Sunteți pe pagina 1din 2

Este primul poem n proz din istoria noastr literar, care a fost scris n limba

francez la Paris i publicat n Romnia viitoare, revista revoluionarilor romni,


exilai dup nbuirea micrilor de la 1848 din principatele romneti. Poemul este
o vibrant imagine a istoriei naionale n metafore, personificri, metonimii,
simboluri i alegorii.
Textul cultiv un profund sentiment patriotic i un vdit mesaj pe linia programului
Daciei literare. A vorbi de Romnia, ntr-un moment cnd ea nu exista, nsemna a da
glas i expresie idealurilor generaiei de la 1848, adic dobndirea independenei i
unitii naionale.
Textul se pare c a fost tradus n limba romn de Nicolae Blcescu, de aceea a fost
atribuit de unii cercetrori acestuia. Contribuia lui Blcescu ns este a unui
traductor, i nu de autor.
Imaginile par a fi o meditaie pe tema fortuna labilis i aduc aminte de
deertciunea deertciunilor din Ecleziastul i oase peste oase de mori
acoper pmntul. De aici imaginile, ce vor fi reluate de Nichita Stnescu i
Marin Sorescu, sugerndu-se imensa nval de popoare asupra neamului nostru:
pe flecare din acele morminte era un semn deosebit pe una, o cruce roie
plecat, pe alta un turban nsngerat cu semiluna nfipt pe dnsul mai departe o
suli ttrasc sfrmat i acolo stau mormane grmdite, dup seminii i
lege, oasele neamurilor care se ntmpinaser pe acest cmp de btaie. Mesajul
patriotic este rostit de doi supravieuitori simbolici: Fal i mndrie ie, ara
noastr, binecuvntat i cu vnttoare de Dumnezeu feciorii hunilor s-au
ncumtat s te supuie i tu ai fost petera ciolanelor lor potopul Asiei a vrut s
nghit lumea i tu ai fost stavila lumei.
Cantarea Romaniei de Alecu Russo
La inceput se, se prea poate, sau nu fi existat cuvintul Patrie. Erau alte slove care
inlocuiau acest adevar, aceasta credinta despre un pamint paradisiac. Un om
numea Patria piatra, piatra de munte sfint; un altul o striga mare, mare cu ape de
aur; un al treilea o plingea luna, luna de chihlimbar.Cuvintul patrie s-a nascut mult
prea tirziu, dupa distrugerea Turnului Babel, cind oamenii s-au prins cu duhul si cu
trupul de un anumit crimpei de pamint. Fiecare si-a asemuit Patria cu ce a visat:
cineva cu frunza, cineva cu ninsorile, altcineva cu Luceafarul.
Patria noastra, Paria-lira, Patria-brad, a fost cantata de Alecu Russo in "Cintarea
Romaniei", considerat cel mai reusit poem romanesc in proza. Initial Alecu Russo sia plasmuit opera in franceza, nu pentru ca s-ar fi intimidat de unduioasa lunecare a
vocalelor romanesti; atit doar: se temea sa scrie cuvintele in graiul sau prea sfint,
considerindu-l, poate, un tabu stravechi. Scriitorul ducea in sine marea nostalgie
pentru vremurile trecute, vremuri pierdute in ninsori dacice
Contemporanii lui Alecu Russo si nu numai ei isi pierdusera curajul, dragostea
pura pentru limba si meleag, isi pierdusera acea fantezie dionisiaca, ce ii ajuta pe
stramosii nostri sa faca fapte glorioase. "Cintarea Romaniei" e o incercare de
reamintire, de recladire, piatra cu piatra, mugure cu mugure, a slavei de demult.

Scrierea lui Russo da dovada de un rafinament cu adevarat poetic, de inteligenta


unui Voltaire roman si de un sentimentalism solomonic. Nu in zadar inteleptul isi
zideste opera, despartind-o in versete; ele cad ca niste avalanse de soare si luna.
Formulele biblice nu numai niste procedee stilistice, menite sa puna un vesmint
"cuvios" ideilor din lucrare, ci si o abundensa de neguri retorice, anuntind sau
prorocind aidoma lui Moise pierderea natiei...
Funda?