Sunteți pe pagina 1din 24

Vitamina D

Antirahitica

Defintie
Vitamina

Deste o grup de vitamine secosteroide


liposolubile, cele dou forme relevante fiziologice majore fiind
vitamina D2(ergocalciferol) i vitamina D3(colecalciferol). Fr
un indice, vitamina D se refer la D2, D3sau ambele.

Istoria

In ceea ce priveste vitamina D, descoperirea ei este legata de boala numita

rahitism. La sfarsitul secolului 18, s-a descoperit ca uleiul de ficat de cod


trateaza aceasta boala, dar a fost nevoie de 20 ani pentru a descoperi ca acest
lucru se datoreaza vitaminei D din ulei.Din cele mai vechi timpuri, observam
existenta unei boli, rahitismul, care afecteaza copiii care locuiesc in regiunile
mai putin insorite si este caracterizata de oase mari moi.Mult mai tarziu, in
secolul al 18-lea, un medic englez, Dale Percival recomanda administrarea de
ulei din ficat de cod pentru a preveni boala sau pentru a imbunatati starea de
sanatate a copiilor cu aceasta boala.Apoi, in 1865, un medic francez, Armand
Trousseau spune ca soarele are, de asemenea, un efect benefic.Dar abia in
1920, doi cercetatori, Mac Collum si Mellanbourg fac legatura dintre
eficacitatea uleiului din ficat de cod in prevenirea si tratarea rahitismului, si
prezenta in acest ulei a unei substante, si anume a vitaminei D. Si, in cele din
urma, un chimist german pe nume Windaus reuseste sa elucideze formarea
vitaminei D in 1928 si apoi izoleaza vitamina D2 si vitamina D3.

Forme
Au fost descoperite mai multe forme de vitamina D.

Formele majore sunt D2sau ergocalciferol i D3sau


colecalciferol. Acestea sunt cunoscute sub numele
decalciferol. Vitamina D2a fost caracterizat din punct
de vedere chimic n 1932. In 1936 structura chimic a
vitaminei D3a fost stabilit i a rezultat n urma
procesului de iradiere a 7-dehidrocolesterolului.
Chimic,
diferitele forme ale Vitaminei D sunt
secosteroizi, adic steroizi unde un inel este rupt.
Diferena structural dintre vitamina D 2i D3este
vizibil n structura molecular i anume n lanul lateral
de molecule. Lanul lateral al vitaminei D 2conine o
legtur dubl ntre atomii de carbon 22 i 23 i un grup
de metil lng atomul 24.

Vitamina D1
Este compusa din ergocalciferol si lumisterol in

raport 1:1

ergocalciferol

lumisterol

Vitamina D2
Ergocalciferol (derivat din ergosterol)

Vitamina D3
Colecalciferol (sintetizat din 7-dehidrocolesterol in

piele, derivat direct din colesterol)

Vitamina D4
22 - dehidroergocalciferol

Vitamina D5
Sitocalciferol (din 7-dehidrositosterol)

Formarea vitaminei D2
Trecerea ergosterolului in ergocalciferol

Aceasta trecere are loc, conform unuia dintre mecanismele cunoscute,


astfel :
- intr-o prima etapa, ergosterolul la care gruparea metil din pozitia 10 se
afla in fata ciclurilor A si B, deci unit prin legatura , trece in lumisterol,
la care acelasi metil se afla in spatele ciclurilor A si B, deci unit prin
legatura .

- in etapa a doua se rupe legatura dintre C9 si C10 din cilcul B, stabilinduse o dubla legatura intre C1 si C10. Substanta rezultata se numeste
tahisterol.

- in etapa urmatoare are loc o rearanjare a dublelor legaturi care ajung sa


formeze un sistem conjugat cu trei duble legaturi intre C9 C10, C5-C6
si C7-C8. In urma tahisteroluluitrece in ergocalciferol

- in raport cu legaturile duble de la C5 si C7, ergocalciferolul este un


izomer cis; el se poate afla insa si intr-o conformatie alungita.
- Primul produs activ obtinut prin iradierea colesterolului, desi era un
amestec de lumisterol si ergocalciferol, a fost considerat o substanta pura si
s-a numit vitamina D. Ulterior, cand s-a izolat ergocalciferolul pur diferit
de vitamina D initiala s-a numit amestecul lumisterol+ergocalciferol,
vitamina D1 iar ergocalciferolul pur, vitamina D2.

Surse
Razele UV -vitamina D poate fi suplimentata in organism din diverse surse, indiferent daca va

expuneti regulat la soare sau nu


Uleiul de peste - in special uleiul de ficat de cod, este cea mai buna sursa alimentara de vitamina
D. O lingura din acest produs acopera 300% din valoarea zilnica recomandata de calciferol.
Somonul - grasimile esentiale care se regasesc in carnea de somon recomanda acest aliment in
cadrul unei diete echilibrate, insa tot somonul este si o sursa importanta de vitamina D. De altfel, o
singura portie de somon asigura necesarul zilnic al acestei vitamine.
Laptele - este o alta sursa excelenta de vitamina D un pahar furnizeaza un sfert din doza zilnica
recomandata de vitamina D.
Cerealele - o buna parte din cerealele comercializate sunt fortificate cu vitamina D.
Ouale - galbenusul de ou contine o anumita doza de vitamina D, insa specialistii recomanda
consumul oului intreg, pentru fixarea optima a vitaminei.
Sucul de portocale - alaturi de cereale, sucul natural de portocale este comercializat de cele mai
multe ori in varianta imbunatatita cu vitamina D.
Ciupercile
Margarina
Ficatul de vita
Soia

Forme active biologic


- atat vitamina D2 cat si vitamina D3 nu au activitate biologica semnificativa,
de aceea este nevoie sa fie metabolizate in forme hormonal active.
- activarea are loc in doua etape, mai intai la nivel hepatic si apoi la nivel
renal. Vitamina D avand o structura liposolubila este transportata in circulatie
sub forma unui complex cu o alfa1 globulina specifica proteina
transportoare a vitaminei D (VDBP = vitamin D binding protein). La nivel
hepatic vitamina D sufera prima hidroxilare pentru a forma 25-OH vitamina
D (calcidiol), un metabolit cu activitate biologica limitata.
- 25-OH vitamina D este legata apoi de o proteina specifica si transportata la
nivelul rinichiului unde are loc a doua hidroxilare; astfel, in tubul proximal
renal sub actiunea 1-alfa hidroxilazei rezulta cel mai potent metabolit al
vitaminei D: 1,25-(OH)2 vitamina D (calcitriol). Placenta si tesutul
granulomatos reprezinta inca doua situsuri extrarenale importante de
productie a 1,25 -(OH)2 vitaminei D.

25 OH vitamina D
CALCIDIOL

1,25-(OH)2 vitamina
D
CALCITRIOLUL

Efectul biologic
Hidroxilarea renala reprezinta punctul major de control in metabolismul vitaminei D, fiind
reglata de concentratia serica a calciului, fosfatului si parathormonului (PTH). Astfel, PTH si
hipofosfatemia actioneaza independent pentru cresterea 1,25-(OH) 2 vitaminei D prin stimularea
activitatii 1-alfa hidroxilazei renale, iar hipocalcemia stimuleaza secretia PTH care va creste
productia de 1,25-(OH)2 vitamina D la nivel renal.
Cei trei hormoni implicati in reglarea metabolismului mineral si osos sunt PTH, calcitonina si
1,25 -(OH)2 vitamina D. 1,25-(OH)2 vitamina D se comporta ca un hormon clasic, semnalul
transmis fiind realizat prin receptorii pentru calcitriol localizati in principal in intestin, os, rinichi,
dar si in numeroase alte organe.
1,25-(OH)2 vitamina D legata de proteina transportatoare a vitaminei D ajunge la nivel
intestinal, unde forma libera este preluata de enterocit si transportata spre un receptor nuclear
protein-specific (VDR). Afinitatea acestui receptor pentru 1,25-(OH) 2 vitamina D este de 1000
ori mai mare decat pentru 25-OH vitamina D, ceea ce ar putea explica de ce 1,25-(OH) 2 vitamina
D este mult mai activa biologic. Complexul calcitriol-VDR se leaga de receptorul x al acidului
retinoic; in urma acestei interactiuni si a cuplarii cu secvente ADN specifice se modifica
transcriptia genelor implicate in transportul calciului si se exprima in enterocit canalul de calciu
epitelial si o proteina transportatoare a calciului (calbindin), efectul principal al 1,25(OH)2 vitaminei D fiind stimularea transportului calciului si fosforului din lumenul intestinului
subtire in circulatie, ceea ce duce la cresterea concentratiei serice a calciului si fosforului.
La nivel renal efectul vitaminei consta in cresterea reabsorbtiei tubulare a calciului; in
glandele paratiroide inhiba transcriptia genei PTH cu scaderea sintezei acestui hormon.

Datorita rolului sau in mentinerea homeostaziei calciului, calcitriolul este esential


pentru procesal de remodelare osoasa. Prin interactiunea cu receptori specifici induce
expresia proteinelor matricei osoase (osteopontina, osteocalcina, fosfataza alcalina) si
suprima sinteza colagenului de tip I. De asemenea creste resorbtia osoasa in sinergie cu
actiunea parathormonului, prin stimularea precursorilor osteoclastici imaturi, care
prezinta receptori pentru ambii hormoni si care se vor transforma in osteoclaste mature.
Acestea indeparteaza calciul si fosforul din os, mentinand nivelurile calciului si
fosforului din sange. Concentratiile adecvate de Ca 2+ si HPO42- promoveaza
mineralizarea osteoidului.
Pe langa rolul in metabolismul osos calcitriolul exercita numeroase alte efecte:
-imunomodulare: stimuleaza productia de cathelicidin, un agent antiinfectios
capabil sa distruga in special Mycobacterium tuberculosis;
-inhiba proliferarea keratinocitelor si fibroblastilor;
-inhiba productia de renina;
-creste contractilitatea miocardului;
-creste productia de insulina;
-inhiba angiogeneza;
-este un inductor al apoptozei (producerea calcitriolului in diverse organe, cum ar fi
colon, prostata, glanda mamara, regleaza genele care controleaza proliferarea)

Concentratia de 1,25-(OH)2 vitamina D reflecta activitatea 1-alfa


hidroxilazei renale. Desi calcitriolul este metabolitul cel mai potent al
vitaminei D, 25-OH vitamina D reflecta mai corect rezervele
organismului si de aceea este preferat ca test initial pentru evaluarea
statusului vitaminei D. Dozarea in laborator a calcitriolului are
importanta in evaluarea hipercalcemiei, hipercalciuriei, hipocalcemiei,
precum si a patologiei asociate. Este utila si testarea concomitenta a
parathormonului intact.
Prin administrarea de vitamina D la rahitici se normalizeaza
mineralizarea cartilajelor epifizare, aflate in plina proliferare. Aceasta
restaurare a calcifierii este in legatura cu doua efecte de ordin biochimic
pe care le determina administrarea de vitamina D: cresterea absorbtiei
intestinale de calciu (scazuta la rahitici) si normalizarea concentratiei de
fosfor din plasma(scade secretia de fosfor).

Depozitarea si Absorbtia
Vitamina D se depoziteaza la nivelul pielii sub forma unor secretii

uleioase, dar si in creier, piele, rinichi, plmni, glande suprarenale.


Vitamina D3 este produs n piele atunci cnd 7-dehidrocolesterolul
reacioneaz cu lumina ultraviolet UVB la lungimi de unde ntre 270300 nm, cu sinteza de vrf care apare ntre 295-297 nm. Daca in
organism exista un surplus de Vitamina D, aceasta fiin o vitamina
liposolubila, excesul se depoziteaza in tesutul adipos, in special in ficat,
ceea ce poate fi daunator organismului. Vitaminele D introduse n
organism prin alimentaie se absorb pasiv la nivelul intestinului subire,
intrand in componenta chilomicronilor, i sunt transportate pe cale
limfatica, mai apoi pe cale sanguina n organe.

Patologie
Avitaminoze

Lipsa de vitamina D determina boala numita rahitism. Aceasta boala se caracterizeaza printr-o
mineralizare intarziata a oaselor. In asemeanea cazuri, oasele nu reusesc sa-si insuseasca
hidroxil-apatitain cantitate suficienta si de aceea ele sunt relativ moi si flexibile. Lipsa de
substanta solida este compensata de dezvoltarea anormala a articulatiilor la nivelul carora
oasele cresc prin formare de tesut cartilaginos in cantitati foarte mari. La adulti se intalneste,
de asemenea, o boala datorita carentei de vitamina D numita osteomalacie. Ea este
carcaterizata de bilant negativ al calciului (se pierde mai mult decat se ingera) si de o
demineralizare a oaselor care devin deformabile si fragile(osteoporoza). Durerea osoasa si
slabiciunea musculara pot semnala lipsa de vitamina D. Cu toate acestea, in cazul multor
persoane, simptomele sunt subtile. Nivelurile scazute din sange de vitamina D au fost
asociate cu: risc crescut de deces ca urmare a bolilor cardiovasculare, tulburari congnitive la
persoanele in varsta, astm bronsic sever la copi,cancer
Supradozaj
La adultul sanatos, un aport de 50 000 UI pe zi, pentru o perioada de cateva luni, va duce la
toxicitate, iar persoanele cu anumite afectiuni vor dezvolta mai usor hipercalcemie. Dintre
manifestarile hipervitaminozei D importante sunt anorexia, senzatia de greata si voma,
frecvent urmate de poliurie (emisia unei cantitati mari de urina diluata), senzatia de sete,
slabiciune, nervozitate si prurit. In cazurile severe se poate ajunge la insuficienta renala.

Cauzele deficitului de vitamina D


- Consumul insuficient de vitamina D de-a lungul timpului. In general, ca urmare a
unei diete vegetariene stricte, intrucat majoritatea surselor naturale de vitamina D sunt de
origine animala, inclusiv pestele si uleiurile din peste, galbenusul de ou, branza si ficatul de
vita.
- Expunerea limitata la soare. Organismul sintetizeaza vitamina D atunci cand pielea este
expusa la lumina soarelui, iar perosanele care traiesc in tarile nordice, poarta haine largi sau
au capul acoperit din motive religioase, nu isi expun suficient pielea la soare.
- Tenul inchis la culoare. Pigment al pielii, melanina reduce capacitatea acesteia de a
produce vitamina D ca raspuns la lumina soarelui. Conform studiilor, adultii care au pielea
mai
inchisa
la
culoare
sufera
de
deficit
de
vitamina
D.
- Rinichii nu mai pot converti vitamina D in forma sa activa. Pe masura ce oamenii
inainteaza in varsta rinichii lor sunt din ce in ce mai putin capabili de a coverti vitamina D in
forma
sa
activa
sporind
astfel
riscul
de
deficit
de
vitamina
D.
- Tractul digestiv nu poate absorbi in mod adecvat vitamina D. Unele probleme medicale,
inclusiv boala Crohn,fibroza chistica si boala celiaca pot afecta capacitatea intestinului de a
absorbi vitamina D din alimentele pe care o persoana le consuma.
- Obezitatea. Vitamina D este extrasa din sange de celulele adipoase, care influenteaza
eliberarea acesteia in circuitul sangvin.