CENUSAREASA

dupa inventia noastra

(sceneta)
Povestitorul: A fost odata un bulibasa putred de bogat. Si bulibasa astuia s-a intamplat sa-i moara
piranda, lasandu-l cu singurul lor copil: o pitzipoanca. (o mel nr.1.(ea butonand un tel ,rujandu se
cu o oglinda in mana si dansand )
(bulibasa facand rachiul la cazan si bea dintr o sticla de suparare ..zicand uitandu-se in sus
gesticuland din maini)
mai lasat singur cu asta faaaa..ce ma fac eu faaaa..dar du teee, duce ti-ai numele si tu, lasa k e
mai bine fara tine fa ..lasa asa fa,lasa stai acolo k se descurca sefu sa moara mata mare..
Aceasta se ducea in fiecare zi la cimitir si plangea la misto amarnic la mormantul mumasii .(o
mel nr 2..
Cenusareasa -fooooo mamico unde te ai dus asa nespalata si proasta si mai lasat cu tetea asta
(plangand la misto)..
Cand veni iarna si zapada se asternu ca o marmura, omul isi lua o alta piranda.
Femeia asta de-a doua isi aduse in casa cele doua fete pe care le avea. Fetele, nu-i
vorba, erau strambe, dar pe cat de luminos le era chipul, pe atat de intunecat si plin de rautate le
era sufletul. (mel nr 3)
Pentru fata cea vitrega incepura a curge zile pline de amaraciune. Ii luara straiele ei cele frumoase
si-o imbracara c-o vechitura de rochie si o incaltara cu niste papuci .
Sora mai mare: Ia priviti la domnita asta mandra, ce gatita e! Ce, proasta asta se cade sa stea cu
noi in odaie(impingando)?
Sora mai mica: Cine vrea sa manance n-are decat sa munceasca! La bucatarie cu ea, ca acolo ii e
locul!
Povestitorul: Si-o dadura in bucatarie intr-un alai de batjocura. Aici o pusera sa roboteasca din
greu, de dimineata pana seara: sa care apa, sa aprinda focul, sa faca de mancare si sa spele rufele.
Si ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, cate si mai cate nu puneau la cale cele doua surori haine, ca
sa-si bata joc de ea si s-o necajeasca intruna.. Seara, fata cadea franta de obosita, ca muncea de se
spetea toata ziua. Dar cum n-avea un pat in care sa si intinda oasele trudite, se cuibarea in cenusa,
langa vatra. De aceea, fiind plina de cenusa si murdara, toti ii spuneau Cenusareasa.
Sora mai mare: Vin de ne piaptana fa , auzi?
Sora mai mica: Si treci de ne lustruieste si pantofii fa!
Sora mai mare: Ba incheie-ne si fermoarele la rochii fa!
Povestitorul: Fata facu precum i se zise, dar planse cu lacrimi amare, deoarece ar fi dorit sa
mearga si ea la balul unde mergeau surorile sale cele vitrege. Si , fiindca tare ii mai placea sa
danseze, se ruga de mama cea vitrega:
Cenusareasa: Lasati-ma, va rog, si pe mine la bal, ca n-o sa stau mult!! Ma voi intoarce inainte de
sfarsitul balului! Va rog tare mult!!!
Mama cea vitrega: Ce-mi aud urechile, Cenusareaso! Esti toata plina de praf si murdarie si
nazuiesti a te duce la bal? Poftim, n-ai nici o rochie mai buna, si nici incaltari nu ai! Si ai vrea sa
dansezi?
Cenusareasa: Maine voi lucra si mai mult decat azi si voi fi si mai ascultatoare! Dati-mi, va rog, o
rochie si niste pantofi de la surorile melenu vreau sa fiu regina balului nu vreau sa se uite
lumea la mine, doar atata vreau: sa dansez! Atat! Va rog!!!!
Mama vitrega: Degeaba te omori cu firea, ca tot n-o sa te iau cu noi! Ce vrei: sa ne faci de
rusine?
Povestitorul: Dupa ce plecara la bal, Cenusareasa se piti in coltul ei, in cenusa si incepu sa
planga. Deodata
Zana cea buna: Nu mai plange, fata frumoasa!!
Cenusareasa: Cine esti?
Zana cea buna: Sunt zana ta cea buna.Am venit sa te ajut. Hai, nu mai plange! Ai sa te duci la
bal, dar trebuie sa-mi promiti ca inainte de a bate ceasul orele 12, tu vei fi iesit din sala de bal.

Cenusareasa: Iti promit ca voi face acest lucru, dar trebuie sa-ti spun ca n-am in ce sa ma imbrac!
Zana cea buna: De acest lucru ma voi ocupa eu! De aceea, am sa te rog sa te rotesti
Povestitorul: Cenusareasa se roti si toate zdrentele in care era imbracata se transformara intr-o
superba rochie de seara. Ajunsa in sala de bal nimeni n-o recunoscu, nici macar mastera si fetele
ei. Toti cei de la bal au crezut ca este o fata de imparat de pe alte meleaguri. De cum o zari,
feciorul de imparat o si invita la dans. Si dansa cu ea intreaga seara. De cate ori venea vreun baiat
sa danseze cu ea
Un dansator: Imi acordati, va rog, acest dans?
Printul: Nu se poate, ca danseaza cu mine!
Povestitorul: Inainte de a bate miezul noptii, Cenusareasa se facu nevazuta.
Printul: N-ati vazut unde s-a dus fata care dansa cu mine? Nu stiti unde este?
Povestitorul: Pentru ca nimeni nu-i dadea niciun raspuns, Printul se consola cu ideea ca o va
vedea in seara urmatoare, la bal.
Intoarse acasa, mama vitrega si fetele incepura sa povesteasca:
Mama vitrega: Oare cine o fi necunoscuta aceea de la bal?
Sora mai mare: Cat era de frumoasa!
Sora mai mica: Iar Printul a dansat cu ea toata seara!
Sora mai mare: Poate vom afla mai multe despre aceasta fata frumoasa maine seara
Povestitorul: Cenusareasa asculta pitita in coltul ei si nu spunea nimic. Si respiratia i se parea ca
se aude prea tare. A doua si a treia seara se intampla acelasi lucru. Fetele plecara impreuna cu
mama lor la bal, iar Cenusareasa ramase singura acasa. Din nou aparu Zana cea buna, care i
transforma zdrentele intr-o alta rochie minunata si o puse sa-i promita ca va pleca de la bal inainte
de a bate ceasul miezul noptii. Dar a treia seara, dansand cu Printul, Cenusareasa uita sa se mai
uite la ceas. Cand batu prima oara ceasul, anuntand miezul noptii, fata fugi in mare graba
pierzandu-si un pantof.
Printul: Stai! Unde fugi? Nu stiu nici macar cum te cheama! De ce fugi de fiecare data?
Povestitorul: Dar fata nu avea timp de explicatii. Trebuia sa fie acasa, altfel vraja se rupea. Odata
ajunsa acasa, cu rochia transformata in zdrente, Cenusareasa se aseza in coltul ei. Nu trecu mult
timp si aparura si mastera cu fetele ei.
Mama vitrega: Ati vazut, dragele mele, ca din nou a aparut fata cea frumoasa?
Sora mai mare: Da, dar nici acum nu am aflat cine este.
Sora mai mica: Vom afla mai multe despre ea in curand, deoarece Printul o cauta.
Mama vitrega: Bine, dar cum va afla Printul cine este necunoscuta, daca ea a disparut ca in
celelalte seri?
Sora mai mare: Inainte de a pleca de la bal, am aflat ca necunoscuta si-a pierdut un pantof.
Printul a hotarat ca cea careia i se va potrivi pantoful va deveni sotia lui.
Povestitorul : Printul pleca in lume sa-si gaseasca aleasa, rugand orice fata pe care o intalnea sa
probeze pantoful, darfata.nicaieri! Intr-un tarziu, aparu si la usa casei unde locuia
Cenusareasa impreuna cu mama vitrega si fetele ei.
Printul: Incercati, va rog, acest pantof ! Tot sper c-o sa-i gasesc stapana!
Sora mai mare: Nu pot sa-l incalt! Ma strange!
Sora mai mica: Nici mie nu-mi este pe masura! E prea mic!
Mama vitrega (intinzandu-i un cutit fetei, fara sa vada Printul): Ce mai astepti? Taie-ti degetul de
la picior, ca o sa fii in curand imparateasa si n-o sa mai fie nevoie sa umbli!
Printul ( vazand fata care statea ghemuita intr-un colt, Printul o ruga si pe ea): Incearca si tu acest
pantof!
Sora mai mare: Ea nu poate fi, deoarece a stat in fiecare seara de bal acasa!
Sora mai mica: E slujnica noastra. Nici nu are in ce sa se imbrace.
Printul: Cu toate acestea, as vrea sa incerce si ea acest pantof.
Povestitorul: Fata proba pantofiorul care ii veni ca turnat.
Printul: Ea este fata de la bal! Va fi mireasa mea!
Povestitorul: Printul s-a insurat cu Cenusareasa si au trait fericiti pana la adanci batraneti.(o mel
hai bulibasa )