Universitatea Mihail Koglniceanu

Facultatea de drept

Drept constituional i instituii

politice (I)
Note de curs

Iai, 2011

Dreptul constituional ca ramur de drept

Dreptul constituional face parte din categoria tinelor juridice de ramur al cror
obiect de studiu l constituie fenomenele juridice n totalitatea lor.
Fiecrei ramuri de drept i corespunde o anumit tiin juridic de ramur, purtnd, de
regul, denumirea acesteia.
Printre ramurile dreptului romn un loc aparte l ocup Dreptul constituional. Pentru
clarificarea principalelor probleme ale acestuia se impune, mai nti, definirea unor categorii
fundamentale cu care opereaz Teoria general a dreptului i, n acelai timp, Dreptul
constituional.
Noiunea de sistem juridic semnific totalitatea fenomenelor juridice privite prin prisma
legturilor relativ stabile i durabile dintre ele. Aceste fenomene au fost structurate n literatura
romn de specialitate pe mai multe nivele: norme juridice (dreptul pozitiv), contiin juridic,
raporturi juridice i instituii juridice.
Dreptul, element esenial al sistemului juridic, este o voin de stat exprimat n
totalitatea normelor susceptibile a fi realizate cu ajutorul coerciiei etatice, norme care realizeaz
funcii ale sistemului din care fac parte, orientate n direcia atingerii finalitilor sistemului
social dat.
Normele juridice au un caracter unitar, unitate determinat de comunitatea principiilor
care le guverneaz, de scopul unic urmrit de legiuitor prin reglementare. De asemenea, unitatea
normelor juridice este determinat i de interrelaiile dintre ele, relativ stabile i de faptul c
mpreun realizeaz aceleai funcii.
Normele juridice se realizeaz, n vederea atingerii scopului urmrit de legiuitor prin
reglementare, prin raporturi juridice care sunt raporturi sociale prevzute ntr-o norm juridic,
n care prile apar ca titulare de drepturi i obligaii reciproce, realizate, la nevoie, cu ajutorul
organelor de stat.
Totalitatea normelor juridice formeaz sistemul dreptului.
Principalele componente ale sistemului dreptului recunoscute unanim de literatura de
specialitate sunt ramura de drept i instituia juridic.
Ramura de drept reprezint un ansamblu distinct de norme juridice, legate organic ntre
ele, care reglementeaz relaiile sociale ce au acelai specific i care folosesc aceeai metod sau
acelai complex de metode.
Instituia juridic reprezint totalitatea normelor juridice care reglementeaz o grup
unitar de relaii sociale.

Normele dreptului constituional se deosebesc de toate celelalte norme de drept n

primul rnd prin obiectul de reglementare, deoarece prin intermediul acestora se reglementeaz
relaii din domeniul instituirii, exercitrii i limitrii puterii de stat.

Dreptul constituional ca ramur

Dreptul constituional romn este ramura fundamental a dreptului constituit
dintr-un ansamblu unitar de norme, cuprinse prioritar n Constituie, prin care,
reglementndu-se raporturile sociale din domeniul instituirii, transmiterii i limitrii
puterii de stat, se asigur nfptuirea puterii suverane a poporului.
Dac se admite mprirea dreptului n drept public i privat, atunci trebuie s specificm
faptul c dreptul constituional constituie o ramur de drept care aparine dreptului public.
Dreptul public apr interesele generale ale statului, iar dreptul privat apr interesele
diferitelor persoane.
Diferenele ntre dreptul public i dreptul privat pot fi constatate pe mai multe planuri.
1. n ceea ce privete subiectele raporturilor ce iau natere pe baza normelor de drept public, se
observ c cel mai frecvent sunt organe de stat, autoriti, pe cnd cele care iau natere pe baza
normelor de drept privat sunt, cel mai frecvent, indivizii, persoanele fizice.
2. n ceea ce privete interesul reglementrilor juridice, se constat c prin normele de drept
public se apr prioritat interesul general, pe cnd prin normele de drept privat se apr prioritar
interesele individuale.
3. Se observ c sfera de generalitate a reglementrilor juridice este, n general, mai mare n
cazul normelor de drept public.
4. n privina ierarhiei regulilor juridice, se constat c, de cele mai multe ori, normele de drept
public sunt cuprinse n izvoare de drept ce se situeaz pe o treapt superioar a ierarhiei actelor
normative.
5. Fora obligatorie a normelor este, de asemenea, deosebit, multe norme de drept privat fiind
norme dispozitive.
6. n ceea ce privete mobilitatea normelor, se constat c normele dreptului privat se modific
mai greu, cele ale dreptului public fiind mai mobile.
7. O alt distincie se poate face pornind de la sanciune. Se remarc, astfel, caracterul difuz al
sanciunilor n cazul normelor aparinnd dreptului public i relativa lor precizie n cazul
normelor de drept privat.

8. Dup cum se apr dreptul invocat, n dreptul public dreptul invocat se apr ex officio, iar
n dreptul privat la intervenia prii.
9. Pe planul contenciosului, deosebirea const n faptul c dou categorii distincte de organe
jurisdicionale rezolv litigiile privind nclcarea normelor de drept privat sau a normelor
aparinnd dreptului public.
Potrivit profesorului Claude Leclercq, distincia ntre dreptul public i dreptul privat
distincia nu este fix. Ea depinde de contextul economoc i social al unei epoci date.

Dreptul constituional ca tiin

tiina are ca obiect de studiu organizarea societii n stat, raporturile din domeniul
instituirii i exercitrii puterii politice, raporturi reglementate de normele dreptului constituional.
tiina dreptului constituional poart denumirea de Drept constituional n cele
mai multe state.
Iniial, n ara noastr s-au predat reunite elemente de drept constituional i de drept
administrativ n cadrul unui curs intitulat Drept public. Astfel, la Iai, imediat dup nfiinarea
Universitii, Simion Brnuiu i-a intitulat cursul Dreptul public al romnilor. n 1864 A.
Codrescu public un curs intitulat Drept constituional, iar n 1881, la Brila, apare volumul
intitulat Elemente de drept constituional de Christ I. Suliotis. Conceptul de drept
constituional s-a ncetenit prin publicarea unor cursuri de drept constituional la Facultatea de
drept din Iai de ctre Constantin Stere (n 1910) i la cea din Bucureti de ctre Constantin
Dissescu (n 1915).
Statornicit n limbajul juridic nc de la sfritul secolului al XIX-lea, denumirea de
drept constituional s-a meninut n ara noastr pn dup al doilea rzboi mondial. n
momentul constituirii unei noi concepii asupra dreptului, s-a renunat pentru un timp la
denumirea de drept constituional, considerndu-se mai potrivit cea de drept de stat.
Dup evenimentele din decembrie 1989 aceast disciplin tiinific este intitulat Drept
constituional i instituii politice, plecndu-se de la ideea c analiza instituiilor este extins
dincolo de normele care prevd organizarea i funcionarea lor, avndu-se n vedere i aspectele
practice ale funcionrii structurilor ce contribuie la realizarea puterii de stat.

Dreptul constituional ca tiin (Obiectul dreptului constituional)

Definirea tiinei este strns legat de modul n care este definit ramura de drept.

Moduri n care ramura de drept constituional a fost conceput

Marcel Prelot i Jean Boulouis apreciau ramura dreptului constituional ca tehnic a
autoritii.
Ali autori1 au definit dreptul constituional ca tehnic a libertii.
Profesorul A. Hauriou concepea dreptul constituional ca o tehnic a concilierii
autoritii cu libertatea (dreptul constituional este esenialmente tehnic a concilierii ntre
autoritate i libertate n cadrul statului).
n funcie de viziunea asupra Dreptului constituional ca ramur s-au exprimat i opiniile
cu privire la obiectul tiinei acestei ramuri, insistndu-se, dup caz, asupra analizei autoritilor
statale, asupra drepturilor i libertilor ceteneti sau asupra ideii de conciliere a raporturilor
conflictuale dintre putere i libertate.
Obiectul tiinei dreptului constituional a variat i variaz de la o ar la alta, de la o
epoc la alta i de la un autor sau altul (aparinnd aceleai epoci).
La noi n ar aceast disciplin tiinific cuprinde analiza osaturii instituional-etatice,
stabilindu-i, n mod logic, centrul de greutate pe detalierea problemenlor privind parlamentul.

Apariia i dezvoltarea tiinei dreptului constituional

tiina dreptului constituional are ca obiect fenomene politico-juridice, raporturi prin
care se instituie, se exercit i se limiteaz puterea de stat i normele care le reglementeaz.
Raporturile politico-statale constituie obiect de studiu i al altor tiine cu caracter politic
care au aprut la sfritul secolului al XVIII-lea.
Cunotine politice nchegate ntlnim nc din antichitate. Astfel, e necesar a face
referire la doctrinele unor mari gnditori, precum Platon, Aristotel, Cicero, Polibiu din
antichitate, Toma dAquino, Marsilio din Padova, William Ockam, Dante Alighieri n Evul
Mediu, Machiavelli i Jean Bodin n timpul Renaterii, Hobbes, Spinosa, J.Locke, J.J.Rousseau,
Montesquieu n perioada de afirmare a burgheziei. S-au fundamentat teorii referitoare la stat, la
tipurile acestuia (Platon, Aristotel etc), la formele de guvernmnt (Platon, Aristotel, Toma
dAquino, Jean Bodin, J.Locke, Montesquieu), la suveranitate (Jean Bodin, J.J.Rousseau,
J.Locke).
Dreptul constituional se instituie ca tiin n perioada primelor constituii burgheze. La
sfritul secolului al XVIII-lea a nceput s fie predat la unele universiti din nordul Italiei.
1

Ch. Debasch, J.Bourdon, J.M.Pontier, J.C.Ricci, Droit constitutionnel et institutions politiques, 3e edition, Paris,
1990, p. 10

Astfel, la Ferrara a fost creat prima catedr de drept constituional n 1796, fiind urmat, la scurt
timp, de altele dou, care au funcionat la Pavia i la Bologna. Apoi, n 1834 a fost creat o astfel
de catedr la Paris.
La sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului al XX-lea se fundamenteaz tiina
dreptului constituional, activitatea din acest domeniu cunoscnd o amploare fr precedent.
Astfel, n aceast perioad s-au format colile naionale de drept constituional. Printre cei mai de
seam reprezentani ai acestora amintim: Carr de Malberg, A. Esmein i Leon Duguit n Frana,
G.J.Jellineck i Jhering n Germania, A.V.Dicey n Anglia i V.Orlando n Italia.

tiina dreptului constituional romn

tiina dreptului constituional este fundamentat n ara noastr la sfritul secolului al
XIX-lea i nceputului secolului al XX-lea un aport nsemnat avndu-l Constantin Stere de la
Universitatea din Iai i Constantin Dissescu de la Universitatea din Bucureti. ntre cele dou
rzboaie mondiale Dreptul constituional a fost prezent n toate programele facultilor de drept
din Romnia, fiind publicate cursuri ale mai multor profesori, precum: R. Boil, P. Negulescu,
G. Alexianu, I. Vntu, C.G. Rarincesu i I. Gruia.
Dup cel de-al doilea rzboi mondial se ntrerupe tradiia studierii fenomenelor de drept
constituional n consens cu doctrinele occidentale i se trece la o analiz fondat pe teoria
marxist a luptei de clas. n condiii de vdit dictatur, nu s-au putut exprima alte preri n
legtur cu natura instituiilor existente i rolul lor dect cele ce conveneau conducerii politice a
societii. Sistemul constituional romn nu mai era comparat dect cu cel al Uniunii Sovietice.
Dup 1989 s-a trecut la analiza temeinic a instituiilor dreptului constituional, folosindu-se
metoda sistemic i cea funcional n cercetarea fenomenelor politice.
Dreptul constituional romn i stabilete astzi ca sarcin dezvluirea multiplelor
conexiuni dintre acesta i celelalte fenomene sociale, scond n eviden funciile fundamentale
ale politicului, rolul su modelator, mecanismele concrete prin care se realizeaz conducerea
statal a societii.
tiina dreptului constituional va trebui s ndeplineasc att o funcie descriptivexplicativ a relaiilor din domeniul exercitrii puterii de stat i a normelor care le
reglementeaz, ct i o funcie prospectiv, de perfecionare, de nnoire permanent a vieii
constituionale romneti.

Locul dreptului constituional n sistemul dreptului i locul tiinei dreptului

constituional n sistemul tiinelor juridice
n funcie de locul pe care l ocup normele constituionale n ierarhia normelor juridice,
ramura de drept constituional se plaseaz pe o poziie superioar n cadrul dreptului. Locul de
vrf pe care l ocup este determinat de importana relaiilor sociale pe care le reglementeaz, de
faptul c toate celelalte relaii sociale reglementate prin norme juridice aparinnd altor ramuri de
drept sunt condiionate de acestea, de faptul c normele dreptului constituional apar ca normeprincipii ce formeaz fundamentul juridic i determin orientarea aciunii tuturor celorlalte. De
aceea, dreptul constituional are un rol conductor fa de celelalte ramuri ale dreptului.
tiina care analizeaz normele de drept constituional are o poziie superioar fa de
toate celelalte tiine juridice de ramur datorit importanei relaiilor care formeaz obiect de
reglementare al normelor de drept constituional i ponderii specifice a activitilor din acest
domeniu.

Dreptul constituional i politologia

Politologia studiaz geneza, esena i legitatea fenomenelor politice privite prin prisma
interrelaiilor dintre ele. Obiectul su de studiu l constituie ansamblul laturilor ideologice i
social-psihologice, relaionale i instituionale ale structurii politice. De asemenea, politologia
cerceteaz formele i mijloacele aciunii politice, colective i individuale.
Dreptul constituional studiaz i el anumite fenomene politice, i anume relaiile
sociale din domeniul instituirii, exercitrii i limitrii puterii de stat i normele juridice care le
reglementeaz.
Cu privire la raporturile dintre dreptul constituional i politologie s-au manifestat, n
principal, dou tendine:
1) o opoziie net ntre cele dou tiine;
2) o apropiere care merge pn la includerea uneia din ele n cealalt.
1) n acest sens, este semnificativ opinia celor care consider c obiectul de studiu al
tiinei politice l formeaz sistemul de guvernmnt, instituiile politice prin prisma modului de
organizare real i exercitare efectiv a puterii. Obiectul de studiu al dreptului constituional este
reprezentat doar de normele juridice care urmresc s dea form, s fixeze i s reglementeze
organizarea i funcionarea procesului politic.
2) n doctrina din Occident, precum i cea a statelor din Europa central i de est se
constat o tendin de apropiere a celor dou tiine, prin transformarea concepiei privind

obiectul dreptului constituional, acesta nemaifiind considerat doar o tiin a normelor, ci i a

funcionrii reale a mecanismelor politice i guvernamentale. Evideniindu-se elementele
comune celor dou tiine, se ajunge la contopirea lor. Astfel, s-a considerat c obiectul tiinei
politice nu se limiteaz la stat, ajungndu-se la concluzia c dreptul constituional are un caracter
particular n raport cu politologia. ntr-o alt opinie s-a apreciat c dreptul constituional este o
disciplin suveran, tiina politic fiind considerat ca auxiliar.
3) Potrivit unei a treia orientri, fiecare din cele dou tiine i are obiectul su de
studiu i mai ales metoda sa, dar ntre ele exist nenumrate puncte de interferen. Astfel, s-a
artat c dreptul constituional, tiin normativ, se bazeaz pe un sisitem de reguli obligatorii
i sancionate... n schimb, tiina politic, tiin descriptiv, are ca ambiie faptul de a da
socoteal de viaa real a societii2.

Instituiile politice obiect al dreptului constituional

Instituiile sunt forme organizaionale create de oameni n vederea atingerii unor
scopuri.
Ele sunt modele de relaii sociale, relativ stabile i permanente.
Ele nu pot fi privite n afara scopului pentru care au fost create.
n literatura de specialitate din ara noastr instituiile sunt cosiderate ca un nivel al
structurilor organizaionale, alturi de organizaii (alt nivel). Structurile organizaionale sunt
create de oameni, de diferite clase i grupuri sociale pentru a le obiectiva eficient interesele,
pentru a le reglementa raporturile dintre ei potrivit normelor de convieuire social3.
Formele organizaionale reprezint forme de organizare create de oameni (de diferite
categorii sociale sau grupuri umane), n conformitate cu normele de convieuire social, pentru a
le coordona, dirija i reglementa raporturile dintre ei sau dintre structura astfel creat i ceilali
membri ai societii (celelalte grupuri sociale) n vederea realizrii unor interese i trebuine
complexe.
Instituiile sociale sunt forme organizaionale cu caracter formal (adic funcioneaz n
temeiul unor sisteme de norme) instituite spontan sau elaborate deliberat, fiind determinate de
necesiti preponderent de natur obiectiv.
Instituiile politice sunt create n scopuri ce au legtur cu instituirea sau exercitarea
puterii de stat.
2

A. Hauriou, J. Giquel, op. cit., p. 28

Ion Tudosescu, Structura organizaional a societii, n Structurile organizaionale i eficiena aciunii, Ed.
Academiei, Bucureti, 1978, p. 11 i 15

tiina dreptului constituional are ca obiect n primul rnd acele structuri politice
(parlament, guvern etc) ce sunt reglementate de norme de drept i sunt investite cu autoritate ce
ine de domeniul public. Dar, preocuprile ei se extind i asupra altor instituii neetatice, cum
sunt partidele politice.
n limbajul curent, noiunea de instituie este o form organizaional creat de oameni
potrivit unor reguli sociale pentru atingerea unor scopuri.
n limbaj juridic, instituia reprezint ansamblul de norme care reglementeaz un grup
unitar de relaii sociale.

Instituiile politice obiect al dreptului constituional

Dreptul constituional are ca obiect analiza principalelor categorii de organe prin care se
nfptuiete puterea n stat. Aceast materie i-a extins treptat i la alte laturi dect cele politicojuridice, analiznd noi aspecte legate de funcionarea real a instituiilor politice. De aceea, s-a
procedat la schimbarea denumirii, aceast disciplin intitulndu-se astzi Drept constituional i
nistituii politice.

Statul
Puterea de stat
Societate. Putere Politica. Stat
Ce este statul?
Elementele constitutive ale statului
Caracterele puterii de stat

Societate Putere politica - Stat

Puterea reprezinta o necesitate sociala determinata de:

Pe

plan intern: imperativul mentinerii echilibrului, a coeziunii interne a oricarei societati

Pe plan extern: apararea societatii si organizarea relatiilor cu alte state


Nu

se poate imagina absenta totala a oricarei forme de putere fara a presupune dezagregarea
structurilor sociale
Puterea, ca fenomen social reprezinta:
1.
Relatie de conducere-supunere bazata pe capacitatea de a lua decizii si de a asigura
indeplinirea lor
POTESTAS
(autoritate construita, magistratura)
POUVOIR
2.

Calitate a personalitatii umane de a putea face ceva (putinta, forta, tarie)

POTENTIA
(autoritate naturala, personala)
PUISSANCE

Puterea politica
Puterea organizata a unui grup care se exprima in capacitatea acestuia de a lua decizii
obligatorii si de a le asigura infaptuirea in societatile in care diferentierea intre guvernanti si
guvernati a atins un anume grad

Puterea politica este o forma de putere,

Puterea de stat reprezinta o forma de putere politica

Ce este statul?

Statul

reprezinta un fenomen social complex

de stat este utilizata in cel putin doua sensuri:
- Sens larg

Notiunea

- Sens tehnic, juridic

Ce este statul? (in sens larg)

Societate

organizata avand un guvernamant autonom


Colectivitatea

organizata in natiune

Ce este statul?
(in sens restrans)

Aparatul

care conduce
organizational, reglementat juridiceste, care realizeaza in mod suveran conducerea
unei societati (a unui popor stabilizat pe un anume teritoriu) detinand in acest scop atat
monopolul crearii, cat si monopolul aplicarii dreptului.

Sistemul

Ce este statul?
Pentru I.Kant:

O multitudine de oameni care traiesc in conformitate cu dreptul si asociati printr-un contract
(I.Kant

Scopul statului este realizarea dreptului natural
Pentru L. Duguit:

Puterea politica este forta pusa in serviciul dreptului
Pentru Gramsci:

Societatea politica ce acopera societatea civila

Pentru C. de Malberg:

Acoperamantul juridic al unui fenomen sociologic

Pentru H. Kelsen:

Ordine juridica

Ce este statul?

Un

fapt social
ordine de drept

O imbinare a unor elemente de fapt - teritoriul si populatia - cu elemente de drept puterea
publica (J. F. Aubert)

O

Trecerea de la puterea neetatica la stat

G.Burdeau

Putere

anonima
individualizata

Putere institutionalizata

Putere

Ne reamintim:
Notiunea de stat poate fi inteleasa in doua sensuri:

In sens larg: statul reprezinta o societate organizata avand o conducere autonoma

In sens restrans: statul reprezinta un sistem organizational care realizeaza in mod suveran
conducerea politica a unei societati detinand in acest scop monopolul crearii si aplicarii dreptului

Elementele constitutive ale statului

Statul

apare ca o imbinare a unor elemente de fapt populatia si teritoriul cu un element

politico-juridic adica puterea politica reglementata juridiceste, organizata, ce poate exercita
legal constrangerea, fiind suverana
Elementele constitutive ale statului
Statul, inteles in sens larg, este constituit din trei elemente:

Teritoriul

Populatia

Puterea

publica/de stat

Unii autori considera teritoriul si populatia ca premise ale statului

Teritoriul

Teritoriul

reprezinta spatiul geografic asupra caruia se exercita puterea de stat

Teritoriul fixeaza intinderea competentei etatice

Teritoriul este acea parte a globului pamantesc asupra caruia un stat isi exercita
dominatia sa publica

Teritoriul
Cuprinde:

Suprafete

Acvatice

terestre (solul si subsolul)

si maritime (rauri, lacuri, marea teritoriala)


Coloana

de aer de deasupra lor (pana la limita spatiului cosmic)

Natura juridica a teritoriului

Teoriile

feudale, patrimoniale: teritoriul reprezinta proprietatea exclusiva a monarhului

(dominium)

Confunda

suveranitatea teritoriala cu dreptul de proprietate asupra terenurilor

Natura juridica a teritoriului

Teoria teritoriului-obiect (sfarsitul sec. XIX, inceputul sec. XX)

Teritoriul reprezinta obiectul dominatiei statului (imperium)

Dominatia statului asupra teritoriului nu se confunda cu dreptul de proprietate

Asupra teritoriului se exercita concomitent doua drepturi: dreptul de proprietate al persoanei si
dreptul statului ce-si exercita suveranitateaasupra lui.

Natura juridica a teritoriului

Teoria

teritoriului-limita (sec. XX)

Teritoriul

reprezinta limita competentelor statului, suprafata inlauntrul careia legile statului se

aplica persoanelor si bunurilor ce se gasesc aici
Caracterele juridice ale teritoriului

Inalienabilitatea

Indivizibilitatea

Caracterele juridice ale teritoriului

Inalienabilitatea implica:

imposibilitatea

modificarii frontierelor de stat si

recunoasterii in folosul altui stat a unor atributii de putere pe o portiune a
teritoriului statului nostru

imposibilitatea

Caracterele juridice ale teritoriului

Indivizibilitatea


implica

imposibilitatea divizarii (federalizarii) statului

Populatia
natiunea, populatia sunt notiuni distincte
reprezinta totalitatea persoanelor ce locuiesc pe teritoriul unui stat, fiind supusi
autoritatii acestuia.

Unele state inglobeaza mai multe popoare, unele popoare traiesc in mai multe state.

Poporul,

Populatia

Populatia
Apartin populatiei unui stat:

Cetatenii

Strainii

Apartrizii

Cetatenii unui stat formeaza natiunea.

Puterea de stat

Puterea de stat reprezinta puterea organizata a unui grup care se exprima in capacitatea acestuia
de a traduce vointa poporului si de a asigura realizarea acesteia

Notiunea

de putere de stat este sinonima cu aceea de stat, in sensul sau restrans

Puterea de stat
Notiunea de putere de stat este utilizata in doua sensuri:
singular, in sensul de stat si

La plural, in sensul fundamentat de teoria separatiei puterilor in stat, vorbindu-se de trei
puteri: legislativa, executiva si jurisdictionala.

La

Caracterele puterii de stat:

de stat este o putere politica

Puterea de stat este investita cu forta materiala de constrangere

Puterea de stat are caracter organizat

Puterea de stat este unica

Puterea


Puterea

de stat este suverana

Caracterele puterii de stat in Constitutia Romaniei

(articolul1)

National

Unitar

Suveran

Social

Democratic

Puterea de stat este o putere politica

Desi

caracterul politic al puterii de stat este enuntat de ganditori din diverse perioade istorice si
de ideologii distincte, argumentele utilizate de ei sunt diferite

C. Marx, A Hauriou, Max Weber, P.Pactet, Ch. Debbasch - toti recunosc puterii de stat
caracterul politic, dar il justifica in mod diferit
Puterea de stat este investita cu forta materiala de constrangere

Statul

este singura entitate care poate utiliza forta de constrangere in mod legitim

Totusi, forta de constrangere reprezinta ultima ratio, folosita atunci cand celelalte mijloace de
convingere au dat gres.

Puterea de stat are caracter organizat

Intre

componentele puterii de stat exista, necesarmente, legaturi stabile si durabile

de stat isi poate indeplini functiile de adoptare a normelor juridice si de aplicare a lor
doar prin intermediul unor forme organizationale statale cu competente distincte si explicite.

Puterea

Puterea de stat este unica

Statul

este o putere de superpozitie si centralizata

Montesquieu, fundamentand teoria separatiei puterilor in stat, subliniaza ca cele trei puteri
sont forcees daller de concert

Statul este perceput ca unic subiect de drept international

Alte caractere ale puterii de stat:

Caracter civil
Caracter temporar

Putere de superpozitie si centralizare

Vocatie globala

Democratic
Creator

Progresist

Suveranitatea caracter esential al puterii de stat?

Ce este suveranitatea?

Acea trasatura a puterii de stat de a fi suprema in raport cu oricare alta putere sociala existanta

in limitele sale teritoriale si independenta fata de puterea oricarui alt stat sau organism
international
Ce este suveranitatea?
Suveranitatea este o notiune unitara ce se manifesta pe doua planuri:

Intern sub forma suprematiei si

Extern sub aspectul independentei
Suprematia

Desemneaza insusirea puterii de stat de a fi superioara oricarei alte puteri sociale intr-o anume
tara la un moment dat
Suprematia puterii de stat se manifesta in anumite limite teritoriale
Suprematia puterii de stat trebuie privita in stransa legatura ca forta ei materiala de
constrangere

Independenta

Trasatura puterii de stat potrivit careia statul isi stabileste singur, liber si dupa propria sa
apreciere, fara amestecul altui stat sau organizatii internationale, politica sa interna si externa
Independenta implica respectarea suveranitatii altor state si normele dreptului international

Suveranitatea - concepte

Suveranitate populara
Suveranitate nationala
Suveranitate de stat
Suveranitate politica
Suveranitate juridica
Evolutia conceptului de suveranitate

Primele teorii privind suveranitatea

Teorii contemporane privind suveranitatea
Ideea de suveranitate la romni
Suveranitatea de stat in Constitutia Romaniei

Primele teorii privind suveranitatea

In Evul Mediu superanus indica fie pozitia regelui care se afla in varful ierarhiei feudale, fie

a papei care reprezenta legea divina, dupa Toma dAquino

In perioada centralizarii statelor Jean Bodin fundamenteaza teoria suveranitatii statelor. La
Bodin suveranitatea rezida in monarh.
Primele teorii privind suveranitatea

Adeptii teoriei contractului social, suveranitatea apartine poporului, tuturor cetatenilor. ( Jean-

Jacques Rousseau)
Pentru Montesquieu si Siyes suveranitatea apartine natiunii, ca persoana morala diferita de
popor.

Primele teorii privind suveranitatea

Lon Duguit nu admite fictiuneade suveranitate. In realitate, statul nu are dreptul de a

comanda. Un grup de persoane pune mana pe putere prin alegeri si comanda celorlalti. Aceasta
putere de comanda e legitima doar cand se exercita in conformitate cu dreptul. De aceea, suveran
nu este statul, ci dreptul.

Teorii contemporane privind suveranitatea

Intelegand suveranitatea ca putere absoluta, nelimitata ce se exercita exclusiv si independent de
catre stat, autori contemporani au argumentat

Caracterul perimat al suveranitatii,

Inutilitatea acestui concept
Demonetizarea ideii de suveranitate
Evolutia suveranitatii
Conceptul de suveranitate a suferit modificari esentiale in special dupa:

 Acceptarea de catre unele state membre ale Consiliului Europei a jurisdictiei Curtii Europene

a Drepturilor Omului
 Crearea, consolidarea si extinderea Uniunii Europene
Suveranitatea statelor membre ale UE

Integrarea europeana implica doua imperative aparent contradictorii:

Existenta statelor ca entitati distincte, suverane, in interiorul UE si

Existenta independenta a UE avand propria putere de decizie
Prevederi referitoare la suveranitate in constitutiile statelor UE
Legea fundamentala a Germaniei: transferul unor drepturi de suveranitate
Constitutia Danemarcei: delegarea unor atribute ce apartin organelor nationale
Constitutia Suediei: renuntarea la puterea de decizie
Constitutia Portugaliei: puterile necesare constructiei UE vor fi exercitate in comun

Prevederi referitoare la suveranitate in constitutiile statelor UE

Constitutia Frantei:

-exercitiul in comun a competentelor lor (art. 88-1)

- transferul de competente necesare realizarii uniunii economice si monetare

europene (88-2)
Constitutia Luxembourg-ului: exercitiului unor atributii rezervate de Constitutie puterilor

legislativa, executiva si judiciara pot fi temporar incredintate unor institutii de drept

international
Constitutia Italiei: limitarea suveranitatii statului

Ideea de suveranitate la romni

Problema suveranitatii s-a pus mai mult sub aspectul independentei, determinata de lupta
poporului roman pentru stat.
Suveranitatea a fost privita, cel putin pana in ultimele decenii, in mod absolut.
Se face distinctie intre suveranitatea de stat, suveranitatea poporului si suveranitatea nationala
Suveranitatea de stat in Constitutia Romaniei

Romania este stat suveran (art.1)

Suveranitatea nationala apartine poporului roman (art.2 al.1)

Suveranitatea de stat in Constitutia Romaniei

transferarea unor atributii catre institutiile comunitare si exercitarea in comun cu celelalte state
membre a competentelor prevazute in tratate (art.148, al.1)
Vezi si art. 11 al.3 in cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde
dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei
Suveranitatea de stat in Constitutia Romaniei

Art.16 al.4: In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care
indeplinesc conditiile legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile
administratiei publice locale
Alte dispozitii: art.19 al.2, art.20 al.2, art.44 al.2, art.112 al.5, art.119, art.135 al.2 lit.g, art.137
al.2, art.148 al.1 si 2, art.149
STRUCTURA DE STAT
Notiuni fundamentale
Cele trei notiuni fundamentale pentru studiul statului sunt:

Structura de stat

Forma de guvernamant

Regimul politic

Structura de stat - notiune

Are in vedere numarul centrelor de impulsie politica existenti in cadrul unui stat, precum si

partajul de competente intre acestia

Din punctul de vedere al structurii de stat, exista:

State unitare

State federale

Statele unitare - caracteristici

Formatiune

statala unica

O singura constitutie

Statul unitar este subiect unic de drept international

Cetatenii statului au o singura cetatenie

Un singur rand de organe centrale (parlament, guvern, presedinte etc.)

Principalele acte normative provin de la centru si sunt in mod egal aplicabile pe intreg teritoriul

Suveranitatea nu este partajata, desi, in cadrul statului unitar descentralizat se poate realiza un
partaj de competente intre autoritatile centrale si cele locale
Statul unitar - tipuri

In cadrul statului unitar, organele de la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale au o pozitie
egala fata de organele de varf, carora le sunt subordonate mai strict sau mai putin strict, in cazul
aplicarii principiului autonomiei locale
Din acest punct de vedere, statele unitare pot fi:

Centralizate

- desconcentrate

Descentralizate functional
- teritorial
Problema autonomiei locale: in cazul aplicarii principiului autonomiei locale, partajul de
competente intre centru si regiuni se realizeaza prin lege, fiind la dispozitia Parlamentului, iar nu
prin constitutie. Dar sunt si exceptii: Italia, Spania

State unitare - exemple

Franta

Grecia

Romania

Spania

Italia

State federale caracteristici 1

Formatiunea

statala este compusa din doua sau mai multe state membre

Doua constitutii

Exista doua randuri de organe centrale de stat, unul la nivelul federatiei, altul, la nivelul statelor
federate

Sistemul normativ cuprinde norme juridice adoptate la nivel central si norme juridice adoptate
la nivel federat


Cetatenii

federatiei au dubla cetatenie

Federatia este, de regula, subiect unic de drept international. Exceptii: Germania, Elvetia,
Austria
State federale caracteristici 2

Parlamentul

este bicameral

Intre statele federate, dar si intre acestea si federatie exista raporturi de drept intern.

Intre federatie si statele membre se realizeaza un partaj de competente, de regula, prin
constitutie

Conflictele de competenta intre statele federate, sau intre acestea si federatie se solutioneaza de
catre un organ jurisdictional central

Atributele suveranitatii sunt exercitate conform Constitutiei, de statul federal, dar si de statele
federate.
Statele federale
Se pot forma prin

Agregare unirea unor state:

-SUA

-Elvetia

Segregare separarea unor regiuni din cadrul unui stat unitar:

-Belgia

Asociatiile de stat

Asociatiile de state nu constituie o forma a structurii de stat, ci o forma a uniunilor interstate,

un fenomen al vietii internationale

Tipuri de asociatii de state :

Uniuni personale

Uniuni reale

Confederatii

Uniunea personala

Forma

de asociatie a doua sau mai multe state care au in comun acelasi monarh, dar nu au si
alte organe comune

In plan international, statele membre apar ca subiecte distincte de drept

Uniunile personale apar, de cele mai multe ori, in urma jocului regulilor succesorale


Exemple:

Olanda si Luxembourg (1815-1890), Anglia si Regatul Hanovrei (1714-1837),

Belgia si Congo (1885-1908)
Uniunea reala

Statele membre au acelasi

Poate reprezenta o forma

monarh, dar si alte organe comune

a structurii de stat, mai ales daca uniunea apare ca subiect unic de

drept international
Austro-Ungaria (1867-1918), Norvegia si Suedia (1815 1905), Principatele Unite
Romane ( 24 ian. 1859 24 ian 1862)

Exemple:

Confederatia

Statele

membre isi constituie, pentru promovarea unor interese comune, un organ alcatuit din
delegati ai tuturor statelor: dieta, congres, consiliu

Deciziile in cadrul organului comun se iau doar in unanimitate si trebuie ratificate de
parlamentele statelor membre pentru a fi apicabile in plan intern

Statele membre isi pastreaza suveranitatea si sunt subiecte distincte de drept international

Exemple: Confederatia helvetica (1803-1848), Confederatia Germaniei de Nord (1867-1871)
Uniunea Europeana federatie sau confederatie?
Institutiile Uniunii Europene:

Parlamentul European

Consiliul European/Consiliul Uniunii Europene

Comisia Europeana

Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Alte instituii i organe comunitare

Uniunea Europeana federatie sau confederatie?

UE nu este o confederatie deoarece:

Deciziile in cadrul UE se pot lua, in unele domenii, si cu majoritate de voturi

Aceste decizii sunt obligatorii pentru toate statele membre

UE este subiect de drept international

Uniunea Europeana federatie sau confederatie?

Actele normative ale UE se bucura de aplicabilitate in interiorul statelor membre:

Imediata


Directa (nu trebuie supuse ratificarii)

Prioritara (fata de actele normative ale statelor membre)

DAR

Uniunea Europeana federatie sau confederatie?

DAR UE nu este o federatie deoarece:

In

domenii precum politica externa si securitatea, deciziile comune se pot lua doar in
unanimitate

Statele membre sunt subiecte de drept international

Parlamentul European nu este principalul titular al puterii legislative

Statele membre isi pastreaza suveranitatea
Forma de guvernamant si
regimul politic
Analiza formelor de organizare a puterii de stat - limbaj
Analiza formelor de organizare a puterii de stat implica utilizarea notiunilor de

Structura de stat
Forma de guvernamant
Regim politic
Sistem politic (O. Duhamel)
Forma de stat, forma de guvernamant si regimul politic

Notiunile de forma de guvernamant, regim politic si structura de stat au fost analizate in trecut
ca elemente ale formei de stat
Forma

de stat era definita ca mod de constituire si exercitare a puterii, de organizare si

conducere a societatii prin stat

Astazi, studierea formei de gevernamant nu mai prezinta aceeasi importanta ca in trecut, fiind

deseori inglobata in capitolul referitor la regimul politic

Forma de guvernamant - notiune

Problema formei de guveramant nu poate fi ocolita, daca avem in vedere importanta acordata
acestui aspect in multe din constitutiile statelor lumii, inclusiv occidentale: Romania, Spania,
Norvegia, Bulgaria, Franta etc.

Totusi,

unii autori considera astazi ca deosebirile dintre republici si monarhii prezinta o

importanta practica doar doar prin prisma regimului politic existant in statul respectiv
Forma de guvernamant - notiune
Forma de guvernamant se referea la

cine realizeaza atributiile de sef de stat si la

modul cum acced la putere: pe cale ereditara sau prin sufragiu
Clasificarea formelor de guvernamant -1
Dupa numarul celor ce exercita puterea:

Monocratii (monos + kratos): monarhii de tip divin, autocratii, cezarismul democratic

Oligarhii (oligos + arche): aristocratii, gerontocratii, plutocratii
Democratii (demos + kratos): directa, indirecta (reprezentativa), semidirecta
Clasificarea formelor de guvernamant - 2
Dupa modul in care accede la putere seful statului

Potrivit principiului ereditatii : monarhii

Prin alegeri: republici

Dar, atentie:

Au existat regi alesi: Alexandru Ioan Cuza, regele Poloniei in 1572

Au existat presedinti ereditari: in Coreea de Nord sau Africa Centrala
Clasificarea formelor de guvernamant - 3
In folosul cui se exercita puterea (in interes public sau pentru sine) Aristotel;
Forme pure

Forme deviate

Monarhia
Arisocratia
Republica

Tirania
Oligarhia
Demagogia

Clasificarea formelor de guvernamant - 4

Pentru

Platon, aristocratia, forma ideala de guvernamant, degenereaza in timocratie,

guvernamintul celor lacomi si ambitiosi, apoi in oligarhie, unde conducatorii sunt cei bogati, si
apoi in democratie guvernamantul multimii. Excesul de libertate face loc tiraniei.
Clasificarea formelor de guvernamant - 5
Cum se exercita puterea din punctul de vedere al respectarii legii

In conformitate cu legea: monarhie, republica

In afara legii: despotism (se confunda despotismul cu absolutismul)
Evolutia clasificarii formelor de guvernamant
MONARHIE

Limitate/absolutiste
Constitutionale/dualiste
REPUBLICA

De tip dictatorial/democratice
Parlamentare/prezidentiale/semi-prezidentiale (pentru republicile democratice)

Forma de guvernamant evolutia conceptului

Astazi,

multi autori inglobeaza intr-o viziune unitara criteriile de clasificare a formelor de

guvernamant cu cele de clasificare a regimurilor politice, stabilind anumite tipuri de state:
democratii, monocratii, oligarhii, regimuri mixte si regimuri socialiste

Totusi, problema formei de guveramant nu poate fi ocolita, daca avem in vedere importanta
acordata acestui aspect in multe din constitutiile statelor lumii, inclusiv occidentale.

Alte clasificari ale statelor

Pentru Th. Fleiner, statele pot fi clasificate dupa:

Stabilitatea guvernarii
Varsta constitutiei
Capacitatea de adaptare
Gradul birocratiei
Dimensiuni
Etc.
Cum sunt privite astazi formele de guvernamant (B. Jeanneau)

Monarhia este mai mult simbolica

Republica are o cu totul alta semnificatie decat cea originara
Democratia imbraca forma sistemului reprezentativ
Despotismul se infatiseaza in forme mult mai subtile decat tirania elementara
Dictaturile sunt disimulate prin conducerea colectiva ()
Ce este democratia (R. Laun)

un stat unde domneste vointa poporului sau a majoritatii)

Democratia imbraca urmatoarele forme:

Directa
Indirecta (reprezentativa)
SemNe reamintim:
Studierea formei de guvernamant implica a sti cine exercita puterea de stat: o singura persoana,
un grup restrans sau poporul
Din punctul de vedere al numarului de persoane care stau la baza puterii politice, exista trei

forme de guvernamant: monocratia, oligarhia si democratia

Din punctul de vedere al modului de desemnare a organului conducator, exista doua forme de
guvernamant: monarhia si republica

REGIMURILE POLITICE
Principiul separatiei puterilor in stat
Ideea separatiei puterilor , competentelor in stat a fost sustinuta de-a lungul istoriei de
Aristotel, de John Locke si de alti ganditori, fiind fundamentata de Ch. Montesquieu in 1748 in
LEsprit des lois (Despre spiritul legilor)
Principiul separatiei puterilor in stat la Aristotel
In

orice stat sunt trei parti, de care legiuitorul se va ocupa, daca e intelept, sa le randuiasca cat
mai bine, avand in vedere, mai inainte de orice, interesele fiecaruia. Aceste trei parti, o data bine
organizate, statul intreg este, in mod necesar, bine organizat el insusi (). Cea dintai dintre
aceste parti este adunarea generala care delibereaza cu privire la afacerile publice; a doua este
corpul magistratilor (inaltilor functionari), caruia trebuie sa I se hotarasca natura, atributiile si
modul de numire; a treia este corpul judecatoresc.
Principiul separatiei puterilor in stat la Jean Bodin si John Locke
J. Bodin atrage atentia asupra pericolului de a se intruni, in mainile aceluiasi titular, puterea
legiuitoare si cea judecatoreasca.
pentru fragilitatea umana, tendinta de a pune mana pe putere ar fi prea mare daca aceleasi
persoane care au puterea de a face legile ar avea, de asemenea, in mainile lor si puterea de a le
executa; () este, prin urmare, necesar ca totdeauna sa fie in activitate o putere care sa vegheze
la executarea legilor care au fost facute si care trebuie sa ramana in vigoare. Si astfel, puterea
legislativa si puterea executiva ajung adesea sa fie separate. (J. Locke)

Conceptia lui Montesquieu - 1

Montesquieu

considera ca libertatea politica a indivizilor poate fi protejata cel mai bine in acel
sistem in care puterile sunt separate si pot sa se limiteze reciproc.
In opinia ganditorului francez, pentru ca cetatenii sa se bucure de libertate politica trebuie ca
guvernamantul sa fie astfel organizat incat un cetatean sa nu se teama de alt cetatean.
Montesquiei remarca: Experienta de totdeauna ne invata insa ca orice om care detine o putere
este inclinat sa abuzeze de ea si ca el merge pana acolo unde gaseste limite.
Conceptia lui Montesquieu -2
Exista in fiecare stat trei feluri de puteri:
puterea legislativa,
puterea executiva si
puterea judecatoresca

Totul ar fi pierdut daca acelasi om ar exercita aceste trei puteri, pe cea de a face legi, pe cea de
a aduce la indeplinire hotararile obstesti si pe cea de a judeca infractiunile sau litigiile dintre
particulari.
Totusi, cele trei puteri trebuie sa colaboreze, in interesul colectivitatii etatice: elles (les
pouvoirs) sont forcees daller de concert.
Exigentele principiului separatiei puterilor in stat
Existenta a trei organe separate care sa exercite, cu titlu principal, fiecare o anume putere,
competenta: legislativa, executiva sau jurisdictionala
Aceste trei organe trebuie sa se controleze reciproc
Cele trei puteri trebuie sa colaboreze in vederea bunei guvernari
Aplicarea principiului separatiei puterilor in stat
Initial, principiul separatiei puterilor in stat a fost folosit pentru reducerea autoritatii
monarhului.
Ulterior, principiul a fost utilizat in competitia dintre legislativ si executiv, fiecare detinand
o pozitie privilegiata intr-o epoca sau alta.
Puterea judecatoreasca a fost deseori ignorata in aceasta lupta motivat de caracterul ei difuz.
Limitele principiului separatiei puterilor in stat
Teoria lui Montesquieu a fost criticata de-a lungul timpului cu argumente variate:
Intr-un

stat exista mai mult de trei puteri, ca functiile statului sunt multiple si realizate de un
numar mai mare de organe care se controleaza si colaboreaza intre ele;
Acelasi organ (autoritate) exercita doua-teri functii. Spre exemplu, parlamentul are functia
legislativa, dar si atributii executive; guvernul este organ executiv, dar indeplineste si o functie
legislativa etc.;
Astazi lupta principala nu se mai poarta intre parlament si guvern, ci intre partidul de la putere
si cel din opozitie.

Regimurile politice
Regimul

politic defineste forma de putere etatica anvizajata concomitent sub aspectul

scopurilor pe care si le propune si al modului in care ester exercitata.
Regimul politic defineste modul de organizare si exercitare a puterii politice apreciate dintr-o
dubla perspectiva:1) Realizarea principiului separatiei puterilor in stat si 2) natura raporturilor
dintre puterea etatica si cetateni, participarea acestora la luarea celor mai importante decizii la
nivel central si local.

Cateva precizari privind regimurile politice

Problema

regimului politic este subsecventa celei privind separatia puterilor in stat,

Principiul separatiei puterilor in stat nu este nici unicul, nici cel mai important element
definitoriu al regimului politic.
Principiul separatiei puterilor in stat trebuie anvizajat din perspectiva principiului suveranitatii
poporului
Separatia puterilor in stat trebuie privita in stransa legatura cu principiul realizarii puterii
poporului prin reprezentanti.
Puterea de stat este o enitate ce are anumite competente care trebuie repartizate unor autoritati
astfel incat sa se realizeze cat mai deplin puterea poporului.
Interpretarea principiului separatiei puterilor in stat si clasificarea regimurilor politice
In functie de modul in care a fost interpretat principiul ( punandu-se accentul pe controlul
recipoc sau pe colaborarea dintre puteri), de modul in care s-au conturat raporturile dintre cele
trei categorii de organe si in functie de raporturile dintre stat si cetatean s-au creat mai multe
regimuri politice.
Regim politic / sistem politic
Olivier Duhamel
numim regim

distinge intre regim politic si sistem politic

politic ansamblul regulilor constitutionale relative la organizarea si
functionarea puterilor statului. Ex.: regim prezidential, regim parlamentar, regim
semiprezidential
numim sistem, exercitiul puterii asa cum rezulta acesta din practica institutionala dominanta.
Ex.:sistem guvernamentalist, sistem prezidentialist, sistem parlamentarist
Clasificarea regimurilor politice 1
Regimuri

politice -democratice si
-nedemocratice (totalitare, autoritare)

Regimuri

politice

clasice (reprezentative):
regim parlamentar,
regim prezidential,
regim de adunare,
regim directorial,

regim mixt si
- alte regimuri

Clasificarea regimurilor politice 2

Clasificarea

regimurilor politice dupa Ch. Debbasch:

- Regimuri politice in care se realizeaza o confuzie a puterilor in profitul legislativului sau a
executivului:
- regimul de adunare
- regimul socialist (marxist)
- Regimuri politice in care se realizeaza separatia puterilor in stat:
- regimul prezidential
- regimul parlamentar
- regimul mixt

Regimul prezidential. Trasaturi fundamentale

Executivul este monist (presedintele este si seful statului si seful guvernului)
Principiul separatiei puterilor a fost, initial, riguros aplicat.
Nu exista raspundere solidara a guvernului in fata parlamentului si nici dizolvarea
parlamentului
Instanta suprema constituie o adevarata putere in stat
Evolutia regimului prezidential


-

La inceput, separatia puterilor in stat s-a manifestat strict

Intr-o etapa ulterioara s-a pus accentul pe colaborarea puterilor realizata atat prin
mijloace juridice
mijloace politice.

Regimul parlamentar. Trasaturi fundamentale

Caracteristici
Executivul este bicefal, condus de seful statului si primul ministru
Actele sefului de stat trebuie contrasemnate de un membru al guvernului

Guvernul raspunde politic in fata parlamentului

Seful de stat poate dizolva parlamentul
Guvernul colaboreaza cu parlamentul
Parlamentul este singurul organ ales de popor

Regimul parlamentar. Forme

Regim

parlamentar - dualist
- monist

Regim

parlamentar - monarhic
- republican

Regim

parlamentar - bipartid (dominat de doua partide puternice, cu guvernamant stabil)

- pluripartid (cu mai multe partide parlamentare, cu guvernamant instabil,
minoritar sau de coalitie)
Regim

parlamentar - rationalizat
- nerationalizat

Regimul mixt. Trasaturi fundamentale

Este numit regim semi-parlamentar sau regim semi-prezidential
Trasaturile regimurilor parlamentare se impletesc cu cele ale regimurilor prezidentiale
Executivul este bicefal

Guvernul raspunde politic in fata parlamentului

Seful de stat poate dizolva parlamentul
Guvernul colaboreaza cu parlamentul
Parlamentul si presedintele sunt alesi de popor

Regimul de adunare. Trasaturi fundamentale

Este un regim al confuziei puterilor in profitul legislativului
Puterea este exercitata de popor prin organele sale alese,

in principal prin intermediul

parlamentului, executivul aparand ca un simplu organ de executie al deciziilor deliberate si
adoptate de adunari.
Membrii executivului, organ colectiv, sunt alesi si revocati de adunare
Legislativul poate anula deciziile executivului
Elveia constituie un model al regimului de adunare potrivit dispoziiilor Constituiei, dar n
practic este, de fapt, un regim directorial
Regimul politic marxist. Trasaturi fundamentale

Caracterul

de clasa al statului
Subordonarea din treapta in treapta a organelor statului pana la organele de varf, ale puterii de
stat (M.A.N.)
Introduce o categorie aparte de organe Procuratura
Aparitia unor organe mixte, neprevazute de constitutie
Rolul conducator al Partidului Comunist, ca partid unic (renuntarea la pluralismul politic)
Discrepanta dintre normativitate si realitate
Nationalizarea mijloacelor de productie. Introducerea unui regim juridic pentru proprietatea de
stat fata de proprietatea particulara.
Lipsa unui adevarat control al constitutionalitatii
Ipocrizia normativa: suveranitatea poporului etc.
Aplicarea principiului separatiei puterilor in stat in tara noastra
 Din momentul formarii statului nostru si pana in 1948 organizarea constitutionala a
Romaniei s-a realizat potrivit principiului lui Montesquieu.
 Principiul separatiei puterilor in stat a fost reinstaurat dupa adoptarea Constitutiei
Romaniei din 1991, cand aplicarea sa reiesea din interpretarea textelor constitutionale,
 Principiul separatiei puterilor in stat a fost explicit prevazut o data cu revizuirea
Constitutiei din 2003.