Blume(2005) subliniaza faptul ca specialistii trebuie sa evalueze de fiecare data comportamentul

suicidar la primul contact cu un client. Prima parte a evaluarii consta in a stabili daca persoana
respectiva a avut vreodata ganduri suicidare sau intentia de a se rani. Daca exista un raspuns
pozitiv (ceea ce se intampla destul de des), trebuie intrebat cand a avut ultima oara astfel de
ganduri. Cei care raspund ca au avut astfel de ganduri in ultimul an trebuie intrebati cat de frecvent
au avut astfel de ganduri, si cat de serios s-au gandit sa le puna in practica, pe o scala de la 1 la 10.
Concomitent, trebuiesc evaluate orice tentative anterioare de suicid sau comportamente de
autoranire, precum si istoricul depresiei si al comportamentelor suicidare la alti membri ai familiei,
acesti factori fiind asociati cu riscuri crescute de suicid.