Sunteți pe pagina 1din 2

In gradina Ghetsemani

Vasile Voiculescu
-comentariu (curentul traditionalist)-

Traditionalismul este un curent literar care s-a manifestat in spatiul culturii


romanesti in prima jumatate a secolului xx si care orienta literatura romana ctre
folclor i etnografie, ctre civilizaia rural n tematica operelor literare,
concomitent cu respingerea culturii urbane moderne. Acest curent a fost promovat
de revista Viata Romaneasca, aparuta la Iasi in 1920 sub conducerea lui Gabaret
Ibraileanu. In perioada 1905-1916 se dezvolta la nivelul culturii romanesti idei
poporaliste si samanatoriste, cu ajutorul carora scriitorii promoveaza imaginea idilica a
mediului rural vazut ca un depozitar al traditiilor, al obiceiurilor si al credintelor specifice
poporului nostru.
Dupa 1916 se produce o schimbare a atitudinii- se va pune accentul pe
autenticitate, pe specificul national (inteles ca dimensiune sociala) si se promoveaza
ideea ca literatura este expresia cea mai directa a sufletului unui popor [Mihai
Ralea]. Aceste idei sunt promovate in primul rand de revista Viata Romaneasca, ai carei
colaboratori sunt Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat sau Octavian
Goga.
Orientarea care va exagera estetica traditionalista va fi cea data de revista
Gandirea care apare la Cluj in anul 1921 sub conducerea lui Camil Petrescu si care va
genera o miscare numita gandirism. Revista se va muta in 1922 la Bucuresti si va fi
preluata de Nichifor Crainic. Printre colaboratorii revistei se vor numara si Vasile
Voiculescu, Pillat, Blaga sau Mateiu Caragiale. Initial, Gandirea continua ideile
promovate de samanatoristi, insa cu un orizont estetic largit. De la acestia, gandiristii preiau
noema ca istoria si folclorul sunt domenii relevante pentru specificul unui popor. De
asemenea, acestia observa ca ortodoxia este dominanta sufletului national. Prin urmare
revista va promova un traditionalism spiritualizat cu o baza religioasa.
Vasile Voiculescu, poet, prozator si dramaturg este, alaturi de Crainic, Blaga si Pillat,
colaborator al revistei Gandirea , fiind un adept al traditionalismului exprimat artistic, un
traditionalist prin poezia religioasa, dar si un poet modern (prin sonetele pe care le publica).
Primul sau volum apare in 1916, fiind intitulat Poezii, iar ultimul va aparea postum, in
1964 ( Ultimele sonete inchipuite ale lui William Shakespeare...). Poezia In
gradina Ghetsemani este publicata in volumul Parga, in 1921.
Tema textului este una religioasa deoarece acesta surprinde conflictul dramatic
dintre Iisus omul si Iisus divinul de dinaintea momentului rastignirii.
Titlul, ca element de paratextualitate, este alcatuit din doua substantive; primul
lexem (In gradina) denumeste un spatiu al rugaciunii, dar si al ispitei, iar cel de-al
doilea- Ghetsemani-, care in ebraica inseamna locul unde se strivesc maslinele,
trimite la spatiul in care se produce rugaciunea.
Intregul discurs liric urmareste natura duala a lui Iisus ca fiu al omului, dar si ca fiu
al lui Dumnezeu. Trimiterile biblice valideaza, ca tema, ultima noapte de libertate a lui
Hristos. In construirea mesajului, Vasile Voiculescu apeleaza la sursele biblice, mai exact la
cele 4 Evanghelii- cea dupa Luca, Matei, Marcu, respectiv Ioan. Acestea surprind, de

asemenea, temerile omenesti care traverseaza constiinta omului Iisus, a carui misiune
sacra pe Pamant este aceea de a mantui prin suferintele sale.
Din punct de vedere structural, poemul este alcatuit din patru catrene avand
masura de 14-15 silabe si rima incrucisata. Structura textului este un element care include
aceasta poezie in curentul traditionalist, deoarece aceasta respecta toate canoanele
prozodiei clasice.
Primul catren il surprinde pe Iisus Hristos intr-o imagine iconica (ce se refera la
modul in care sunt pictate icoanele), discursul liric prezentand drama interioara izvorata din
tragica dualitate a fiintei sale, el fiind un spirit divin, nelimitat, inchis intr-un trup uman
limitat. Primele doua versuri, care au valoarea unui incipit, surprind imaginea omului
Iisus care se impotriveste destinului. Metafora nu primea paharul sugereaza pacatele
fiintelor umane pe care Hristos le va izbavi prin suferinta. Comparatia si epitetul chipu-i
alb ca varul puncteaza sorgintea lui divina, in timp ce metafora curgeau sudori de
sange sugereaza spaima, forta conflictului interior, fiindca acest procedeu stilistic trimite
catre un fenomen extrem de rar, numit hematridesa (picaturile de transpiratie se
transforma in picaturi de sange din cauza unei tensiuni interioare duse dincolo de limitele
omenesti).
Ultimul vers al primei strofe- Si-amarnica-i strigare starnea in slavi
furtuna., alcatuit de asemenea din metafore, sugereaza capacitatea lui Iisus de a intra in
rezonanta cu Universul, dar si pe aceea de a comunica cu Dumnezeu-Tatal.
Cea de-a doua strofa se deschide cu o metafora- O mana nendurata care
defineste un Dumnezeu nemilos. Suita de metafore cu valori personificatorii contureaza
imaginea sacrificiului iminent si a necesitatii acestuia- si-o sete uriasa/ sta sufletul sai rupa, insa conjunctia adversativa dar introduce ideea de impotrivire.
A treia strofa contine de asemenea un limbaj metaforic, acesta construind o
imagine cromatica intensa, dar si una gustativa, prin care poetul valideaza
capacitatea de convertire a pacatelor in izbavire prin sacrificiu- In apa ei verzuie/ Jucau
sterlici de miere.. Remarcabil este aici oximoronul sub veninul groaznic simtea ca
e dulceata...- in ciuda impotrivirii omului Iisus, latura divina a acestuia are capacitatea
de a depasi conditia de fiinta muritoare, substantivele antonimice moarte si viata
sugerand acest lucru.
In fine, ultima strofa, construita pe o serie de personificari si metafore, creioneaza
imaginea unui tablou apocaliptic; natura personifcata sugereaza momentul rastignirii lui
Iisus, ea insasi ingrozindu-se in fata suferintelor, a supliciului. Limbajul apeleaza la
simboluri premonitorii- vraistea gradinii, ulii de seara- si in egala masura sugereaza
momentul de cutremur al omenirii care va surveni dupa jertfirea lui Iisus Hristos.
In acest poem pot fi identificate cele trei trepte care vizeaza experienta
religioasa- spaima in fata sacrului, sfiala si admiratia, respectiv revelatia divina. Limbajul
imbina elemente de terminologie religioasa cu elemente arhaice- sudori, branci,
sterlici, falci, acestea avand rolul de a contura imaginea unui Iisus Hristos vazut ca
fiinta limitata, dar si ca fiinta divina.
In concluzie, poemul In gradina Ghetsemani al lui Vasile Voiculescu este
un poem traditionalist prin inspiratia de natura religioasa ( devenind astfel si o
poezie iconografica ) si prin respectarea, la nivel formal, a principiilor prozodiei
clasice.

S-ar putea să vă placă și