Nervul acustico-vestibular

Protopopescu Dragos

Nervul vestibulocohlear sau acusticovestibular (latina Nervus

vestibulocochlearis) este cel de-al optulea nerv cranian i este un
nerv senzorial. Este alctuit din dou ci, mai exact
nervii vestibular i cohlear. Nervul vestibulocohlear transmite
informaii senzoriale auditorii i vestibulare (de echilibru) de
la urechea interna ctre creier.
Nervul vestibulocohlear are originea aparent n anul bulbopontin
i originea real n: ganglionul Corti (pentru ramura cohlear) i
ganglionul Scarpa (pentru ramura vestibular
Analizatorul acustic si analizatorul vestibular
Sunt situati in urechea interna.
Analizatorul acustic. Urechea umana percepe undele sonore
- repetate intr-o anumita ordine = sunete
- succedadu-se neregulat = zgomote
Analizatorul vestibular :
- furnizeaza informatii supra pozitiei si miscarilor corpului in spatiu
- declanseaza reflexe posturale si gestuale
Foloseste si informatii culese de receptorii musculari kinestezici,
cutanati si optici
-Urechea externa pavilionul urechii (prin forma sa, permite
determinarea cu mare precizie a directiei din care vin sunetele si
conductul auditiv extern.
Urechea medie este o cavitate pneumatica din stanca
temporalului
- Peretele lateral timpan .Aceasta este o membrana de forma
elipsoidala iar n sectiune are forma conica cu vrful spre interior si
vibreaza sub actiunea sunetelor. Membrana timpanica are o inertie
mica astfel nct vibratiile ei nceteaza aproape imediat (410 -3s) ce
nceteaza sunetul permitnd distingerea separata a sunetelor
succesive.
- Peretele medial fereastra ovala si fereastra rotunda
- Peretele anterior se deschide trompa lui Eustachio ce asigura
comunicarea cu cavitatea nazofaringeana permitnd egalizarea
presiunilor interna si externa ce se exercita asupra timpanului.
Trompa lui Eustachio este, n mod obisnuit, nchisa nedeschizndu-

se dect cnd nghitim sau cascam. De aceea n cazul variatiilor

rapide de presiune (urcarea cu telefericul, zborul cu avionul)
trebuie sa nghitim n sec.

Contine in interior 3 oase si 2 muschi (regleaza intensitatea undei

sonore) :
- Ciocanul si muschiul ciocanului=tensor timpani(inerv.V) (slide 6
-nr.6)care diminueaza vibratiile sonore puternice
- Nicovala ligamentul nicovalei (nr.7)
- Scarita si muschiul scaritei = stapedius(VII) (nr.9)care amplifica
vibratiile sonore slabe

Urechea interna

 Contine labirintul osos si labirintul membranos. n labirintul osos se

gaseste perilimfa iar n cel membranos endolimfa. Ambele lichide
au rolul de a transmite undele sonore.
Labirintul osos contine:
- Vestibulul osos este situat central si comunica prin intermediul
ferestrelor ovala si rotunda cu urechea medie. El comunica de
asemenea cu melcul osos si cu cele 3 canale semicirculare.
- Canalele semicirculare in numar de 3 :
- prezinta o extremitate mai dilatata (ampula)
- se afla in planuri perpendiculare unul pe celalat
- Melcul osos este situat anterior fata de vestibul si este format
dintr-un canal osos de forma conica si de aproximativ 3 cm spiralat
avnd 2,75- 3,5 spire n jurul unei coloane cilindrice conice=
columela(modiol). Grosimea lumenului se micsoreaza pe masura
spiralarii.
Canalul este mpartit de catre lama osoasa si membrana bazilara
n doua rampe: vestibulara spre fereastra ovala si timpanica spre
fereastra rotunda. Cele doua comunica ntre ele la vrful melcului
osos printr-un orificiu helicotrema.
Labirintul membranos
Labirintul membranos este alcatuit din: utricula si sacula, 3 canale
membranoase si melcul membranos.
- vestibulul membranos este format din 2 cavitati :utricula si
sacula sunt vezicule situate n vestibulul osos si care comunica ntre
ele. La rndul ei sacula este n legatura cu melcul membranos iar
utricula cu cele 3 canale semicirculare membranoase.
- melcul membranos este de fapt canalul cohlear( ductul) si
contine endolimfa. El contine organul Corti fixat pe toata lungimea
membranei bazilare.

Segmentul intermediar - calea auditiva

n1 in ganglionul spiral Corti axonii formeaza ramura cohleara
(auditiva) a
nervului acustico- vestibular (VIII)
n2 in cei 2 nuclei cohleari din punte; axonii deutoneuronului se
incruciseaza si formeaza corpul trapezoid, dupa care alcatuiesc
lemniscul lateral.
n3 in coliculii inferiori din mezencefal
n4 in corpii geniculati mediali
Segmentrul central
Aria primara din girul temporal superior
Aria secundara sau de asociatie care primeste aferente de la aria
primara
Proiectia este bilaterala
Fiziologie
Undele sonore :
- Sunt produse de rarefieri si condensari ale aerului*
- Au ca proprietati fundamentale :
- inaltimea determinata de frecventa undelor
- intensitatea determinata de amplitudine
- timbrul determinat de vibratiile armonice superioare
insotitoare

Clasificarea undelor sonore

Se poate face n functie de frecventa astfel:
1. infrasunete unde cu frecventa mai mica de 16 Hz;
2. sunete (percepute de urechea umana) cu frecvente ntre 16 si
20.000 Hz;
3. ultrasunete cu frecvente mai mari de 20.000 Hz.
De fapt, undele sonore contin foarte rar o singura frecventa (sunete
pure) cel mai des ele fiind un amestec de mai multe frecvente.
Foarte des este ntlnita situatia n care pe lnga unda de frecventa
cea mai mica (fundamentala) sunt prezente undele avnd
frecventele multiplii ntregi ai acesteia (armonice). n general, unda
fundamentala transporta o energie mult mai mare dect armonicele.
Undele sonore sunt unde longitudinale, care parcurg faze de
comprimare si de rarefiere.
In faza de comprimare scarita se deplaseaza spre urechea
interna. Deoarece lichidele urechii interne sunt cvasiincompresibile, gradientul presional este transmis de-a lungul
membranelor vestibulara si bazilara, ceea ce determina
deformarea lor in directie caudala si comprimarea rampei
timpanice; de asemenea gradientul presional produce
proeminenta membranei ferestrei rotunde in interiorul urechii
medii, ceea ce duce la scaderea presiunii din urechea interna.

Deformarea caudala a membranei bazilare determina indoirea

laterala a stereocililor celulelor auditive sub greutatea membranei
tectoria. Varfurile stereocililor sunt deformate catre columela si in
directia opusa corpusculului bazal.
In timpul fazei de rarefiere a undelor sonore, fenomenele sunt
complet inversate; scarita se deplaseaza catre urechea externa,
membrana bazilara se deplaseaza in sens ascendent catre rampa
vestibulara, iar stereocilii celulelor auditive sunt indoiti catre
corpusculul bazal (spre peretele extern). Aceasta deformare
declanseaza potentiale generatoare (PG)care depolarizeaza
celulele auditive si conduc la eliberarea unui neurotransmitator
care genereaza potentiale de actiune (PA)la nivelul neuronilor
bipolari din ganglionul spiral .

Mecanismul receptiei auditive

Celulele senzoriale din organul Corti transforma energia

mecanica a sunetelor in impuls nervos.

Drumul parcurs de sunete :

Pavilionul urechii conductul auditiv externmembrana
timpanica lantul celor 3 oscioare fereastra rotunda
perilimfaendolimfa
Variatiile de presiune ale endolimfei fac sa vibreze membrana
bazilara, pe care se gaseste organul Corti.
Vibratiile membranei bazilare antreneaza celulele auditive ai caror
cili vor suferi deformatii mecanice la contactul cu membrana
tectoria.
Inclinarea cililor intr-o parte depolarizeaza celulele, iar in directie
opusa le hiperpolarizeaza.
Depolarizarile celulelor senzoriale cresc frecventa potentialelor
de actiune, iar hiperpolarizarile o reduc.
Membrana bazilara are o structura comparabila cu un rezonator cu
coarde careia ii corespund particularitati de elasticitate si de
rezonanta:
Baza melcului- la frecvente inalte :15 000 Hz

Mijlocul membranei bazilare 5 000 Hz

Varful melcului la frecvente joase : 20-500 Hz
Transmiterea stimulului auditiv
Fiecare neuron senzitiv din ggl.spiral Corti transmite impulsuri
nervoase de la o anumita zona a membranei bazilare;
Aceasta specializare zonala se patreaza in continuare si la celelalte
statii de releu ale caii acustice (tonotopia).
Sunetele de o anumita frecventa activeaza anumiti neuroni
cohleari, coliculari si talamici. In acest mod, excitatiile sonore,
separate in frecventele componente la nivelul membranei bazilare,
s transmit prin fire izolate spre neuronii corticali.
Localizarea pozitiei sursei de sunete este apanajul auditiei
biauriculare. Am vazut ca, prin intermediul pavilionului urechii
putem determina cu precizie directia din care provin sunetele. n
auditia biauriculara se pot determina doua directii, usor diferite,
din care vin sunetele la cele doua urechi. Aceasta se face
determinnd micile decalari temporale cu care ajung sunetele la
cele doua urechi si prin diferenta de intensitate a sunetului .
Analizatorul vestibular
Segmentul periferic
Receptorii vestibulari sunt situati in labirintul membranos :
- in utricula si sacula cate o macula
- in ampulele canalelor semicirculare creste ampulare
Macula este formata din
Celule de sustinere asezate pe o membrana bazala
- Celule senzoriale cu cili, dispuse peste celulele de sustinere
- Cilii sunt inglobati in membrana otolitica in care se afla otolite
(granule de carbonat de calciu si magneziu)

Creasta ampulara - este formata din :

Celule de sustinere si celule senzoriale
La polul apical celulele senzoriale prezinta cili
- Cupola gelatinoasa in care patrund cilii celulelor senzoriale

La polul bazal al celulelor senzoriale sosesc dendrite ale neuronilor

din ganglionul vestibula Scarpa.
Segmentul intermediar = calea vestibulara
n1 ganglionul vestibular Scarpa; axonii formeaza ramura
vestibulara a nervului vestibulo-cohlear (VIII)
n2 nucleii vestibulari (superior, inferior, lateral si medial)
de aici pleaca :
- fasciculul vestibulo-spinal spre maduva- controleaza tonusul
muscular;
- fasciculul vestibulo-cerebelos, spre cerebel(arhicerebel)controleaza echilibrul static si dinamic;
- fasciculul vestibulo-nuclear, spre nucleii nervilor III si IV din
mezencefal si VI din punte-controleaza miscarile globilor oculari, cu
punct de plecare labirintic;
n3 - fasciculul vestibulo-talamic, spre talamus, de aici, prin fibre
talamo-corticale se proiecteaza pe scoarta;

Segmentul central
- scoarta cerebrala
Fiziologia analizatorului vestibular
Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre :
- pozitia capului in spatiu
- accelerarile liniare si circulare la care capul este supus
Simtul vestibular este o componenta importanta a mecanismelor
care contribuie la reglarea echilibrului , alaturi de analizatorul
kinestezic, vizual, tactil si de cerebel.
Receptorii maculari sunt stimulati mecanic de catre otolite.
Stimularea are loc atat in conditii statice , cat si dinamice:

a. Cand capul sta nemiscat, otolitele apasa asupra cililor celulelor

senzoriale, care trimit impulsuri spre centri, informandu-i asupra
pozitiei capului in raport cu directia vectorului gravitational.
b. Cand capul si corpul sufera accelerari liniare(inainte, inapoi si
lateral) fortele de inertie imping otolitele, in sens opus deplasarii. La
nivelul centrilor nervosi se declanseaza reactii motorii corectoare ale
pozitiei corpului si capului, in vederea mentinerii echilibrului pe toata
durata miscarii.
Receptorii maculari nu detecteaza viteza de deplasare a corpului,
respectiv a capului, ci acceleratia (cei din utricula-acceleratia
orizontala, iar cei din sacula- acceleratia verticala).
Receptorii analizatorului vestibular sunt si sediul unor reflexe
posturale.

Crestele ampulare si cupolele gelatinoase sunt raspunzatoare

de mentinerea echilibrului in conditiile acceleratiilor circulare ale
capului si corpului.

Cilii celulelor senzoriale din canalele semicirculare sunt excitati

mecanic de deplasarea endolimfei.

Orice miscare de rotatie a capului sau corpului antreneaza

rotatia simultana a canalelor semicirculare aflate in planul rotatiei.
Din cauza inertiei, endolimfa din aceste canale va suferi o
deplasare in sens opus si va inclina cupola in sensul acestei
deplasari.

Receptionarea miscarilor circulare ale capului este posibila

datorita orientarii canalelor semicirc ulare in cele trei planuri ale
spatiului- frontal, orizontal si sagital.