta suportului social cat si
identitatea echipei ca fiind tampoane pentru tulburari mentale si elemente cheie ale tratamentului
cand problemele apar. Literatura psihologiei sportive noteaza consistent beneficiile suportului
social in a face fata accidentarii ( Danish , 1986 ; Rotella & Heyman , 1986 ) . Cercetarile au
aratat de asemenea ca suportul social este legat in acord cu recuperarea dupa accidentare ( Duda
et al , 1989 ; Fisher et al , 1988 ) . Din pacate , sportivul accidentat tinde sa fie separat de echipa
si sa piarda aceasta sursa de sustinere intr-un moment cand este foarte importanta.
Anecdotele ce urmeaza scoate in evidenta natura intangibila , dar fundamentala a
sportului social. Bob era un coleg de echipa din facultate care a suferit o serie de accidentari
cronice ce necesitau tratament regulat pe o perioada lunga. Intr-o zi el a ajuns la centrul de
terapie si I sa spus ca nu mai are nevoie de tratament . La inceput a parut surprins si umpic
dezorientat , apoi s-a intins pe o masa de tratament si s-a lasat cuprins de o stare de relaxare ,
cum facea de obicei in timpul terapiei . Cand s-a ridicat parea odihnit , revergorat si chiar mai
putin tensionat , apoi a vorbit umpic cu antrenorul , i-a multumit si a plecat . Am observat asta la
timpul respectiv , cu multa curiozitate dar putina intelegere. Eventual am realizat cat de mult
asteptam tratamentul ca o pauza din chinuiala zilei si cum sala de antrenament era un loc asa de
confortabil , multe dintre acestea aveau de a face cu cat de placut si respectat era antrenorul. In
retrospectiva , cred ca Bob a beneficiat in ziua aceea de mediul de sustiere al salii de antrenament
care a fost stabilit in luni de tratament . Chiar si in absenta nevoii de tratament , el a primit un
impuls psihologic doar pentru ca era acolo.
Asa cum suportul este benefic , presiunea si confruntarea privind accidentarea sunt
potential daunatoare. Intr-un studiu realizat cu peste 500 de femei , jucatoare de volei in cadrul
facultatii , de la 65 de scoli ( Hankyns et al , 1989 ) cercetatorii noteaza ca provocarile validarii
accidentarii subiectilor si presiunea de a se intoarce la joc din partea antrenorilor si a altor
jucatori produceau suferinta psihologica. Dintr-un punct de vedere jurnalistic bine cercetat al
tenisului la tineret , McDermott (1982) ilustreaza grafic consecintele devastatoare la sportive
datorita absentei suportului social In momente de dificultate emotional.

Rossenfeld et al ( 1989 ) a identificat un model ce include 6 forme de suport social :

ascultarea , aprecierea tehnica , provocarea tehnica , suportul emotional , provocarea emotionala
si realitatea sociala impartasita. Acestea sunt elaborate in tabelul 10.3
Tabel 10.3
Elemente de suport social in mediul sportiv
Ascultarea
Ascultarea intr-un mod fara prejudecata la nevoile si sentimentele altuia , de asemenea
impartasirea empatica a bucuriei si a supararilor .
Aprecierea tehnica
Recunoasterea a unei bunei perfomante bazata pe o intelegere tehnica a temei in cauza.
Provocarea tehnica
Incurajarea de a intalnii obiective de performanta , de cei ce au o intelegere tehnica a temei in
cauza.
Suportul social
Sustinerea activa a unui atlet prin circumstante ce necesita emotii ( fara a lua neaparat partea lui
sau a ei ).
Provocarile emotionale
Incurajarea de a intalni si de a depasii obostacole ce necesita implicarea emotionala.
Impartasirea realitatii sociale
Impartasirea de experiente similare , valori , si puncte de vedere ce ofera o baza pentru o autoevaluare prin comparative sociala .

Sunt 3 segmente distincte a sistemului de sustinere a atletului accidentat: echipa sportiva ,

echipa de medicina sportiva si parinti, sot- sotie , prieteni. Toate aceste personae , prin virtutea
cunostiintelor lor si relatiei lor cu sportivul ofera diferte forme de suport social; niciun grup
singur nu pare sa ofere toate formele de sprijin in practica.Apreciera tehnica si provocarea

tehnica poate fii oferita doar de cei ce au o intelegere semnificativa a performantei sportive ( Ex :
antrenori si colegi de echipa ) ori recuperare ( ex: echipa de medicina sportiva ) . Provocarile
emotinale pot fii oferite de cei ce au griji personale pentru atlet . Impartasirea de realitate sociala
poate fii oferita doar de cei cu experiente de viata similiare cum ar fii prieteni sau coechipieri.
Rossenfeld et al (1989) a descoperit faptul ca coechipierii si antrenorii ofereau putina ascultare ,
suport emotional si provocari emotionale si a concluzionat ca antrenorii cred ca distanta
emotionala este necesara pentru a mentine un rol autoritar. Rossenfeld et al ( 1989 ) speculeaza
ca datorita competivitatii ( a coechipierilor cu sportivul accidentat ) si orientarea sarcinilor in
sport modeleaza formele de sustinere oferite de coechipieri .
Richman et al (1989) a oferit urmatoarele recomandari cu privire la suportul social: este
mai bine oferit de o retea de persoane ; trebuie sa fie dezvoltata si alimentata ; si functioneaza cel
mai bine ca parte a unui program in desfasurare decat ca o simpla reactie de criza .
Recomandarile specifice oferite pentru terapeuti includ: sa fie un ascultator serviabil , sa
recunosti atat efortul cat si maiestria si sa balansezi utilizarea aprecierii tehnice cu provocarea
tehnica.
Suportul social este cel mai cautat dar si mai greu de obtinut cand este vorba de
accidentari care necesita operatii si o recuperare ce dureaza mult . Sportivul este scos din
sistemul sportiv limitand oportunitatea de a lua contact cu antrenori si colegi de echipa. Vizitele
din partea coechipierilor pentru colegii lor aflati in spital pentru operatii sunt foarte valoroase ,
mai ales cand familia nu se afla in apropiere . Consultatia de rutina in legatura cu interventia este
de asemenea benefica in acest caz.Chestionarul functiilor suportului social ( Pines , Aronson &
Kafry , 1981 ) poate fii modificat pentru utilizarea sportivilor de a identifica reteaua de suport si
pentru a oferii indicatii pentru eforturi de sustinere formale .
Continuitatea contactului din partea echipei este un mod natural ca sportivul accidentat sa
castige sustinere si poate aduce si alte beneficii. A asista la antrenamente si la meciuri tine
sportivul la curent cu schimbarile in joc si strategiile de echipa , ajuta sportivul sa stea conectat la
ritmul sezonului si continua sa stabileasca relatii cu colegii de echipa. De asemenea ofera
sportivului o oportunitate de invatare vizuala care poate fii suplimentata de antrenamentul
mental. Implicarea continua cu echipa a relatat ca ofera un sentiment ca este de neinlocuit si un

simt de securitate ( ex : reasigurarea ca antrenorul nu a renuntat la sportivul accidentat ) ( LaMott

& Petlichkoff , 1990 ; Wiese et al 1991 ) .
Grupurile de suport pentru accidentati si colegii drept exemplu de urmat sunt interventii
utile.Un grup de suport al accidentarilor aduce sportivii impreuna pentru a face fata problemelor
de interes comun ( Wiese & Weiss , 1987) . Grupurile de suport pot oferii modele de coping in
forma sportivilor care s-au recuperat din accidentari serioase. Grupurile de suport sunt mai
adecvate pentru sportivii ce au in fata o recuperare lunga , mai ales pentru cei ce se simt
deprimati sau izolati . Un sistem de prietenie a colegului luat ca model , include combinarea unui
sportiv accidentat cu unul care s-a recuperat. Aceasta este ajutatoare in mod particular unde
accidentarile apar intr-o tranzitie sport- viata, de exemplu , in cazul in care un sportiv care se
accidenteaza la inceputul unei cariere din timpul facultatii si prin urmare este slab integrat in
programul sportiv si de asemenea este in fata schimbarilor pe plan social si de viata. Flint( 1991)
a creat o caseta video despre sportivii demonstrand comportament de coping la diferite stadii de
recuperare din accidentari serioase. Intr-o cercetare asemanatoare ea a descoperit ca sportivul
accidentat care a vazut caseta video a demonstart o atitudine mai pozitiva legata de recuperare si
o cunoastere mai buna a reabilitarii. Cand accidentarea duce la terminarea carierei , sustinerea
este de o importanta mare ( Botterill 1982) .
Sustinerea sociala poate fii oferita in mai multe moduri de un grup divers de indivizi.
Efectele desii intangibile , sunt semnificative. Multa munca ramane in a determina cum sa oferi
sustinere sociala eficace pentru un sportiv anume intr-o situatie specifica . Severitatea
accidentarii , ajustarea psihologica , statusul de dezvoltare , modalitati existente de suport social
si intelesul de sport pentru sportiv sunt motive cheie.
Recuperarea remarcabila
Recuperarea remarcabila este importanta pentru rapiditate , pentru triumful asupra
sanselor fizice sau pentru avansarea la un nivel mai inalt de performanta dupa accidentare. Cursa
pentru o recuperare remarcabila defineste misiunea pentru excelenta in recuperarea accidentarii
sportive. Comentariile lui Neil Bonnett ( in acest capitol si in urmatoarele ) ofera intelegere la
perspectiva personala ce sta la baza recuperarii remarcabile. Steadman ( capitolul 3) , din
perspectiva lui de chirurg ortoped specializat in accidentari sportive observa abilitatea multor

sportivi de a se recupera rapid si eficient fata de norma. De asemenea comenteaza asupra

inventivitatii de care sportivii adesea dau dovada in urmarea recuperarii si de abilitatea unora de
a revenii la un nivel mai inalt de performanta dupa accidentare . Steadman speculeaza ca cei ce
revin la un nivel mai inalt de performanta au castigat cunostiinte semnificative din experienta lor
cu accidentarea . Extragand din perspectiva lui clinica referitor la interactiunea dintre minte si
trup Steadman a elaborat un program ce motiveaza sportivii sa actioneze printr-o combinatie de
educatie , stabilirea obiectivelor si suport social.
In cercetarea practica despre viteza recuperarii accidentarii , Ievleva & Orlick ( 1991) au
descoperit ca cei ce se recupereaza mai rapid au adoptat o gandire pozitiva fata de recuperare si
si-au asumat roluri active si implicate. Setarea obiectivelor si practici auto-regizate
asemanatoare antrenamentului mental au pavat drumul spre succes. Ievleva ( 1988) a comentat
de asemenea despre abilitatile anumitor sportivi de a revenii la nivele mai inalte de performanta
dupa accidentare , observand ca acest lucru apare la atletii care descriu accidentarea ca o
experienta din care au invatat.
Scopul interventiei de rutina la accidentarile usoare este de a aduce nivelul de excelenta
observat in recuperarea remarcabila mult mai frecventa in reabilitare. Aceasta abordare se
bazeaza pe educatie , setarea obiectivelor , suportul social si antrenamentul mental cei 4 stalpi
ai managementului accidentarilor subliniat in acest capitol si in capitolul 11 . Cand terapeutii
prezinta recuperarea accidentarii ca un aspect al jocului pe care sportivul trebuie sa il stapaneasca
pentru a avea success , el sau ea pot urma misiunea continua pentru un record personal chiar daca
sunt accidentati sau sanatosi .
Concluzii
Acest capitol a identificat un program cuprinzator pentru managementul rutinei
sportivului accidentat. Programul include educatia , setarea obiectivelor si suportul social , atat
cat si antrenamentul mental ( care este discutat in capitolul 11 ). Cand aceste interventii sunt
aplicate in contextul unui program conceput cu grija si sistematic , sanatatea si bunastarea
sportivului sunt imbunatatite si o reintoarcere rapida la functionarea optimala este facilitata.
Acesta este cel mai eficient cand este o abordare de echipa si cand principiile psihologice
ghideaza toate aspectele tratamentului.

Abordarea recomandata este orientate spre performanta proactiva si preventiva . Cand

tratamentul urmeaza o asemenea abordare , problemele de ajustare psihologica sunt foarte putin
probabil sa se dezvolte. Cand problemele apar ele pot fii indentificate si tratate intr-o maniera
rapida, astfel limitand impactul lor in ansamblu.