Chistul osos solitar este o afectiune relativ frecvent intalnita la copii, ea afectand cu precadere

grupa de varsta 10-15 ani. In lucrarea de fata autorii incearca stabilirea unui protocol terapeutic
atat in cazul chisturilor osoase solitare cu localizare la nivelul membrului superior, cat si in cazul
celor localizate la nivelul membrului inferior. Au fost studiate doua loturi de bolnavi. Unul (42 de
cazuri) la care s-a aplicat tratamentul chirurgical prin chiuretarea cavitatii chistice si grefare.
Materialul de umplere a cavitatii chistice a fost fie grefon oso autolog, fie grefon osos conservat in
banca de os, fie pulbere de hidroxoapatita. La 4 cazuri operate s-a practicat diafizectomie si
reconstructie osoasa cu grefon osos. Cel de-al doilea lot (52 de cazuri) a beneficiat de tratament
conservator ce a constat fie in simpla imobilizare in aparat gipsat a fracturilor pe os patologic (in
cazul membrului superior), fie in injectare de metilprednisolon retard, fie in injectare de maduva
osoasa autologa. Indicatia de tratament si stabilirea rezultatelor s-a bazat pe calcularea indicelui
chistic (raportul dintre suprafata proiectata a chistului si patratul diametrului diafizei osului unde
a fost plasat chistul). Din cele 42 de cazuri operate 30 au fost la nivelul humerusului si 12 la
nivelul femurului. In cazul localizarii humerale s-au depistat 12 recidive. In cazul localizarii
femurale s-au intalnit doua recidive postoperatorii. In cazurile in care s-a practicat diafizectomie
cu reconstructie osoasa nu s-a intalnit recidva a chistului. Pacientii tratati conservator au furnizat
urmatoarele rezultate: la 15 pacienti cu fracturi humerale pe os patologic simpla imobilizare in
aparat gipsat a dus, intr-un interval variabil de timp la vindecarea chistului. Pacientii injectati cu
metilprednisolon retard au necesitat in medie 3 injectari pana la vindecarea chistului, primele
semne de osificare aparand dupa un interval de 45-60 de zile de la prima injectare. Toti pacientii
injectati cu maduva autologa au prezentat semne certe de osificare a chistului dupa prima
injectare si nu au mai necesitat o alta injectare. Vindecare chistului dupa injectare de maduva
hematogena s-a produs indiferent daca chistul era initial in faza activa sau latenta. Lucrarea de
fata atrage atentia asupra superioritatii tratamentului conservator al chisturilor osoase solitare si
in special prin injectare de maduva osoasa autologa, tratamentul chirurgical fiind rezervat in
special fracturilor pe os patologic de la nivelul colului femural si acesta constand in osteosinteza
focarului de fractura fara aport de grefon osos. Pe baza localizarii chistului si pe baza calcularii
indicelui chistic, in strans raport cu faza activa sau latenta a acestuia se poate stabili un protocol
terapeutic ce se bazeaza cu precadere pe tehnicile conservatoare