Sunteți pe pagina 1din 13

Emisiunea de actiuni

Dei legea societilor comerciale nu ofer o definiie concret a aciunilor, totui, din
cuprinsul acestei legi rezult anumite trsturi specifice aciunilor n urma crora se va putea
enuna o definiie. Prin aciune, n sensul Legii societatilor comerciale, se nelege:
fraciune a capitalului social, de o valoare egal cu celelalte aciuni
un titlu de valoare, titlu de credit constatator al drepturilor i obligaiilor izvorte din
calitatea de acionar
legtura juridic/raportul juridic dintre acionar i societate(raportul societar)
innd seama de aceste aspecte, putem defini aciunea ca fiind: un titlu reprezentativ al
contribuiei asociatului, constituind o fraciune a capitalului social, care confer
posesoruluicalitatea de acionar. n actul constitutiv trebuie s seprevad numrul i valoarea
nominal a aciunilor.
Actiunile sunt titluri ce atesta un drept de proprietate asupra unei parti a capitalului
social al societatii emitente. Practic, proprietarul actiunilor este proprietarul unei parti din
societatea emitenta, parte corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute. Pe langa dreptul de
proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si alte drepturi, dintre care
cele mai importante sunt:

dreptul de a primi in fiecare an o cota parte din profitul societatii sub forma de
dividende corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute si cu suma alocata de
conducerea societatii pentru plata dividendelor. Datorita faptului ca acest dividend
poate varia (sau poate fi chiar zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu
venit variabil.
dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii.

dreptul de a participa la hotararile importante cu privire la activitatea societatii,


precum si la conducerea societatii, prin participarea la Adunarile Generale ale
Actionarilor (AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege si de a fi ales in consiliul de
administratie al societatii.

drept de proprietate asupra unei parti a activelor societatii, in cazul lichidarii (incetarii
functionarii) acesteia.

Caracteristicile aciunii

aciunile reprezint fraciuni/pri ale capitalului social care au o anumit


valoarenominal. Fiecare aciune reprezint o valoare nominal care exprim
fraciunea dincapitalul social pe care nscrisul o ncorporeaz. Legea instituie un plafon
minim privind valoarea nominal a aciunii.Valoarea nominal aunei aciuni nu va
putea fi mai mic de 0,1 lei, acest plafon a fost reglementat cu scopul evitrii unei
fracionri excesive i adificultilor legate de constituirea i funcionarea societii.
Prin fixarea valorii nominale a aciunii se determin valoarea aportului ce
trebuieefectuat pentru fiecare aciune subscris. Aciunea are i o valoare patrimonial
sau valoare de pia, care este mai mare sau mai mic dect valoarea nominal, n
funcie de rezultatele activitii societii. n ceea ce privete valoarea nominal a
aciunii, aceasta se distinge de valoareaintrinsec care reprezint cota-parte din aciune

n activul social net. La momentulconstituirii societii, valoarea intrinsec este egal


cu valoarea nominal a unei aciuni. Pe durata funcionrii societii, valoarea
intrinsec crete sau scade comparativ cu valoarea nominal, dup cum activul net este
mai mare sau mai mic dect capitalul. Valoarea nominal i valoarea intrinsec se
deosebesc de valoarea bursier a uneiaciuni, cnd aceasta este cotat la burs, valoare
ce se stabilete numai dup legea cererii i ofertei.
aciunile sunt fraciuni egale ale capitalului social i acord posesorilor drepturi egale,
cu anumite excepii. Valoarea egal a aciunilor asigur condiiile necesare pentru
luarea hotrrilor n adunarea general. Ca o derogare de la acest principiu, al egalitii
valorii aciunilor, in legea societilor comerciale se prevede c se pot emite totui n
condiiile actului constitutivcategorii de aciuni care confer titularilor drepturi
diferite.... Aici sunt avute n vedere aciunile prefereniale cu dividend prioritar fr
drept de vot. Totui, aciunile cu dividend prioritar, fr drept de vot nu pot depi
din capitalul social i vor avea aceeai valoare nominal ca i aciunile ordinare.
Administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului i ai consiliului
desupraveghere , precum i cenzorii societii nu pot fi titulari de aciuni cu dividend
prioritar fr drept de vot, iar aciunile prefereniale i aciunile ordinare vor putea fi
convertite dintr-o categorie n cealalt prin hotrre a adunrii generale extraordinare a
acionarilor, ncondiiile prevzute de lege.
aciunile sunt indivizibile. Acest caracter al aciunilor este menit s asigure buna
funcionare a societii deoarece divizarea aciunilor ar avea drept rezultat fracionarea
excesiv a capitalului social i implicit creterea numrului acionarilor, ceea ce ar
ngreuna funcionarea societii
aciunile sunt titluri negociabile. Caracterul negociabil al aciunilor este trstura cea
maispecific a societilor pe aciuni i se manifest prin:
-transmiterea dreptului de proprietate a supra aciunilor nominative
-transferul dreptului de proprietate asupra aciunilor la purttor prin simpla tradiiune a
acestora
-vnzarea public a aciunilor de ctre acionari
Aciunile care se tranzacioneaz pe pieele reglementate poart denumirea de valori
mobiliare. In Romania societatile cotate sunt tranzactionate pe doua piete organizate: Bursa
de Valori Bucuresti (BVB) si socitatea de bursa RASDAQ (Romanian Association of
Securities Dealers Automated Quotations).

Natura juridic a aciunilor


Datorit nelesului complex al noiunii de aciune, se adminte c aciunile fac parte din
categoria titlurilor de credit. ns, s-a observat c aciunile nu satisfac pe deplin condiiile
titlurilor de credit; aciunile reprezint titluri care ncorporeaz anumite drepturi, dar ele nu
ndeplinesc condiiile autonomiei i literalitii.
Aciunea nu este un titlu autonom pentru c subdobnditorul ei dobndete un titluderivat, i
nu un drept nou ca n cazul cambiei de exemplu. Aciunile nu sunt titluri autonome, independente
fa de actul juridic din care decurg; ele i au izvorul n contractul de societate.
Tot astfel, aciunile sunt titluri lipsite de literalitate pentru c ntinderea drepturilor
esteincomplet determinat prin titlul nsui, motiv pentru care trebuie cercetate actele
constitutive. Numai n cazul n care acceptm ideea c aciunea se ntregete n modnecesar cu
actul constitutiv putem considera c ea are i un caracter literal.
Datorit faptului c aciunile nu au toate caracterele titlurilor de credit, se consider c ele nu
sunt titluri de credit perfecte, ci titluri speciale, denumite corporative, societare sau de
participaiune.
Natura juridic a aciunilor:
2

aciunile pot avea natura juridic de parte a capitalului social i totodat de titlu
negociabil;
aciunile au natur juridic de obiect al unui drept de proprietate incorporal (nainte
de afi predat acionarului)
aciunile au natura juridic a unui titlu de credit corporativ, care ndeplinete ns
numai condiia existenei titlului care ncorporeaz dreptul, fr a mai ndeplini i
celelalte doucondiii despre care am discutat anterior, i anume: autonomia i
literalitatea.

Felurile actiunilor
Aciunile emise de societate sunt titluri care ncorporeaz anumite valori patrimoniale.De
aceea, ele sunt considerate titluri de valoare sau titluri de credit. Aceste titluri de valoare se
pot transmite altor persoa ne, n condiiile artate de lege. n reglementarea dat prin legea
societilor comerciale, societatea nu va putea subscrie propriile sale aciuni. Transmiterea
aciunilor poate fi fcut n intervalul cuprins ntre nmatricularea societii n Registrul
Comerului i radierea acesteia din acest registru. n faza constitutiv, acceptanii, chiar dac
au vrsat cota legal de capital, nu pot vindeaciunile mai nainte de nmatricularea societii,
ntruct aceasta, neavnd existen legal,nici aciunile nu pot exista legal.
Actionarul primeste un dividend, dupa ce din beneficiile brute s-au efectuat scazaminte pentru
plata impozitelor si constituirea rezervelor legale. In caz de lichidare a societatii, actionarul va
primi sumele cu care a contribuit la crearea capitalului, insa numai dupa ce au fost achitate
datoriile catre ceilalti creditori. Detinatorul unei actiuni care doreste sa-si recapete fondurile
imobilizate nu poate sa ceara intreprinderii contravaloarea lor, dar le poate negocia pe pietele
de actiuni.
Schimburile care au loc pe piata se fac in functie de cererea si oferta de actiuni potrivit unor
estimari subiective ale pietei asupra valorii intreprinderii.Cursul actiunilor poate fluctua peste
sau sub valoarea nominala,in functie de rezultatul economicio-financiar al firmei,rezultatele
care sunt obtinute din bilanturile si conturile de profit si pierdere care trebuie sa fie publicate.
Actiunile nu aduc in principiu venituri certe. In unele tari occidentale actiunile pot fi de doua
feluri : comune si preferentiale.
Actiunile comune reprezinta o asociere deplina si fara nici o rezerva la castigurile sau
pierderile intreprinderii. Dividendele se dimensioneaza corespunzator rezultatului financiar
din fiecare an fiscal. Cei care au actiuni comune sunt proprietarii reali ai societatii care
controleaza conducerea acesteia, au drept de vot si isi asuma riscul in caz de pierderi sau
lichidare. Ei vor beneficia cel mai mult de rezultatele pozitive obtinute.
Detinatorilor de actiuni comune nu li se vor garanta dividendele care sunt conditionate de
obtinerea de profit.
Actiunile preferentiale confera o serie de privilegii, cum sunt stabilirea nivelului
dividendelor in momentul emiterii actiunilor, posibilitatea ulterioara de convertire a acestora
in actiuni comune, ascumpararea prioritara de catre societate a acestor actiuni, reptul prioritar
la rascumpararea capitalului in caz de lichidare a societatii.
Pe parcursul activitatii societatii se pot emite actiuni noi, in vederea sporirii capitalului social,
cu mentiunea ca aceste actiuni le confera posesorilor aceleasi drepturi ca in cazul actiunilor
vechi.
Vechii actionari au un drept preferential la subscriere, atunci cand se procedeaza la cresterea
capitalului social. Capitalul suplimentar va fi egal cu numarul actiunilor deinmultit cu pretul
(valoarea) de emisiune. Pretul emisiunii este de obicei inferior actiunilor la bursa pentru a se
asigura ca vor exista suficienti subscriitori pentru emisiunea respectiva. Daca pretul emisiunii
este mai mare decat pretul actiunilor la bursa, acestea ar fi neatragatoare pentru posibilii
cumparatori.
3

Cuprinsul aciunii
Cuprinsul aciunii este reglementat n lege care prevede c aciunea, ca nscris constatator,
cuprinde:
a)denumirea i durata societii;
b)data actului constitutiv,numrul din registrul comerului sub care este
nmatriculatsocietatea, codul unic de nregistrare i numrul Monitorului Oficial al
Romniei, Partea a IV-a, n care s-a fcut publicarea;
c)capitalul social, numrul aciunilor i numrul lor de ordine, valoarea nominal a
aciunilori vrsmintele efectuate;
d)avantajele acordate fondatorilor.
n cazul aciunilor nominative, pe lng aceste elemente, se vor mai meniona:
numele, prenumele, codul numeric personal i domiciliul acionarului persoan fizic;
denumirea, sediul, numrul de nmatriculare i codul unic de nregistrare ale
acionarului persoan juridic, dup caz.
n toate cazurile, aciunile trebuie s poarte semntura a doi membrii ai consiliului de
administraie, respectiv ai directoratului, sau, dup caz, semntura administratorului unic,
respectiv a directorului general unic
Transmiterea aciunilor.
Transmiterea aciunilor se face n mod diferit, n funcie de felul lor: nominative sau la
purttor. Pentru vnzarea aciunilor de ctre acionari prin ofert public, legea stabilete
anumite reguli speciale. Transmiterea dreptului de proprietate asupra aciunilor nominative si
la purtator este reglementat de Legea societatilor comerciale.
Dreptul de proprietate asupra aciunilor nominative emise n form material se transmite prin
declaraie fcut n registrul acionarilor i prin meniunea fcut pe titlu, semnat de cedent i
de cesionar sau de mandatarii lor.
n cazul aciunilor nominative emise n form dematerializat, dreptul de proprietate se
transmite printr-o declaraie fcut n registrul acionarilor, semnat de cedent i cesionar sau
de mandatarii lor. Actul constitutiv poate prevedea i alte forme de transmitere a dreptului de
proprietateasupra aciunilor. Nerespectarea condiiilor stabilite n actul constitutiv atrage
nulitatea cesiunii.
Evaluarea actiunilor
Preul actual prezent al unei aciuni este n funcie de mrimea dividendului i de o anumit
rat de capitalizare. Calcularea estimativ a valorii actuale a aciunii presupune cunostinte
economice vaste de evaluare, se consider c actualizarea unui flux mbinat de dividende este
soluia cea mai adecvat.

Cu ct rata de capitalizare a este mai mare cu att valoarea de actualizare este mai sczut.
4

Modele de evaluare
a) Modele patrimoniale, care folosesc n relaia de calcul elemente de patrimoniu, iar
aprecierea valorii actuale se face cu ajutorul criteriilor:
Valoarea nominal- valoarea nscris pe aciune, atunci cnd aciunile sunt materializate i
este egal cu suma total a capitalului social mprit la numrul de aciuni emise.
Valoarea de emisiune- valoarea la care aciunile sunt subscrise n momentul emisiunii lor.
Valoarea bursier- se nregistreaz doar pentru ntreprinderile cotate la burs, cnd preul unei
aciuni este determinat pe baza raportului cerere-ofert existent pe pia. Este considerat a fi
valoarea real a unei aciuni i este influenat att de situaia economico-financiar a
ntreprinderii, ct i de condiiile existente pe pia.
Valoarea matematic- reprezint partea din activul net, care revine pe o aciune, respectiv
averea net care i revine deintorului unei aciuni.

Aceasta metoda permite n numeroase cazuri obinerea unei valori nominale a ntreprinderii,
avnd i avantajul c este simpl i uor de verificat.
Valoarea intrinsec- se bazeaz pe valoarea matematic, dar utilizeaz activul contabil
corectat la calculul capitalului necesar reconstituirii capitalului actual al ntreprinderii, cnd
se evalueaz: terenurile, cldirile, utilajele, stocurile, elementele de activ nemonetar care sunt
supuse unor expertize i se folosesc n general preurile actuale existente pe piaa bunurilor
considerate. Relaia de calcul pentru valoarea intrinsec este:

Valoarea financiar - suma plasat la o anumit rat medie a dobnzii, pe parcursul unui an,
care genereaz un venit egal cu dividendul aciunii. Este vorba de relaia de capitalizare
dividendului.

Valoarea de randament - reprezinta o alt form de exprimare a valorii financiare, cu relaia:

Valoarea de lichidare (sau valoare de casare) - se determin cnd vnzarea activelor unei
ntreprinderi, sau a ntreprinderii n ansamblul ei se face fr ca viitorul cumprtor s aib
intenia continurii exploatrii sale. Valoarea pe care o primete vnztorul este o valoare
rezidual.
b) Modele comparative, tehnic sunt cele mai folosite n evaluarea emisiunilor mobiliare. Se
aplic n cazul societilor care sunt n situaia emisiunii de noi aciuni i care se situeaz pe
poziii similare cu alte societi care tranzacioneaz valori mobiliare.
Indicatorul cel mai utilizat este raportul pre-ctig sau P.E.R. (price erning ratio). Astfel
avem:

Acest indicator arat ct trebuie s plteasc un investitor pentru o aciune pentru a obine o
unitate monetar din profiturile firmei emitente, dar ne mai poate indica n ci ani se
recupereaz investiia fcut, dac pentru acest lucru se utilizeaz beneficiile obinute.
Valoarea aciunii este mai sczut cu ct PER este mai mic i mai sczut n raport cu suma de
profit adus, iar emisiunea acestor aciuni este privit ca o posibilitate atractiv de investire
dac preul aciunilor va crete n viitor. Prin urmare, cnd PER este supraevaluat, deci PER
este mai mare, aciunea devine mai scump putnd fi supraevaluat i deci nu se recomand
cumprarea ei. n acest caz relaia de calcul este:

VA = PN/A PER
unde:
VA valoarea aciunii;
PN/A profit/aciune;
PER raportul pre-profit.
Rezult c preul unei aciuni este determinat de profitul realizat de o aciune precum i de
imaginea pe care ea o are n activul ntreprinztorului. Relaia mai poate fi folosit i sub
forma:

unde:
6

Va valoarea aciunii;
PN profit net;
a aciune;
Ip indice pre;
PNM/R profit net mediu pe ramur.

Riscurile si scopurile.
Inainte de a lua decizie referitor la emisiunea hirtiilor de valoare este necesar de:

determinat scopurile emisiunii petrecute a hirtiilor de valoare;


analizat riscurile;

calculat eficienta financiara a operatiunii petrecute;

prelucrat tehnologia operatiunii.

Emisiunea actiunilor este necesara la infiintarea societatii pe actiuni sau la schimbarea


structurii altei forme de proprietate in cea actionara prin efectuarea primei emisiuni de actiuni.
Emisiunile repetate pot fi efectuate:

in primul rind, prin organizarea plasarii publice sau private a doua, a treia, etc
emisiunilor si vinzarea actiunilor primilor lor detinatori;
in al doilea rind, prin capitalizarea mijloacelor proprii.

Dar, luand decizia cu privire la capitalizarea mijloacilor proprii, trebuie de avut in vedere ca
cresterea capitalului statutar din contul capitalizarii mijloacelor proprii duce numai la
schimbari externe in caracteristicile economice ale emitentului, dar totusi prin aceasta
marimea resurselor financiare, aflate in posesia societatii pe actiuni nu se schimba. In asa mod
creste marimea capitalului platibil. Pentru asi asigura un reiting destul de inalt pe piata
valorilor mobiliare, emitentul este nevoit sa plateasca dividende, tot odata ele trebuie sa fie
egale cit la actiuni, realizate contra platii in timpul petrecerii subscrierii si vinzarii, atit si la
actiuni gratuite, repartizate actiunarilor in ordinea capitalizarii mijloacelor proprii. Banca
poate efectua asa fel de operatiune cu un scop anumit: de exemplu, pentru largirea
posibilitatilor bancii la efectuarea operatiunilor de creditare si de garantare.
Pentru a intelege esenta riscului este necesar de a cunoaste formele lui. Luind in consideratie
ca orice operatiune cu hirtii de valoare este cara mentul realizarii valorilor mobiliare. Pe piata
secundara acest risc se manifesta prin micsorarea pretului asteptat al realizarii actiunilor sau
8

modificarii marimii comisioanelor pentru realizarea lor. Cu cit mai putine sunt sansele
realizarii actiunilor cu atit mai inalt este riscul lichiditatii.
Riscul de timp- riscul emiterii actiunii sau alteia hirtii de valoare in timpul neoptimal, ce
presupune posibilitatea unor pierderi.
Riscul tehnic este legat de deservirea operatiunii date. Pentru emitent- riscul platii pentru
actiunile vindute. Sistemul efectiv de decontari permite neplata in decursul unei periode de
timp pentru actiunile procurate.
Riscul operational in conditiile contemporane in principiu este legat de neprofesionalizmul
personalului, care indeplineste insarcinarile cu incalcari in tehnologia operatiunilor cu valori
mobiliare, si de defecte in sistemele tehnologice.
Dar riscul principal este riscul neplasarii. Daca in rezultatul vinzarii actiunilor investitorul a
realizat mai putin de 50% din actiuni emise si a fost achitat mai putin de 50% din capitalul
statutar, organul registrator considera subscrierea nevalabila.
Nivelul acestei forme de risc se determina prin:

atractivitatea investitionala a actiunii;


existenta pe piata a cererii solvabile;

activitatea investitionala in alte aspecte a pietei financiare.

Nestabilitatea in sfera financiara si bancara, starea critica a majoritatii ramurilor din economie
micsoreaza atractivitatea investitionala a actinilor a investitorilor autohtoni. Apsenta
infrastructurii pietii secundare intr-o masura oarecare limiteaza utilizarea actiunilor pentru
speculatii si din aceste cauze ele se examineaza in cel mai bun caz ca o parte componenta a
portofoliului investitional.

Rezolvarea problemelor micsorarii riscului actiunilor neplasate.

Experienta organizarii emisiunilor publice a actiunilor societatilor pe actiuni, care au aparut in


rezultatul privatizarii si care functioneaza in ramurile de industrie, agricultura, transport etc,
aproape nu exista. Intr-o alta situatie sunt bancile, care au plasat mai multe emisiuni. In
cautarea variantelor mai ieftine a micsorarii riscurilor neplasarii bancile incearca sa majoreze
atractivitatea investitionala a valorilor sale mobiliare cu ajutorul operatiunilor la bursa de
valori. Sunt cunoscute incercarile bancii ruse Incombanc de a majora artificial atractivitatea
investitionala a hirtiilor sale de valoare prin anuntarea cotatiilor bilaterale la pachetele diferite
a actiunilor sale. Cu scopul majorarii vinzarilor si cresterii cursurilor banca anunta, de
exemplu, rascumpararea pachetelor, constituite dintr-un numar respectiv de actiuni simple si
privilegiate. In asa mod, se poate obtine cresterea temporara a cererii la hirtiile de valoare
neajunse in portofoliile majoritatii actionarilor. Dar totusi aceasta operatie este foarte
riscanta. Formal ca actionar apare nu un investitor concret, dar o banca imputernicita, ce
deserveste recepisa pentru pachetul de actiuni rascumparat. Ca rezultat nu apar numeroase
probleme legate de culegerea documentatiei necesare, de deservirea actionarilor si
reinregistrarea contractelor de vinzare cumparare.
9

Din pozitia emitentului costul dobindirii capitalului nu este determinat, adica nu este
determinat la emisiunea actiunilor, deoarece marimea dividendelor se stabileste si ele se
platesc anual conform deciziei Consiliului de Directori, aprobata de Adunarea Generala a
Actionarilor, dar in unele perioade pot in general sa nu fie platite. In orice caz cheltuielile
emitentului - pretul atragerii capitalului - sunt constituite din fluxul infinit de dividende,
platite detinatorilor actiunilor, si din cheltuielile la emisiune, inclusiv plata impozitelor.
Din pozitia investitorului venitul, la care el mizeaza, procurind actiunile, se constituie nu
numai din dividende. Din acest motiv este necesar de asi aminti, ce este venitul investitorului,
si particular de a analiza venitul din investire in actiuni. Investitiile in actiune sunt o forma de
investitii financiare, adica plasarea banilor in active financiare cu scopul de a obtine venit bani adaugatori. Profitabile se vor considera acele investitii in actini, care pot aduce un venit
mai inlalt decit cel mediu de pe piata.Obtinerea anume acestui venit si este scopul, la care
tinde investitorul, efectuind investitii pe piata hirtiilor de valoare.
Fiind detinator al hirtiei de valoare, investitorul poate miza numai la obtinerea dividendului de
la actiuni (D). Factorii, ce determina marimea dividendului, sunt conditiile lui de plata, masa
profitului net si proportiile repartizarii lui, ce depinde de decizia Consiliului de Directori si
Adunarii Generale a Actionarilor.
Dupa realizarea actiunii detinatorul ei poate obtine a doua parte a venitului total - cresterea
cursului. Aceasta cantitate poarta denumirea de venit, care este egal cu diferenta intre pretul
de cumparare si pretul de vinzare. Evident, la cresterea pretului de vinzare in comparatie cu
pretul de cumparare investitorul obtine venit, si vice versa. In afara de acesta trebuie de tinut
cont ca modificarea venitului de la actiuni depinde de perioada investitionala.
Daca investitorul A realizeaza investii la termen, si in perioada investitionala, in care se
petrece evaluarea profitabilitatii a actiunii, nu intra vinzarea ei, atunci venitul curent se
determina ca marimea dividendelor platite (D). In aceasta situatie se calculaeza
profitabilitatea curenta, adica fara evidenta realizarii actiunilor.
In afara de aceasta se poate calcula profitabilitatea curenta de piata, care va depinde de pretul
existent pe piata la orice moment de timp(Pp).
Daca perioda investitionala, la care se evaluiaza actiunile, include plata dividendelor si se
termina cu realizarea lor, atunci venitul se determina ca suma dividendelor si cursul.
Factori generali, ce influenteaza profitabilitatea actiunii sunt:

marimea dividendilor;
fluctuatiile preturilor de piata;

nivelul inflatiei;

cilmatul fiscal.

Economiile unor investitori se depun in fondurile cele, unde se asigura fluctuatiile maxime a
diferentilor de cursuri, ce se determina de cererea si oferta, dar nici de cum de eficienta
producerii. Cresterea sau descresterea profitabilitatii producerii practic nu influenteaza
profitabilitatea actiunilor prin schimbarea cursului lor. In asa mod pe piata autohtona este
destul de dificil de determinat profitabilitatea cu ajutorul factorilor de productie, si apoi cursul
reiesind din venitul obtinut si dividendul platit.
10

Evaluind actiunile din punct de vedere a profitabilitatii lor, operatorul, care activeaza la
bursele de valori occidentale, le divizeaza intru-un rind de categorii:
1. Actiunile, ce poseda o lichiditate inalta, cu care se petrec afaceri numeroase, ce permit
obtinerea unui venit din fluctuatiile neesentiale a cursurilor.
2. Actiunile, ce sunt liderii in cresterea diferentilor de curs, ce au o marime maxima de
(P`- P) si care poarta denumirea - premiale;
3. Apoximativ similare la formarea profitului sunt actiunile fermecatoare - actiunile
companiior tinere, pretul carora se majoreaza foarte activ. Pentru obtinerea venitului
maxim la actiunile aceste sunt necesare investitii considerabile si monitoringul activ.
4. In grupa aceasta intra actiunile, ce n-au fluctuatii considerabile a cursurilor si ca
rezultat (P`-P) la actunile aceste este mai mic in comparatie cu prima grupa, dar ele au
un dividend stabil.
Din aceasta grupa fac parte:
centrale- liderii grupei actiunilor, care influenteaza toata grupa; gulere albastre - actiunile
companiilor mari, ce au o creditabilitatea inalta si o pozitie stabila pe piata; actiunile
esalonului al doilea - apartin companiilor tinere dar deja foarte mari, ele satisfac conditiilor
gulerilor albastre, dar au o incredere mai mica la investitori; actiunile de aparare actiunile companiilor mari cu anumite conditii investitionale, ce nu permit admitirea (P`-P)<0
chiar in conditiile cind piata este in scadere si permit obtinerea dividendelor stabile. Pentru
grupa aceasta se actiuni sunt posibile investitii la termen mediu si lung, si monitoringul poate
avea un caracter pasiv.
5. Este grupul actiunilor, profitabilitatea carora se schimba odata cu caracterul activ de
afaceri. Acest tip de actiuni poarta denumirea de actiuni ciclice. In acest gup intra,
de exemplu, actiunile companiilor industrie grele. Cumparind actiunea, investitorul
mizeaza nu numai la un venit de astazi, dar si la cresterea cursului si la dividende
inalte in viitor.
6. Posibilitatea pierderilor de la scaderea cursurilor pot aduce actiunile supraevaluate.
7. Grupul actiunilor, profitabilitatea carora este creu de previzionat, o constituie actiunile
spaculative, ce au aparut nu de mult pe piata si care au istorie foarte scurta de cotatii si
de plata a dividendilor.
8. Si in final, clasificarea data se termina cu actiunile neactive, nelichide, ce nu prezinta
nici un interes pentru investor.
In asa mod, la emisiunea actiunilor costul resurselor atrase pentru emitent (pretul atragerii
capitalului) si venitul investitorului de la vinzarea capitalului la bursa de valori nu coincid venitul depinde si de starea pietei acestor actiuni.
Plasarea actiunilor va fi succesiva numai in cazul cind emitentul sprijina cursul actiunilor sale
pe piata secundara.
Conform legii cu privire la societatile pe actiuni plasarea emisiunilor suplimentare a actiunilor
se petrece la pretul de piata si cu cit el este mai inalt, cu atit o diferenta de cursuri mai mare
primeste emitentul deja la etapa plasarii primare a emisiunior suplimentare.

11

De asemenea foarte important este evaluarea eficientii emisiunii actiunilor din pozitia
perioadei atragerii resurselor. Evident, cu cit perioda data este mai lunga cu atit mai scump
este costul atragerii capitalului.
Plasind actiunile, emitentul atrage pasivele cele mai lungi, deoarece actiunile sunt hirtii de
valoare nelimitate. In asa mod, el poate plasa aceste resurse in active lungi fara un risc
oarecare de lichiditate, iar in acelasi moment costul resurselor plasate depinde de lichiditatea
actiunilor emitentului. Daca activele sunt lichide, investitorul intotdeauna isi poate face
investitii in actiuni pe un termen scurt.
Emitentul atrage resurse pe toata perioda existentei societatii sale pe actiuni, dar perioda
investitionala pentru detinatorul actiunilor cu conditia existentei piatei lichide poate fi
oarecare.
Plasarea actiunilor va fi succesiva numai in cazul in care investitorul va sprijini lichiditatea lor
pe piata secundara.
Dar de obicei, investitorul nu se scufunda in adincimile analizei investitionale, iar, petrecind
emisiunea de actiuni, se conduce de pareri practice. De exemplu, bancile majorind partea
pasiva a bilantului pot fi linistite in legatura cu normele economice a activelor, care se
calculeaza direct proportional reiesind din marimea capitalului propriu. Socurile pe piata
interbancara, neclaritatea situatiei politice si alti factori determina cresterea riscului
operatiunilor active. Bancile inca nu utilizeaza in plina masura mecanizmul hedjingului si
bursele de valori nu le prezinta posibilitati depline pentru efectuarea lui. Din acest motiv, una
din cele mai accesibile metode pentru majorarea capitalului statutar si pentru apararea de
socurile pe piata financiara este efectuarea emisiunii actiunilor.
Cum s-a mentionat, pentru societatile de actiuni industriale emisiunea actiunilor este o metoda
foarte rara pentru mobilizarea resurselor financiare. Aceasta se explica prin urmatoare cauze:

in primul rind, din cauza neexistentei pietei secundare, care este o conditie necesara
pentru plasarea efecienta;
in al doilea rind, din cauza impotrivirei detinatorilor pachetilor de control a actiunilor
contra majorarii numarului total de actiuni si de actionari, ce probabil va slabi
controlul asupra corporatiei si va impiedica vinzarea noilor emisiuni.
in al treilea rind, din cauza micsorarii producerii si neexistentei stimulentilor reali in
activitatea de producere.

Nu putem sa nu evidentiem micsorarea relativa a eficientii atragerii resurselor prin emisiunea


actiunilor. Aceasta este legat cu cresterea cheltuielilor directe si indirecte la efectuarea acestei
operatiuni.
Deoareca activitatea de emisiune este indreptata spre atragerea resurselor financiare, este
evident ca se poate vorbi despre pretul lor. Pretul resurselor financiare atrase se compara cu
eficienta utilizarii lor si se exameneaza intrebarea sprijinului lichiditatii lor. Mecanismele
existente a asigurarii lichiditatii hirtiilor de valoare sunt bazate pe circulatia destul de masiva
a actiunilor, si de asemenea pe organizarea succesiva a tinerii reestrului actionarilor. Efectul
financiar de la operatiune se determina ca marimea venitului, primit de la utilizarea actiunilor
atrase cu ajutorul emisiunii, diminuat cu cheltuielile in urma efectuarii emisiunii. Dar totusi
trebuie de evidentiat, si fluxul nelimitat de dividende, platite pentru actiuni pe parcursul
12

intregii perioadei a existentii societatii pe actiuni, si micsorarea posibila a indicatorului venit


pe actiuni, si micsorarea cursului actiunilor.
Pentru sprijinului lui este necesar de platit un dividend constant si majorat. La majorarea
dividendelor respectiv un procent mai mic revine reinvestirii venitului, si, ca urmare pentru
asigurarea poteantialului economic este necesar de atras mai multe resurse sau de revenit la
emisiunile noi. Din acest caz, problema vanzarii actiunilor cu cheltuieli cat mai joase si cu
ajutorul lor de a atrage resursele, in conjunctura prezenta este practic insolubila.

13