Sunteți pe pagina 1din 67

TEHNICI DE PROTECIE A MEDIULUI N ROMNIA

Cuprins

INTRODUCERE...................................................................................................4
Capitolul 1. Evoluia istoric a dreptului mediului n Romnia.......................6
1.1. Reguli privind natura n vechiul drept romnesc..........................................................7
1.2. Perioada contemporan.................................................................................................8
1.3. Apariia i dezvoltarea legislaiei privind conservarea naturii....................................10
1.4. Perioada 1950 1989..................................................................................................11
1.5. Dezvoltarea dreptului mediului n perspectiva aderrii Romniei la Uniunea
European..........................................................................................................................14
Capitolul 2. Actele de reglementare privind protecia mediului n dreptul
intern.................................................................................................................................17
2.1. Categorii de acte de reglementare privind protecia mediului....................................17
2.1.1. Avizul de mediu...........................................................................................18
2.1.2. Acordul de mediu.........................................................................................18
2.1.3. Autorizaia de mediu....................................................................................19
2.1.4. Bilanul de mediu.........................................................................................22
2.1.5. Auditul de mediu..........................................................................................22
2.2. Procedurile de emitere................................................................................................23
2.2.1. Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite
proiecte publice sau private...............................................................................................24
2.2.2. Procedura de realizare a evalurii de mediu pentru planurile si programele
n documente nedefinite.....................................................................................................26
2.3. Revizuirea actelor de reglementare.............................................................................28
2.4. Suspendarea actelor de reglementare..........................................................................30
2.5. Revocarea actelor de reglementare.............................................................................30
2.6. Transferul actelor de reglementare.............................................................................31
2.7. Aspecte procedurale...................................................................................................31

2.8. Startegii de protectie a mediului in agro-ecosisteme si implicit in fermele


agroturistice.......................................................................................................................34
2.8.1. Strategii privind protecia mediului n ecosistemele agricole i rurale........35
2.8.2. Strategii privind protecia mediului n ecosistemele agrosilvice.................36
2.8.3. Strategii de reorientare tehnologic spre agroturismul sustenabil...............37
Capitolul 3. Fondul pentru mediu......................................................................39
3.1. Reglementarea fondului pentru mediu........................................................................40
3.2. Fondul pentru ameliorare a fondului funciar..............................................................42
3.3. Fondul ecologic national.............................................................................................42
3.4. Fondul de conservare i regenerare a padurilor..........................................................45
3.5. Fondul forestier al Romniei......................................................................................45
Capitolul 4. Rspunderea juridic n dreptul mediului...................................47
4.1. Condiile i formele rspunderii juridice....................................................................47
4.1.1. Considerai generale.....................................................................................47
4.1.2. Rspunderea civil delictual......................................................................48
4.1.3. Rspunderea contravenional n dreptul mediului......................................50
4.1.4. Rspunderea penal.....................................................................................54
4.1.5. Rolul corpului de inspecie i control ecologic, precum i de voluntariat n
prevenirea i sancionarea faptelor reprobabile la adresa mediului...................................57
4.2. Particularitile rspunderii statale n domeniul proteciei mediului conform
conveniilor i tratatelor internaionale..............................................................................60
4.2.1. Consideraii generale...................................................................................60
4.2.2. Elementele rspunderii.Particulariti..........................................................61
4.2.3. Rspunredea subiectiv................................................................................64
Concluzii...............................................................................................................64
Bibliografie...........................................................................................................66

Introducere
Evoluiile generale nregistrate n ultimile decenii au determinat un proces amplu
de formare i afirmare a unei ramuri noi, distincte n cadrul sistemului juridic, dreptul
mediului depind stadiul unor simple dezvoltri n cadrul ramurilor naionale.
Termenul de mediu a fost ntalnit naca din secolul al XIX n sens biologic, ca
ambian natural a vieuitoarelor; ulterior, el a aprut n domeniul geografic i era definit
ca spaiul locului i influenat de ctre om.
Din punct de vedere etimologic, cuvntul mediu i are originea n latinescul
medium care desemneaz totalitatea factorilor i condiiilor care formeaz cadrul general
n care se desfoar viaa material a societii omeneti.
Oamenii de tiinta, economitii, juritii, politicienii, sensibilizai de importana
covritoare a imperativului de protecie a mediului i a resurselor naturale, reflecteaz
anumite aspecte ale mediului, care, de fapt, este unic.
n 1972 el a fost definit, n Le Grand Larousse, ca fiind ansamblul elementelor
naturale i artificiale care condiioneaz viaa uman. n Dicionarul Webster gsim o
definiie general a mediului, care ar fi circumstanele, obiectele ori condiiile care
inconjoar persoana, urmat de precizarea amsamblul factorilor fizici, chimici i biotici
care actioneaz asupra unui organism ori unei comuniti ecologice i determin n
definiie forma i supravieuirea lor, caruia i se adaug amsamblul condiiilor sociale i
culturale care influeneaz viaa unui individ ori a unei comuniti.
O concepie holistic determin mediul ca obiect de interes i de aciune public, ce
s-a reflectat cu pregnan n termenii actelor normative adoptate n unele ri la sfritul
anilor 1960, precum i n documentele primei Conferine a Naiunilor Unite privind
mediul, la Stockholm n iunie 1972.
Putem definii dretul mediului ca fiind o ramur a sistemului nostru juridic care
strnge normele juridice ce reglementeaz relaiile dintre persoane formate n legtur cu
protecia i dezvoltarea mediului.
n ziua de azi relaia dinte om i mediu reprezint o preocupare major a lumii.
Revoluia industrial a avut un efect pozitiv asupra omeniri dar, n acelai timp, ea este

considerat ca fiind principala cauza a perturbarii echilibrelor specifice care se manifest


n natur.
Aproape ntrega lume se confrunt cu fenomenele negative, unele nemaintalnite pe
tot parcursul omenirii. n cautarea unei noi surse de hran i energie, omul a intervenit
brutal n echilibrul sensibil al factorilor de mediu, ceea ce a avut drept urmare distrugerea
condiiilor de via ale anumitor specii de plante i animale i punerea n pericol a
existenei acestora sau chiar dispariia lor.
n Romnia, Adunarea Constituant din 1991 a inclus chiar n Legea fundamental a
statului prevederi de baz care s asigure protecia mediului. Aceste prevederi au fost dezvoltate
n legislaia primar adoptat ulterior, urmrindu-se, totodat, corelarea cu reglementrile n
domeniu din Uniunea European. Astfel, Ordonana de urgen a Guvernului nr.195/2005
privind protecia mediului definete mediul ca fiind ansamblul de condiii i elemente
naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate
straturile atmosferice, toate materiile organice i anorganice, precum i fiinele vii, sistemele
naturale n interaciune, inclusiv unele valori materiale i spirituale, calitatea vieii i condiiile
care pot influena bunstarea i sntatea omului.
Prin poluare, n genral, se ntelege orice introducere de catre om n mediu, direct
sau indirect, unor substane ori energii cu efecte dunatoare, de natur s pun n pericol
sntatea omului, s prejudicieze resursele biologice, ecosistemele i proprietatea
material, s diminueze binefacerile sau s mpiedice alte utilizri legitime ale mediului.
n condiiile vieii moderne, a dezvoltrii tot mai accentuate a industriilor, dar i a
tehnologiilor, poluarea i dispariia unor specii de plante i animale au nceput s devin tot mai
acute. Pentru stoparea acestei situaii, sub egida ONU au fost adoptate pn n prezent 16
convenii, acorduri i alte acte juridice cu vocaie universal n domeniul proteciei mediului 1,
completate apoi cu zeci de protocoale de aplicare.
La iniiativa unor state sau a unor organizaii ce sunt preocupate de soarta mediului, au
fost elaborate i adoptate un numr

important de acte internaionale cu aplicabilitatea

regional. ntre acestea, cele mai implicate state n demersurile viznd combaterea polurii i
prezervarea condiiilor de mediu sunt rile din vestul Europei.

Datele sunt preluate de pe pagina web a ONU referitoare la tratatele internaionale: http://untreaty.un.org/

Analizarea principalelor tehnici de protectie a dreptului mediului ce vizeaz


protecia i conservarea naturii, ariilor protejate i a monumentelor, precum i evoluia
reglementrilor ce privesc protecia mediului, au constituit principalul obiectivul al
prezentei lucrri.

Capitolul 1. Evoluia istoric a dreptului mediului n Romnia


Dezvoltarea, apariia i constituirea legislaiei romneti privind protecia
mediului ntr-o ramura de drept autonom i a dreptului mediului ca disciplin tiinific
au o istorie relativ ndelungat, care au cunoscut mai multe etape, cu caracteristici proprii.
Progresiv, de la primele reguli nescrise, de drept cutumiar, care vizau aspectele
minore de ocrotire a naturii i pn la reglementrile actuale, care se armonizeaz cu
legislaia comunitar i normele juridice privind problemele ecologice globale, n cadrul
unui proces adesea contradictoriu, s-a scris istoria acestei ramuri postmoderne de drept.
Concepii generale exprimate de reglementrile juridice au evoluat i ele de la o
abordare utilitarist, de ocrotire a factorilor de mediu n raport cu valoarea lor economic,
cu utilitatea prezent pentru om i numai n subsidiar, pe cale indirect, de consecinta,
vizandu-se i protejarea naturii, prin recunoaterea nevoii de conservare a mediului
natural ca interes uman fundamental, pn la viziunea care pune nainte de toate valoarea
intrinsec a mediului, protejndu-se elementele care sunt sau nu necesare omului pentru
supravieuire ori exploatate de acesta. Acest proces a fost puternic influenat de evoluia
reglementrilor internaionale n materie, nainte de 1989, de prima conferin a O.N.U.
privind mediul uman i dup 1990, de hotrrile Conferinei mondiale de la Rio de
Janeiro i ale Conferinei de la Johannesburg, precum i de eforturile de integrare euroatlantic. Aderarea Romniei la UE, n data de 1 ianuarie 2007, marcheaz o nou etap a
dzvoltrii dreptului mediului. 2

1.1. Reguli viznd natura n vechiul drept romnesc


2

M. Dutu, Dreptul mediului, Editia 2, ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008

n prim faz, unele reglementri care fceau referire la instituii juridice


generale, precum proprietatea, dei urmreau alte scopuri, mai ales economice,
contribuiau n mod indirect i la protejarea unor factori naturali. Astfel, n vechiul drept
romnesc cutumiar cuprindea o serie de rguli i instituii privind ocrotirea unor factori de
mediu, precum apele, solul, aerul, pdurea etc.
Printr-un document, datat din 4 noiembrie 1621, care face referire la o branite din
Popeti c nimeni s nu aib nici o treab, nici pdurea s n-o taie, nici s vneze, nici s
prind petele...pe care-l vor prinde tind n pdure s aib a-i lua carul cu boi i pe care-l
vor gsi prinznd pete s fie tari i puternici cu aceast carte a noastr a prinde pe acel
om i a-i lua tot ce va avea asupra lui. 3Aceast instituie a funcionat i n Transilvania.
n aceste documente erau stabilite msuri de ocrotire nu numai pentru lumea vegetal a
pdurii, ci i pentru animalele de interes cinegetic de pe cuprinsul brnitilor i lovitelor.
Desigur, scopul direct era, n mod evident, acela al conservrii i regenerrii bunului din
perspectiva interesului economic al proprietarului, dar consecinele pentru ocritirea
naturii sunt i ele notabile.
Un pas nainte n acest domeniu l-au reprezentat reglementrile privind gestiunea
pdurilor. n 1739 s-a instituit, n Banat, serviciul silvic regulat, iar cea dinti
reglementare oficial n materie din Transilvania dateaz din 1781.
Ca prim lege silvic romneasc este considerat nsa Ornduiala de pdure
pentru Bucovina, tiprit n 1786; a urmat apoi anafoura pentru codru, dumbrvi i
lunci din 1794 a domnitorului Alexandru Moruzzi n Moldova, iar n Tara Romneasc o
prim reglementare referitoare la pdure este data n anul 1793.4
Toate aceste legturi reglementau, n principiu, dreptul de protecie i de folosin
asupre pdurilor, inclusiv fauna lor, cuprinznd, totodat, o serie de recomandri de ordin
tehnic privind: stabilirea vrstei optime pentru trire, curirea pdurii, interzicerea
punatului etc., care foloseau reglementri i ocrotiri fondului forestier.
Unele evoluii socio-economice i politice au importante consecine pentru mediul
natural. Aplicarea Tratatului de la Adrianopol favorizeaz, din punct de vedere comercial,
cultura cerealelor, cerute la export, ceea ce deretmin creterea suprafeelor agricole, mai
ales prin defriarea pdurilor, precum i o degradare a solului.
3
4

M. Duu, Tratat de dreptul mediului, vol. 1, ed. Economica, Bucuresti, 2003;


M. Dutu, Dreptul mediului, editia 2, ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2008.

Regulamentele organice din ara Romneasc i Moldova introduc o serie de


restricii exploatrii patrimoniului natural, precum i o serie de msuri noi de
administrare i gestionare public a acestuia. Au urmat unele reglementri, ca de pild, n
1843 n Moldova i n 1847 n ara Romneasc, care incepeau s pun ordine n
exploatarea pdurilor ce aparineau bisericilor i clerului i au pregtit legiuirile moderne
de mai trziu.
ncetarea aplicrii regulamentelor organice determin revenirea la vechiul regim
de libertate a dreptului de vntoare, care avea s se menin pn la apariia primei legi a
vntorii din 1872.
1.2. Perioada contemporan
Perioada mdern, plasat n timp n a doua jumatate a secolului trecut i pn la
inceputurile celui urmtor, se caracterizeaz printr-o serie de noi acte normative i
activiti strict analitice, constnd n acumularea de material faptic necesar stabilirii
dimensiunilor i trsturilor patrimoniului material naional. Codul penal romn,
promulgat la 30 octombrie 1864 i pus n aplicare la 1 mai 1865, prevedea restricii
privind vntoarea n parcuri nchise i oprea otrvirea petilor n bli, heletee ori
havizuri; era sancionat, de asememea, incendierea pdurilor i a fneelor. Aceste
prevederi au fost preluate i dezvoltate prin Legea pentru politica rural din 25 decembrie
1868, al crui art. 102 a introdus, pentru prima data n ara noastr, oprirea vntorilor
timp de patru luni pe an, interzicerea distrugerii cuiburilor i oulor psrilor de interes
cinegetic, precum i unele msuri de combatere a duntorilor i bolilor de plante i
animale.
La rndul su, Codul civil din 1864, intrat n vigoare la 1 decembrie 1865 a
cuprins unele dispoziii referitoare la regimul juridic general al unor elemente ale
patrimoniului natural.
Aa, de pild, potrivit art. 473, constituie bunuri mobile prin natura lor corpurile
care se pot transporta de la un loc la altul, atat cele care se mic de la sine, precum sunt
animalele, precum i cele care nu se pot srmuta din loc decat prontr-o putere strin,
precum sunt lucrurile nensufleite.

Acum s-au pus bazele cercetrii biologice de tern n condiiile n care flora i
fauna avuseser puin de suferit de pe urma impactului activitilor umane.
Se remarc, n acest sens, o serie de studii i cercetri privind flora din Munii
Rodnei, astzi rezervaie a biosferei, flora Transilvaniei, realizarea unor prime sinteze
asupra florei i faunei din Romnia, realizarea primelor grdini botanice, a primelor
rezervaii paleontologice din ara noastr.
Sub raportul dreptului, se afirm o serie de reglementri tradiionale, referitoare la
o serie de factori naturali sau la poluare fr ns a fi vorba de reguli juridice de protecie
proriu-zis a mediului. Astfel, n 1872, apare prima lege a vntorii, n 1874 este adoptat
Legea asupra serviciului sanitar, Legea asupra pescuitului n 1896 etc.
Astfel, Legea pentru vnat reglementa dreptul la vntoare, stabilind perioada
de oprire a vntorii i chiar prohibiia total a acesteia pentru unele specii. Vntoarea
nu poate fi efectuat numai cu puca sau clare. La rndul su, Legea asupra serviciului
sanitar stipula norme care trebuiau respectate de proprietarii stabilimentelor industriale,
astfel ncat s nu afecteze mediul ambiant ori s produc zgomot duntor sntii
oamenilor i animalelor.
La 19 iunie 1881 este adoptat primul Cod sivic al Romniei, care ofera o
reglementare de amsamblu al regimului de exploatare a tuturor pdurilor, n scopul
asigurrii pe tot locul unde natura trenului i a esenelor vor permite, lemnului pentru
lucru i industrie, reclamate de necesitatile generale ale rii. Se instituia, pentru prima
oar, necesitatea igienizrii unor pduri, indiferent de proprietar, n scop antierozional de
fixare a solului i regularizare a regimului apelor. O serie de msuri cu semnificaii
antipoluante au fost fixate de catre noua Lege sanitar din 1885, pe baza i n aplecarea
careia s-a elaborat, la 24 septembrie 1894, Regulamentul pentru industriile insalubre. Se
prevedeau sanciuni aspre care mergeau pn la nchiderea stabilimentului industrial
necorespunzator exploatat sau ntreinut. Alte msuri de sntate public au fost stabilite
prin Regulamentul pentru condiiile de igien i salubritate public, din 7 octombrie
1893, care cuprindea i reglementri referitoare la poziia construciilor i alinierea
strzilor, completate prin Regulamentul pentru alinierea satelor i construirea locuinelor
rneti din 14 iunie 1894.

n domeniul ocrotirii vegetaiei se adopt Condiiile generale pentru exploatarea


pdurilor satului, precum i Legea pentru crearea unui fond necesar pdurilor,
meninerea coastelor i fixrii terenurilor pe moiile satului care are importante prevederi
referitoare la tierea raional i regenerarea unor pduri rezervate n scopul prevederii
apariiei solului de eroziune. n sfrit, la 21 octombrie 1899 este publicat Regulamentul
pentru msuri de aprare a sntii publice fa de exploatrile de petrol.
Regimul legal al animalelor este mbogit printr-o serie de reglementri viznd
ocrotirea animalelor de interes vntoresc. Astfel, Legea asupra poliiei vnatului i
regulamentului de aplicare din 2 noiembrie 1891 au introdus elemente noi n privina
dreptului vntorii, referitoare la perioadele de prohibiii. O serie de msuri pentru
protejarea vnatului mpotriva braconierilor au fost consacrate prin Regulamentul privitor
la arendarea pe proprieti ale statului a dreptului de vntoare prin permis, deosebit de
arendare licitativ, din 22 decembrie 1899.
1.3. Apariia i dezvoltarea legislaiei privind conservarea naturii
Dup acest perioad preliminar, urmeaz o perioad care marcheaz apariia
i dezvoltarea preocuprilor legate n mod direct de ocrotirea naturii, ce se manifest mai
ales prin evoluia unei micri militante n favoarea conservrii unor servicii de plante i
animale sau a habitatelor lor originale. Au fost avute n vedere, pentru nceput, ocrotirea
unor suprafete datorit valorii excepionale a peisajelor lor, precum: Muntii Bucegi i
unele sectoare ale Vaii Prahovei, protecia unor specii de psri sau plante ameninate cu
dispariia.
Se afirm un curent de opinii tot mai viguros mpotriva despduririlor abuzive,
degradrii peisajelor, exploatrii iraionale a bogriilor naturale etc. i n favoarea
elaborrii i adoptrii unei legislaii adecvate ocrotirii naturii.
Preocuprile viznd direct ocrotirea naturii ii gasete o expresie juridic, mai ales
ncepnd cu debutul secolului al XX-lea. Astfel, n Transilvania, n 1909, funcionrii
Ministerulul Agriculturii au ntocmit o list cu monumentele de interes istoric sau
tiinifico-economic ce urmau s fie trecute sub protecia legilor, dar izbucnirea primului
rzboi mondial a zdruncinat realizarea proiectului. Dup rzboi, preocuprile n materie
s-au multiplicat. n 1919, Sfatul Naional de la Sibiu a introdus n art. 2 din legea agrar
10

urmatorul aliniat: Toate lucrurile care prezint un deosebit interes tiinific s fie
expropriate n ntregime, pentru tiin.
Este considerat drept prima msur legislativ romneasc pentru protecia
naturii. Numai c, n urma derulrii procesului de unificare legislativ, o noua lege agrar
avea s ignore aceste prevderi.
n Bucovina, prima msura de protecie a naturii datoreaz din 1904, cnd a fost
redactat un anteproiect de lege ce cuprindea i lista monumentelor naturale care urmau s
fie protejate din punct de vedere juridic.
Adoptarea, la 7 iulie 1930, a primei legi pentru protecia monumetelor naturii a
marcat nceputul unei noi etape a procesului de organizare a activitii de ocrotire a
mediului n Romnia. n concepia legii, erau monumete ale naturii toate teritoriile,
vietile i artefactele neistorice, ce merit a fi considerate pentru folosin obteasc
actual i viitoare.
Pe baza acestui act normativ s-a nfiinat prima Comisiune pentru ocrotirea
monumentelor naturii, iar prin organisme regionale de acest gen, cum ar fi comisia
regionala pentru Ardeal n 1933, pentru Oltenia 1936, iar pentru Moldova 1938,
activitatea acestora structuri a avut, prin excelen, un caracter de cercetare tiinific
concretizat prin publicarea a numeroase studii, note sau lucrri, care au stat la baza
ocrotirii, prin lege, a valoroase obiective ca monumente ale naturii si anume: 36 de
rezervaii naturale cu o suprafa total de aproximativ 15.000 ha, 15 specii de plante i
16 specii de animale, printe care i parcul naional Retezat n anul 1935.
Totodata, n acest context au fost elaborate o serie de norme tehnice, precum cele
de aplicare a legii, cele privind marcajul traseelor i respectarea toponimiilor autohtone,
norme viznd ocrotirea psrilor migratoare etc.
1.4. Perioada 1950 1989: protecia planificat
Dup cel de-al doilea rzboi mondial, preocuprile n materie s-au pus n ali
termeni. Problemele generale ale conservarii naturii din aceast perioad s-au realizat n
condiiile dezvoltrii economico-sociale planificate i ale regimului politic totalitar.
Primul act normativ de acest gen l constituie Decretul nr. 237 din octombrie
1950, privind ocrotirea naturii, nsoit de un Regulament de aplicare, aprobat prin H.C.M.
11

nr. 518 din 1954. Ocrotirea naturii era considerat o problem de stat. Comisia pentru
ocrotirea naturii este reorganizat i plasat sub autoritatea Academiei. La nivel local,
administrarea monumentelor naturii a fost ncredinat primriilor competente teritorial.
n locul fostelor comisii regionale din anii 1930 au fost create subcomisii, pe lang
filialele Academiei, la Cluj(1955), Iasi (1956) i pe lang baza de cercetare din Timioara
(1959). n plus, au fost nfiinate comisii regionale de ndrumare pentu ocrotirea naturii i
conservarea genofondului avnd scopul de a ine o legtur permanent ntre Comisia
pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii i structurile politico-administrative regionale i
a le sprijini n aceast privin.
Mai mult dect att, H.C.M. nr. 518/1954 abilita instanele administrativ
teritoriale s adopte, la propunerea Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii,
msuri provizorii n direcia ocrotirii faunei, florei, depozitelor fosiliere, peterilor etc.,
aflate pe teritoriile propuse spre a dobndi calitatea de monument al naturii i s previn
executarea oricaror lucri care ar prejudicia integritaea acestor obiective.
Reglementrile juridice se diversific, dar reflect aceeai concepie limitat la
ocrotirea naturii, mai ales n sensul conservrii eantioanelor reprezentative.
ntr-o prim faz, s-a conturat astfel, un cuprins juridic care a ncercat ca, pornind
de la o reglementare cu caracter mai general referitoare la ocrotirea naturii, s ofere
reglementri specifice pentru diferii factori naturali de mediu: protecia resurselor de apa
potabil, gospodarirea apelor sau prin activiti umane etc.
Contientizarea la nivel planetar a gravelor probleme ecologice i desfasurarea
primei Conferine mondiale a O.N.U. asupra mediului, din iunie 1972 la Stickholm, au
impus i n romnia o noua viziune asupra problemelor de mediu i trecerea la abordarea
aspectelor viznd conservarea, protecia i ameliorarea mediului ambiant. Stockholm-ul a
avut un impact decisiv din acst punct de vedere, deopotriv n plan legislativ, institutional
i cel al doctrinei.
Sub raport legislativ, n anul 1973 s-a adoptat Legea privind protecia mediului
nconjurator ca o reglementare cadru, autocuprinztoare, care a consacrat, pe de o parte,
regimul juridic general al ocrotirii mediului, inclusiv crearea unui cadru institutional
adecvat, iar, pe de alta parte, a stabilit o serie de regului aplicabile principalilor factori
naturali sau creai prin activiti umane.
12

Pe aceasta baza juridic general, ulterior s-au adoptat, n vederea dezvoltrii i


particularizri reglementrilor de principiu, o serie de acte normative viznd protecia
unor factori de mediu, precum: apa, Legea apelor nr. 8/1974, Legea privind gospodrirea
raional, protecia i asigurarea calitii apelor nr.5/1989; solul, Legea privind fondul
funciar nr. 5/1974 i cea privind sistematizarea teritoriului i localitilor urbane i rurale
nr. 5/1974; pdurile, Legea privind conservarea, protejarea i dezvoltarea pdurilor,
exploatarea lor raional, economic i meninerea echilibrului ecologic nr. 2/1987 etc.
De asemenea, au fost instituite o serie de reglementri specifice referitoare la
unele substane i produse chimice sau alte produse care, prin natura lor, pot afecta
negativ mediul, domeniul nuclear, regimul materialelor explozive n economie, regimul
substanelor i produselor toxice etc.
Ca o expresie a dominaiei strategiei dezvoltrii planificate, au fost elaborate i
investite cu putere de lege o serie de programe privind gestiunea unor importani factori
de mediu, precum: Programul naional de perspectiv pentru amenajarea bazelor
hidrografice, Programul naional pentru conservarea i dezvoltarea fondului forestier n
perioada 1976-2010 etc.
Totodat, prin legile anuale ale Planului national unic de dezvoltare economicosociala s-au stipulat o serie de indicatori economici referitori la calitatea mediului,
eliminarea pagubelor aduse economiei prin poluarea i degradarea natrii, precum i
recuperarea pe scar larg a substanelor reziduale, utilizabile n domeniul economic.
Sub raport internaional, n 1974 s-a creat Consiliul Naional pentru Protecia
Mediului nconjurator, ca organ central al administraiei de stat, cu filiale teritoriale
departamentale.
Pe de alt parte, eficiena cadrului legislativ-instituional a fost diminuat de
atitudinea i concepia general a sistemului politico-economic.
Caracterul prea general, prin excelent declarativ, al acestor msuri, absena unor
msuri adecvate de implementare, de natur diversa: economic, politic, instituionaladministrativ etc., conjugate cu politica consecvent de dezvoltare deformat,
caracterizat printr-un ritm nalt al creterii economice i orientarea ctre ramuri mari
consumatoare de resurse naturale i deosebit de poluante, au fost ca eficiena lor n plan
practic s fie deosebit de sczut.
13

Dispoziiile legale, de principiu, consacrate n domeniul mediului nu i-a gsit o


reflectare i dezvoltare corespunztoare n celelalte ramuri ale dreptului, ceea ce a alterat
i mai mult efectele lor sociale generale.
Toate aceste aspecte au fost amplificate i actualizate prin faptul c, mai ales n
ultimile decenii, regimul totalitar a interzis orice fel de transparen n ceea ce privete
starea general a calitii mediului, gradul de poluare, factorii poluani i impactul lor
asupra nivelului de via al populaiei.
Chiara dac, din punct de vedere formal, al prescripilor i coninutului lor,
reglementrile tehnice corespundeau standardelor internaionale de mediu, acestea nu
erau aplicate, n mare parte rmnnd la stadiul simplu de declaraii de intenii.
Semnificativ este, n acest sens, faptul c, dei unele reglementri prevedeau
posibilitatea c, n cazul unor poluri grave, s se dispun, ca sanciune administrativ,
ncetarea total sau parial a activitii unitilor economice culpabile, acest saciune nu
a fost aplicat niciodat. De altfel, una dintre marile deficiene ale legislaiei ecologice
din aceast perioad a constituit-o slaba preocupare viznd aplicarea sa, inclusiv n
privina utilizrii mijloacelor juridice.
Preeminena absolut a factorului economic a condus la neglijarea a dimensiunii
ecologice a dezvoltrii, n ciuda declaraiilor oficiale.
1.5. Dezvoltarea dreptului mediului n perspectiva aderarii Romniei la Uniunea
European
n urma revizuirii Constitutiei din 8 decembrie 1991 prin Legea nr. 429/2003, s-a
realizat, printre altele, constituionalizarea dreptului la mediu, recunoscndu-se dreptul
oricrei persoane la un mediu sntos i echilibrat ecologic [art. 35 alin (1)] i, n mod
corelativ, ndatorirea persoanelor fizice i juridice de a proteja i ameliora mediul
nconjurator. Totodat, s-a stipulat c dreptul de proprietate oblig la respectarea
sarcinilor privind protecia mediului.
n acelas timp, aproximarea legislaiei naionale cu acquis-ul comunitar de mediu
n procesul de preaderare a Romniei la Uniunea European a contribuit la o reform
masiv a dreptului naional al mediului.

14

Pentru ara noastr, aproximarea legislaiei reprezint o obligaie asumat prin


Acordul european instituind o asociere ntre Romnia, pe de o parte, Comunitaile
europene i statele membre, pe de alta parte, capitolul III din titlul V al documentului
fiind consacrat exclusiv aproximarii legislaiei5. Potrivit art. 70 din Acord, aproximarea
legislatiei va urmari, printre altele, reglementrile din domeniul nuclear, transport i
mediu. Documentul de poziie privind Capitolul 22 a fost aprobat de Guvernul Romniei
la 18 octombrie 2001, iar negocoerile asupra sa s-au deschis n cadrul Conferinei de
aderare a Romniei. Poziia comun solicit Romniei asigurarea conformrii cu
prevederile Acordului european de asociere din 1993 i a Parteneriatului de aderare,
informaii suplimentare cu privire la aplicarea acquis-ului n materie i realizarea
anumitor perioade de tranziie.
Din punct de vedere al strategiei de preaderare, Romnia a acceptat integral
acquis-ul comunitar privind capitolul 22, n vigoare la 30 iunie 2003, i sa angajat s
implementeze prevederile acestuia pana la data aderrii, cu excepia a 11 acte normative
comunitare viznd urmtoarele sectoare: calitatea aerului i schimbrile climatice,
managementul deeurilor, calitatea apei, precum i controlul polurii industriale i
managementul riscului, pentru care s-au solicitat perioade de tranziie cuprinse ntre 3 i
15 ani.
Consultrile generale privind continuarea negocierilor de aderare i cele informale
ulterioare au relevat aspecte de etape ale problemei: modul de transpunere, pregatirea
planurilor de implementare pentru directivele pentru care s-a solicitat perioada de
tranziie, precum i definitivarea documentului de poziii complementar etc.
Analiza derulrii i a rezultatelor de pn acum ale procesului de aproximare a
legislaiei naionale cu acquis-ul comunitar de mediu permite cteva concluzii relevante.
Prima este a existenei unui decalaj, din ce n ce mai evident, ntre ritmul i rata
transpunerii i, respectiv, gradul de pregtire i realizare a implementrii. Astfel, n ultima
perioad, procesul de receptare a dreptului comunitar al mediului s-a accelerat, n 2001
aprobndu-se n 30 de acte normative interne n acest sens, iar n 2002, ajungndu-se la o
rat general de aproximare n domeniu ce se aproprie de sfrit.
5

Ratificat prin Legea nr. 20/1993. Asupra problemei a se vedea i A. Popescu, Armonizarea legislaiei
naionale cu reglementarile comunitate, Romnia i viitorul Europei, Ed. Monitorul Oficial, Bucuresti,
2001, p. 133-153.

15

Dimpotriv, pregtirea i trecerea la implementare rmn n ntarziere nu sub


aspect formal ci n privina coninutului, al efectivitii lor prin msuri financiare,
materiale. Costul financiar al aproximarii este deosebit de ridicat i greu de suportat
pentru o economie n tranziie, ceea ce implic termene mai lungi de aplicare efectiv.
Referitor la modalitile de transpunere, se remarc faptul c, din motive de
celeritate, s-a recurs adesea la calea adoptrii de ordonane sau ordonane de urgen ale
Guvernului pentru stabilirea cadrului juridic de baz necesar receptrii reglementrilor
juridice comunitare n ordinea juridic intern, urmate de acte normative subsecvente:
hotarari guvernamentale, ordine ministeriale etc. de aplicare corecta i cu un caracter
preponderent-tehnic.
Dincolo de varianta tip, exista i unele exceptii care pot i vor crea probleme de
ordinul juridico-proceduraldeoportriva n plan national i cel al Uniunii Europene. Ele se
refera la faptul ca, n unele cazuri, cerintele directiveloreuropene au fost preluate direct
prin acte normative subsecvente, respectiv hotarari guvernamentale i/sau ordine
ministeriale. Aceasta practica este contrar principiului constitutional conform cruia
asemenea documente nu pot decat sa organizeze aplicarea Legii, i nicidecum sa
stabilesca norme de reglementare primara. n consecinta, fiind lipsite de baza legislativa,
reglementarile respectivenu fiinteaza juridic, ceea ce echivaleaza cu o absenta a
aproximrii n sectorul respectiv.
O alta practica negativa consta n faptul ca reglementarilecomunitare sunt reluate
i receptate automat i integral fara a se tine seama de existenta unor reglementari
nationale n materie, poate uneori mai complete i mai adecvate integrrii scopului
prevazut n legislaia comunitara. Acestea sunt inlaturate n bloc i inlocuite, fr nicio
evaloare corespunzatoare a raportului dintre ele, cu reglementari similare celor existente
n plan comunitar.
Pe aceasta cale, se distorsioneaza grav principiul subsidiaritatii, care nu este nsa
considerat obligatoriu n perioada de aderare, dei face parte din acquis-ul comunitar
general.
n acest context, al preocuparilor de preluare a Acquisului comunitar de mediu in
procesul de pregatire a aderarii la Uniunea Europeana, se ncheie i adoptarea unei noi

16

reglementari-cadru n materie, cea de-a treia, prin Ordonana de urge nr. 195/2005
privind protecia mediului cu modificarile de rigoare prin Legea nr. 265/2006.6
Dei adopta dupa incheierea, n linii genarale, a aproximarii legislatiei nationale
cu dreptul comunitar al mediului, Ordonana a reprezentat mai degraba un manifest
politic de subliniere a dorintei de aderarela Uniunea Europeana i mai putin inspirat i
binevenit nou act normativ.
De altfel, n ceea ce priveste continutul sau, Ordonana de urgen a Guvernului
nr.195/2005 constituie, n unele privinte, un regres n raport cu legea-cadruanterioara,
nr.137/1995, ceea ce nu nseamn c aceast era perfecta i nu presupunea modificari
substantiale.
Printre putinele sale merite ramane acela de a fi preluat unele elemente tale quale,
chiar dac mai putin adevarate, din reglementarile existente la nivelui Uniunii Europene.
Aa, de exemplu, ca principii fundamentale sunt preluate cele existente n documentele
comunitare, chiar dac aici sunt, mai degrab, reguli publice, decat juridice, respectiv:
principiul integrarii cerintelor de mediu n celelalte politici sectoriale, principiul
activitii preventive, principiul retinerii poluantilor la surs.
n sfarsit, n aceast perioad a fost adoptat un numar important de acte
normative.7

Capitolul II Acte de reglementare privind protecia mediului n dreptul


intern
2.1. Categori de acte de reglementare privind protecia mediului
Legislatia romaneasca in vigoare stabileste, cu unele imperfectiuni, o serie de
categorii distincte de acte de reglementare, conform unor categorii mai mult sau mai
putin percise si supuse unor regul specifice.
6

M. Of. 1996 din 30 decembrie 2005. Adoptata cu modificarile de rigoare prin Legea nr. 265/2006. Pentru
o preyentare generala a actului normativ, a se vedea M. Dutu, Noua reglementare-cadru romana privind
protectia mediului, R.R.D. mediului nr. 1/2006, p. 5-12;
7
n prezent dupa unele estimari, in Romania sunt in vigoare circa 1000 de acte normative, aproximativ 225
de legi si decrete, peste 375 acte ale guvernuluisi peste 370 de ordine si reglementari departamentale: dintre
acestea, mai bine de 750 au fost aprobate in 2001.

17

2.1.1. Avizul de mediu


Avizul de mediu pentru planuri i programe, avizul pentru stabilirea obligatiilor
de mediu, avizul de mediu pentru produsele de protectie a plantelor, respectiv pentru
autorizarea ngrmintelor chimice i avizul Natura 20008, indiferent de denumire,
reprezinta, ca natura juridica, avize conform a caror solicitare i ale caror prevederi sunt
obligatorii pentru adoptarea, emiterea sau aprobarea documentelor carora li se adreseaza
i fa de care certifica integrarea considerentelor privind protectia mediului. Functia lor
esentiala este aceea de a asigura respectarea exigentelor ecologice n acte administratice,
politico-juridice etc. care pot sau au un impact semnificativ asupra mediului, dar al caror
obiectiv principal definitoriu este de alta natura. Aceste cerinte ale avizului reprezinta o
conditie de legalitate a nsui actului ce urmeaz a se emite, neindeplinirea lor atragand
nulitatea absoluta a acestuia. Neconstituind acte administrative de sine statatoare, ci doar
operatiuni tehnico-juridice deosebit de importante, avizul nu poate fi contestat n justitie
decat odata cu actul pe care l conditioneaza.
2.1.2. Acordul de mediu9
Acordul de mediu are o poziie intermediar, ntre avize i autorizatii, cu un profil
juridic specific, datorita scopului urmarit i regimul juridic aplicabil. Astfel, patrivit legiicadru acesta este obligatoriu proiectele publice sau private sau pentru modificarea ori
extinderea activitatilor existente, inclusiv puntru proiecte de dezafectare, care pot avea
impact asupra mediului, iar pentru obtinerea s, n cazul proiectelor publice sau private
care pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau
localizarea lor este necesara evaloarea impactului asupra mediului. O alta caracteristica a
acordului de mediu este aceea c, spre deosebire de autorizatia de mediu i c o
consecinta a naturii sale juridice, se emite n paralel cu celelalte acte normative emise de
autoritatiile competente, potrivit legii atr. 11 alin. (4) din ordonanta de urgenta nr.
195/2005, astfel ca efectul juridic al ducumentului supus acordului este rezultatul
manifestarii de violenta al mai multor organe, inclusiv al celui de mediu.
8

Avizul natura 2000 are ca obiectiv confirmarea integrarii aspectelor privind protectia habitatelor
naturale si a speciilor de flora si fauna salbatica in planul sau programul supus adoptarii.
9
Definit de Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 drept act tehnico-juridic prin care se stabilesc conditiile de
realiyare a proiectului, din punct de vedere al impactului asupra mediului, acordul de mediu reprezinta
decizia autoritatii competente pentru protectia mediului care da dreptul titularului de proiect sa-l realizeze
din punct de vedere al protectiei mediului.

18

Totusi, se cuvine mentionat faptul c, dup eliberarea acordului de mediu i n


conexiunea prealabila cu acesta se emit i alte acte administrative, precum: autorizaia de
construire sau avize ori acorduri cerute pentru diverse alte domenii, n conditiile legii.
2.1.3. Autorizaia de mediu10
Autorizatia de mediu este considerata ca fiind actul administrativ n baza caruia se
pot desfasura, n mod legal, activitatile existente i ncep activitatile noi cu posibil impact
semnificativ asupra mediului. n sens administrativ, autorizatiile de mediu sunt autorizatii
libere, acte administrative individuale, care stabilesc drepturi i obligatii determinate
pentru subiectul caruia i se adreseaza. Actizitatile supuse astfel autorizarii sunt
determinate prin sistemul listei. Referitor la stabilirea consecintelor asupra mediului,
pentru obtinerea autorizatiei de mediu, n cazul activitatilor existente, care nu sunt
conforme cu normele i reglementarile n vigoare, este necesara efectuarea bilantului de
mediu, urmat de programul de conformare, iar n cazul activitatiilor noi se impune
evaloarea impactului de mediu.
n dreptul comunitar, potrivit art. 1 parag. 2 al Directivei nr. 337/85/CEE din 27
iunie 1985 privind evaluarea incidentelor anumitor proiecte publice sau private asupra
mediului, autorizatie inseamna decizia autoritatii sau autoritatiilor competente care naste
dreptul beneficiarului obiectivului de a realiza proiectul, iar in termenii art. 1 parag 2
Statele membre vor lua masurile necesare pentru ca, inainte de obtinerea autorizatiei,
proiectele susceptibile de a avea efecte semnificative asupra mediului, mai ales n
privinta naturii lor, a dimensiunii lor sau a localizarii, sa fie supuse unei evaluari a
incidentelor. Asa cum sa statuat n jerisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatii
Europene aceasta ramane o notiune comunitara care tine exclusiv de dreptul comunitar.
Autorizatiile de mediu se pot grupa, n functie de criteriul folosit, n mai multe
categorii. Clasificarea principala este cea care le distinge in functie de activitatea pe care
10

Act tehnico-juridic emis de autoritatile competente de protectie a mediului, prin care sunt stabilite
conditiile si/sau parametrii de functionare a unei activitati existente sau a unei activitati noi cu posibil
impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia in functiune. In dreptul comunitar,
notiunea de autorizatie este definita ca decizia autoritatii sau autoritatiilor competente, care deschide
dreptul titularului unei lucrari de a realiza proiectul [art. 1 parag. 2 din Directivele nr. 85/337/CEE privind
evaluarea incidentelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului]. La noi, legea reglementeaza
urmatoarele categorii de autorizatii: autorizatia privind activitati cu organisme modificate genetic;
autorizatia privind emisiile de gaye cu efect de sera; certificatul de emisii de gaze cu efect de sera; permisul
CITES.

19

o reglementeaza; din acest punct de vedere avem, pe de o parte, autorizatiile care permit
realizarea de activitati care, n mod direct ori indirect, presupun contaminarea sau
deversarea asupra unei resurse naturale, iar pe de alta, autorizatiile care permit efectuarea
de activitati care, n plus, este posibil sau efectiv un impact asupra mediului. Diferenta
dintre cele doua categorii este semnificativa, deopotriva n privinta poluarii i cea a
regimului juridic aplicabil. Astfel, n plan concret, n timp ce n cazul permiselor de
deversareceea ce se autorizeaza este impactul asupra mediului i nu activitatea care l
produce, permisele de activitati cu impact asupra mediului autorizeaza activitatile care
produc acest impact i nu impactul nsui.
n fapt, evaluinnd activitatea n functie de efectele pe care le produce i care
trebuie sa fie n conformitate cu normele care o reglementeaza, se va avea n vedere, n
mod logic, impactul respectivei activitati. Desi, n esenta, aceste autorizatii presupun un
control asupra cauzelor impactului ecologic, n timp ce cele din prima categorie iau n
consideratie doar caracteristicile i conditiile impactului. Din aceasta perspectiva, este
vorba de un control in privinta cauzei i a tuturor consecintelor asupra mediului pe care
activitatea respectiva le are, iar primul tip de autorizatii se refera la un control privind
efectele i anumite surse de contaminare, fara a se tine seama sau sa se analizeze toate
formele de impact pe care activitatea il are sau il produce.
Diferenta dintre cele doua categorii de autorizatii se manifesta, mai ales, n
privinta procedurii de acordare a lor.
n cazul autorizatiilor de deversarea sau poluare, procedura are ca obiectiv
acordarea cestor autorizatii, drept pentru care demersul procedural se realizeaza prin
apecierea conditiilor n care deversarea sau contaminarea se vor produce. Dimpotriva, n
situatia celorlalte autorizatii, cele vizand actiuni sau executarea de proiecte, se analizeaza
nu numai problemele ecologice, ci i proiectul nsusi.
Din aceasta perspectiva, sunt autorizatii propriu-zise de mediu cele din prima
categorie, care autorizeaza desfasurarea de activitati ce, in mod direct sau indirect,
presupun un impact asupra mediului, deoarece este vorba de activitati poluante.
n schimb, se poate considera ca cele din a doua categorie sunt, in sens impropriu,
denumite autorizatii de mediu, intrucat ele permit exercitarea unei activitati, dar au avut

20

in vedere, printre altele, impactul ecologic al acesteia si au inclus, pe langa alte conditii,
si pe cele necesare pentru a evita sau reduce impactul asupra mediului.
n orice caz, este de subliniat faptul ca, in plan general, regimul si natura
autorizatiilor de mediu evolueaza, dupa unii autori, spre situatia concesionarilor, dar cu o
importanta precizare. Particularitatile obiectivului protectiei mediuluiridica o problema
deosebita din perspectiva celor doua institutii juridice traditionala ale dreptului
administrativ: autorizatia sau licenta presupun ca titularul lor sa fi avut un drep anterior,
preexistent, iar cincesiunea nu.
n fine, se cuvine mentionat faptul ca, indiferent de intinderea exacta a conditiilor
pe care autoritatea publica le impune solicitantului, autorizatia este intotdeauna eliberata
sub rezerva drepturilor tertilor. Aceasta inseamna ca ea nu confera un drept de a vatama
mediul si, cel putin teoretic, tertii au posibilitatea sa-si valorifice drepturile lor impotriva
titularului actelor de reglementare, chiar daca acesta respecta, in mod scrupulos,
conditiile stabilite.
Ca specie a primei, autorizatia integrata de mediu 11se aplica in cazul activitatilor
supuse regimului stabilit prin Ordonanta de urgenta nr. 152/2005privind prevenirea si
controlul integrat al poluarii12; ea cuprinde conditii si detalii cu privire la masurile
adoptate pentru protectia aerului, apei si solului.
Spre deosebire de acordul de mediu, autorizatiile de mediu au un acord de sinteza,
in sensul ca se emit dupa obtinerea celorlalte avize, acorduri, autorizatii, dupa caz, ale
autoritatilor componente, potrivit legii si exprima cerintele definitorii pentru cazul
respectiv.
2.1.4. Bilantul de mediu
Bilantul de mediu reprezinta procedura de a obtine informatii asupra cauzelor si
consecintelor efectelor negative cumulate anterioare si anticipate, care face parte din
actiunea de evaluate a impactului asupra mediului.
11

Cu totul neinspirat si evident incomplet autorizatia integrata de mediu este definita ca fiind acttehnologic-juridic emis de autoritatile competente, conform dispozitiilor legale in vigoare privind
prevenirea si controlul integrat al poluarii O.U.G. nr. 195/2005, sau actul tehnico-juridic emis de
autoritatile competente potrivit dispozitilor legale in vigoare, care acorda dreptul de a exploata in
totalitatesau in parte o instaletie, anumite conditii care sa garanteze ca instalatia corespunde prevederilor
preyentei ordonante de urgenta art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 152/2005.
12
Aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 84/2006 din M. Of. nr. 327 din 11 aprilie 2006.

21

Bilantul de mediu se elaboreaza la solicitarea Agentiei de Mediu in cadrul


procedurii de autorizare. Exista trei niveluri de complexitate:
Bilant de mediu de nivel 0 O fisa de caracterizare a activitatii care permite
Agentiei de Mediu sa identifice necesitatea efectuarii unui Bilant de nivel I si/sau II;
Bilant de mediu de nivel I Un studiu bazat pe analizarea si interpretarea
informatiilor disponibile cu privire la starea mediului si la activitatile economice
desfasurate pe un amplasament;
Bilant de mediu de nivel II Un studiu realizat prin investigatii asupra unui
amplasament cu prelevarea de probe de apa, aer, sol si masuratori.13
2.1.5. Auditul de mediu
Auditul de mediu este un proces de determinare si examinare, implicand analize,
teste si confirmari, al carui scop este de a verifica in ce masura o intreprindere, in
amsamblul sau anumite structuri componente ale acesteia, respecta cerintele legale, locale
sau nationale, de protectie a mediului. Concept relativ nou, auditul de mediu este
componenta de baza a managementului de mediu al intreprinderii, completand
managementul global al acesteia. Auditul de mediu al unei intreprinderi presupune
desfasurarea urmatoarelor activitati: de pre-audit; de audit propri-zis; de post-audit.
Auditul de mediu trebuie aplicat la toate intreprinderile cu activitate economica si cu
efecte negative asupra mediului, existand o astfel de preocupare a responsabilitatilor
unitatii pentru managementul de mediu al intreprinderii. Apoi, auditul trebuie extins la
toate activitatile. Auditul unei intreprinderi poate fi organizat ca: audit intern sau audit
extern.14
Auditul de mediu cu timpul capata o anumita periodicitate si ori de cate ori
intreprinderea se restructureaza, introduce noi tehnologii, realizeaza noi produse etc.
La nivelul Uniunii Europene si in tara noastra se afla in curs de derulare adoptarea
si experimentarea unor standarde cum sunt, linile directoare pentru auditul de mediu,
principii generale, proceduri de audit, criterii de abordare pentru auditorii de mediu etc.,
de definire a principalelor elemente legate de practica auditului de mediu.

13
14

Datele sunt preluate de pe pagina de web: http://www.epcmediu.ro/;


E. Lupsn, Dictionar de protectiea mediului, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997.

22

2.2. Proceduri de emitere


Emiterea actelor de reglementare se efectueaza potrivit unor proceduri specifice
pentru fiecare categorie dinte acestea, aprobate prin hotarare de guvern sau ordin al
autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Regimul general al acestora se caracterizeaza prin urmatoarele reguli
fundamentale comune, stipulate prin ordonanta de urgenta nr. 195/2005:
-

actele de reglementare se emit numai daca planurile si programele, proiectele,


respectiv programele pentru conformare privind activitatile prezente prevad
prevenirea, reducerea, eliminarea sau compresarea, dupa caz, a consecintelor
negative asupra mediului, in raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice

si reglementarile in vigoare.
titularii activitatiilor care fac obiectul procedurilor de reglementare, din
perspectiva impactului negativ asupra mediului au obligatia de a respecta
termenele stabilite ade autoritatea competenta de ptrotectie a mediului in
derularea asupra procedurii; nerespectarea acestora conduce la incetarea de drept

a procedurii si anularea solicitarii actului de reglementare.


obligatia autoritatilor competente de a asigura informarea, consultarea si
participarea publicului la luarea deciziei privind emiterea actelor de reglementare
si generarea accesului la justitie in vederea controlului legalitatii acestora;
organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului au drept la
actiune in justitie in probleme de mediu, avand calitatea procesuala activa in
litigiile care au ca obiect protectia mediului.15

2.2.1. Pricedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite


proiecte publice sau private
Ca parte integrala a procedurii de emitere a acordului de mediu procedura de evaluare
a impactului asupra mediului presupune parcurgerea mai multor etape, incepand cu
stabilirea necesitatii supunerii unui proiect evaluarii impactului asupra mediului, urmata,
dupa caz, de evaluarea impactului asupra mediului, consultarea publicului si a
autoritatilor publice cu responsabilitati in domeniul pritectiei mediului, luarea in
considerare a raportului evaluarii impatului asupra mediului si a rezultatelor acestor
15

M. Dutu, Dreptul mediului, Editia 2, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2008.

23

consultari in procesul decizional si asigurarea informarii asupra deciziei luate. Ea este


stabilita in prezent prin Hotararea Guvernului nr. 1213/2006, privind stabilirea
procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte
publice si private.
Legislatia romaneasca utilizeaza sistemul listei in determinarea proiectelor supuse
evaluarii impactului asupra mediului, cu doua subdiviziuni: prima cuprinde proiectele
prevazute in anexa nr. 1 a Hotararii Guvernului nr. 1213/2006, precum si orice proiecte
propuse a se realiza pe un amplasament situat in perimetre de protectie hidrogeologica
prevazute de legislatia privind caracterul si marimea zonelor de protectie sanitara si
hidrologica si care sunt supuse evaluarii de mediu, datorita naturii, dimensiunii sau
localizarii lor si secunda, carora trebuie stabilita necesitatea efectuarii evaluarii
impactului asupra mediului, prevazute in anexa nr. 2 si realizarea in cadrul unei arii
naturale protejate, indirect legate de acesta sau necesare pentru managementul ariei
naturale protejate care, fie individual, fie impreuna cu alte proiecte, pot avea efecte
semnifcative asupra ariei naturale protejate, avand in vedere obiectivele de conservare a
acesteia, asa cum sunt prevazute in legislatia privind regimul ariilor protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice; prin exceptie, toate proiectele
prevazute in anexa 2, ce urmeaza a fi realizate in zona costiera se supun evaluarii
impactului asupra mediului.
Evaloarea identifica, descrie si evalueaza, in mod corespunzator si pentru fiecare caz
in parte, efectele directe si indirecte ale proiectului asupra urmatorilor factori:
a)
b)
c)
d)

fiinte umane, fauna si flora;


sol, apa, aer, clima si peisaje;
bunuri materiale si partimoniu cultural;
interactiunea dintre acesti factori.16

Ea stabileste masurile de prevenire, reducere si, unde este posibil, de compensare a


afectelor semnificative adverse ale priectului asupra factorilor de mediu si contribuie la
luarea deciziei de emitere a acordului de mediu sau de respingere a cereriirespective.
Potrivit art. 4 din Hotararea Guvernului nr. 1213/2006, procedura de evaluare a
impactului asupra mediului se realizeaza in etape, astfel:

16

M. Dutu, Tratat de dreptul mediului, Vol. 1, Ed. Economica, Bucuresti, 2003.

24

etapa de incadrare a proiectului in procedura de evaloare a impactului asupra

mediului;
etapa de definire a documentului evaluarii si de realizare a raportului evaluarii

impactului asupra mediului;


etapa de analiza a calitatii raportului evaloarii impactului asupra mediului.

Pentru toate proiectele supuse evaluarii, titularii acestora au obligatia de a furniza,


in cadrul raportului evaloarii impactului asupra mediului informatiile vizand descrierea
proiectului, rezumatul principalelor alternative studiate si indicarea motivelor pentru
alegerea finala, descrierea aspectelor de mediu posibil a fi afectate in mod semnificativ de
proiectul propus, in special a populatiei, faunei, florei, solului, apai, aerului, factorilor
climatici, bunurilor materiale etc. si descrierea efectelor semnificative posibile ale
proiectului propus asupra mediului, descrierea masurilorpreconizate pentru prevenirea,
reducerea si, unde este posibil, compensarea oricaror efecte semnificative adverse asupra
mediului, un rezumat faca caracter tehnic al informatiilor astfel furnizate si identificarea
dificultatilor intampinate de titularul proiectului in prezentarea informatiilor solicitate.
De asemenea, se aduc la cunostinta publicului, din timp si cel mai tarziu imediat
ce informatia poate fi furnizata intr-un termen rezonabil, prin anunt public si prin afisarea
pe pagina proprie de internet orice solicitare de acord de mediu, tipul deciziilor publice
etc.; de asemenea, este facuta publica decizia de emitere a acordului de mediu sau de
respingere a cererii aferente.

2.2.2. Procedura de realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe


n spiritul reglementarilor europene si internationale, actul normativ in materie,
respectiv prin Hotararea Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de
realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe 17, si implicit procedura pe care o
stabileste au ca obiectiv asigurarea unui nivel inalt de protectie a mediului si de a
contribui la integrarea consideratiilor cu privire la mediu in pregatirea si adoptarea
anumitor planuri si programe, in scopul promovarii dezvoltarii durabile, prin efectuarea
17

M. Of. nr. 707 din 5 august 2004;

25

unei evaluari de mediu a planurilor si programelor care pot avea efecte semnificative
asupra mediului.
Potrivit legii, sunt supuse evaluarii de mediu planurile si programele care pot avea
efecte semnificative asupra mediului, permanente de actul normativ.
Evaluarea de mediu se efectueaza in timpul pregatirii planului si programului si se
finalizeaza inainte de adoptarea acestuia ori de trimitere a sa in procedura legislativa;
procedura se realizeaza in etape, astfel:
a) etapa de incadrare a planului sau programului in procedura evaluarii de
mediu;
b) etapa de definitivare a proiectului de plan sau de progarm si de realizare a
raportului de mediu;
c) etapa de analiza a calitatii raportului de mediu.18
Etapa de incadrare se desfasoara prin notificare in scris a autoritatii competente
pentru protectia mediului si informarea publicului, pentru consultare de catre titularul
planulau sau programului, prima versiune a acestora; publicul poate formula in scris
comentarii si propuneri asupra versiunii si eventualele efecte ale acesteia asupara
mediului.
Consultarea si concentrarea intre titularul planului sau programului, a autoritatii
de sanatate publica si a autoritatilor interesate de efectele implementarii planului sau
programului, se realizeaza in cadrul unui comitet special constituit.
Decizia de incadrare se ia de catre autoritatea competenta pentru protectia
mediului, avandu-se in vedere comentariile si propunerile venite din partea publicului, pe
baza consultarilor realizate in cadrul comitetului, in termen de 25 de zile calendaristice de
la primirea notificarii. Planurile si programele care, in urma etapei de incadrare, nu
necesita evaluare de mediu, urmeaza a fi supuse procedurii de adoptare fara aviz.
Etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program si de realizare a
raportului de mediu are, asa cum ii arata si numele, ca obiective, definitivarea proiectului
de plan sau program, stabilirea dimeniului si a nivelului de detaliu al informatiilor ce
trebuie incluse in raportul de mediu, precum si analiza efectelor semnificative ale
planului sau programului, din una sau mai multe persoane fizice sau juridice interesate
atestateconform legii, precum si din experti care pot fi angajati.
18

M. Dutu, Dreptul mediului, Editia 1, Ed. C. H. Beck, 2007

26

Pe baza recomandarilor grupului de lucru, titularul planului sau programului


elaboreaza detaliat alternativele care implinesc obiectivele de mediu relevante pentru
respectivele documente; persoanele atestate, impreuna cu expertii angajati, dupa caz,
analizeaza efectele negative asupra mediului a alternativelor propuse de titularul planului
sau programului si stabilesc masurile de prevenire, reducere, compensare si monitorizare
a efectelor semnificative ale impactului asupra mediului pentru fiecare alternativa a
planului sau programului, facand recomandari in acest sens.
Urmeaza, ca pasi procedurali: prezentarea, de catre titularul planului sau
programului, grupului de lucru a alternativei finale masurilor de prevenire, reducere sau
compensare a efectelor negative asupra mediului, programului de monitorizare, pe baza
carora se realizeaza continutul-cadru al raportului de mediu; raportul de mediu identifica,
descrie si evalueaza potentialele efecte semnificative asupra mediului ale implementarii
planului sau programului, precum si alternativele rezonabile ale acestuia, luinad in
cosiderare obiectivele si aria geografica ale planului sau programului; publicitatea
disponibilizarii proiectului de plan sau programe, finalizarea raportului de mediu, locul si
orarul consultarii acestora si faptul ca publicul poate face comentarii si propuneri scrise.
Etapa de analiza a calitatii raportului si de luare a deciziei cuprinde transmiterea,
in termen de 5 zile calendaristice de la finalizarea raportului de mediu, de catre titular, a
proiectului de plan sau program, insotit de raport, autoritatilor competente pentru
protectia mediului, organizarea dezbaterilor publice a acestora, analiza calitatii raportului
de mediu, luarea deciziei de emitere a avizului de mediu.
Reglementarea in materie, Hotararea Guvernamentala nr. 1076/2004, stabileste
reguli speciale privind informarea si participarea publicului la procedura de evaluare de
mediu.
2.3. Revizuirea actelor de reglementare
Daca apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii
lor, avizul de mediu pentru stabilirea obligatiilor de mediu, acordul de mediu si
autorizatia de mediu, se revizuiesc. Desi textul art. 17 alin (1) al Ordonantei de urgenta
nr. 195/2005 prevede ca In acest caz se poate cere si realizarea evaluarii inpactului
asupra mediului si/sau a bilantului de mediu, consideram ca, fata de justificarea
27

revizuirii si specificul procedurilor in maretie, refacerea studiului de impact nu reprezinta


o simpla posibilitate la latitudinea autoritatii publice competente, ci o obligatie a
efectuarii revizuirii autorizatilor respective.
Desi legea utilizeaza termenul revizuire, consideram ca mai potrivit este cel de
modificare a actelor de reglementare respective la situatii noi aparute pe parcursul
valabilitatii lor. Astfel, in ciuda faptului ca intr-o oarecare masura institutia prevazuta la
art. 17 din Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 evoca situatia stipulata in art. 322 pct. 5 din
Codul de procedura civila, totusi diferenta in cazul nostru este majora, in sensul ca
revizuitea intervine atunci cand apar elemente noi cu impact asupra mediului,
necunoscute la data emiterii acordului, avizului si autorizatiei de mediu.
Asadar, nu este vorba despre o revizuire impusa de cunoasterea mai exacta a
situatiei de la momentul emiterii actelor de reglementare, prin noi dovezi, ci de o adaptare
a documentelor in cauza la evolutiile de fapt. De altfel, art. 15 alin (1) din Ordonanta de
urgenta nr. 195/2005 se refera atat la revizuire, cat si la actualizarea actelor de
reglementare de catre autoritatiile competente pentru protectia mediului, ceea ce impune
o delimitare a celor doua operatiuni, desi expres legea reglementeaza numai nuna dintre
ele. Reglementarea specifica privind autorizatia integrata de mediu se refera la revizuirea
si reactualizarea autorizatiei si reactualizarea conditiilor prevazute de aceasta, fara a
exista o delimitare clara intre cele trei operatiuni, ci mai degraba o confuziune acestora.
Ontocmai ca si in situatiile regelementate de Ordonanta de urgenta nr.195/2005,
revizuirea este conceputa ca o adaptare, din moment ce Autoritatea competenta
evalueaza periodic conditiile din autorizatia integrata de mediu si, acolo unde este
necesar, le revizuieste, acesta fiind obligatorie in situatiile prevazute in art. 25 lit. a)-d)
din Ordonanta de urgenta nr. 152/2005, precum si in caz de modificari planificate in
exploatarea instalatiei.
Din aceasta perspectiva, revizuirea urmeaza sa opereze in situatia in care
modificarea actului de reglementare respectiv este impusa de elemente noi descoperite
ulterior, de existente la momentul emiterii sale.
Initiativa revizuirii poate apartine atat titularului actului de reglementare vizat, cat
si autoritatilor publice competente. Decizie distincta, actul modificativ nu retrage actil
initial, dar nici nu face sa curga un nou termen de valabilitate al acestuia. In acelasi timp,
28

procedura specifica de emitere va fi reluata asupra elementelor componente modificate,


in functie de natura lor. Desigur, nu vom fi in situatia unui simplu act de reglementare
modificativ, ci a unuia nou, substituit celui initial, atunci cand primul sufera modificari
importante ori o schimbare a conceptiei sale generale. De altfel, art. 27 din Ordonanta de
urgenta nr. 152/2005 prevede ca orice modificare substantiala planifica in exploatarea
instalatiei presupune obtinerea unei noi autorizatii integrate de mediu, conform procedurii
legale.19
In cazul activitatilor cu impact transfortiera asupra mediului opereaza institutia
juridica a reexaminarii deciziei, in urma consultarii statelor parti la Conventia Espoo
interesate; ea intervine in situatia in care apar informatii suplimentare privind impactul
transfrontiera semnificativ al unei activitati propuse indirecte de inceperea acestora, care
nu erau disponibile la momentul luarii deciziei privind acea activitate si care ar fi putut
influenta sensibil aceasta decizie. Dupa cum se poate observa, reexaminarea se aproprie
mult de institutia clasica a revizuirii. Analiza ulterioara realizarii proiectului si adoptarea
masurilor necesare in urma supravegherii activitatii si determinarii aparitiei oricarui
impact transfrontiera negativ evoca adoptarea autorizatiilor de mediu din dreptul intern.
2.4. Suspendarea acordului si autorizatiei de mediu
Ca operatiune de intrerupere temporara a efectelor juridice ale actului
administrativ, suspendarea opereaza si in privinta actelor de reglementare cu titlu
exceptional si sub cele doua ipostaze posibile: amanarea temporara a producerii efectelor
juridice ale actelor administrative sau incetarea vremelnica a acestora. Si in aceasta
materie, suspendarea poate deveni necesara din mai multe motive, in principal pentru
contestarea legalitatii de catre o persoana fizica, o organizatie nonguvernamentala de
mediu sau de o autoritate publica, in fata instantei de contenciosadministrativ competenta
si prin hotarare a acesteia, in conditiile legii, si ca o retractare vremelnica a organului
emitent, in cazul schimbarii conditiilor de fapt dupa eliberarea acttului de reglementare si
19

ntr-o decizie de speta, Tribunalul de Prima Instanta a anulat o decizie a Comisiei Europene prin care
aceasta decalara inadmisibila cererea Marii Britanii de crestere a calitatii totale de cote de emisii de GES si
a considerentului ca hotararea Londrei nu mai poate fi modificata, intrucat anterior avusese consultarea
publicului si se tinuse seama de observatiile sale, in caz contrar aceasta procedura ar fi ramas fara obiect.
TPI, cauza T-178/05, Actiune in anulare, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord impotriva
Comisiei CE, hotararea din 25 octombrie 2005.

29

punerea sub semnul intrebarii a legalitatii sale pe considerente de oportunitate 20. Acest din
urma caz este special reglementat in art. 17 alin. (3)-(5) din Ordonanta de urgenta nr.
195/2005. Astfel, pentru nerespectarea prevederilor actelor de reglementare si ale
programelor pentru conformare a planurilor de actiune, acordul de mediu si
autorizatia/autorizatia integrata de mediu se suspenda de catre autoritatea competenta
pentru protectia mediului care le-a emis. Procedura aferenta presupune o notificare
prealabila prin care se poate acorda un termen de cal mult 30 de zile pentru indeplinirea
obligatiilor, dupa care se dispune masura. Suspendarea se mentine pana la eliminarea
cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni, dupa care nu s-au indeplinit conditiile stabilite prin
actul de suspendare se dispune anularea acordului de mediu sau a autorizatiei.
Pe perioada suspendarii, desfasurarea proiectului sau activitatii este interzisa. Ca
in cazul oricarui act administrativ de acest gen, dispozitiile de suspendare si, implicit, de
incetare a desfasurariiproiectului sau activitatii sunt executorii de drept, numai instanta
judecatoreasca, in conditiile legii speciale, putand dispune suspendarea acestora.
2.5. Revocarea actelor de reglementare
Actele administrative de mediu pot fi revocate in limitele obisnuite ale revocarii
autorizatiilor administrative individuale creatoare de drepturi, in sensul ca nu pot fi
retrase decat pentru motive de ilegalitate si in termenele prevazute de lege; autorizatiile
obtinute prin frauda pot fi retractate oricand.
O situatie speciala o reprezinta cea a pricedurii prealabile prevazuta de art.7 din
Legea nr.554/2004, potrivit careia inainte de a se adresa instantei de contencios
administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau
intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii
publice emitente, in tremen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot
sau in parte, a acestuia. In aceste conditii autoritatea de mediu poate sa aprecieze si sa
decida asupra retractarii actelor de reglementare contestate. Aceasta institutie juridica a
fost preluata si particularizata la situatia autorizatiilor integrate de mediu, de Ordonanta
de urgenta nr. 152/2005.

20

Pentru problema generala a suspendarii actelor administrative, a se vedea A. Iorgovan, Tratat de drept
administrativ, ed. a 4-a, vol. II, Ed. All Beck, 2005, p. 94-96.

30

Decizia de revocare a unui act de reglementare este ea insasi o decizie creatoare


de drepturi in profitul tertilor, ceea ce presupune indeplinirea exigentelor de legalitate.
2.6. Transferul actelor de reglementare
Actele de reglementare sunt autorizatii cu caracter real, in sensul ca nu sunt legate
de persoana titularului lor. Ca atare, acestea por forma obiectul unui transfer, de exemplu,
in favoarea noului titular al proiectului, activitatii, planului sau programului reglementat.
Transferul nu constituie o operatiune total libera, cerandu-se o decizie a autoritatilor
competente in acest sens, care se multumeste insa a lua act de schimbarea titularului, fara
a putea reconsidera continutul autorizatiei si nici a impune prescriptii noi. Daca cu
aceasta ocazie se constata ca nu toate conditile avute in vedere la emiterea actului se
pastreaza, atunci se poate ajunge la modificarea acestuia.
2.7. Aspecte procedurale
Accesul la justitie in materie de mediu reprezinta un aspect procedural al dreptului
constitutional la un mediu sanatos si echilibrat ecologic. Potrivit art. 20 alin. (5) din
Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 accesul la justitie al publicului se realizeaza potrivit
reglementarilor legale in vigoare.
Aceasta dispozitie se consolideaza cu prevederile alin. (1) ale aceluias artocol care
face trimitere la aplicarea Conventiei privind accesul la informatie, participarea
publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata de
Aarhus la 25 iunie 1998 21si, desigur, cu art. 21, art. 11 alin. (2) si art 20 din constitutia
Romaniei.
Conform Conventiei de la Aarhus accesul la justitie trebuie asigurat in mai multe
situatii:

atunci cand o persoana estimeaza ca solicitarea sa de informare a fost

ignorata, respinsa abuziv ori insuficient luata in calcul;


in situatia contestarii, atat pe fond, cat si pe procedura, legalitatii unei
decizii, unui act ori unei omisiuni privind participarea publicului la
deciziile vizand activitatile specifice;

21

Ratificata de Romania prin Legea nr. 86 din 22 mai 2000 si intrata in vigoare la 30 octombrie 2001;

31

in caul in care omisiunile ori actiunile particularitatilor ori autoritatilor


publice contravin prevederilor legislatiilor nationale de mediu.22

Cererea trebuie sa fie examinata de o instanta juridica

ori un alt organ

independent si impartial stabilit de lege; procedura se impune sa fie suficienta si efectiva,


astfel incat sa poata sa ajunga la o solutie care sa permita redresarea situatiei; ea trebuie,
de asemenea, sa fie obiectiva, echitabila si rapida, fara a se ajunge la un cost prohibitiv.
Deciziile tribunalului si, pe cat posibil, si cele ale altor organe sa fie accesibile publicului.
Bineinteles, acesta trebuie sa fie informat despre posibilitatea pe care o are sa angajeze
proceduri de actiune administrativa si judiciara.
Potrivit art. 18 din Ordonanta de urgenta nr. 195/2005, litigile generate de
emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea catelor de reglementare se solutioneaza de
institutiile de contencios administrativ competente, in conditiile legii nr. 554/2004 privind
contenciosul administrativ.
Avand in vedere actuala competenta a instantelor judecatoresti stabilita de Codul
de procedura civila, ca regula, procesele si cererile privind actele de reglementare se
judeca in prima instanta, de catre tribunale, iar in recurs de catre curtile de apel.
Cu titlul de exceptie, procesele si cererile vizand acordul si autorizatiile de mediu
emise de guvern sau de autoritatea publica pentru protectia mediului se judeca in prima
instanta de catre curtile de apel si in recurs de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Cum actele de reglemetare sunt calificate, prin lege, drept acte administrative, cu
competenta aferenta de solutionare a litigiilor legate de acestea, conditiile de promovare a
actiunii directe sunt suplimentare.
Referitor la conditia vatamarii unui drept subiectiv sau interes legitim privat sau
public, faptul ca dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic este recunoscut caun
drept fundamental garantat, printre altele, prin dreptul oricarei persoane de a se adresa,
direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului, autoritatilor
administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu indiferent daca s-a
produs sau nu un prejudiciu si accesul la justitie in materie, reglementat prin Conventia
de la Aarhus, face sa indeplineasca cerinte prevazute in art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr.
554/2004.
22

E. Lupan, Dreptul mediului, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

32

De altfel, interesul public al protectiei mediului, cu consecintele procedurale


respective, fusesera retinute in jurisprudenta, preluindu-se argumente aduse in literatura
de specialitate, anterior revizuirii legii fundamentale din 2003, prin care dreptul la mediu
a fost expres recunoscut.23
O problema care s-a pus a fost aceea daca, in cazul litigiilor privind actele de
reglementare, este obligatorie parcurgerea procedurii administrative prealabile.
In conditiile vechii reglementari-cadru, respectiv ale art. 12 alin. (2) din Legea nr.
137/1995, care continea prevederea accesul la justitia al publicului se realizeaza potrivit
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificarile ulterioare, s-ar fi
ingaduit solicitarea suspendarii in instanta a actului administrativ in timpului exercitarii
actiunii prealabile, si in situatia in care nu se preciza ca actiune prealabila nu mai este
necesara, indeplinirea acestei proceduri s-ar fi impus, chiar daca ea aparea ca inutila si
pur formala.24
Textul, art. 20 alin (5) din Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 a inlocuit trimiterea
la Legea contenciosului administrativ, cu prevederea ca accesul la justitie al publicului se
realizeaza potrivit reglementarilor legale in vigoare, ceea ce presupune pastrarea
procedurii administrative prealabile, cu atat mai mult cu cat cu aceasta ocazie, autoritatea
publica emitenta are posibilitatea de a retracta actul de reglementare considerat ilegal. In
aceeasi perspectiva, in materie se aplica si dispozitile art. 1 alin (6) din Legea nr.
554/2004, in sensul ca organul emitent al unui aviz, acord sau autorizatie de mediu
nelegal poate sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia, in situatia in care actul nu
mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice; in cazul
admiterii actiunii, instanta se va pronunta, si in acest caz, la cerere, si asupra legalitatii
actelor civile incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor
civile produse.
2.8. Startegii de protectie a mediului in agro-ecosisteme si implicit in fermele
agroturistice
Agravarea calitii vieii pe termen lung este reprezentat, din perspectiva
managementului integrat, printr-o bucl de feed-back cu aciune negativ raportat la
23
24

C.S.J., sectia de contecios administrativ, decizia nr. 1112 din 12 iunie 1997;
A. Iorgovan, op. cit., p. 59.

33

sistemul agricultur mediu economie. Aceast bucl vizeaz, printre altele i


deciziile factorului antropic, ca element reglator al agroecosistemului, msurile de cutare
concret a soluiilor privind combaterea agenilor duntori biotici (duntori economic,
nu ecologic). Pe aceast direcie, renunarea la pesticidele toxice i persistente reprezint
o variant salutar n noile strategii sub aspect biomedical i ecologic. Rezistena
opozanilor este considerabil ntruct pe termen scurt apar serioase repercusiuni
economice n sectorul de sintez al pesticidelor. Lupta dintre interesele contrare ale
monopolurilor i cele ale protejrii mediului a dus n final la ctigul punctului de vedere
realist, conform cruia pesticidele n noua strategie sunt cele care au o aciune toxic
ridicat, dar de scurt durat, cele care sunt selective, iar prezena lor n mediu este foarte
redus. n ultimii ani a luat avnt idea combaterii biologice i realizarea biopesticidelor.
Strategia de combatere a polurii mediului n agroecosisteme este conform cu ultimele
realizri tehnice i tiinifice n acest domeniu.
O ieire din criza ecologic provocat de utilizarea neraional a ngrmintelor,
dar mai ales a pesticidelor organoclorice, poate s ne ofere strategiile agriculturii
sustenabil. n contextul de fa ne referim la utilizarea celei de a treia generaii de
pesticide, precum i la metodele i mijloacele biologice i biotehnice utilizate pentru
eliminarea sau micorarea unor dezechilibre aprute ntre mediu i domeniile economice
amintite.
n prima etap a utilizrii chimicalelor ca strategie de a elimina de pe ogoare i
livezi duntorii au fost utilizate o serie de sruri anorganice i substane de origine
vegetal. ntre 1920 i 1945 s-a utilizat frecvent rotenonul i piretrul. Dup al doilea
rzboi mondial o larg rspndire au avut substanele organice de sintez, cunoscut ca
fiind generaia a doua de pesticide, sau a DDT-ului. Din aceast generaie fac parte
insecticidele organoclorice i organofosforice, n special sub forma diferitelor erbicide.
Tot n aceast perioad au fost ncercri de a se realiza pesticide de origine vegetal ,
socotindu-se c i procesul alelopatiei ar putea fi utilizat n combaterea buruienilor. Se
remarc, de asemenea, i direcia de combatere a duntorilor pe cale biologic. Se trece
treptat spre a treia generaie de pesticide de dup 1970 bazat pe hormoni produi de
insecte i care pot fi utilizai n calitate de capcane pentru fiecare duntor n parte. Dintre

34

avantajele utilizrii feromonilor important este spectrul de aciune foarte ngust,


evitarea polurii mediului i a contaminrii alimentelor.
2.8.1. Strategii privind protecia mediului n ecosistemele agricole i rurale
Fr a intra n detalii, amintim c modul de combatere a bolilor i duntorilor se
face prin 3 ci importante:
a) - preventiv;
b) - curativ (pe direcie: manual, mecanic, chimic i integrat);
c) - eradicativ.
n ecosistemele agricole aplicarea metodelor de combatere a duntorilor a
reprezentat o aciune permanent deoarece diminuarea recoltei poteniale poate ajunge n
medie pn la 35 %. Este vorba despre pierderile provocate de duntorii animali (insecte
i roztoare) de pn spre 15 %, pierderile cauzate de boli (ciuperci, bacterii, viroze) de
circa 10 % i diminuri datorate buruienilor tot de aproximativ 10 %.
Strategic vorbind, utilizarea celei de a treia generaii de pesticide NU determin
retragerea complet din uz a pesticidelor din generaia precedent, mai ales n zonele
unde se aplic o agricultur intensiv, de mare productivitate. Dar practic se vor restrnge
treptat aplicaiile de pesticide pa baz de substane cu toxicitate ridicat, dar degradabile
sau cu biodegrabilitate rapid, persisten redus n mediu i o sczut (sau chiar nul)
amplificare biologic n lanurile trofice ale agroecosistemelor i a ecosistemelor
naturale.
Gsindu-ne n plin revoluie biologico-informaional, strategiile privind
protecia mediului n ecosistemele agricole vor accelera metodologiile legate de utilizarea
metodelor biologice, inclusiv prin aportul ingineriei genetice, precum i a mijloacelor
biotehnice integrate de rezolvare a problemelor economice.
Pentru a avea un efect poluant ct mai redus, strategiile legate de combaterea
integrat a duntorilor vor ine cont de urmtoarele elemente i parametrii:
a) reintroducerea general a asolamentului i a rotaiei culturilor;
b) aplicarea insecticidelor organofosforice;
c) selectarea de soiuri rezistente la duntori;
d) folosirea prdtorilor naturali ai duntorilor;
35

e) cultivarea i rspndirea paraziilor care distrug duntorii;


f) mprtierea n mediul natural nconjurtor a unor virusuri i bacterii patogene
pentru duntori;
g) semnarea unor culturi vegetale capcan;
h) sterilizarea chimic i radiobiologic a duntorilor;
i) utilizarea stimulatorilor hormonali i a feromonilor.
Noua Politic Agricol Comun adoptat la nivelul continentului nostru, baznduse pe principiul calitii, recomand pe diferite ci introducerea n practic a tuturor
mijloacelor menionate, aa nct agricultura secolului XXI s reduc simitor poluarea
prin pesticide. n acest fel se nsntoesc lanurile trofice, mai ales la nivelul animalelor
de ferm i la cel al beneficiarului final (omul). Noile strategii privind protecia mediului
vor contribui de fapt la redresarea pe cale biologic a mediului nconjurtor i la creterea
calitii vieii umane.
2.8.2. Strategii privind protecia mediului n ecosistemele agrosilvice
Ingineria mediului,strategia agroecologic implic reconcilierea dintre agricultur
i silvicultur, unitatea naturii fiind mai presus de interesele vremelnice ale oamenilor.
nc din anul 1955 savantul Gh. Ionescu-Siseti apra aceast idee artnd faptul c noi
suntem convini azi c ruina pdurilor ar nsemna ruina agriculturii i ruina agriculturii ar
nsemna ruina civilizaiei. Cu att mai mult n noul secol i mileniu viziunea integratoare
impune analiza temeinic a ecosistemelor mixte, de care nu se poate face abstracie,
adic ecozonele agricole-silvice-pastorale frecvente datorate reliefului specific al rii
noastre.
n pofida dislocrii pdurii de ctre agricultur, aceasta din urm a rmas o
ndeletnicire uman integrat n circuitele biosferei. Chiar i n agricultura industrializat
a sfritului de secol XX, dei o ndeprtare de unele procese naturale constituie o
necesitate de ordin tehnico-economic, totui practic nu este posibil o rupere total de
cadrul natural, innd cont de faptul c nu sunt pierdute complet realele virtui de
autorefacere prin condiiile regenerative ale biosferei.
Ecozonele agrosilvice, silvopastorale, ori cele agrosilvopastorale presupun
aplicarea principiilor i strategiilor ingineriei mediului, gestionarea ecologic, att a
36

fondului forestier ct i a celui agricol. Analiznd problema din perspectiva


agroecologic, o metod de reechilibrare a tipurilor de ecosisteme amintite mai sus ar fi
ca, dup defririle de-a dreptul criminale pe anumite areale, s se treac controlat la
regenerarea pdurilor, aa nct s se stopeze degradarea terenurilor. Este vorba n primul
rnd de mpdurirea terenurilor agricole slab productive i, n unele situaii confirmate de
analize pertinente, chiar a celor mijlociu productive. De asemenea este necesar a se reface
zvoaiele i luncile rurilor interioare, ori a diverselor terenuri degradate cum sunt
terenurile nisipoase, mltinoase, halde etc., mai ales din zonele umede. O alt aciune, pe
aceeai linie, este realizarea sau instalarea perdelelor forestiere pentru protecia
cmpurilor agricole.
Pe de alt parte, n zonele n care productivitatea natural a pdurilor a fost
periclitat de exploatrile nemiloase de mas lemnoas, dac studiile de reconstrucie
ecologic indic un timp prea ndelungat pentru reamenajarea pe clase de vrst a
pdurilor, ori datorit deficitului grav de arborete, atunci strategia impus va fi spre
valorificarea agricol i/sau pastoral a terenului respectiv.
2.8.3. Strategii de reorientare tehnologic spre agroturismul sustenabil
Dup cum s-a mai precizat, agricultura sustenabil este practic o alternativ la
sistemele extreme ale produciei agricole ale secolului XX. Ea urmrete n principiu o
mbinare a unor elemente pozitive specifice agriculturii extensive artizanale aplicat n
prima jumtate a secolului, cu cele ale sistemului intensiv-industrial. Probabil c
sistemele semiintensive se preteaz cel mai bine la conversia spre doctrina agriculturii
sustenabil e. Direcia extensiv raional urmrete diversificarea echilibrat a produciei
n contextul integrrii exploataiei agricole, dup caz i a ntreprinderii de industrializare
alimentar, n mediul natural nconjurtor, realizndu-se aa-numitul sistem mediueconomie. Relaia resurse productivitate - calitate - minim impact de mediu devine
astfel axa managementului eco-fermelor. Aceast nou strategie va ine cont de modelul
Naturii, de randamentul lanurilor energetice, trofice i detritice ale sistemului. Ea va fi
orientat spre tehnologii i metode biologice i va ine cont cu prioritate de relaia input
output, n cazul de fa de drenaj i de randamentul de transformare a materiei prime
ntr-un produs agroalimentar de calitate.
37

Pentru a realiza obiectivele propuse, agricultura sustenabil se bazeaz pe trei


strategii de principiu: ecotehnologic, ecosanogen i managerial. Dincolo de aspectul
teoretic, intereseaz n acest studiu n special latura aplicativ a strategiilor.
Strategia aplicrii agriculturii sustenabile se caracterizeaz prin adaptabilitatea la
condiiile concrete ale zonei. Prin urmare zonele periurbane, care au menirea susinerii
unor mari aglomeraii umane, vor fi amenajate cu ntreprinderi agroalimentare

cu

producie intensiv, adic cu un grad mic de sustenabilitate dinspre mediu. Evident c n


zonele cu larg deschidere ecosistemic, specifice zonelor rurale tradiionale,
exploataiile vor beneficia de o sustenabilitate considerabil. n aceste areale i cu att
mai mult n zonele montane i cele fragile, reproiectarea tehnologiilor poate mpca
deplin Natura cu Omul. Adic se caut alternative la industrializare prin aplicarea unor
metode i mijloace care pot asigura att calitatea produselor agroalimentare ct i
protejarea mediului.
Trebuie menionat c nu exist o reet fix de aplicare a agriculturii sustenabile,
ci doar obiective, principii, metode i mult creativitate managerial. Dei sunt nc
preri diferite i chiar conflicte de metod i suprapuneri tehnice, pentru o posibil
alegere tehnic n vederea construirii unui proces managerial eficient, vom enumera
diversele tipuri care se ncadreaz n doctrina agriculturii sustenabil.25

Cap. 3 Fondul pentru mediu


Dupa 1989, practica crearii unor fonduri speciale pentru sustinerea financiara a
activitatilor de protectie a mediului s-a extins cu rapiditate si in statele din Europe
Centrala si de Est. Unele dintre acestea s-au constituit din ajutor financiar occidental, prin
conversia datoriei externe fata de o serie de tari dezvoltate in finantari pentru investitia de
mediu sau grant-uri oferite in acelasi scop ori alte forme de ajutor extern, ca de exemplu
Eco-Fund din Polonia, format din conversia datorieiexterne fata de SUA, un grand
acordat de guverul Norvegiei, Eco-Fund din Bulgaria, constituit din conversia datoriei
externe fata de Elvetia, un grant al Bancii Mondiale etc.
25

26

In paralel cu asemenea

Datele sunt preluate de pe pagina de web: http://www.scritube.com;

26

In cazul Romaniei, poate ca existenta unei asemenea fond nu s-a pus ca urmare a faptului ca , la
momentul istoric respectiv, era o tara fara datorie externa.

38

experiente s-au format fonduri de mediu permanante, alimentate esential prin surse
interne.
Purtand diverse denumiri fondul national pentru protectia mediului si
managementul apei(Polonia), fondul de stat pentru mediu (Slovacia, Republica Ceha),
fondul de dezvoltare a mediului (Slovenia), fondul national de protectie a mediului
(Bulgaria), fondul centreal de protectie a mediului (Ungaria) etc. el este stabilit, de
regula, anual prin legea bugetului public si se organizeaza la mai multe paliere: national,
regional, local. Ca surse de constituire, cele mai frecvente sunt: redeventele pentru
utilizarea fondurilor de mediu, amenzile contraventionale, taxele ecologice etc.
Fondul este gestionat de catre ministerul mediului sau, in cazul Estoniei de pilda,
de catre Centrul de Investitii pentru Mediu, organizat dupa modelul unei fundatii
independente, plasate sub partonajul ministerului finantelor.

3.1. Reglementarea fondului pentru mediu in legislatia romaneasca


Institutia si practica unui fond special pentru mediu au fost introduse in Romania
prin Legea nr. 73/2000, inlocuita ulterior, prin Ordonanta de urgenta nr. 196/2005 privind
Fondul pentru mediu. Potrivit acestei reglementari, Fondul pentru mediu este un
instrument economico-financiar destinat sustinerii si realizarii proiectelor pentru protectia
mediului. Sursele de constituire a fondului sunt:
a) o contributie de 3% din veniturile realizate din vanzarea deseurilor feroase si
neferoase de catre detinatorii de astfel de deseuri, persoane fizice sau juridice.
Sumele se retin prin stopaj la sursa de catre operatorii economici colectori
si/sau valorificatori, autorizati potrivit legislatieiin vigoare privind gestionarea
deseurilor industriale reciclabile, care au obligatia sa le vizeze la Fondul
pentru mediu;
b) taxele pentru emisiile de poluanti in atmosfera, datorate de operatorii
economici, detinatori de surse de stationare a caror utilizare afecteaza factorii
de mediu in cuantumul prevazut in anexa nr. 1;
c) taxele incasate de la operatorii economoci utilizatori de noi terenuri pentru
depozitarea deseurilor valorificabile, in limitele prevazute in anexa nr. 2;
39

d) o taxa de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piata nationala de


catre producatorii si importatorii de bunuri ambalate si ambalaje de desfacere;
e) o contributie de 2% din valoarea substantelor clasificate prin acte normative
ca fiind periculoase pentru mediu, introduse pe piata de catre producatori si
importatori, cu exceptia celor utilizate la producerea medicamentelor;
f) in cazul vanzarii da catre proprietarul sau adiministratorul padurii, dupa caz, a
masei lemnoase pe picior sau a sortimentelor de lemn brut obtinute in urma
exloatarii, contributia la Fondul pentru mediu se stabileste prin aplicarea unui
procent de 1% la valoarea de vanzare si se achita de catre cumparatorul
operator economic, care introduce masa lemnoasa intr-un proces de
prelucrare;
g) o taxa de 1 leu/kg anvelopa, incasata de producatorii si importatorii care
introduc pe piata anvelopr noi si/sau uzate destinate reutilizarii;
h) o contributie de 3% din suma care se incaseaza anual pentru gestionarea
fondurilor de vanzare, platita de catre gestionarii fondurilor de vanzare;
i) donatii, sponsorizari, asistenta financiara din partea persoanelor fizice sau
juridice romane ori starine si a organizatilor sau organismelor internationale;
j) sumele incasate din rambursarea finantarilor acordate, dobanzi, penalitati de
intarziere, alte operatiuni financiare derulate din sursele financiare ale
Fondului pentru mediu;
k) sumele inacasate de la manifestari organizate in beneficiul Fondului pentru
mediu;
l) cuantumul taxelor pentru emiterea avizelor, acordurilor si autorizatilor de
mediu;
m) dobanzi si penalitati de orice fel datorate de catre Fondul pentru mediu;
In principiu, sumele aflate colectate, primesc urmatoarele destinatii:
a)
b)
c)
d)
e)
f)

prevenirea poluarii;
reducerea impactului asupra atmosferei, apei si solului;
reducerea nivelului de zgomot;
utilizarea de tehnologi curate;
gestionarea deseurilor, inclusiv a deseurilor periculoase;
protectia resurselor de apa, statiile de tratare, statiile de epurare pentru

g)
h)
i)
j)

comunitati locale;
gospodarirea integrata a zonei costiere;
conservarea biodiversitatii;
administrarea ariilor naturale protejate;
educarea si constientizarea publicului privind protectia mediului;
40

k)
l)
m)
n)

cresterea productiei de energie din surse regenerabile;


reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera;
reconstructia ecologica si gospodarirea durabila a padurilor;
impadurirea terenurilor degradate situate in zonele deficitare in paduri,

stabilite in conditiile legii;


o) inchiderea iazurilor de decantare din sectorul minier;
p) lucrari predestinate preveniri, inlaturarii si/sai diminuarii efectelor produse de
fenomenele meteorologice periculoase la lucrarile de gospodarire a apelor
aferente obiectivelor din domeniul public al statului.27
3.2. Fondul pentru ameliorare a fondului funciar
Se constituie, potrivit art. 92 alin (4) din Legea nr. 18/1991, republicata, a
fondului funciar din taxele platite pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol si silvic
a terenurilor situate in extravilanul localitatilor si se afla la dispozitia Ministerului
Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarilor Rurale si respectiv, a Ministerului Mediului si
Gospodariri Apelor. Scopul instituirii sale este acela de a asigura fondurile necesare
pentru cercetarea, proiectarea si executarea lucrarilor prevazute in proiectele de
amenajare, ameliorare si punere in valoare a terenurilor degradate si poluate, cuprinse in
perimetrele de ameliorare.
3.3. Fondul ecologic national
Fondul Ecologic Naional a fost creat prin Hotarrea Guvernului Republicii
Moldova nr. 988 din 26.09.98 n conformitate cu Legea privind protecia mediului
nconjurtor (nr. 1515 din 16.06.1993), Legea pentru modificarea si completarea Legii
privind protecia mediului nconjurator (nr. 1539-XIII din 25.02.1998), legea privind
plata pentru poluarea mediului (nr. 1540-XIII din 25.02.1998) cu scopul de a acumula
mijloace suplimentare pentru finanarea activitilor din domeniul mediului.
Finanarea proiectelor pentru implementarea strategiilor, programelor i planurilor
naionale de protecie a mediului, standardelor i normativelor, pentru construcia i
participarea prin cote-pri la construcia obiectivelor de protecie a mediului (inclusiv
finanarea lucrrilor de proiectare i implementarea proiectelor n domeniul alimentrii cu
ap i canalizare, finanarea lucrrilor de colectare i sortare a deeurilor i susinerea
27

M. Dutu, Dreptul mediului, Editia 2, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2008.

41

ntreprinderilor de prelucrare sau de neutralizare a lor, finanarea lucrrilor de ameliorare


a calitii bazinului aerian).
Investigaii tiinifice n domeniul proteciei mediului efectuate la comanda
Ministerului Ecologiei i Resurselor Naturale, participarea prin cote-pri la lucrrile de
cercetare-dezvoltare, elaborarea proiectelor zonelor protejate ale patrimoniului natural i
ale celui construit de importan naional i internaional.
Organizarea i gestionarea sistemului de informaie i reclam ecologic,
propagarea cunotinelor ecologice.
Premierea specialitilor, indiferent de apartenena departamental (pn la 1% din
veniturile fondului), achitarea cheltuielilor pentru crearea bazei tehnico-materiale i
pentru inerea evidenei statistice a fondurilor ecologice.
Organizarea colaborrii internaionale n domeniul proteciei mediului, inclusiv
prin antrenarea specialitilor strini la acordarea asistenei consultative, de expertizare,
participarea reprezentanilor rii la activitatea conveniilor ecologice internaionale la
care Republica Moldova este parte, achitarea cotizaiilor de membru al organizaiilor
interstatale n domeniul proteciei mediului, organizarea i realizarea activitilor de
implementare a Conveniei CITES.
Lichidarea consecinelor calamitilor naturale, avariilor de producie, a altor
situaii ce pot aduce prejudiciu mediului.
Acordarea de sprijin financiar organizaiilor ecologiste neguvernamentale n baza
unui program special de granturi pentru proiectele destinate proteciei mediului.
Criteriile principale de selectare a proiectelor spre finanare:

efectul ecologic, bine definit, evident i concret msurabil.


disponibilitatea de toate documentele necesare.
corespunderea activitilor proiectului cu prioritile fondului.
durabilitatea i continuitatea activitilor.
posibilitatea realizrii proiectului n zona respectiv cu potenialul uman i

tehnic indicat.
existena cotei de participare (contribuia financiar).
aportul proiectului la educaia ecologic a populaiei i promovarea

politicii de protecie a mediului.


riscurile proiectului.

42

Propunerile de proiect eligibile vor fi supuse unei avizri din partea unei comisii
de experi independeni din domeniul mediului selectai de ctre Consiliul de
Administrare a Fondului Ecologic Naional.
Experii vor prezenta concluzii referitor la examinarea proiectelor i vor propune
proiectele alese pentru aprobare Consiliului de Administrare a Fondului Ecologic
Naional.
Propunerile de proiect care necesit prezentarea informaiei suplimentare vor fi
amnate pentru edina urmtoare i vor fi discutate numai n cazul cnd solicitanii vor
prezenta pn la data stabilit informaia solicitat de Fondul Ecologic Naional, n caz
contrar cererea respectiv se va respinge.
Organizaiile, ale cror cereri de finanare vor fi respinse vor fi anunate n decurs
de 10 zile de la edina Consiliul de Administrare a Fondului Ecologic Naional. Motivele
deciziei negative nu se prezint.
n cazul n care proiectul este acceptat pentru finanare de ctre Consiliul de
Administrare a Fondului Ecologic Naional, solicitantul va primi mpreun cu o scrisoare
de ntiinare i un formular de contract, care devine legal dup ce este semnat i
tampilat de ctre beneficiar i executant.
Solicitantul va primi banii numai prin transfer, se exclude orice tranzacie n
numerar sau prin cec.
La contract se anexeaz bugetul aprobat, conform cruia vor fi utilizate resursele
financiare alocate de ctre FEN.
Responsabilii Fondului Ecologic Naional vor efectua direct sau prin intermediul
ATE controlul utilizrii corecte a mijloacelor financiare de ctre beneficiar n cadrul
proiectului.
Beneficiarul este obligat s prezinte fondului n termenele prevzute n contract
raportul intermediar i cel final care sunt constituite din 2 pri: raport narativ i raport
financiar.
Proiectul se va considera finalizat numai dup ce raportul final va fi acceptat de
ctre Consiliul de Administrare a Fondului Ecologic Naional28.

28

Datele au fost preluate de pe siteul: http://www.mediu.gov.md/md/fen/


43

3.4. Fondul de conservare si regenerare a padurilor


Potrivit atr. 33 din noul cod silvic, Legea nr. 48/200829, administratorul fondului
forestier proprietate publica a statului si proprietarii de paduri au obligatia sa infiinteze
fondul de conservare si regenerare a padurilor, purtator de dobanda, neimpozitabil,
deductibil fiscal si avand regimul rezervelor fiscale. El se constituie dintr-o serie de surse,
precum: contravaloarea terenului scos definitiv din fondul forestier proprietate publica a
statului, contravaloarea pierderii de crestere determinate de exploatarea masei lemnoase
inainte de varsta exploatabilitatii de pe aceeasi categorie de terenuri, contravaloarea
despagubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate publica, sumele
reprezentand contravaloarea efectelor determinate de functiile de protectie, ecologice si
sociale ale padurilor etc.
Sumele astfel constituite se folosesc, printre altele: pentru regenerari, impaduriri
de terenuri, pentru reinstalarea de paduri, acoperirea cheltuielilor ocazionate de refacera
padurilor afectate de calamitati etc.
3.5. Fondul forestier al Romaniei
Fondul forestier al Romniei cuprinde 6,37 milioane ha (cam un sfert din
suprafata tarii) din care 6,23 mil. ha sunt acoperite cu paduri, ceea ce reprezinta 26,7%
din suprafata tarii. La nceputurile istorice, padurile acopereau 80% din suprafata tarii,
dar nevoia de terenuri agricole, terenuri pentru constructii sau alte interese economice au
redus n mod constant suprafata lor, aducnd raportul sub media europeana, de 33%.
Managementul padurilor a fost din ce n ce mai dezechilibrat, interesele economice
primnd n fata unui management rational care sa ia n consideratie si interesele legate de
conservarea biodiversitatii.
Inundatiile catastrofale care au cuprins ntreaga tara au dovedit ct de serios s-a
redus capacitatea de protectie hidrologica si antierozionala a padurilor noastre.
Cel mai mare pericol cu care se confrunta padurile este distrugerea prin taieri
necontrolate si odata cu retrocedarea altor paduri catre fostii proprietari fenomenul va lua
29

M. Of. nr. 238 martie 2008.

44

amploare daca nu se iau masuri. Padurile au un rol ecologic, de protectie a mediului, de


aceea 50% din padurile Romniei sunt ncadrate n categorii de protectie a apei, a solului,
a climei. Modul n care sunt gestionate padurile poate afecta semnificativ calitatea
mediului. n regiunile cu sol fragil, padurea joaca adeseori un rol protector mpotriva
eroziunii provocata de vant dar si n cazul eroziunii provocata de ape. n zonele montane
padurile au rol de protectie impotriva catastrofelor naturale, cum ar fi avalanse, stanci ce
pot sa cada si inundatii. Padurea realizeaza si un climat mai temperat dect cel care exista
n teren descoperit, cu o temperatura medie mai joasa si o umiditate mai ridicata.
n perioada comunismului, suprafata padurilor a crescut ca rezultat al programelor
de rempadurire. Acestea au fost bazate nsa pe nrasinari masive, plantarea coniferelor n
afara ariilor lor naturale, ca si introducerea unor specii straine. Au existat si defrisari
masive n vederea exportului.
Pentru Republica Socialista Romnia, conservarea si protejarea padurilor
constituia o problema de interes national. Conservarea si dezvoltarea fondului forestier se
realizeaza (conform legii nr.2 din 30/10/87) n principal prin:
- mentinerea integritatii fondului forestier;
- limitarea taierilor de masa lemnoasa, astfel nct acestea sa se ncadreze strict n
posibilitatea de crestere normala a padurilor;
- cresterea ponderii padurilor n unele zone cu climat mai putin favorabil;
- evitarea dezgolirii solului prin taieri, pentru asigurarea permanentei padurilor si
a functiilor de protectie si productie ale acestora;
- aplicarea de tehnologii de recoltare si colectare a lemnului, care sa nu afecteze
echilibrul ecologic;
- realizarea de arborete cu structuri corespunzatoare sub raportul compozitiei si
densitatii arborilor la hectarul de padure;
- prevenirea proceselor de degradare a padurilor si solurilor forestiere, care pot
conduce la uscarea prematura a arborilor;
- promovarea n cultura speciilor autohtone valoroase, precum si mpadurirea
tuturor suprafetelor neregenerate din fondul forestier;
- readucerea n circuitul economic, prin mpadurire, a terenurilor excesiv
degradate sau n alunecare, inapte pentru folosinte agricole;
45

- paza padurilor si protectia acestora n vederea prevenirii si combaterii


bolilor si daunatorilor, incendiilor, distrugerilor si degradarilor;
- cresterea aportului cercetarii stiintifice si intensificarea valorificarii rezultatelor
acesteia n productie;
- valorificarea mai intensa a fondului forestier si economisirea masei lemnoase;
- ridicarea nivelului profesional al specialistilor, cadrelor tehnice, al ntregului
personal muncitor, corespunzator necesitatilor de gospodarire intensiva a padurilor;
- educarea oamenilor muncii, si n primul rnd a tineretului, n sprijinul grijii,
dragostei si respectului fata de padure, popularizarea importantei sociale si economice a
padurii;
- formarea n rndul populatiei a unei opinii favorabile dezvoltarii, conservarii si
protejarii acesteia.30
Cap 4. Raspunderea juridical in dreptul mediului
4.1. Condiile i formele rspunderii juridice
4.1.1. Consideratii generale
Intalnita in toate ramurile dreptului, notiunea de raspundere juridica sugereaza
ideea de sactiune sau reparatie. Ea da expresie unui raport social sanctionat din punct de
vedere juridic, in baza caruia o premisa seafla intr-o relatie de obligatie fata de o alta
persoana caruia ii datoreaza satisfactie sau repararea unui prejudiciu ce i l-a cauzat31.
Fiind o categorie istorica, raspunderea juridica este o institutie vie care s-a format
si a evoluat odata cu societatea omeneasca. Departe de a se fi despartit pe de-a-ntregul de
influenta moralei, la baza ei aflandu-se si azi notiunea de morala si greseala, anumite
aspecte ale raspunderii reclama, pentru corecta lor caracterizare, sa se recurga si la alte
notiuni cum sunt cele de garantie, de asigurare, de socializare a riscurilor sau de
asistenta.32

30

Datele au fost preluate de pe siteul: http://facultate.regielive.ro;


I. M. Anghel, Fr. Deak, M. F. Popa, Raspunderea civila, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970, p. 10;
32
Mihai Eliescu, Raspunderea civila delictuala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1972, p.8.
31

46

In dreptul mediului, raspunderea juridicaeste azi o institutie care se aplica din ce


in ce mai mult datorita multiplicarii si diversificarii riscurilor ecologice, a inmultirii
prejudicilor aduse mediului si a cresterii gravitatii lordererminate de adancirea crizei
ecologice mondiale, agravata de consecintele industrializarii si automatizarii, de aplicarea
tehnologiilor de varf in multe domenii ale activitatii umane, fara suficiente si severe
mijloace de protectie a mediului, de exploatarea nerationala a resurselor naturale, precum
si alti factori dependenti de politica dusa in acest domeniu de fiecare tara. Angajarea unor
astfel de activitati de catre state si de catre persoane private duse la provocarea de
pagubeecologice internationale sau accidentele cu un grad ridicat de risc si periculozitate
pentru mediul natural si antropic. Aceasta situatie a determinat aparitia si diversificarea
tehnicilor de reparatie, stabilirea unor reguli speciale ale raspunderii si adoptarea unor
masuri menite sa asigure aplicarea principiului general recunoscut, conform caruia cel
ce polueaza trebuie sa suporte consecintele actiunilor sale cu impact negativ asupra
mediului.
Nu mai putin este adevarta ca raspunderea juridica pentru incalcarea cerintelor
protectiei mediului si a dezvoltarii durabile, constituie in sistemul ocrotirii mediului si a
folosiri rationale a resurselor, numai unul din aspectele acestui amsamblu de raporturi,
avand in vedere, in primul rand, rolul masurilor cu caracter economic-organizatoric si
educativ menite sa asigure eficienta activitatii in acest domeniu.
In tara noastra, reglementarea raspunderii juridice pentru nerespectarea normelor
de drept al mediului isi are sediul in Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2005
privind protectia mediului, completata cu reglementarile sectoriale, speciale, care
determina actiunile prin a caror savarsire se contravine cerintelor ecologice, atragand una
sau mai multe dintre formele acestei raspunderi.
Categoriile de raspundere care sunt aplicate pentru incalcarea dispozitiilor legale
cu privire la protectia mediului inconjurator sunt: raspunderea civiva, contraventionala si
penala.
4.1.2. Raspunderea civila delictuala
In dreptul mediului, prin raspunderea civila delictuala se sanctioneaza in general,
o conduita responsabila, antisociala, a subiectelor de drept, persoane fizice si juridice,
47

care prin faptele lor licite sau ilicite produc pagube elementelor de mediu sau mediului in
amsamblul sau.
Prin consacrarea in Legea Fundamentala a obligatiei statului de a reface si ocroti
mediul inconjurator, precum si de a mentine echilibrul ecologic, s-a creat cadrul juridic
general pentru ocrotirea si mijloace de drept civil a victimelor actiunilor prin care se aduc
prejudicii ecologice.33
Termenul de refacere a mediului inconjurator mentionat de textul constitutional
se poate interpreta nu numai din punct de vedere al contributiei statului la restabilirea
echilibrului ecologic, ci si in sensul interventiei institutiilor civile in solutionarea
delictelor civile prin care sau cauzat prejudicii mediului.
Un alt text constitutional care se refera nemijlocit la protectia mediului este art. 44
alin (7), in care se consacra obligatia specifica pentru protectia mediului inconjurator,
prevazandu-se ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia
mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la reglementarea celorlalte sarcini care,
potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului. De asemenea, in aliniatul 5 al aceluiasi
articol se mentioneaza ca pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate
folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul
pentru adunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune
imputabile autoritatii. Pe baza acestui text, cerdem, ca orice autoritate publica va putea fi
actionata in justitie pentru daune aduse mediului in situatile expres specifcate in text,
adica prin folosirea subsolului oricarei proprietati imobiliare pentru lucrari de interes
general.
Temeiul juridec al raspunderii civile pentru perjudicii cauzate mediului este
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu
modoficarile si completarile ulterioare, care in art. 95, ridica la rang de principiu
caracterul obiectiv al raspunderii pentru prejudiciu.
Raspunderea civila se particularizeaza in dreptul mediului pana la nivelul
reglementarilor sectoriale. Ca urmare, cerintele protectiei mediului, in conditiile
pericolului poluarii, presupun o diligenta rezonabila in exercitarea drepturilor si
indeplinirea obligatiilor privind utilizarea durabila a mediului.
33

Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editia II, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007.

48

Trebuie sa aratam de la bun inceput ca sistemul clasic al raspunderii pentru


prejudicii reglementat de Codul civil se aplica rar in materie de pagupe produse mediului,
ca sunt o serie de particularitati privind elementele raspunderii si chiar formele
raspunderii civile delictuale.
Este adevarat insa, ca functiile raspunderii civile, ca si principiile clasice ale
raspunderii civile se vor aplica si in dreptul mediului pentru situatiile in care acest fel de
raspundere intervine, caurmare a nerespectarii reglementarilor legale referitoare la
conservare, dezvoltarea si protectia mediului si nu exista sau nu contravin reglementarilor
speciale in domeniu.
Pana in prezent, in domeniul protectiei mediului s-a apelat mai mult de doua
institutii clasice de drept civil si anume:
a) la normele referitoare la raporturile de vecinatate, a caror esenta priveste
concilierea intereselor agentului poluant cu cele ale victimei poluarii,
stabilindu-se atat limitele admisibile ale poluarii, cat si obligatia corelativa ca
daunele sa fie suportate de cel ce polueaza;
b) norme care reglementeaza aspunderea civila reparatorie.
Aplicarea normelor dreptului civil in materia raspunderii pentru prjudicii aduse
mediului se face prin adaptarea lor la particularitatile juridice de drept al mediului.34
4.1.3. Raspunderea contraventionala in dreptul mediului
Raspunderea contraventionala ocupa un loc important in sistemul reglementarilor
privimd raspunderea juridica, avand un rol economic si totodata constituind un serios
mijloc de prevenire.
Potrivit art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor 35contraventia este fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca
atare prin lege, pron hotarare a Guvernului si prin hotarare a consiliului local al comunei,
orasului, municipiului sau sectorul municipuilui Buciresti, a consiliului judetean ori a
Consiliuluiu Genaral al Municipiului Bucuresti.
In raport cu actele normative care le prevad si sanctioneaza, contraventiile sunt:
a) contraventii privind legea generala in materie;
34

Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editia III, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008;
Publicata in M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobat prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare.
35

49

b) contraventii prevazute in legile speciale privind protectia diferitilor factori de


mediu;
c) contraventii cuprinse in diferite acte normative care privesc, sub diferite
aspecte si protectia mediului, in general sau a componentelor acestuia.36
Sanctiunile contraventionale sunt, potrivit legii37, principale si anume:
advertismentul, amenda contraventionala; obligarea contravenitului la prestarea unei
activitati in folosul comunitatii si inchisoarea contraventionala, daca nu exista
consimtamantul contravenientului pentru prestarea unei activitati in folosul comunitatii
si, complemencare care constau in: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate
din contraventii; suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau autorizatiei
de exercitara a unei activitati; inchiderea unitatii; blocarea contului bancar; suspendarea
activitatii agentului economic; retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni
ori pentru activitati de comert exterior temporar sua definitiv; desfiintarea lucrarilor si
aducerea termenului in starea initiala.
Persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati potrivnice reguluilor sau
dispozitiilor prevazute in normele privind protectia mediului ori care nu indeplinesc
obligatiile legale care decurg din raporturile juridice de drept al mediului sunt pasibile de
sanctiune contraventionala, a carei intindere este proportionala cu gradul de poluare
cauzat, cu consecintele si periculozitatea sociala a faptei respective.
Avand in vedere importanta obiectului protejat, putem clasifica aceste fapte drept
incalcari ecologice, iar sanctiunile contraventionale avand acest caracter special
reprezinta sanctiuni specifice, de drept al mediului, care atrag raspunderea atat a
persoanelor fozice-cetateni romani, starini, apatrizi, persoane cu dubla cetatenie care isi
au domiciliul pe teritoriul Romanaiei, cat si a persoanelor juridice de drept public sau
privat, romane sau starine cu sediul in Romania.
Este important sa aratam ca in domeniul de care ne ocupam, contraventile sunt
stabilite prin lege si alte acte normative cu putere de lege.
Prin aplicarea sanctiunilor contraventionale se urmareste, in general, realizarea
urmatoarelor scopuri:

36
37

D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editia II, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007;
Atr. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

50

determinarea agentului poluator sa respecte intocmai preveredile legale, altfel


spus, sa promoveze tehnilogii si tehnici prin care se protejeaza mediul
inconjurator, evitand poluarea sau reducand cat mai mult posibil consecintele

ei;
de regula, sumele platite cu titlu de amenda contraventionala intre in fonduri
speciale distincte, pentru finantarea investitiilor antipoluante, sprijinirea
cercetarii stiintifice, acordarea de stimulente intreprinzatorilor care fac

investitii in acest domeniu si pentru reconstructia ecologica etc.;


amenda contraventionala pentru poluare indeplineste si rolul de factir de
echilibru economic intre agentii poluatori si cei care nu polueaza madiul. Pe
aceasta cale se urmareste ca agentii poluatori sa nu obtina, in urma evitarii
unor investitii de prevenire sau reducere a poluarii, profituri mai mari decat
unitatile care se conformeaza cu cerintelor sociale.

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005,

cu modificarile si

complementarile ulterioare, instituie mai multe categorii de contraventii care privesc


nerespectarea atat de catre autoritatile administratie publice centrale si locale, cat si de
catre persoanele fizice si juridice a obligatilor ce le revin, potrivit legii, cu privire la:
procedura de reglementare; regimul substantelor si preparatelor periculoase; regimul
deseurilor; regimul ingrasamintelor chimice al produselor de protectie a plantelor;
regimul organismelor modificate genetic obtinute prin tehnicile biotehnologiei moderne;
activitatile nucleare; conservarea biodiversitatii si a arilor naturale protejate; protectia
apelor si a ecosistemelor acvatice; a atmosferei, schimbarile climatice, gestionarea
zgomotului ambiental; a solului, subsolului si a ecosistemele terestre; protectia asezarilor
umane.
O tehnica moderna in domeniul raspunderii contraventionale a fost cuprinsa in
Hotararea de Guvern nr. 127/1994 privind stabilirea si sanctionarea unor contraventii la
normele pentru protectia mediului inconjurator38, care din perspectiva sectoriala a
prevazut un numar considerabil de fapte, dca potrivit legii penale nu sunt considerate
infractiuni si in mod gradual, pornindu-se de la pericolul social al fiecarui tip de
contraventie, a stabilit trei niveluri de gradualizare a sanctiunilor contraventionale.

38

Publicata in M. Of. nr. 94 din 12 aprilie 1994.

51

O problema care se pune si in reglementarea actuala a legii-cadru in materie


contraventionala este in legatura cu prscriptia, ca o cauza care inlatura raspunderea
contraventuionala, cu cele doua aspecte ale sale si anume: prescriptia aplicarii sanctiunii
si prscriptia executarii sanctiunii. Astfel, in art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001
prevede ca aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni
de la data savarsirii faptei sau in cazul contraventilor continue, de la data constatarii
faptei.
Atunci cand fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea
constituie contarventie, prescriptia aplicarii sanctiunii ne curge pe tot timpul in care cauza
s-a aflat in fata organelor de cercerare sau urmarire penala ori in fata instantei de
judecata, daca sesizarea s-a facut inauntrul termenului de 6 luni, prevazut mai sus.
Prscriptia opereaza totusi daca sanctiunea nu a fost aplicata in termen de un an de
la data savarsirii, respectiv constatarii faptei, daca prin lege nu se dispune altfel.
In ceea ce priveste executarea amenzii comtraventionale, conform art. 14, acesta
se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat
contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.
Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 2 ani de
la data aplicarii sau in termen de un an de la data ramanerii irevocabile a hotararii
judecatoresti, daca contravenitul nu a optat pentru prestarea unei activitati in folosul
comunitatii.
In dreptul meiului este de observat, ca daca in ceea ce priveste executarea amenzii
comtraventionale sunt prevazute termene de prescriptie in legatura cu prescriptia apicarii
sanctiunii, nici Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005, cu modificarile si
completarile ulterioare, si nici legile speciale care o completeaza nu prevad, in legatura
cu faptele considerate contraventii in legatura cu nerespectarea unor obligatii de mediu,
vreun termen.
Contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume
prevazute in actul normativ care o stabileste si sanctioneaza, denumite in mod generic
agenti constatatori.

52

Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a


sanctiunii, se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau
comunicarii acestuia.
Plangerea se solutioneaza de catre instanta de judecata in a carei raza a fost
savarsita contraventia. Introducerea plangerii suspenda executarea.
Procesul verbal neatacat in termen, precum si hotararea judecatoreasca irevocabila
prin prin care s-a solutionat plangerea, constituie titlul executoriu, fara vreo alta
formalitate.39
4.1.4. Raspunderea penala
Evolutia spectaculoasa a dreptului mediului sub presiunea crizei ecologice
generalizate, pe de o parte si preocuparile tuturor statelor lumii de a proteja mediul
inconjurator, pe de alta parte, au pus in evidenta insuficienta si ineficacitatea normelor de
recomandare in acest domeniu, precum si a formelor de raspundere civila si
contraventionala. In aceasta situatie, s-a recurs la incriminarea actiunilor de poluare,
elaborandu-se reglementari pe sectoare protejate, in care sunt prevazute numeroase
infractiuni. In acelasi timp, in tot mai multe tari, codurile penale cuprind un capitol
distinct de infractiuni ecologice.
Raspunderea penala pentru incalcarea normelor privind protectia mediului se
inscrie in principiile raspunderii infractionale, specificul angajarii ei cu privire la
protectia mediului fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege, a carei atingere
este adusa printr-o abatere savarsita cu vinovatie.
Pentru a angaja raspunderea penala, abaterea trebuie sa aiba un grad de pericol
social ridicat si sa reprezinte o serioasa amenintare a resurselor naturale ori chiar sa
ameninte viata si sanatatea oamenilor si calitatea mediului inconjurator.
Pornind de la particularitatile elementelor lor constitutive, infractiunile ecologice
pot fi clasificate astfel:
din punct de vedere al subiectului: infractiuni cu subiect simplu si infractiuni cu
subiect calificat- atunci cand agentul infractor a avut o anumita calitate privind

39

Art. 37 din Ordonanta de Guvern nr. 2/2001.

53

protectia mediului si anumite obligatii ecologice de indeplinit, pe care le-a


incalcat;
sub aspectul laturii subiective, infractiunile ecologice pot fi comise din intentie
sau din culpa. Intentia poate fi si speciala, vizand in mod nemijlocit distrugerea
sau alterarea unor elemente ale ale mediului sau a mediului in ansamblu;
din punct de vedere al laturii obiective, infractiunile ecologice, in marea lor
majoritate, au la origine actiuni puluante sau actiuni nepoluate de natura fizica,
care distrug ecosistemele, indepsebi cele naturale.
sub raportul obiectului, infractiunile ecologice se pot subcalsifica, in functie de
nivele protejate in:
a) nivelul mediului vizat de actiunea sau inactiunea infractionala;
b) nivelul florei si faunei specifice fiecaruia din aceste medii
Obiectul infractiunilor indreptate ompotriva mediului este chemat sa rezolve si
problema jurisdictiei penale in acest domeniu.
Actualul Cod penal cuprinde mai multe infractiuni ecologice, dintre care redam:
efectuarea oricaror operatiuni de import de deseuri ori reziduri de orice natura sau
de alte marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul
inconjurator, precum si introducerea in orice mod sau tranzitarea acestora pe
teritoriul tarii, fara respectarea tranzitiilor legale, infractiune prevazuta cu doua
agravante, dupa cum efectuarea operatiunilor de import de deseuri ori reziduri de
orice natura sau alte marfuri periculoase pun in pericol sanatatea populatiei sau
integritatea corporala a unui numar mai mare de persoane, au vreuna din urmarile
prevazute de art. 182 Cod penal, cauzeaza o paguba materiala sau produc moartea
uneia sau mai multor persoane ori aduc pagube importante economiei nationale;
infectarea prin orice mojloc a surselor sau retelelor de apa, daca este daunatoare
sanatatii oamenilor sau plantelor;
producerea, detinerea sau orice alta operatie privind circulatia produselor ori
substantelor stupefiante sau toxice, ori experimentarea produselor si substantelor
toxice, toate acestea fara drept etc.
In prezent, analiza legislatiei penale in materie pune in evidenta caracterul partial
al ocrotirii relatiilor sociale de protectie a mediului, in sensul ca incriminarile concrete au
in vedere, in principal, valori ca nu fac parte din sistemul mediului inconjurator.40
40

D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editia II, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007;

54

Stecificul valorilor care trebuie ocrotite si promovate reclama necesitatea


elaborarii unor notiuni si reglementari juridice penale adecvate si in consecinta, eficiente;
importanta exceptionala a valorilor ocrotite, perricolul deosebit pentru existenta
conditiilor de viata, impun un sistem sanctionator specific si chiar proceduri de constatare
si judecata care sa prezinte anumite particularitati. Iata de ce si sub aspectul raspunderii
penale se impun abordari si reglementari noi in insusi continutul Codului penal.41
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului
prevede si sanctioneaza o serie de fapte considerate infractiuni, daca au fost in masura sa
puna in pericol viata sau sanatatea umana, animala sau vegetala, pentru care pedeapsa
prevazuta este inchisoarea si/sau amenda penala, dupa caz.
Sub aspectul obiectului supus ocrotiri si a regimului sanctionator, Ordonanta de
urganta a Guvernului nr. 195/2005, cu modificarile si completarule ulterioare, stabileste
mai multe categorii de infractiuni cum sunt, de exemplu: infractiuni care au ca efecte
degradarea sau distrugerea mediului; infractiuni care pun in pericol viata ori sanatatea
oamenilor, fauna sau flora; infractiuni ce au in vedere modalitatile de desfasurare a
activitatilor care comporta risc pentru mediu; infractiuni care privesc conditiile prealabile
desfasurarii activitatilor cu impact asupra mediului, eliberarea autorizatiilor si respectarea
prevederilor acestora etc.42
Toate aceste infractiuni sunt specifice dreptului mediului. Aplicarea lor este
consecinta incalcarii de catre persoanele fizice si juridice a unor obligatii legale, specifice
dreptului mediului, obligatii ce privesc prevenirea poluarii si protectiei mediului,
obiectiv de interes major, prin fapte ce prezinta un pericol social deosebit prevazute si
sanctionate ca atare de lege.
Dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia
mediului, in materie infractionala, se completeaza cu cele cuprinse in legile speciale

41

Este de remarcat, in acest sens, ca Proiectul noului Cod penalcontine un capitol intitulat Crime si delicte
contra mediului inconjurator care cuprinde infractiuni privind incalcarea regulilor de protectie a
atmosferei, de protectie a apei, de utilizare a apei potabile, distrugerea lucrarilor de protectie a apelor,
incalcarea regulilor privind protectia solului, a fondului piscicol si vanatului, a regulilor privind protectia
fondului foerstier, poluarea fonica, poluarea accidentala.
42
Cu titlu de exemplu asemenea infractiuni ecologice sunt: poluarea accidentala datorita nesupravegherii
executarii lucrarilor noi, functionarii instalatiilor, echipamentelor tehnologice si de tratare si neutralizare,
mentionate in prevederile acordului si/sau autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu; poluarea prin
evacuarea, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol a unor deseuri sau substante periculoase etc.

55

referitoare la procedura de reglementare, protectia atmosferei, a apei, a solului si a


subsolului, protectia biodiversitatii, a ecosistemelor terestre si acvatice etc.
4.1.5. Rolul corpului de inspecie i control ecologic, precum i de voluntariat n
prevenirea i sancionarea faptelor reprobabile la adresa mediului
In

subordonarea

activitatii

publice

centrale

pentru

protectia

mediului,

functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale Garda Nationala


de Mediu, institutie publica de inspectie si control, care are in subordine 8 comisariate
regionale43, institutii cu personalitate juridica a caror structura organizatorica include 41
de comisariate judetene, Comisariatul Municipiului Bucuresti si Comisariatul Rezervatiei
Biosferei Delta Dunarii, organizate ca servicii fara personalitate juridica in cadrul
comisariatelor regionale de care apartin.44
Garda Nationala de Mediu este un corp specializat de control si inspectie
responsabil cu asigurarea implementarii efective, profesioniste, uniforme si integrate a
politicii Guvernului de aplicare a legislatiei comunitare de mediu, transpusa in legislatia
romanesca de mediu.
Garda Nationala de Mediu are importante atributii in materia prevenirii,
constatarii si sanctionarii incalcarii prevederilor legale privind pretectia mediului, a
apelor, solului, aerului, biodiversitatii, precum si a celor prevazute in legile specifice
domeniului controlului poluarii industriale si managementului riscului, fondului de mediu
si altor domenii prevazute de legislatia specifica in vigoare, inclusiv prvind respectarea
procedurilor legale de emitere a avizelor, acordurilor si autorizatiilor de mediu si
gospodarire a acelor emise de autoritatile competente, pentru reglementarea proiectelor,
programelor si activitatilor specifice lor.45
Garda Nationala de Mediu are, asa duoa cum am mentionat, atributii principale in
domeniul protectiei mediului, al habitatelor naturale, biodiversitatii si ariilor protejate.
Dintre aceste mentionam:
43

Comisariatele regionala ale Garzii Nationala de Mediu sunt organizate ca structuri zonale la nivel de
directii, cu competente limitate teritorial, care coordoneaza si supravegheaza activitatea comisariatelor
judetene din structura lor si sunt conduse de un comisar regional asimilat directorului executiv;
44
Art. 1 si art. 2 din Hotararea de Guvern nr. 440 din 12 mai 2005 privind reorganizarea si functionarea
Garzii Nationale de Mediu, publicata in M. Of. nr. 448 din 26 mai 2005;
45
Art. 3 alin (1) si (2) din Hotararea de Guvern nr. 440/2005.

56

In domenul protectiei mediului avem: organizeaza, coordoneaza, indruma si


controleaza, in vederea desfasurarii unitare la nivel national, activitatea de inspectie si
control a comisariatelor regionale si a comisariatelor judetene; controleaza activitatiile cu
inpact asupra mediului inconjurator si aplica sanctiunile contraventionale prevazute de
legislatia din domeniul protectie mediului; controleaza modul in care sunt respectate
prevederile actelor de reglementare privind protectia mediului, inclusiv masurile stabilite
prin programele de conformare pentru activitatile economico-sociale etc.
In domeniul controlului habitatelor naturale, biodiversitatii si ariilor protejate
avem: eleboreaza planul anual de inspectie si control, prin stabilirea obiectivelor,
sarcinilor si modalitatilor concrete de actiune in domeniu; constata faptele ce constituie
contraventii si aplica sanctiuni contraventionale in domeniu de activitate, sesizeaza
organle de cercetare penala si colaboreaza cu acestea la constatarea faptelor care, potrivit
legii, constituie infractiuni etc.
In indeplinirea atributiilor ce le revin comisarii Garzii Nationale de Mediu sunt
investitii cu exercitiul autoritatii publice si au urmatoarele drepturi: sa aiba acces deplin,
in conditiile legii, in orice situatie in amplasamentele si incintele in care se desfasoara o
activitate generatoare de impact negativ asupra mediului; sa legitimeze, in vederea
stabilirii identitatii, persoanele care incalca sau care sunt suspecte ca au incalcat
dispozitiile legate din domeniile de competente ale Garzii Nationale de Mediu etc.46
Activitatile de protectie a mediului sunt sprijinite si prin organizarea unor actiuni
de voluntariat daesfasurate de agenti ecologici voluntari, in conditiile prvazute de lege.47
Activitatea agentilor ecoogici voluntari consta in observarea si informare
operativa asupra unor incalcari ale legislatiei privind protectia mediului.
Principalele activitati care stau in atentia agentilor ecologici voluntari sunt:
a) modul de gospodarire a spatiilor verzi;
b) modul de depozitare al deseurilor menajere si industriale;
c) modul de administrare al unor arii protejate;

46

Art. 13 alin. (2) lit. a), b), d), f) si g) din Legea nr. 440/2005;
Ordinul nr. 439 din 21 mai 2002 al ministerului apelor si protectiei medioului pentru aprobarea
organizarii actiunii de voluntariat in domeniul protectiei mediului, publicat in M. Of. nr. 517 din 17 iulie
2002, modificat si completat prin Ordinul nr. 963 din 13 septembrie 2006 al ministeruluimediului si
gospodariri apelor, publicat in M. Of. nr. 812 din 3 octombrie 2006.
47

57

d) activitatea operatoriloreconomici care polueaza mediul si care utilizeaza in


mod nerational resursele naturale ori genereaza disconfort, inclusiv zgomot si
perturbarea echilibrului habitatelor de orice fel;
e) constientizarea si promovarea unei atitudini corespunzatoare a persoanelor
care locuiesc in zona de activitate, in legatura cu importanta protectiei
mediului.48
Acoperirea eventualelor cheltuieli de deplasare, efectuarea de instriri, acordarea
de premii si stimulente se realizeaza din sponsorizari si fonduri bugetare, in masura
alocarii acestora in limita prevederilor legale in vigoare.
Sub conducerea comisariatelor Garzii Nationale de Mediu se poate constitui, la
nivel teritorial, Corpul voluntarilor de mediu, prin librea asociere a voluntarilor ecologici
inscrisi.
Corpul voluntarilor de mediu este o structura asociativa, fara personalitate
juridica, in coordonarea comisariatului Garzii Nationale de Mediu.
Activitatea Garzii Nationale de Mediu si a corpului voluntarilor de mediu este
sustinuta si de Politia Comunitara 49 care actioneaza, impreuna cu autoritatiile prevazute
de lege, la salvarea si evacuarea persoanelor si a bunurilor periclitate de incendii,
explozii, avarii, accidente, epidemii, calamitati naturale si catastrofe, precum si la
limitarea si inlaturarea urmaririlor provocate de astfel de evenimente; controleaza modul
de depozitare a deseurilor menajere, industriale sau de orice fel si respectarea igienizarii
zonelor periferice si a malurilor cursurilor de apa, sesizand primarul cu privire la situatiile
de fapt constatate si la masurile ce trebuie luate in vedera imbunatatirii starii de curatenie
a localitatii; constata contraventii si aplica sanctiuni cintraventionale, conform legii,
pentru incalcarea prevederilor legale referitoare la tulburarea ordinii si linistii publice,
curatenia localitatilor, comertul stradal, protectia mediului inconjurator, prcum si faptele
care afecteaza climatul social.50
4.2. Particularitile rspunderii statale n domeniul proteciei mediului conform
conveniilor i tratatelor internaionale
48

D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editia II, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007;
A se vedea, Legea nr. 317 din 20 noiembrie 2004 privind infiintarea, organiyarea si functionarea Plitiei
Comunitare, publicata in M. Of. nr. 878 din 27 noiembrie 2004;
50
Art. 7 lit. f), i) si j) din Legea nr. 317/2004.
49

58

4.2.1. Consideratii generale


Conform principiilor dreptului internaional, violarea unei norme juridice
internaionale antreneaz rspunderea subiectului de drept internaional, cruia aceasta
valoare i este imputabil. n mod evident, principiile dreptului internaional se vor aplica
si in dreptul mediului
Aplicarea principiilor de responsabilitate in materia dreptului mediului este legat,
pentru prima data, de afacerea Topitoriei din Trail, ntr-un litigiu dintre Canada i S.U.A.,
n domeniul polurii atmosferei, din iunie 1941.
In dreptul mrii, Convenia privind marea liber de la Geneva din 1958, a
prevazut in art. 235 c revine statelor misiunea de a veghea la ndeplinirea obligaiilor
lor naionale in ceea ce privete protecia si aprarea mediului marin. Statele sunt
rspunztoare conform dreptului naional.Statele vegheaza la aceasta, pentru c dreptul
lor intern le ofer cile de recurs, permindu-le sa obina o indemnizaie rapida i
adecvat sau o reparaie a pagubelor rezultate din poluarea mediului marin de ctre
persoanele fizice sau juridice, din juristdicia lor. Textul citat, dup ce afirm principiul
rspunderii internaionale, orienteay statele spre dreptul intern, altfel spus, spre dreptul
internaional privat , pentru a ncuraja gsirea de mijloace pentru a ncuraja gsirea de
mijloace pentru asigurarea indemnizrii victimelor.
n Declaraia de la Stockholm, in principiul 22, se arat c:statele trebuie s
colaboreze pentru dezvoltarea dreptului international n ceea ce priveste rspunderea si
indemnizarea victimelor polurii i altor pagube ecologice pe care activittile desfurate
in limitele jurisdiciei fiecrui stst sau sub contolul su le cauzeaza regiunilor situate pe
limitele jurisdiciei lor.
La aceeai perspectiv ramane i Declaraia din 19 mai 1978 referitoare la
resursele natural partajabile, care in principiul 12 arat c Statele sunt considerate
rspunztoare, conform dreptului internaional aplicabil, de pagube cauzate mediului
nconjurtor in regiunile situate n afara limitelor jurisdictiei lor i imputabile de violarea
obligaiilor pe cere trebvuie s i le asume n acest domeni.n continuare, textul adaug
c statele ar trebui s coopereze in vederea dezvoltarii dreptului internaional i
indemnizarea victimelor n toate situaiile.
59

Cartea Mondial a Naturii adopt de catre OMU la 28 octombrie 1982, nu


prevede nimic in materia rspunderii internaionale a statelor, cum de altfel nici un text
internaional nu conine preccizri exprese despre semmificaia principiului rspunderii
internaionale pentru pagube aduse mediului nconjurtor.
Un pas nainte , mai ales n problemele indemnizarii victimelor , il constituie
Declaraia Confereinei Naiounilor Unite de la Rio, 1992, care proclam n acest
domeniu urmtorul principiu: Statele trebuie s elaboreze o legislaie national cu
privire la responsabiliatea polurii i daunelor aduse mediului, precum i la indemnizarea
victimelor. Ele trebuie , de asemenea, s coopereze cu grij si ct mai rezonabil pentru
dezvoltarea avantajelor dreptului internaional privind responsabilitatea si indemnizarea
n caz de efecte nefaste constnd n prejudicii cauzate mediului in rile situate dincolo de
limitele jurisdiciei lor sau sub controlul acestora.
4.2.2. Elementele raspunderii. particularitati
Rspunderea material a statelor este o form a rspunderii civile proiectat in
sfera relaiilor internaionale.
n general, faptele cauzatoare de rspundere includ, fie conduite ilicite din punct
de vedere al dreptului internaional, prin care se produc pagube mediului nconjurtor,
fie o seam de activiti licite ce nu sunt interzise de dreptul internaional, care pot
constitui ins surse ale vtmrii acestuia.
Fapta ilicit trebuie s indeplineasc, in primul rnd o comditie obiectiv, constnd
n nclcarea de ctre un stat a unei obligaii internaionale ce-i revenea n domen iul
proteciei mediului nconjurtor.trebuie ns precizat, c este vorba numai de de obligaii
juridice asumate de state, n conformitate cu dreptul internaional; nu pot fi luate n
consideraie, obligaiile asumate de ctre un stat prin contractele de drept intern sau
obligaiile morale.n al doilea rnd, pentru ca fapta s fie ilicit, este necesar ca obligaia
internaional nclcat s fie in vigoare n momentul producerii ei.
Fapta ilicit trebuie s ndeplineasc si o cindiie subiectiv, constnd ntr-o
coportare manifestat printr-o aciune sau omisiune imputabil statului, potrivit dreptului
internaional.

60

Pentru ca aciunea sau inaciunea prin care un stat violeaza normele dreptului
internaional s duc la angajarea rspunderii, trebuie indeplinite urmtoarele comdiii:
- svrirea actului ilicit cu intentie sau din neglujen ori impruden
- actul ilicit s fie imputabil statului sau organelor sale ;
- ntre prejudiciul acuzat si aciunea ilicit s existe un raport de cauzalitate.51
n legtura cu prejudiciile cauzate mediului, in literatura juridic s-a pus
problema, daca exist o obligaie general a statulelor de a proteja factorii de mediu,
obligaie care odata inclcat s dea nastere la rspundere.52
Obiectul obligaiei internaionale nclcate are inciden asupra regimului juridic
al rspunderii, n sensul c fapta internaional ilicit are comsecine diferite i, prin
urmare, formele de rspundere aplicabile nclcrii anumitor obligaii de importam
esenial pentru protecia de interese fundamentale ale comunitii internaionale a
statelor, difer faa de cele aplicate pentru nclcarea altor obligaii.
Potrivit definiiei date de Comisie, constituie crime internaionale nclcarea de
catre un stat a unei obligaii internaionale att de eseniale pentru protecia unor interese
fundamentale ale comunitii internaionale, nct violarea sa este recunoscut drept
crom de aceast comunitate, n ansamblul su. Astfel de crime internaionale sunt:
agresiunea, instaurarea i meninerea cu forta a dominaiei coloniale, poluarea masiv a
aerului sau a mrilor i oceanelor, sclavia, genocidul si apartheidul.
Curtea Internaional de Justiie, ca si majoritatea doctrinei, avnd n vedere c
faptele care constituie crime aduc atingere unor valori eseniale pentru comunitatea
internaional a statelor, n ansamblul ei, s-au pronunat n sensul c dreptul de a invoca i
a pune in practic rspunderea internaional trebuie s aparin tuturor membrilor acestei
comuniti.
Rspunderea internaional este angajat in concepia Curii, nu numai fa de
statul care a fost victim a violrii, ci i faa de toi ceilali membrii ai comunitii
internaionale, fiecare stat avnd dreptul s invoce rspunderea statului autor.
n ceea ce privete rspunderea statului pentru consecine prejudiciabile azvorte
din activiti neimterzise de dreptul internaional, Comisia de Drept Internaional a avut
n vedere stabilirea unor reguli care s guverneze activitile ce se desfoar pe teritoriul
51
52

D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editia II, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007;
Ion Gribore Sion, op. cit., p.129.

61

unui stat sau n zpnele aflate sub jurisdicia ori sub controlul lui, care produc prejudicii
transfrontaliere, ce pot atinge proporii deosebit dfe mari i periculoase.
Cu privire la acest tip de rspundere nu exist nc o reglementare ansamblu, ci
numai reglementri convenionale cu caracter sectorial, n cateva domenii cum sunt:
domeniul energiei nucleare, n domeniul pagubelor produse de obiecte spaiale, n
domeniul efecturii unor activiti cu bunuri considerate periculoase.
Articolul 31 din Proiectul Comisiei de Drept International, prevede ca forta
majora pentru a inlatura caracterul ilicit al faptei, trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
a) sa fie irezistibila sau imprevizibila;
b) sa nu fie materialmente imposibila comportarea statului in conformitate cu
obligatia respectiva sau sa creeze statului imposibilitate materiala de a-si da
seama ca, comportarea sa nu este conforma cu cea a obligatiei;
c) statul sa nu fi sa nu fi contribuit la provocarea evenimentului.
Apropiata de forta majora este si starea de primejdie care, desi controversata in
literatura juridica in sensul luarii in consideratie ca o cauza ce excluce caracterul ilicit al
faptei, Comisia de Drept International a inscris totusi in Proiectul sau, in art. 32 un text
potrivit cu care, caracterul ilicit al unui fapt al statului este expres daca autorul
comportarii reprzentand acest fapt, nu avea un alt mijloc intr-o stare de extreme
primejdie de a-si salva viata sau a persoanelor incredintate.53

4.2.3. Raspunderea subiectiva


Conditia esentiala a raspunderii subiective o reprezinta culpa autorului poluarii.
Conventia din 1972, ia in considerare atat raspunderea subiectiva, atunci cand
paguba este cauzata de un obiect spatial oriunde inafara de suprafata pamantului unui
alt obiect spatial lansat de un alt stat, precum si persoanelor si bunurilor aflate la bordul
acestui obiect, cat si raspunderea obiectiva, absoluta, pentru daune cauzate de un obiect
spatial la suprafata pamantului sau aeronavei
Potrivit art. 6 din tratatul din 1967, statele parti la Tratat poarta responsabilitatea
pentru activitatiile nationale in spatiul extraatmosferic, inclusiv luna si celelalte corpuri
53

Grigore Geamanu, op. cit., p.342.

62

ceresti, nu numai pentru faptele lor proprii, ci si pentru cele intreprinse de alte entitai
guvernamentale deci de alte persoane juridice.
In toate situatiile de raspundere solidara a doua state de lansare, pentru daunele
provocate de obiectele spatiale, repararea daunei se imparte intre ele, dupa gradul lor de
culpabilitate. Daca acest lucru nu se poate stabili, dauna se suporta in mod egal de catre
statele respectiva.
Concluzii
Pna nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile
omenirii. n prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a
tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de
bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamntului releva, tot mai
evident, un dezechilibru ecologic.
Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utiliznd cele mai noi cuceriri
stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele
energetice. Ca urmare a industrializarii si cresterii productiei de bunuri au sporit mult
materialele ce afecteaza mediul ambiant.
Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit
de complexe, se regasesc n aer, apa si n sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a
prezentei dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii
unor combustibili inferiori; sunt evacuate n atmosfera importante cantitati de oxizi de
azot, de carbon, negru de fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere,
produse cu efecte daunatoare asupra vegetatiei, n general, si direct sau indirect asupra
omului.
Dreptul de proprietate obliga peroanele fizice sau juridice la respectarea sarcinilor
privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la reglementarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului.
In cazul nerespectarii prevederilor legale aceste se sactionctioneaza cu amenzi
contraventionala chiar si cu inchisoare.

63

Bibliografie:
1. Ernest Lupan, Tratat de dreptul mediului, ed. C. H. Beck, Bucureti, 2009;
2. M. Duu, Dreptul mediului, ediia II, ed. C. H. Beck, Bucureti, 2008;
3. Daniele Marinescu, Tratat de dreptul mediului, editia III, ed. Universul
Juridic, Bucuresti, 2008;
4. M. Duu, Dreptul mediului, editia I, ed. C. H. Beck, Bucureti, 2007;
5. M. Duu, Tratat de dreptul mediului, editia III, ed. C. H. Beck, Bucuresti,
2007;
6. Daniele Marinescu, Tratat de dreptul mediului, editia II, ed. All Beck,
Bucuresti, 2007;

64

7. M. Duu, Dtrept comunitar al mediului, editia III, ed. C. H. Beck, Bucuresti,


2007;
8. Mirela Gorunescu, Alexandru Boroi, Protectia penala a mediului, ed.
Universitara, Bucuresti, 2007;
9. Florin Fanis, Dreptul mediului, ed. Pinguin Book, Bucuresti, 2005;
10. A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, editia a 4-a, vol. II, ed. All Beck,
Bucuresti, 2005;
11. Daniele Marinescu, Tratat de dreptul mediului, editia I, ed. All Beck,
Bucuresti, 2003;
12. Ernest Lupan, Dreptil mediului, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001;
13. M. Duu, Dreptul mediului Tratat, vol. I, ed. Economica, Bucuresti, 1998;
14. Ernest Lupan, Dictionar de protectia mediului, ed. Lumina Lex, Bucuresti,
1997.
15. http://www.epcmediu.ro/serviciile-epc/bilant-de-mediu
16. http://www.mediu.gov.md/md/fen/
17. http://facultate.regielive.ro/referate/management/fondul_forestier_din_romani
a-22940.html
18. http://www.scritube.com
19. http://untreaty.un.org/
Ordonana de urgen a Guvernului nr.195/2005 privind protecia;
Legea apelor nr. 8/1974, Legea privind gospodarirea rationala, protectia si
asigurarea calitatii apelor nr.5/1989;
Legea privind fondul funciar nr. 5/1974 si cea privind sistematizarea teritoriului si
localitatilor urbane si rurale nr. 5/1974;
Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 privind protectia mediuluicu modificarile de
rigoare prin Legea nr. 265/2006;
M. Of. 1996 din 30 decembrie 2005. Adoptata cu modificarile de rigoare prin
Legea nr. 265/2006;
Atr. 11 alin. (4) din ordonanta de urgenta nr. 195/2005;
Art. 1 parag. 2 al Directivei nr. 337/85/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea
incidentelor anumitor proiecte publice sau private asupra mediului;
Ordonanta de urgenta nr. 152/2005privind prevenirea si controlul integrat al
poluarii;
Legea nr. 84/2006 din M. Of. nr. 327 din 11 aprilie 2006;
65

Hotararea Guvernului nr. 1213/2006, privind stabilirea procedurii-cadru de


evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice si private;
Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluarii de
mediu pentru planuri si programe;
M. Of. nr. 707 din 5 august 2004;
Hotararea Guvernamentala

nr. 1076/2004, stabileste reguli speciale privind

informarea si participarea publicului la procedura de evaluare de mediu;


Art. 27 din Ordonanta de urgenta nr. 152/2005 prevede ca orice modificare
substantiala planifica in exploatarea instalatiei presupune obtinerea unei noi autorizatii
integrate de mediu, conform procedurii legale;
Art. 17 alin. (3)-(5) din Ordonanta de urgenta nr. 195/2005;
Art.7 din Legea nr.554/2004, potrivit careia inainte de a se adresa instantei de
contencios administrativ competente;
Legea nr. 86 din 22 mai 2000 si intrata in vigoare la 30 octombrie 2001;
Art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004;
Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 137/1995, care continea prevederea accesul la
justitia al publicului se realizeaza potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990,
cu modificarile ulterioare;
Art. 20 alin (5) din Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 a inlocuit trimiterea la
Legea contenciosului administrativ;
Legea nr. 73/2000, inlocuita ulterior, prin Ordonanta de urgenta nr. 196/2005
privind Fondul pentru mediu;
Art. 92 alin (4) din Legea nr. 18/1991, republicata, a fondului funciar;
Atr. 33 din noul cod silvic, Legea nr. 48/2008;
M. Of. nr. 238 martie 2008;
Art. 44 alin (7), in care se consacra obligatia specifica pentru protectia mediului
inconjurator;
Art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor;
M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobat prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile
si completarile ulterioare;
66

Atr. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001;


Hotararea de Guvern nr. 127/1994 privind stabilirea si sanctionarea unor
contraventii la normele pentru protectia mediului inconjurator;
M. Of. nr. 94 din 12 aprilie 1994;
Art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 prevede ca aplicarea sanctiunii
amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei sau in
cazul contraventilor continue, de la data constatarii faptei;
Art. 37 din Ordonanta de Guvern nr. 2/2001;
Art. 1 si art. 2 din Hotararea de Guvern nr. 440 din 12 mai 2005 privind
reorganizarea si functionarea Garzii Nationale de Mediu, publicata in M. Of. nr. 448 din
26 mai 2005;
Art. 3 alin (1) si (2) din Hotararea de Guvern nr. 440/2005;
Ordinul nr. 439 din 21 mai 2002 al ministerului apelor si protectiei medioului
pentru aprobarea organizarii actiunii de voluntariat in domeniul protectiei mediului,
publicat in M. Of. nr. 517 din 17 iulie 2002, modificat si completat prin Ordinul nr. 963
din 13 septembrie 2006 al ministeruluimediului si gospodariri apelor, publicat in M. Of.
nr. 812 din 3 octombrie 2006;
Legea nr. 317 din 20 noiembrie 2004 privind infiintarea, organizarea si
functionarea Plitiei Comunitare, publicata in M. Of. nr. 878 din 27 noiembrie 2004.

67