1.

Evlavia este virtutea prin care omul are

constiinta slavei lui Dz., si traieste intimitatea
in aceasta slava a lui Dz, incredintandu-se de
realitatea ei. Pentru ca firea umana a fost
proslavita in Hr, evlavia crestin ort. este una
hristocentrica. In virtutea evlaviei, omul se
dovedeste dependent de Dz, dar si in siguranta
totala. Activarea evlaviei tine de viata omului.
Teologii ii atribuie lui Dz o slava dubla,
intrinseca(a vietii intra-trinitare) si
extrinseca(din afara lui Dz).
Intrinseca splendoarea infinita a frumusetii,
a bunatatii si a adev. Sf. Treimi, cunoasterea si
iubirea pe care Dz le are in El Insusi.
Extrinseca participare la frumusetea si
bunatatea de slava intrinseca a lui Dz. Noi
luam act de slava extrinseca ca forma de
manifestare a slavei intrinseci Cele nev ale
lui Dz se vad de la fac lumii, in fapturi.
Slava lui Dumnezeu in Biblie. n Sf.
Scriptur punem obiectul si continutul
evlaviei in jurul a trei mari teme: numele lui
Dumnezeu, sfinenia Lui si slava Sa.
Slava lui Dz nu este separate de numele Luis
au de sfintenia Lui. Cabod Yahweh
sugereaza maretia lui Dz care se face
cunoscuta in lucrarea Sa creatoare. Slava Sa
este prelungirea puterii dumnezeiesti spre a se
arata si a fi eficienta lumii.
Revelatia NT arata relatia slavei lui Dz cu
Pers Mant. Hr., slava este prezenta in Hr. din
momentul conceperii Sale. Slava se arata in
mod neasteptat in timpul patimilor si Invierii,
iar la Cincizecime, slava se aseaza deasupra
Bisericii in comunitate. Dupa NT, slava lui
Dz., aratarea prezentei lui Dz si izbucnirea
prezentei Sale sunt intr-o dependent care tine
de fiinta comuna a Fiului cu Tatal. Baza
biblica a evlaviei este sfintenia. Puterea lui Dz
se descopera in creatie prin slava Sa. A da
slava lui Dz inseamna a te impartasi de slava
lui Dz.

2.Viata umana, sensul si respectul pt

ea Avem 3 aspecte: metafizic, aspectul
duhovnicesc al sensului vietii, aspectul
sufletesc si trupesc.
-Pe baza Rev supranat si natural, teologia
crestina afirma existent sensului vietii, afirma
un sens care se prelungeste dincolo de istorie.
In functie de raspunsul pe care il primeste in
legatura cu existenta, omul isi chiverniseste
viata. Un raspuns satisfacator creaza
maturitatea necesara pt abordarea corecta si
confruntarea cu problemele vietii, iar unul
nesatisfacator creeaza tulburari diverse in
viata omului.
Specialistii considera ca multe dintre
maladiile lumii se refera la faptul ca oamenii
nu cunosc sensul vietii.
-Neputinta de a gasi sensul vietii a crescut,
astfel incat omul a facut progrese in alte
planuri, stiinta, tehnologie, dar acestea sunt
falimentarea in deslusirea sensului vietii.
Omul provine din neant si tot de aici provine
si sensul existentei sale. Vine din nimic si
merge spre nimic, vede lumea ca pe o ultima
ecuatie. Asta se intampla pt ca nu-l are pe Dz.
-Limitarea existentei la dimensiunea vazuta,
fizica, nu ne permite sa vedem adevaratul sens
al existentei umane. Viata fara Dz este o viata

3.Mediul in care traim si ne

dezvoltam(educatie, formare)
Educatia spiritual tine de ceea ce citim, de
ceea ce vorbim. Ne hranim cu ce privim, cu ce
auzim, cu cine stam. Parintii au stimulat
ucenicii sa asigure o anumita paza asupra
celor 5 simturi. Omul este precum un imparat
intr.o cetate, cetate in care intra informatii pe
toate cele 5 simturi. In asemenea conditii
disciplinarea sufletului este cu atat mai
ingrijoratoare, dat fiind ca prin lansarea
noastra in spatiul virtual ne plamadim amagiri.
De aceea mediul virtual trebuie gestionat cu
multa prudenta.
-Imaginatia are si posibilitatea sa creeze
structure care dau impresia realitatii si care
duc de cele mai multe ori la pierzare. Multi
viseaza si sunt hraniti mai degraba cu ceea cesi imagineaza decat de ceea ce este in
realitate.
-Modul in care traim este definitoriu pentru
viata. Mantuirea presupune si ceva din partea
noastra. Mediul ambient si modul in care stim
sa gestionam, au un rol f. important fata de
grija pe care o acorda, spiritului. La ora
actuala se citesc mai putine carti, dar se sta cu
ochii pe calculator. E o forma de primire a
informatiilor.
-Avem nevoie de o disciplinare in cadrul
mediului in care ne gasim. Trebuie sa fie un
echilibru intre ceea ce ofera mediul si
aspiratiile personale.
-Cuvantul spus aiurea este o atentare la
Cuvantul Suprem. Tebuie sa vorbesti mereu ca
si cum daca te-ar asculta parintii tai, sa nu-ti
fie rusine, si nici lor.
- Grija fata de trup In conceptie crestina,
trupul are valoare deosebita si un rost prcis in
instoria mantuirii. Nu putem sa vorbim despre
om fara sa ne gandim la el ca fiind deodata
trup si suflet, cele 2 componente ale finite
numita om.
- Sufletul este matricea care isi constituie o
structura somatica ca sa se poata manifesta
prin ea. Trupul este structura elementelor
fizico-chimice a lumii create, intr-o ordine
speciala, o ordine speciala de la Dz, astfel
incat sufletul sa se poata exprima prin aceasta
realitate. Trupul are valoare, lucru ce iese din
urmatoarele considerente: - trupul uman este
facut de Dz printr-o grija speciala; - trupul
este organul prin care sufletul actioneaza si se
manifesta in lume; - demnitatea trupului este
confirmata de faptul ca Hristos a luat trup
omenesc, dand posibilitatea oricarui trup sa
devina templu al DS; - trupul uman este
organ al activitatii umane fata de semeni, are
unicitatea si particularitatile lui; - trupul este
vehicolul sfinteniei. Trupul se face partas
sufletului si se impartaseste de Sf. Taine astfel
incat devine spatial in care se odihneste
Duhul. Aceste 5 argumente motiveaza grija pe
care trebuie sa o avem fata de trup.
-Trupul uman este o structura inviolabila care
trebuie sa se respecte dupa cum respectam
tainele sufletului.
-Grija pentru inviolabilitatea trupului omenesc
trebuie sa priveasca si generatiile urmatoare,
caci tot ceea ce intervine in genom afecteaza
automat si urmasii.

Casatoria
--Dumnezeu l-a creat pe om barbat si
femeie. Intre barbat si femeie exista o
atractie naturala reciproca, care duce la
comuniune si unire. Unirea iubitoare nu
constituie abatere de la planul creator al lui
Dz, ci conformare cu acesta.
--Unirea dintre barbat si femeie constituie
o taina care se raporteaza la taina unirii
dintre Hr si Bis. Unirea aceasta se prez ca
symbol a unirii dintre Hr si Bis.
--Taina cununiei care initial se insotea cu
dumnezeiasca euharistie nu constituie o
simpla binecuv a unirii dintre barbat si
femeie, ci incadrarea unirii acesteia in
perspectiva vietii in Hr. nu consta intro
simpla sfintire a unui fenomen bilologic, ci
depasirea lui in perspectiva imparatiei lui
Dz.
--Taina nuntii da cea mai profunda
dimensiune spirituala unirii iubitoare si
darurii de sine a doi oameni. Aceasta unire
presupune si caract de jertfa pe care omul
si-o asuma de buna voie. De aici si
cantarea din slujba nuntii sfintilor Mc.,
care bine v-ati nevoit.
--Dragostea se misca pe doua directii, pe
ce Dz si pe cea naturala. Pe inclinatie Dz il
impinge pe om la comuniunea cu Dz, iar
pe inclinatie natural il duce la casatorie.
Copiii ca roade natural ale dragostei nu
sunt doar existente trupesti ci si spirituale.
Desigur, exista intotdeauna si abuzul, care
devine umilitor si injositor.
--Dragostea ofera omului posibilitatea de a
trece de la urmarirea interesor egoiste la
comuniunea dezinteresata. Valorificarea
dragostei se realizeaza in comuniunea
iubirii creata de casatorie. Asa zisa liberconvetuire rastalmaceste si falsifica
importanta comuniunii iubirii. Cate vreme
nu exista angajare de voie in totala daruire
de sine, nu exista adevarata iubire.
--Prin Taina cununiei barbatul si femeia nu
sunt un barbat oarecare si o femeie
oarecare, ci pers. unice care alc. cuplul,
chiar si nasterea de prunci se incadreaza in
ajutorul reciproc si in comuniunea de
persoane. O urmare fireasca a casatoriei
este dobandirea de urmasi. Considerarea
nasterii de prunci ca exclusive scop al
casatoriei
inseamna
reducerea
semnificatiilor ei la cadrul relatiilor
trupesti ale sotilor. Faptul de a da nastere
urmasilor constituie un element al chipului
Dumnezeiesc din om. Fiecare nastere, desi
se infatiseaza ca o biruinta a neamului
omenesc asupra mortii, prevesteste
totodata supunerea fata de ea a omului ca
persoana.
--In invatatura sf pr, casatoria este pusa pe
seama caderii omului. Caderea lui Adam a
creat necesitatea imbracarii hainelor de
piele. In felul acesta casatoria este
recunoscuta ca adaptare la noua situatie
creata de prezenta mortii.
--Fiind comuniune de persoane, casatoria
nu se reduce la planul materiei si al
simturilor. Relatiile personale ale sotilor
trebuie sa fie in primul rand spirituale,
pentru a mentine si a spori comuniunea

Familia

Casatoria il uneste pe barbat c

femeia si form un cuplu. Dar cuplul n
constituie familie. Familia apare odata c
nasterea cel putin al unui copil. Famil
constituie comuntatea de baza a societat
Schimbarile sociale au consecinte asup
familiei si asupra formei casatoriei, ins
sunt mai slabe in cazul familiei si m
intense in cazul casatoriei. Deci familia es
mai stabila si mai rezistenta in fa
schimbarilor sociale, decat casatoria.
In
societatea
traditiona
predomina asa numita familie patriarhala,
vreme ce in societatea post industriala
globalizata avem de a face cu asa numi
familie nucleic sau mica. Famil
patriarhala cuprinde de regula trei generati
Familia nucleica contine de obicei dou
generatii, adica pe pearinti si pe copiii lo
necasatoriti. Tipul nucleic intrerup
continuitatea familiei. Acest fapt da naste
unor probleme grave care devin tot m
simtite in societatea contemporan.
Familia exercita o influen
decisiva asupra pers ce o alcatuiesc. I
cadrul acesteia, membrii ei isi formeaz
identitatea si constiinta lor colectiv.
Familia nu este inteleas
independent fa de comuniunea cu Hr
Bis. Taina Cununiei este raportata
legatura dintre Hr si Bis. Aceasta es
perspectiva in care familia isi af
implinirea si matca implinirii ei.
In Sf S si in Trad Bis s
reliefeaza egalitatea dintre barbat si femei
Indiferent daca este barbat sau decurge d
crearea lui Dz (dupa Chipul Lui). Totoda
barbatul este considerat drept cap al famili
si conducator al familiei. Sf Ap Pavel spun
ca supunerea femeii fata de barbat es
impusa de ordinea creatiei, dupa ca
femeia a provenit din barbat, si pe de al
parte, de slabiciunea de care a dat dovad
cednd ispitei diavolului. Precum Hr, cap
Bis, s-a jertfit pt ea, tot asa si barbatu
capul femeii, este dator sa sufere si sa s
jertfeasca pt aceasta.
Raporturile dintre soi su
determinate de raporturile lor cu Hr. C
madulare ale trupului lui Hr, sunt datori c
amandoi sa se supuna Lui, insa si supunere
reciproc a fiecaruia fa de celala
constituie o virtute crestina fundamental.
Iubirea cuprinde in sine
supuneri. Iar suspunerea nu este deplina
sincera fara iubire. Datoria de a iubi es
mai mare decat datoria de a te supune.
In
lumea
crestina
a
supravietuit conceptii care aseaz femeia p
o pozitie inferioar barbatului. Cu vreme
multe dintre acestea au fost inlaturate, d
altele se mentin pana azi si este necesar s
fie inlturate, dar acestea nu trebuie sa duc
la exagerri. Egalitatea barbatului c
femeiea este proclamat limpede in NT si
trad patristic.
Egalitatea inseamn
recunoasterea si respectarea particularita
si misiunii speciale a fiecaruia. F
recunoasterea si punerea in valoare

Problematica nasterii pruncilor.

--Nasterea de prunci constituie o urmare
fireasca a casatoriei si detine un loc central in
aceasta. Interesul pentru nasterea de prunci a
sporit in epoca noastra in doua directii opuse: 1in directia limitrii nasterii de prunci; 2-in
directia ocolirii sterilitii si cea a nsmnrii
artificiale. Sf Ap Pavel spune ca in cadrul
casatoriei, niciunul dintre cei doi soti nu este
stapan pe trupul sau, de aceea indeamna sa nu
se lipseasca unul de celalalt, decat numai
temporal si de comun acord.
--Sf Ioan Gura de Aur casatoria s-a dat
omului si pentru facerea de prunci, dar mult mai
mult pentru a stinge infierbantarea firii dar din
cauza desfranarii, fiecare sa-si aib femeia
lui...daca nu se poate infrna s se
casatoreasca. Casatoria il pazeste pe om de
desfranare. Facerea de prunci dup inmultirea
oamenilor pe pamant isi pierde importanta ei
deosebita. Astfel, doar un singur motiv i-a
ramas casatoriei, desfiintarea desfrnrii si a
destrblrii.
--Este cunoscut ca multe cupluri crestine, dupa
dobandirea copiilor, traiau ca fratii, intensifiand
viata duhovniceasca si biruind cugetul trupesc.
Casatoria crestina este datoare sa inainteze
neincetat de la cele trupesti catre cele
duhovnicesti, de la dezbinare catre unitate. Prin
aceasta raportare este inlturat impartirea
trupeasca si este introdusa unitatea spirituala,
duhovniceasca.
--Structura
societatii
contemporane,
emanciparea femeii, consumismul, si alte
motive, fac in cazul multor cupluri nedorit
nasterea pruncilor, sau o reduc la minim.
Provocata cu mijloace artificiale, se realizeaz
prin contracetie, avort sau sterilizare.
Contraceptia coincide astzi cu avortul, fiindca
se realizeaz prin distrugerea ovulelor
fecundate. Avortul la fel ca in multe tari a fost
legalizat si la noi - este uciderea embrionului in
primele faze ale sarcinii. Biserica priveste
avortul ca ucidere si supune pedepsei canonice a
ucigasului, atat pe femeile care apeleaza la
avort, cat si pe medicii care il executa. Modul
ireprosbil de a evita nasterea de prunci, ramane,
in Biserica, infranarea sotilor, pe care unii o pun
in legatura si cu zilele fertile ale femeii.
--Dorinta fara masura de a dobandi copii cu
orice pret, d la iveala o anumita maturitate
duhovniceasca si poate duce cu usurinta la
dezamagire chiar si cand este implinit. Evitarea
sterilitatii prin fecundare artificiala creaza grave
probleme spirituale, morale, sociale si altele.
D.
Cresterea copiilor
--In mediul familial, oamenilor li se manifesta
pentru intaia data sociabilitatea, i se formeaza
personalitatea si se pun bazele comuniunii care
ii vor determina intr-un mod hotarator intreaga
viata. Cu ajutorul parintilor si al celorlalti
membrii, copilul isi creaza prima imgine despre
lume si societate, isi formeaza religiozitatea si
cultiva respectul sau dispretul fata de aproapele.
Familia care traieste crestineste se dovedeste un
laborator al iubirii.
--In prima faza a deprinderii comuniunii, care se
realizeaz in primii trei ani omenesti, cea mai
importanta este persoana mamei. De aceea
absenta ei de acasa influenteaza negativ acest
proces. In cea de a doua faza a acestui proces,

A.

Desfacerea casatoriei

--Cand sotii se inchid in ei insisi, comuniunea

este subminata. Plinatatea casatoriei nu se poate
sprijini pe temelii supuse stricaciunii timpului.
--VT ingaduia divortul, dar aceasta nu insemna
desconsiderarea sfinteniei casatoriei, ci un
pogoramant fata de invartosarea inimii
oamenilor. Inlnd unirea dintre sot si sotie la
nivelul lui Dz, Hr interzice desfacerea
casatoriei. NT acceptsa doar doua cazuri de
desfacere a casatoriei, din motiva naturale si din
motive morale. Desfacerea naturala are loc prin
moartea unuia dintre soti. A doua casatorie cu
toate ca este ingaduita, nu este nicidecum pe
potriva vaduvie curate. Desfacerea casatoriei
din motive morale se face prin adulter sau prin
desfranare. Desfacerea aceasta o recunoaste si
Hr nsusi. n aceste doua cazuri, Bis Ort
accepta a 2-a casatorie, in vreme ce a 3-a este
considerata de preferat desfranarii.
B.
Desfranarea si adulterul.
--Desfranarea ca unire trupeasca de voie, a
barbatului cu femeia, fara ca ei sa fie casatoriti,
transforma relatiile intime dintre cei doi intr-un
simplu mijloc de satisfatie sexuala. Adulterul
sau predesfranarea, ca incalcare a fidelitatii
conjugale, batjocoreste legatura sfanta dintre
soti. In ambele cazuri este atacata puterea
iubitoarea a omului.
--In antichitate, barbatul era considerat adulter
doar cand intretinea relatii cu o femeie
casatorita si doar ii erau prevazute sanctiuni.
--Hristos nu condamna doar desfranarea si
adulterul, ci si pofta cea rea. Prin urmare, cu atat
mai mult sunt condamnate desfranarile si faptele
impotriva firii.
Biseica si puterea de stat
--Ca madulare ale Bisericii, crestinii sunt
cetateni ai Imparatiei lui Dz. Pozitia crestinilor
fata de puterea de stat se defineste in linii
generale prin raspunsul dat de Hr la intrebarea
fariseilor despre faptul daca se cuvine iudeilor
sa plateasca dare cezarului. Inainte de a
raspunde la intrebare, Hr a cerut sa i se aduca un
ban. Atunci a intrebat al cui e chipul acesta si
inscriptia de pe el?. Acestia au raspuns: ale
cezarului. Atunci Hr le-a zis: inapoiati cezarului
si lui Dz cele ale lui Dz. Prin rasp lui Hr. se
semnaleaza si obligatia ce exista fata de Dz. In
felul acesta este scos in evidenta esentialul,
singurul lucru care este de trebuinta. Analizand
mai indeaproape, observam ca omul este chemat
sa inapoieze ceva ce nu ii apartine, dar in ultima
analiza omul nu are nimic al sau, toate cate le
are omul provin de la Dz.
--In rasp lui Hr se vb si despre inapoierea
luicrurilor catre cezar. In textul scripturistic, ca
lucruri ale cezarului sunt infatisate monezile.
Acestea ii poarta chilul si inscriptian, insa
platirea impozitului nu era nimic nou. Noutatea
se afla asadar in inapoiati lul Dumnezeu cele
ale lui Dumnezeu. Problema relatiei dintre om
si puterea de stat nu este lipsita de importanta,
insa importanta de capati o are relatia lui cu
Dz. Recunoasterea ei o marturiseste acceptarea
lucrurilor apartinatoare cezarului.
--Asadar, cezarul, purtatorul puterii de stat, este
dupa invatatura crestina un simplu administrator
de stat, al puterii apartinatoare lui Dz. Daca nu
are constiinta acestui fapt, atunci doar i se pare a