L.

Blaga- Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

(Demonstratie arta poetica)
Arta poetica este o opera literara in versuri in care autorul isi exprima crezul liric, conceptia despre
principiile de creatie, despre relatia poet-creatie/inspiratie, despre raportul sau cu lumea sau cu
divinitatea.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o arta poetica, deoarece autorul isi
exprima propriile convigeri despre arta literara si vizunea asupra lumii prin utilizarea mijloacelor
artistice. Este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica
poetica la relatia poet-lume si poet-creatie.
Titlul poeziei, reluat in incipit, este primul element prin care se sugereaza o atitudine a poetului fata
de tainele lumii. Este atitudine protectiva izvorata din iubire. Prin verbul la forma negativa eu nu
strivesceste exprimat refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea
poetica/luciferica. Corola de minuni a lumii este o metafora revelatorie, imagine a perfectiunii, a
absolutului, prin ideea de cerc, semnificand misterele universale.
Tema textului liric este cunoasterea prin creatie si iubire. Aici, Blaga face distincia ntre cele dou
tipuri de cunoatere teoretizate n lucrarea Cunoaterea luciferic (1933). Cunoaterea paradisiac
este cunoaterea de tip raional, care reduce misterul lumii prin intermediul logicii i al intelectului.
n schimb, cunoaterea luciferic este bazat pe intuiie, pe imaginaie, pe triri interioare, putnd fi
echivalat cu o cunoatere de tip poetic. n creaia autorului se observ n mod clar opiunea pentru
al doilea tip de cunoatere.
Structura poeziei este tripartita, asimilabila partilor unei argumentatii: premisa-primele 4 versuri,
demonstratia- versurile 5-17, concluzia- ultimile 2 versuri.
Premisa textului poetic, corespunzatoare incipitului, este o afirmatie prin negatie, prezenta si in
titlu. Ea se afla intr-o relatie de sens cu versurile care incheie arta poetica: Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii.../Caci eu iubesc /si flori si ochi si buze si morminte. Are in centru metafore
revelatorii intelese ca teme ale creatiei, imaginate ca petalele unei corole uriase care adoposteste
misterul lumii: flori-viata, ochi- cunoasterea, buze-iubirea, morminte- moartea/eternitatea.
Aceasta prima secventa exprima concentrat, cu ajutorul verbelor la forma negativa- nu strivesc,
nu ucid ( cu mintea)- atitudinea poetica fata de tainele lumii-refuzul cunoasterii logice, rationale.
Verbele se asociaza metaforei calea mea ce semnifica un destin poetic asumat.
A doua secventa, corespunzatoare argumentelor unei demonstratii, se construiste pe baza unor
relatii de opozitie: eu-altii, lumina mea- lumina altora. In chip metaforic, se definesc astfel doua
tipuri de cunoastere: cea care striveste corola de minuni a lumii, ucide cu mintea tainele,
sugruma vraja nepatrunsului ascuns-cunoasterea paradisiaca; cea care sporeste a lumii taina
imbogateste intunecata zare/cu largi fiori de sfant mister, schimband tot ce-i neinteles in neintelesuri si mai mari este cunoasterea luciferica. Primul tip de cunoastere apartine altora ( lumina
altora), in vreme ce al doilea apartine poetului ( lumina mea). Intre ele se stabileste o relatie
antitetica marcata de conjunctia adversativa dar. Aceasta antiteza este marcata si grafic. In pozitie
mediana sunt plasate cel mai scurt ( dar eu) si cel mai lung vers al poeziei (eu cu luminea mea
sporesc a lumii taina. Reluarea pronumelui eu, verbul la persoana 1 sg, forma afirmativa
sporesc a lumii taina, reafirma optiunea mentionata inca din titlu, optiunea pentru o forma de
cunoastere poetica.
Ampla comparatie ( luna- eul liric) asezata intre linii de pauza functioneaza ca o constructie
explicativa a ideii exprimate concentrat in versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaza cu
ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: luna, noapte, zare, fiori, mister

A treia secventa, si ultima, are rol concluziv desi este exprimata prin raport de cauzalitate ( caci).
Cunoasterea poetica este un act contemplativ (tot...se schimba...sub ochii mei) si de iubire ( caci
eu iubesc).
Expresivitatea textului se gaseste in fiecare nivel al sau.
La nivel morfosintactic, plasarea pronumelui eu in pozitie initiala si repetarea de sase ori in
poezie, sustine caracterul confesiv si ( auto) definirea relatiei eu-lume. Conjunctia si, prezenta in
zece pozitii confera cursivitate discursului liric si accentueaza ideile cu valoare gnomica. Topica
afectiva marcata de inversiunile si dislocarile sintactice evidentiaza alegerea poetului pentru forma
poetica de cunoastere: iubirea, creatia.
La nivel lexico-semantic emotia intelectualizata se prezinta prin folosirea terminologiei abstracte, a
unui lexic imprumutat din sfera cosmicului si a naturii. Campul semantic al misterului este realizat
prin termeni cu valoare de metafore revelatorii: tainele, nepatrunsul ascuns, a lumii taina,
intunecata zare, sfant mister. Opozitia lumina-intuneric releva simbolic relatia: cunoastere poeticacunoastere logica.
Prin titlul, tema, simboluri si elemente lingvistite reiese rolul poetului si rolul poeziei.
Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin trairea interioara si prin
contemplarea formelor concrete prin care ele se infatiseaza.
Rolul poeziei este acela ca, prin mit si simbol, elemente specifice imaginatiei, creatorul sa patrunda
tainele Universului sporindu-le. Crezul liric aici exprimat este acela ca actul creativ este un mijloc
intre eu si lume ce converteste misterul, nu il reduce. Misterul este substanta originara si esentiala a
poeziei, iar cuvantul poetic nu inseamna, ci sugereaza.
Asadar, consider ca prin faptul ca poezia cuprinde viziunea despre rolul poetului si al poeziei si
credinta despre arta literara se incadreaza in arta poetica. Prin faptul ca autorul se concetreaza mai
mult pe relatia poet-lume si poet-creatie decat pe principiile tehnice poetice, acesta este o arta
poetica moderna.

Gorunul
( incadrare in modernism)
Poezia Gorunul din vol. Poemele luminii ( 1919) se incadreaza in modernism prin: tema,
folosirea metaforelor revelatorii, apelul la functia simbolica a limbajului, preocuparea pentru poezie
ca modalitate de contemplare a lumii, preferinta pentru versul alb, tehnica ingambamentului.
Gorunul este o elegie a carei tema este moartea. In acest caz, titlul textului nu este o trimitere
explicita la tema, ci doar un simbol care ajuta la enuntarea ei. In sens denotativ, gorunul este un
copac falnic, gasindu-se de obicei izolat la marginea padurilor. In sens conotativ, titlul trimite la
singuratatea si izolarea provocata de presentimentul mortii. Blaga face din gorun un simbol filosofic
al vietii care-si contine propria moarte.Copacul, ca element static, marcheaza absenta miscarii si
evoca lipsa vietii. Gorunul se apropie de moarte pe masura ce creste, si astfel se transcende pe sine,
trasatura a expresionismului.
Poezia este alcatuita din trei strofe inegale, primele doua avand cinci versuri, iar ultima avand
unsprezece. Structura este caracteristica modernismului ce cultiva versul liber, cu masura inegala, al
carui ritm interior reda fluxul ideilor.
In prima strofa exista un plan exterior, indepartat si un plan interior, sufletesc. In spiritul poeziei
moderne, Blaga nu descrie amanuntit cadrul natural, ci opereaza o selectie simbolica a catorva
elemente: turnul, clopotul, departarile, pe care le umanizeaza prin metafore personificatoare. Planul
exterior este prezentat in termeni umani: pieptul unui turn, inima ca un clopot, iar planul
interior este prezentat in termeni reali. Imaginea auditiv din secventa aud din pieptul unui turn, si
sunetul grav al clopotului nu face dect s accentueze tcerea i o presimire surd. Intensitatea
sonoritii se reduce treptat pn la o notaie spiritualizat - zvonuri dulci". Metafora mi pare / c
stropi de linite mi curg prin vene, nu de snge" rstoarn percepia senzorialului, trimind la
interiorizarea unei stri de spirit. Linitea" ajunge s fac parte din sfera condiiei umane tocmai
prin umanizarea cptat prin personificarea pieptul unui turn" sau prin aluziile la anatomia
spiritual a metaforei menionate mai sus.
A doua strofa este o interogatie retorica prin care eul liric mediteaza asupra mortii. Aceasta nu
semnifica incertitudinea, ci din contra, evidentiaza iminenta mortii de care eul liric se face
constient. Este interpelat gorunul, care devine partener de discutie. Imaginea sa este cea a unui
protector, gorunul alina eul liric: ...zac in umbra ta/ si ma dezmierzi cu frunza-ti jucausa.
Imaginea linistii se regaseste si aici, insa intr-o alta ipostaza, mult mai edificatoare pentru conotatia
mortii: pacea. Viata inseamna zbatere, dar moartea este aducatoare de pace. Semnificatia
termenului paceeste completata de sfera semantica a doua verbe ma-nvingesi zac, ambele
fiind sugestii ale sfarsitului.
Strofa a treia incepe tot cu o interogatie retorica O, cine stie? care deschide orizontul poemului
spre meditatia fiolosofica asupra conditiei umane aflat in umbra mortii. Cu toate aceasta perspectiva
mortii nu trezeste teama. Eul liric este ademenit de moartea aducatoae de liniste, de seninatate. La
Blaga, misterul tremendum devine misterul fascinans prin senzatia intrepatrunderii cu natura.
Aceasta atitudine de resemnare in fata mortii este marcata de metaforele revelatoii precum
linistea, pacea, sicriul.
In acest spaiu al ntrebrilor tulburtoare i al contemplaiei filozofice, gorunul devine un simbol al

trecerii ctre moarte. In metafora ascult cum crete-n trupul tu sicriul / sicriul meu, / cu fiecare
clip care trece" Blaga folosete sinestezia pentru a uni lumea materiei si a spiritului prin prezena
morii. Senintatea eului poetic prezent n poem se distaneaz de cea din balada popular prin
asumarea contient a exerciiului filozofic. Dac n Mioria serenitatea e un dat natural, intrinsec
lumii baladei, aici este dobndit prin contemplaie, e contient i deloc ntmpltoare.
Linitea" este echivalent cu moartea n aceast ultim strof prin prezena unor elemente,
aparinnd clar acestei sfere: sicriul" sau scndurile". Muenia" asupra creia se insist prin
segmentarea versului nu e doar o alt echivalen senzorial a linitii", ci aeaz moartea n planul
necomunicrii i ndeprtrii. Acordul superior cu natura, dobndit prin contemplaie, e sugerat tot
senzorial, printr-o metafor aproape eminescian: i linitea. ../ o simt cum frunza ta mi-o picur n
suflet".
Limbajul este inalt si solemn. Orfismul, trasatua caracteristica modernismului, se regaseste in
sonoritatile melodice din prima si ultima stofa. Expresia este intelectualizata si abstracta.
Modul indicativ-prezent este predominant n poezie dezvluind permanena apropierii de moarte:
aud", bate", ascult,simt. Exist doar dou forme de viitor: voi gusta" i vor ciopli" care
sugereaz proiecia prin raportarea la prezent; vocea inteioara a poetului intocmeste un scenariu al
mortii.
Asadar, Gorunul este o poezie ce se incadreaza in lirismul modernist prin.......