Ministerul Educaiei i Tineretului al Republicii Moldova\

Colegiul National de Comert

Portofoliu la
Evidenta contabila si
financiara
Eleva: Banari Alexandrina
gr. Tur 133
Profesor : Movileanu E.

Chiinu, 2015

Cuprins:

Tema 1: Continutul finantelor intreprinderii

1.1. Caracterizarea etapelor distincte al conceptiilor despre finante.
1.2. Rolul finantelor in economia moderna.
1.3. Organele cu atributie in domeniul finantelor care contribuie la dezvoltarea
economico-sociala a tarii si la satisfacerea celorlalte nevoi obstesti.
Tema 2: Continutul si structura mecanismului financiar
2.1. Redarea schematica a structurii sistemului mecanismului financiar
2.2. Prezentarea tipurilor de parghii financiare, exemple de parghii financiare
cu caracter de stimulare/franare, sociale, fiscale sau monetare.
2.3. Analiza posibilitatilor de indatorare la o intreprindere aplicand in calcul
indicatori care indica gradul de utilizare a capitalului propriu in comparatie cu
capitalul imprumutat.
Tema 3: Evaluarea proiectelor de investitii
3.1. Sursele de finantare a proiectelor investitionale;
3.2. Riscurile investitionale.
3.3. Modalitatile de interventie a statului in politica investitionala.
Tema 4: Finantarea mijloacelor fixe si a activelor circulante
4.1. Prezentarea utilizand diagrama WEN a asemanarilor si deosebirilor dintre
activitatile imobilizante si cele circulante.
4.2. Descrierea ciclului de exploatare si metodele de dimensionare a stocurilor.
4.3. Determinarea la o intreprindere a eficientei activelor circulante utilizand
indicatorii de apreciere a eficientii activelor circulante.
4.4. Determinarea surselor de finantare a activelor intreprinderii.
Tema 5: Rezultatele financiare ale intreprinderii.
5.1. Redarea schematica a clasiicarii veniturilor si cheltuielilor;
5.2. Formele si modalitatile de plata utilizate de intreprindere.
5.3. Reflectarea indicatorilor profitabilitatii in Situatia de Profit si Pierderi.

Tema 1: Continutul finantelor intreprinderii

1.1 Caracterizarea etapelor distincte al conceptiilor despre finante.
n vorbirea curent, ca i ntre literatura de specialitate, se folosesc mai multe expresii a
cuvntului finane: finane, finane publice, finane private, finane i piee de capital, etc.
Cuvntul finane i are originea n limba latin. n secolele al XIII-lea i al XIV-lea se
folosesc expresiile finatio, financias i financia precuniar, n sensul de plat n bani. Se
presupune c aceste expresii deriv de la cuvntul finis, utilizat adesea n sensul de termen de
plat. n Frana, n secolul al XV-lea, se foloseau expresiile hommes de finances i financiers,
pentru denumirea arendailor de impozite i a persoanelor care ncasau impozitele regelui;
finances nseamn ntregul patrimoniu al statului, iar finance nseamn un venit al statului. n
limba german, n secolele al XV-lea al XVII-lea se ntlnesc expresiile

Finanz, care

nseamn plat n bani, i Finantzer, care desemna pe cmtar (zaraf, zgrcit). Cu vremea
cuvntul finane a cptat un sens foarte larg, incluznd bugetul statului, creditul, operaiile
bancare i de burs .a., adic resursele, relaiile i operaiile bneti.
Existena finanelor este strns legat de existena statului i de folosirea banilor i a formelor
valorice n repartiia venitului naional. De la apariia primelor elemente de finane la punctul
de intersecie dintre ornduirea comunei primitive i ornduirea sclavagista i pn n prezent,
finanele au fost parte component a sistemului relaiilor economice.
Faptul c finanele au aprut pe o anumit treapt de dezvoltare a societii, cnd s-ua
manifestat anumite condiii i au evoluat n funcie de schimrile permanente a condiiilor
iniiale, reflect caracterul istoric al acestora.
Condiiile care au stat la baza i au fsut posibil apariia i dezvoltarea finanelor constau
n:

apariia i dezvoltarea relaiilor marfa-bani, n msur s permit formarea i utilizarea

resurselor statului n forma bneasc;

apariia statului care, pentru ndeplinirea funciilor i sarcinilor sale, avea nevoie de
resurse ce nu existatau n cadrul relaiilor existente anterior.

n aceast evoluie se contureaz dou etape distincte a concepiilor despre finane:

I etap clasice corespunde capitalismului premonopolist.
II etap concepii moderne epocii imperialismului.
Concepiile clasice reflect doctrina liberal, potrivit creia activitatea economic trebuie s
se desfoare n conformitate cu principiul laisser-faire, laisser-passer. Sarcina finanelor
publice const n asigurarea resurselor necesare ntreinerii i funcionrii normale a instituiilor

publice; impozitele, mprumuturile trebuie s aib un caracter neutru; pstrarea echilibrului ntre
veniturile i cheltuielile bugetare era considerat drept cerin fundamental cheia de bolt a
finanelor publice. Apariia deficitului bugetar, generator de inflaie era considerat ca un
fenomen nedorit.
n aceast etap, a statului-jandarm, cnd predomina doctrina liberalismului economic,
conceptul despre finane are un pronunat caracter juridic.
Dup marea criz economic mondial din 1929 1933, n opinia unor economiti, locul
statului-jandarm ar fi fost luat de ctre statul-providen (statul-bunstrii), care i lrgete
sfera preocuprilor. n legtur cu activitatea economic a statului se afirm tot mai mult
concepia intervenionist, unde un rol deosebit l joac autoritatea public. Aceast modificare
de poziie a dus la adncirea contradiciilor interne i externe ale modului de producie capitaliste.
Pentru statul modern, finanele publice snt un mijloc de intervenie n economie. n
abordarea modern a finanelor publice, la unii economiti contemporani prevaleaz conceptul
economic, la alii - conceptul sociologic.
n toate ornduirile social-economice n care au existat, finanele s-au manifestat ca relaii
sociale, de natur economic, aprute n procesul repartiiei venitului naional, n strns legtur
cu ndeplinirea funciilor i sarcinilor statului. n cele patru ornduiri social-economice finanele
au mbrcat forma valoric, bneasc, dar, n fiecare din aceste ornduiri, ele au ndeplinit
anumit rol.
n procesul procurrii i repartizrii resurselor de care are nevoie statul pentru ndeplinirea
funciilor i sarcinilor sale, se nasc anumite relaii (raporturi) sociale. Aceste relaii snt de
natur economic i exprim repartizarea unei pri din produsul intern brut (PIB), prin
intermediul statului, ntre diferite categorii sociale. Aceste relaii, aprute n procesul de
mobilizarea i repartizare a resurselor necesare statului, n form bneasc, snt relaii financiare
sau, pe scurt, finane.
n prezent, cuvntul finane a cptat un sens mai larg, incluznd n cadrul acestora, pe
lng bugetul de stat i bugetele locale, operaiunile bancare i de burs, relaiile comerciale i
asigurrile obligatorii i facultative de bunuri i persoane. Altfel spus, finanele ar cuprinde toate
sferele vieii economice i sociale a cror relaii pot fi cuantificate prin intermediul banilor.

1.2 Rolul finantelor in economia moderna

ntreprinderea este unitatea de baza a economiei nationale, acea componenta a societatii in
care se concepe cea mai mare parte a bunurilor si serviciilor necesare existentei si dezvoltarii
acesteia. Rezultatele obtinute de intreprinderi determina, pozitiv sau negativ, ansamblul
activitatii economice a tarii, bunastarea populatiei acesteia. Or, o economie de piata este viabila,
daca reuseste sa stimuleze crearea unor activitati eficiente. Realizarea de catre intreprinderi a
unor activitati eficiente, producerea de bunuri si servicii in cantitatile necesare si oferirea lor la
timpul oportun sunt esential dependente de fundamentarea factorilor externi pentru activitatea
acestora cum sunt: asigurarea cu masini, utilaje, materii prime si materiale in structura, calitatea
si la termenele corespunzatoare, de posibilitatile realizarii productiei, a corelarii preturilor la care
se face aprovizionarea si desfacerea. Totodata, aceasta presupune imbunatatirea sistemului de
finantare, creditare, plati, a mecanismului relatiilor intreprinderii cu piata externa a ansamblului
factorilor externi.
n calitate de mijloc de acoperire a cheltuielilor finanele publice se utilizeaz pentru:

finanarea cheltuielilor cu caracter social (nvmntul, specializarea i recalificare

cadrelor, cultur, art, sport, asigurri i asistena social, ocrotirea sntii).

finanarea activitilor cu caracter economic (construirea, modernizarea i ntreinerea
drumurilor i a ntreprinderilor de stat, cercetri tiinifice, prestarea serviciilor de interes

naional ca pota, transport public).

meninerea ordinii publice, aprarea naional i dezvoltarea relaiilor internaionale, n
acest sens se asigur buna funcionare a instituiilor prezideniale, a Guvernului, a
administraiei centrale i locale, a poliiei, armatei naionale i justiiei.
n calitatea de mijloc de intervenie a statului pe plan economic Finantele Publice se

utilizeaz pentru:

nlturarea dezechilibrelor economice;

asigurarea echilibrului monetar i financiar,
ocuparea forei de munc,
sporirea potenialului economic al rii
asigurarea creterii economice:

Pe plan social finanele publice contribuie la:

ridicarea nivelului de trai i a calitii vieii populaiei;

influeneaz veniturile, averea i consumurile cetenilor.
aduc profit i reglementeaz relaiile externe ale rii;
constituie suportul finanrii serviciilor social-generale, culturale, de aprare,

diplomatice;
sunt folosite pentru ameliorarea condiiilor de via a categoriilor sociale defavorizate.

1.3. Organele cu atributie in domeniul finantelor care contribuie la dezvoltarea

economico-sociala a tarii si la satisfacerea celorlalte nevoi obstesti.
n procesul conducerii economiei naionale un loc aparte l ocup problemele financiare,
deoarece structurile organizatorice ale statului, ale economiei naionale, ale instituiilor publice i
unitilor economice influeneaz eforturile financiare reclamate de dezvoltarea economicosocial a rii i de satisfacerea celorlalte nevoi obteti.
La soluionarea problemelor financiare particip o mulime de organe care fac parte din
sistemul democraiei reprezentative: Parlamentul i consiliile judeene, municipiile oreneti i
comunale. Sub ndrumarea direct a acestor organe funcioneaz organele administraiei de stat,
centrale i locale: Guvernul, ministerele, perfecturile, primriile.
Din categoria instituiilor financiare specializate fac parte: Ministerul Finanelor, bncile,
Casa de Economii, societi de asigurri i reasigurri.
1. Parlamentul
Parlamentul, ca organ reprezentativ al rii i unic legiuitoare, dezbate i accept
programul Guvernului care traseaz liniile directoare ale politicii economice i financiare i
controleaz aplicarea acestora, aprob legea finanelor publice, aprob prin lege impozitele i
taxele, i alte venituri ale bugetului asigurrilor sociale de stat i ale bugetului administraiei
centrale de stat; legea privind organizarea i funcionarea ministerelor, legea privind organizarea
i funcionarea Curii de Conturi etc.
2. Guvernul
Guvernul, ca organ suprem al administraiei de stat, elaboreaz proiectul bugetului
administraiei centrale de stat, al bugetului asigurrilor sociale de stat i al contului general anual
de execuie a bugetului i le supune spre aprobare Parlamentului; aprob i rspunde de
realizarea prevederilor bugetare; exercit conducerea general a activitii executive n domeniul
finane.
3. Curtea de Conturi
Curtea de Conturi exercit controlul asupra modului de formare, de administrare i de
ntrebuinare a resurselor financiare publice, precum i asupra modului de gestionare a
patrimoniului public. Prin controlul su Curtea de Conturi urmrete respectarea legilor i
aplicarea principiilor de economicitate, raionalitate i eficien n gestionarea mijloacelor
materiale i financiare ale statului.
Curtea de Conturi controleaz:

a) formarea i utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurrilor sociale de stat, ale
bugetelor unitilor administrativ-teritoriale, ale fondurilor asigurrii obligatorii de asisten
medical;
b) formarea, utilizarea i gestionarea fondurilor speciale, precum i a fondurilor de tezaur public;
c) formarea i gestionarea datoriei publice, respectarea garaniilor guvernamentale pentru
creditele interne i externe;
d) utilizarea de ctre instituiile publice a granturilor i finanelor alocate de donatorii externi
pentru realizarea programelor la care particip Republica Moldova;
e) utilizarea alocaiilor bugetare pentru investiii, a subveniilor i a altor forme de asisten
financiar din partea statului;
f) executarea, raionalitatea i eficiena tratatelor interguvernamentale n domeniul economicofinanciar;
g) procesul de deetatizare i privatizare a patrimoniului statului;
h) activitatea altor organe de control, precum i a structurilor de control intern;
i) emisiunea banilor, utilizarea resurselor creditare i valutare ale statului;
j) alte domenii de activitate raportate, prin legi organice, la competena Curii de Conturi.
Snt supuse reviziei financiare:
a) Aparatul Parlamentului, Aparatul Preedintelui Republicii Moldova Curtea Constituional,
Aparatul Guvernului, Curtea Suprem de Justiie, Judectoria Economic de Circumscripie,
Procuratura General, Comisia Naional a Pieei Financiare, Comisia Electoral Central;
b) autoritile administraiei publice centrale de specialitate, alte autoriti administrative, Banca
Naional a Moldovei i bncile comerciale n care cota statului n capitalul social este mai mare
dect 50 la sut.
Controlului efectuat de Curtea de Conturi se supun i persoanele juridice, indiferent de tipul
de proprietate i forma juridic de organizare, dac acestea:
a) beneficiaz de garanii guvernamentale pentru credite, de subvenii sau de alte forme de sprijin
financiar din partea statului;
b) administreaz, n baza unui contract, bunuri aparinnd domeniului patrimoniului public;
c) dispun de capital social integral de stat sau mai mult de 50 la sut din el aparine statului.

4. Ministerul Economie
Ministerul Economie, n calitate de organ de specialitate al administraiei publice centrale,
aplic strategia i programul Guvernului n domeniul orientrii economiei i al finanelor
publice.
5. Primarul
Primarul asigur executarea deciziilor consiliului local al unitii administrativ-teritoriale i:
pregtete proiectul bugetului local. Este ordonator principal de credite.
6. Ministerul Finanelor
Prin esen sa Ministerul Finanelor este organul central de specialitate al administraiei
publice, care elaboreaz i promoveaz politica unica a formrii i gestionarii finanelor publice,
al aplicrii prghiilor financiare n concordan cu exigenele economiei de piaa. n activitatea sa
MF se cluzete de Constituia RM, legile Republicii Moldova, decretele Preedintelui RM,
hotrrile Parlamentului, ordonanele, deciziile i dispoziiile Guvernului.
Pornind de la obiectivele programului su de activitate, MF elaboreaz setul necesar de
acte normative ce reglementeaz procesul bugetar, sistemul de impozitare i de eviden
contabil, ntocmete prognoze pe termen mediu i de lung durat, referitor la resursele
financiare, gasete soluii de reform n domeniul finanelor publice, asigur ncasrile i plaile
la bugetul de stat. De asemenea, ministerul elaboreaz i promoveaz proiectul legii anuale a
bugetului i, n caz de necesitate, proiecte de legi pentru modificarea i completarea legii anuale
a bugetului de stat.
Pe de alt parte, aceast structur statal realizeaz executarea bugetului de stat, bugetelor
unitailor administrativ-teritoriale, veniturilor bugetului asigurrilor sociale de stat i a veniturilor
fondurilor de asigurri obligatorii de asisten medical. Tot de funciile MF in contractarea i
garantarea mprumuturilor de stat pe piaa financiar intern i extern, n limitele competenelor
stabilite prin lege, gestionarea i monitorizarea datoriilor interne i externe ale Guvernului.
Concomitent, Ministerul Finanelor particip direct la elaborarea politicii vamale a statului,
a politicii i evalurii ofertelor n domeniul investiiilor realizate din contul mijloacelor bugetului
de stat, precum i din contul surselor externe. De asemenea, e responsabil i de implementarea
Planului de Aciuni Republic Moldova Uniunea European. n numele statului MF particip la
ncheierea acordurilor bilaterale i multilaterale n vederea promovrii i protejrii investiiilor, a
evitrii dublei impuneri i a combaterii evaziunilor fiscale.
7. Structura organizatoric a Ministerului Finanelor

Conducerea Ministerului Finanelor este exercitat de ministrul Finanelor al RM, care n

procesul de dirijare a activitaii acestui organ central de stat e sprijinit de viceminitri. Acestea
sunt numii n funcie sau eliberai din funcie de ctre Guvernul RM. Totodata, Guvernul aprob
structura i efectivul-limit ale ministerului.
Personal, ministrul Finanelor poart raspundere pentru ndeplinirea atribuiilor
ministerului, reprezint ministerul n relaiile cu terii, precum i cu persoanele juridice i fizice
din ar sau straintate. Viceminitrii exercit atribuiile delegate de ministrul Finanelor.
Totodata, ministrul e responsabil personal pentru modul n care sunt utilizate mijloacele bugetare
destinate asigurrii activitaii ministerului i pentru asigurarea integritaii mijloacelor financiare
i a bunurilor materiale, aflate la dispoziia ministerului n cauz.
Pentru o informaie mai detaliat notm aici c Ministerul Finanelor are n subordinea sa
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Inspecia Financiar, Serviciul Vamal, Agenia Achiziii
Publice.
8. Banca Naional a Republicii Moldova
Banca Naional a Moldovei este o autoritate public independent, eficient i credibil,
care promoveaz o politic monetar adecvat i contribuie la asigurarea integritii i stabilit ii
sistemului financiar, aplicnd consecvent cele mai bune practici internaionale, n interesul
societii.
Banca Naional aplic instrumentele i msurile de politic monetar n vederea asigurrii
i meninerii stabilitii preurilor.
Obiectivul fundamental al Bncii Naionale a Moldovei este asigurarea i men inerea
stabilitii preurilor. Fr prejudicierea ndeplinirii obiectivului su fundamental, Banca
Naional a Moldovei promoveaz i menine un sistem financiar bazat pe principiile pieei i
sprijin politica economic general a statului.

Tema 2: Continutul si structura mecanismului financiar

2.1 Redarea schematica a structurii sistemului mecanismului financiar

Pirghii
finaciare
- rentabilitatea

Asigurare de
informatii -

informatii cu
caracter financiar
sau din interior si
informatii din
exterior.

pretul
costul
impozitele
taxele

MECANISMUL
FINANCIAR

Metode
financiare

modalitatile de
actiune a relatiilor
financiare asupra
proceselor
economice de
planificare, de
gestionare, de

Asigurarea
de drept si
normative
legile documente
de statut, norme,
instructiuni,
indicatii metodice

2.2 Prezentarea tipurilor de parghii financiare, exemple de parghii

financiare cu caracter de stimulare/franare, sociale, fiscale sau monetare.
Noiunea de prghie financiar are la origine semnificaiile prghiei din fizica mecanic(fora
care d impuls).

Prghia economico financiar este instrument de natur economic sau financiar, cu

ajutorul creia statul acioneaz asupra interesului economic al unei colectiviti determinate sau
al membrelor acesteia luai n mod individual pentru realizarea unui obiectiv anumit, sau
stimulnd evoluia n direciile dorite.
n cadrul mecanismului de autoreglare caracteristic economiei de pia prghiile financiare
contribuie pe baze la rezolvarea unor probleme ce nu se pot soluiona cu funcionarea obinuit a
mecanismului respectiv.
n rile n curs de dezvoltare, prezint interes preocupri pentru reformele fiscale orientate
n direcia creterii capacitii de influenare a dezvoltrii economice prin prghii economico
financiare. n acest scop se apeleaz: la variante de impunere care presupun o folosire mai
intensiv a resurselor, inclusiv stimularea ntreprinztorilor autohtoni n realizarea de investiii,
sau atragerea de capital strin.
Msuri i practica amortizrii accelerate a capitalului fix stimulnd procesul de capitalizare
ca i scutirea de impozite pe profit a prii de profit destinat investiiilor.
Subvenionarea de ctre stat a ntreprinztorilor privai, subvenionarea dobnzelor la
mprumuturile bancare.
Prghiile financiare pot fi:
Prghiile financiare ce se bazeaz pe categoriile specifice finanelor publice se are n
vedere folosirea tehnicilor de prelevarea a resurselor financiare la dispoziia statului i tehnicilor
de alocare spre utilizare a resurselor financiare ale statului. Sau elaborat variante numeroase de
ajustare macroeconomic cu aplicabilitate n numeroase ri bogate n principal pe aceste prghii
cu suportul n prelevrile de ctre stat i finanate de ctre stat:
Impozitele i taxele se adapteaz n raport cu obiectivele de stimulare economic att n
plan intern, ct i n plan extern.
Tehnicile de impozitare, inclusiv de amnare a ncasrii impozitelor sau de restituirea lor au
devenit un suport important n realizarea obiectivului de cretere economic i de restructurare i
modernizare a economiei i cretere a volumului exportului, stimularea importului de materii
prime pentru produse destinate exportului, taxe vamale specifice.
Prghiile de acest fel au ca suport raional necesitatea armonizrii intereselor individuale cu
cele naionale:
Imprumuturi.
Subvenii, investiii, transferuri.

 Burse, pensii, indemnizaii

Prghiile ce se manifest la nivelul ntreprinderilor:

profitul
rentabilitatea
pre, tarif, cost
rata dobnzii
curs valutar
cursul hrtiilor de valoare
amenzi.
penaliti
amortizare
sisteme de fonduri

Sunt instrumente folosite de catre stat pt realizarea anumitor obiective si cuprind :

-

parghiile cu caracter preponderent financiar , legate nemijlocit de functia de repartitie a

finantelor : impozite , taxe si contributii sociale ;

-

parghiile financiar monetare (bancar valutare ) preturile si tarifele , masa monetara ,

volumul creditelor si rata dobanzii ;

-

parghiile cu caracter preponderent economic :sistemul de salarizare , sistemul de

amortizare a imobilizarilor corporale si necorporale .

Prin efectele pe care le genereaza , parghiile economice financiare pot actiona in uramatoarele
directii :
-

pentru stimularea si incurajarea anumitor activitati sau categorii sociale

pentru descurajarea sau restrangerea anumitor activitati

Parghiile economico financiare ocupa un loc important in mecanismul de functionare a

economiei si se comporta ca metode economice de conducere , insa folosirea lor nu include insa
necesitatea utilizarii in completare a unor metode administrative .
Diversele instrumente financiare ( impozite , buget , credite ) se pot manifesta ca pargii
financiare in masura in care favorizeza solutionarea unor probleme de ordin economic si social.

2.3. Analiza posibilitatilor de indatorare la o intreprindere aplicand in calcul

indicatori care indica gradul de utilizare a capitalului propriu in comparatie
cu capitalul imprumutat.
Determinarea capacitatii de indatorare:

A: la finele perioadei de gestiune curente

Se da:
DTL = 609129 lei
DTS = 2791221 lei

General Pasiv = 5500653 lei

Capital statutar = 7560 lei
Profit Net = 111796 lei
Rezerve = 35671661 lei
Capacitatea de indatorare - ?
Rezolvare
1. Calculam gradul de indatorare global (Ggl):
Ggl = T. Dat.
T. Pasiv

< 2
3

sau

T. Dat.
C. Propriu

< 2

T. Datorii = DTL + DTS = 609129 + 2791221 = 3400350

C. Propriu = Cap. statutar + Profit Net + Rezerve = 7560 + 111796 + 35671661 = 35791017
Ggl = 3400350 < 2
5500653
3

sau

3400350 < 2
35791017

=> 0,61 < 0,67 sau 0,095 < 2

Concluzie: Entitatea in urma calcularii acestui indicator, putem afirma ca are capacitatea de
indatorarea deoarece rezultatele obtinute se incadreaza in limitele stabilite.

2. Determinarea cu cit entitatea poate sa se indatoreze:

TD < 2 x C. Propriu
Cap. max. = 2 x C.Propriu = 71582034
Cap. efect. = 2 x C. Propriu T. Dat. = 71582034 - 3400350 = 68181684
Concluzie: Intreprinderea are o capacitate maxima de indatorare in marime de 71582034 lei, deci
efectiv ea poate sa se indatoreze doar cu 68181684 lei, deoarece ea deja poseda datorii in marime de
3400350 lei.

3. Determinarea capacitatii de indatorare la termen:

Gtr =

DTL

<

C. Perm.

sau

DTL

< 1

C. Prop.

C. Perm. = C. Propriu + DTL = 35791017 + 609129 = 36400146 lei

Gtr = 609129
36400146

<

1
2

sau

609129
35791017

< 1 => 0,167 < 1

2

sau 0,017 < 1

DTL < 1 x C.Propriu => DTL < 35791017 lei

Cap. max. la termen = C.Propriu = 35791017 lei
Cap. efect. la termen = C. Propriu DTL = 35791017 609129 = 35181888 lei

Concluzie: Entitatea in urma calcularii acestui indicator, putem afirma ca are capacitatea de
indatorare deoarece rezultatele obtinute se incadreaza in limitele stabilite.

68181684

TL = 35181888 lei

TS = 32999796 lei

Concluzie: Entitatea analizata are o capacitate de indatorare in marime de 68181684 lei din care
35181888 lei pot fi luate sub forma de imprumuturi pe termen lung, restul 32999796 lei pot fi
luati sub forma de imprumuturi pe termen scurt.

B: la finele anului de gestiune precedente:

Se da:
DTL = 741361 lei
DTS = 2903064 lei
General Pasiv = 5882946 lei
Capital statutar = 60862090 lei
Rezerve = 36413730 lei
Capacitatea de indatorare - ?
Rezolvare

1. Calculam gradul de indatorare global (Ggl):

Ggl = T. Dat.

< 2

T. Pasiv

sau

T. Dat.

< 2

C. Propriu

T. Datorii = DTL + DTS = 741361 + 2903064 = 3644425 lei

C. Propriu = Cap. statutar + Rezerve = 60862090 + 36413730 = 97275820 lei
Ggl = 3644425 < 2
5882946

sau

3644425

<2

=> 0,61 < 0,67 sau 0,037 < 2

97275820

Concluzie: Entitatea in urma calcularii acestui indicator, putem afirma ca are capacitatea de
indatorarea deoarece rezultatele obtinute se incadreaza in limitele stabilite.

2. Determinarea cu cit entitatea poate sa se indatoreze:

TD < 2 x C. Propriu
Cap. max. = 2 x C.Propriu = 194551640 lei
Cap. efect. = 2 x C. Propriu T. Dat. = 194551640 3644425 = 190907215 lei

Concluzie: Intreprinderea are o capacitate maxima de indatorare in marime de 194551640 lei, deci
efectiv ea poate sa se indatoreze doar cu 190907215 lei, deoarece ea deja poseda datorii in marime de
3644425 lei.

3. Determinarea capacitatii de indatorare la termen:

Gtr =

DTL

<

C. Perm.

sau

DTL

< 1

C. Prop.

C. Perm. = C. Propriu + DTL = 97275820 + 741361 = 98017181 lei

Gtr = 741361

<

98017181

1
2

sau

741361

< 1 => 0,007 < 1

97275820

DTL < 1 x C.Propriu

Cap. max. la termen = C.Propriu = 97275820 lei

sau 0,007 < 1

Cap. efect. la termen = C. Propriu DTL = 97275820 741361 = 96534459 lei

Concluzie: Entitatea in urma calcularii acestui indicator, putem afirma ca are capacitatea de
indatorare deoarece rezultatele obtinute se incadreaza in limitele stabilite.

190907215

TL = 96534459 lei

TS = 94372756 lei

Concluzie: Entitatea analizata are o capacitate de indatorare in marime de 190907215 lei din
care 96534459 lei pot fi luate sub forma de imprumuturi pe termen lung, restul 94372756 lei pot
fi luati sub forma de imprumuturi pe termen scurt.

Tema 3: Evaluarea proiectelor de investitii

3.1. Sursele de finantare a proiectelor investitionale.
Obtinerea eficientei scontate din investitii pe termen lung depinde, in mare masura, de
alegerea surselor de finantare. Alegerea se face intre sursele proprii de finantare si imprumuturi,
essential este ca acesta sa fie capital permanent. Criteriul alegerii surselor de finantare este costul
capitalului investit, urmarindu-se minimizarea costului mediu ponderat al capitalului.
Sursele proprii de finantare sunt reprezentate de:
- fondul de investitii format din profitul net;
- fondul de uzura;
- sumele obtinute din vanzarea activelor materiale pe termen lung;
- aporturi noi de capital de catre vechii actionari;

- sumele obtinute din inlesnirile fiscale la impozitul pe venit pentru investitii in mijloace fixe
productive, conform legii in vigoare.
De regula, sursele proprii sunt repartizate pentru modernizarea si inlocuirea mijloacelor
fixe complet uzate. Pentru finantarea cresterii economice, sursele de finantare a investitiilor
provin din imprumuturi, care pot fi:
- credite bancare pe termen lung
- creditul obligator
- leasingul
- cresteri de capital propriu si atragerea de noi actionari.
Asigurarea echilibrului intre nevoile de finanatare a proiectelor investitionale si
posibilitatile concrete de finantarese face cu ajutorul bugetului de investitii, care cuprinde doua
sectiuni:
1. Previziunea nevoilor de finantare:
- pretul de achizitie a investitiei;
- cheltuieli de montare;
- instruirea personalului;
- plata dobanzilor;
- rambursarea imprumutului
2. Previziunea surselor de finanatare:
- fondul de uzura;
- fondul de investitii;
- sume din valorificarea activelor pe termen lung;
- subventii din partea statului;
- surse imprumutate;
Scopul investitiilor este, de cele mai multe ori, sporirea vanzarilor, ce poate genera o
majorare a necesarului fondului de rulment (NFR).

Sursele de finantare a investitiilor

La originile oricarei investitii se afla intotdeauna acumulari anterioare ale investitorului
direct sau ale altor investitori dispusi sa-si angajeze economiile, in diferite forme, in realizarea
proiectului in cauza.
Sursele din care pot fi finantate investitiile sunt:

surse din interiorul tarii, reprezentate de fondurile proprii ale firmelor, emitere de actiuni,

credite bancare pe termen lung sau terrnen mijlociu, alocatii (subventii) de la buget;
-

surse din exterior, sub forma imprumuturilor bancare, a investitiilor directe de capital, etc.

Sursele investitionale mai pot fi c1asificate in:

-

surse proprii (rezultate din exploatarea capitalului propriu sau din autofinantare);

surse atrase (credite sau imprumuturi, subventii, colaborari cu a1ti parteneri, etc.).

Surse interne de finantare

Acoperirea nevoilor de finantare a investitiilor se sprijina, in marea majoritate a cazurilor, pe
surse interne (autohtone). Fondurile proprii ale intreprinderii sau autofinantarea exprima
capacitatea acesteia de a produce resurse de investitii din activitatea de exploatare si din alte
activitati.
Fondul de dezvoltare ce se constituie de catre societatea comerciala (firma) este alimentat
din:
- o parte din profitul net repartizat pentru investitii;
- amortizarea destinata acestui scop;
- sume incasate din vanzarea activelor fixe sau a materialelor rezultate din dezmembrarea celor
scoase din functiune etc.
Profitul net rezultat din exercitiul financiar este repartizat atat pentru dezvoltare, cat si
pentru alte destinatii: dividendele actionarilor, premii pentru salariati etc.
Amortismentul cumulat serveste firmei pentru finantarea innoirii activelor fixe
(imobilizarilor) ajunse la limita duratei lor de functionare, precum si pentru nevoile de
dezvoltare-modernizare (mai rar). Prin amortizare intreprinderea realizeaza de fapt recuperarea
investitiilor realizate anterior.
In procesul de amortizare a capitalului si de reinvestire a sumelor astfel recuperate intervin
insa cateva influente importante care determina posibile decalaje intre sumele recuperate prin
amortizare si nivelul si structura capitalului. Aceste influente sunt determinate de:
-

progresul tehnic;

frecventa inlocuirilor;

inflatie.

Incasarile din vanzarea utilajelor scoase din functiune pot fi utilizate drept capital
pentru investitii. Unele elemente de active fixe sunt vandute inainte de incheierea duratei lor de
functionare sau la sfarsitul acesteia, ca materiale vechi. Sumele incasate alimenteaza fondul de
dezvoltare din care se finanteaza investitiile. De aceste sume se tine seama la aprecierea
necesarului de capital pentru achizitia noului utilaj. Pentru aceasta ele se scad din pretul de
achizitie al noului utilaj.
Pot exista situatii cand unele masini, cladiri etc., existente in proprietatea firmei sunt
utilizate la un nou proiect al sau de dezvoltare-modernizare.
Alte active fixe devenite disponibile, datorita restructurarii activitatii firmei, dar inca bune
pentru exploatare, sunt vandute, inchiriate, date in locatie de gestiune etc.
Emiterea si vinderea de actiuni este o cale importanta de crestere a capitalului firmei.
Cresterea capitalului se poate realiza fie prin emisiuni de noi actiuni (crestere efectiva), fie prin
emisiuni de actiuni prin mobilizarea rezervelor (restructurarea capitalului).
Emisiunile de noi actiuni sunt supuse unor fundamentari riguroase ai reglementari precise.
Ele se fac la valoarea nominala a actiunilor, iar firma stabileste un pret tinand cont de doua
cerinte:
-

pretul sa fie interesant pentru cumparatorii potentiali, adica sa fie inferior cursului ultimei

cotatii, daca firma este cotata;

-

pretul sa fie peste o anumita limita pentru a nu dispersa prea mult capitalul.
Diferenta dintre valoarea de piata (pretul obtinut la emisiune) si valoarea nominala a

actiunilor nou emise constituie 'prima de emisiune'. Aceasta acopera diferitele cheltuieli
ocazionate de cresterea capitalului (reuniuni ale adunarii actionarilor, publicitate etc.) sau poate
fi utilizata pentru cresterea capitalului.
Operatiunile de mobilizare a rezervelor au loc prin emisiuni de actiuni care nu maresc
valoarea capitalului. Se realizeaza un transfer al pasivului societatii din postul de 'rezerve' in
posturile de 'capital' si 'prima de emisiune'.
Nefiind vorba decat de o redistribuire, actiunile emise in contul rezervelor sunt atribuite
gratuit. Operatiunea poate fi realizata si prin cresterea valorii nominale a vechilor actiuni.
In vederea recapitalizarii, o serie de intreprinderi mici si mijlocii din tara noastra au folosit
metoda MEBO, constand in emiterea si plasarea de actiuni catre conducere si salariatii proprii.
Astfel, a fost solutionata pe moment problema lichiditatilor.

In intreprinderile mari, propuse pentru privatizare, concomitent cu transferul gratuit al unei

parti din patrimoniu catre populatie, are loc vinderea de actiuni prin licitatie, contra numerar.
Un rol important pentru constituirea unor resurse de investitii il au fondurile mutuale, pe
calea emiterii si vanzarii de actiuni, prin care se mobilizeaza economiile banesti ale populatiei.
Detinatorii incaseaza numai dividende.
Exista unele fonduri mutuale si de investitii, care functioneaza pe principiul participarii
deponentilor la investitiile efectuate de fondul respectiv, primind o cota parte din profit,
proportional cu valoarea participarii. Cei care doresc sa-si converteasca actiunile in bani lichizi,
o pot face prin intermediul bursei de valori.
Imprumuturile bancare pe termen lung si mijlociu
Firmele apeleaza la credite bancare atunci cund resursele proprii sunt insuficiente, in cazul
unora cu activitati mai putin rentabile, iar in cazul altora, cu activitate prospera, atunci cand isi
propun proiecte de mare anvergura. Recurgerea la imprumuturi bancare este subordonata unor
cerinte specifice pietei financiare, in sensul de a respecta principiul echilibrului financiar al
firmei si solvabilitatii sale in caz de conjunctura nefavorabila.
Creditele pentru investitii, in functie de garantiile care stau la baza lor, imbraca mai multe
forme:
a) Imprumuturi bancare ce se acorda pe baza de garantii materiale. Aceste garantii se refera la
capitalul sau patrimoniul firmei, in special unele elemente ale activului imobilizat, care ar putea
fi valorilicate la nevoie pentru recuperarea datoriei.
b) Credite ipotecare. Cel care solicita creditul ipotecheaza o valoare, in general cladiri, terenuri
si mijloace circulante cu mare transferabilitate (convertire rapida in lichiditati).
Aceasta categorie de credite este, mai restransa, fiind legata de micii investitori, si se refera la
locuinte, la micile investilii din agricultura, la micile investitii ale antreprenorilor care lucreaza
pe cont propriu, asociatii familiale, mici SRL-uri etc.
c) Credite de cash-flow. Aceste credite nu sunt garantate material. Singura garantie este studiul
de fezabilitate al afacerii. In tarile dezvoltate acest tip de credit este categoria cea mai raspandita.
In principiu, creditul de cash-low implica cele mai mari riscuri, comparativ cu celelalte categorii
de credite. Astfel, daca din volumul creditelor acordate cu garantie materiala doar 5% ajung in
pierdere, la creditele de cash-flow pierderea este de 20% si chiar mai mare. Acest lucru este
inteles si acceptat de catre banci, care isi constituie societati de asigurare si provizionare de risc.

Bugeul de stat aloca fonduri pentru investitii in volume cat mai mici posibil, asigurand
resurse doar pentru domenii care nu pot face fata pietei si concurentei, deci nu prezinta interes
pentru investitorii particulari, dar a caror existenta este necesara in dezvoltarea economicosociala a tarii. Se au in vedere domenii de interes national, imbunaitiri funciare, protectia
mediului etc. (centrale nucleare, lucrari in domeniul mineritului, petrolului, energiei electrice
etc.).
De asemenea, se intervine cu fonduri de la buget pentru facilitarea acordarii de credite bancare
unor agenti economici (credite cu dobanzi stimulative, reduse) diferenta pana la nivelul ratei de
pe piata capitalului fiind suportata de stat.
3.2. Riscurile investitionale
n situaia n care diverselor alternative posibile din viitor li se pot stabili probabiliti de
realizare, alegerea proiectelor de investiii se ncadreaz n categoria deciziilor n condiii de
risc.
Clasificarea riscurilor:
Riscul de exploatare (business risk) variabilitatea n profitul operaional, nainte de
deducerea dobnzilor i impozitelor (ct de mult va varia profitul operaional).
Riscul financiar rezult din utilizarea mprumuturilor i creterea prghiei financiare
(finacial leverage) prin acumularea mprumuturilor, calculnd cheltuielile mai mari cu
dobnzi (CF(costuri fixe)) i deci creterea variabilitii profitului net al firmei.
Riscul total se refer la combinarea efectelor riscului de exploatare i riscului financiar.

La rndul su, riscul total se mparte n:

risc specific (diversificabil), care este legat de evenimente care afecteaz individual
firmele, cum ar fi: grevele, dezvoltarea produciei, patente noi, calitatea managementului

etc.
risc sistematic (nediversificabil), care include condiii economice generale: impactul
politicii monetare i fiscale; inflaia i alte evenimente ce afecteaz simultan toate
firmele.

Exist i alte tipuri de risc:

riscul de credit, care este condiionat de incapacitatea firmei de a-i onora obligaiile

financiare fa de creditori i investitori.

riscul de producie, condiionat de incapacitatea firmei de a-i onora obligaiile fa de

clieni.
riscul de dobnd, ce apare ca urmare a modificrii inopinate a ratelor dobnzii.
riscul de lichiditate, condiionat de modificarea inopinat a fluxurilor de credite i

depozite.
riscul valutar, condiionat de posibila fluctuaie a ratelor de schimb ale monedei

naionale, precum i ale valutelor.

riscul investiional, generat de o posibil depreciere a portofoliului financiar de investiii.

3.3 Modalitatile de interventie a statului in politica investitionala.

Orice proiect investiional trebuie analizat att prin prisma investitorului, la nivel
microeconomic, ct i prin prisma economiei naionale, la nivel macroeconomic. Trebuie avut n
vedere faptul c, n cadrul unei economii de pia, interesele, la cele dou nivele, difer, fr a fi
contradictorii. La nivelul ntreprinderii, scopul principal l constituie obinerea unei rentabiliti
ct mai mari, iar la nivel macroeconomic, alturi de criteriile economice, apar i cele sociale.
Prioritar, totui, trebuie s rmn analiza la nivel microeconomic, deoarece ntreprinztorul
este cel ce face efortul investiional. In plus, o serie de elemente, precum taxele, impozitele, care,
pentru economia naional, reprezint venituri, pentru ntreprindere se constituie n cheltuieli.
Tocmai de aceea, o variant de investiii are o eficien mai sczut la nivel microeconomic, ca
putnd fi chiar i ineficient prin prisma investitorului, dar eficient prin prisma economiei
naionale. In acest caz, statul trebuie s aib un rol activ, s intervina prin intermediul prghiilor
economice, la eficientizarea proiectului i la nivelul agenilor economici.
Implicarea statului in economie se face, de regul, de ctre organele puterii publice, prin
instrumente i prghii de politic financiar.
Avnd n vedere natura instrumentelor folosite, politica statului se concretizeaz n:

politici monetare l de credit;

polii ici fiscale:
politici de cheltuieli publice.
a) Politicile monetare i de credit folosesc ca instrumente rata dobnzii, condiiile de
creditare i masa monetar aflat n circulaie. Astfel, in faza de ascensiune economic,dup care,
dac nu este frnat, urmeaza faza de depresiune, se iau msuri de cretere a ratei
dobnzii i de introducere a unor restricii suplimentare la acordarea de credite de ctre
instituiile bancare, ceea ce reduce volumul investiiilor. Drept urmare, se reduce producia, se
reduc veniturile, scade consumul. i reciproca, n situaia de stagnare a activitii economice,
politica de creditare a Bncii urmrete stimularea activitii economice a ntreprinderilor prin
reducerea ratei dobnzii, prin sporirea facilitilor la acordarea de credite. Rata dobnzii
reprezint prghia principal pentru stimularea economiilor populaiei, agenilor economici.
Ratele stimulatoare ale dobnzilor la depozitele bancare favorizeaz acumularea unor sume
importante n sistemul bancar i participarea marelui public la formarea investiiilor.
In direcie similar acioneaz i reducerea / majorarea masei monetare. Reducerea masei
monetare sporete cererea la credite, dar rata dobnzii ridicate i restriciile suplimentare
frneaz posibilitile de investire i invers. Astfel, prin conjugarea politicii n domeniul
creditului i n cel monetar, se regleaz activitatea de producie i de investire la nivelul agenilor
economici.
b) Factorul predilect de susinere i impulsionare a creterii economice, de mbuntire a
climatului investiional, de susinere a productorului este fiscalitatea. Prin utilizarea
instrumentelor fiscale, cum sunt cotele impozitului, nlesnirile fiscale, creditul investiional
fiscal, statul poate influena, n sens pozitiv sau negativ, activitatea economic a ntreprinderilor.
Cnd se urmrete re Linarea, susinerea activitii economice, se procedeaz la reducerea
impozitelor i taxelor, care are ca efect sporirea veniturilor, corespunztor a profitului,
ncurajarea investiiilor.
Creditul investitional fiscal este definit ca dreptul de amnare a perioadei de achitare a
impozitului datorat statului, n procesul cruia ntreprinderilor, n baza anumitor temeiuri, li se
ofera posibilitatea diminuarii, n anumite proportii, a plailor fiscale cu achitarea ulterioara n rate
a sumei creditului i a ratelor aferente acestuia. Creditul investiionul fiscal poate fi acordat pe o
perioada de la un an pana la cinci ani la impozitul pe venit, precum si la impozitele regionale si
cele locale.

c) politicile de cheltuieli publice folosesc drept prghii de susinere sau de frnare a

activitilor economice achiziiile, comenzile de stat i investiiile. Statul poate face investiii n
ntreprinderile pe care le administreaz n domenii precum transportul, telecomunicaiile, dar i
n ntreprinderi private, societi pe aciuni cu activitate de producie cu scopul realizrii
politicilor sale adoptate.
In condiiile economiei de pia, este important ca implicarea statului n activitatea
ntreprinderilor, prin prghiile i instrumentele de politic financiar, s se fac doar n msura n
care se asigur un surplus de consum, de investiii, cu efecte benefice asupra ntregii economii
naionale.
Alegerea domeniilor de intervenie a statului n economie se bazeaz pe dou criterii:
1. Criteriul sectorial, care are n vedere sectorul spre care se poate ndrepta ajutorul statului:
agricultur, industrie etc. Alegerea sectorului se face n funcie de mai muli factori: sectoare de
viitor, a cror pia are mari perspective, dar care necesit mari cheltuieli; sectoare foarte expuse
concurenei internaionale, care, dac n-ar fi sprijinite, n-ar putea funciona; unele sectoare cu
finaliti sectoriale, cum ar fi construcia de locuine etc.
2. Criteriul finalitii pornete de la ideea c este mai uor i mai eficient ca statul s acioneze
n sprijinul potenialului de producie existent, dect s asiste pasiv la dispariia (falimentul) unor
ntreprinderi sau sectoare de activitate, pentru ca apoi, din necesiti naionale, s recupereze
acest potenial.

Mijloacele pe care le poate utiliza statul n direcia susinerii ntreprinderilor sunt:

- Subveniile, reprezint un transfer nerambursabil de la bugetul statului catre un agent
economic cu scopul de meninere a capacitii de productie.
De obicei, subveniile sunt ndreptate ctre agenii economici care nu pot recupera integral
costurile prin preurile de vnzare practicate.
- Subveniile rambursabile, sunt un mijloc intermediar ntre subvenie si credit: se ramburseaz
n cazul n care proiectul finanat este rentabil, nu ramburseaz, dac proiectul eueaz (n
sectorul cercetare fundamentala sau aplicat).
- Participaia statului cu capital la o anumit operaiune economic. Statul particip la
completarea fondurilor necesare finalizrii unui proiect, urmrind i obinerea unui profit.
- Garania statului acordata bncilor, pentru ca agenii economici sa poata contracta credite.

- Exonerri fiscale - acordarea de reduceri, amnri sau scutiri ale plailor n contul impozitelor
i taxelor datorate de ctre agenii privai, ori reealonarea acestora n timp. Aceste msuri au mai
degrab efecte malefice dect benefice asupra creterii economice. Statul nu ntreprinde investiii
reale de revigorare a activitii ntreprinderilor, ele nici nu funcioneaz, nici nu sunt lichidate.
Or, sprijinul statului trebuie s fie orientat spre stimularea crerii i expansiunii industriilor noi,
i nu revigorarea unor ntreprinderi, sectoare aflate n declin, depite din punct de vedere tehnologic.
Direciile de manifestare a politicii financiare aplicate de ctre stat sunt:
- Stimularea investiiilor productive;
- Incurajarea economiilor populaiei;
- Dezvoltarea pieei titlurilor financiare (aciuni, obligaiuni), care trebuie s devin o alternativ
atractiv de investire a capitalurilor disponibile;
- Stimularea activitii de creditare a sectoarelor de producie;
- Stimularea crerii noilor locuri de munc etc.
Tema 4: Finantarea mijloacelor fixe si a activelor circulante
4.1. Prezentarea utilizand diagrama WEN a asemanarilor si deosebirilor dintre activitatile
imobilizante si cele circulante.

Activele imobilizante:

- sunt bunuri si valori care au o durata de

utilizare mai mare de un an de zile;
- nu se consuma la prima utilizare;
- participa la mai multe circuite economice;
- sunt impartite in trei categorii: imobilizari
necorporale, imobilizari corporale si
imobilizari financiare.

Activele circulante:
- sunt bunuri si valori detinute pe termen
scurt (mai mic de un an) de catre societate.
- se consuma la prima utilizare;
- participa la un singur circuit economic;
- sunt importante pentru finantarea curenta a
activitatii unei companii;
- activele circulante se impart
in: stocuri, creante, investitii pe termen
scurt, casa si conturi la banci.

Ambele tipuri de active reprezinta resurse

controlate de firma obtinute din beneficii trecute si
de la care se asteapta sa genereze beneficii
economice viitoare fie sub forma intrarilor de
numerar (sau echivalente numerar), fie prin
reducerea iesirilor de numerar.

4.2. Descrierea ciclului de exploatare si metodele de dimensionare a

stocurilor.
Gestiunea stocurilor presupune i controlul asupra integritii, suficienei acestora.
In acest context, este eficient utilizarea metodelor:
I. Metoda ABC const n clasificarea stocurilor n trei grupe, n funcie de importanta lor, de
complexitatea aprovizionrii i de gravitatea lipsei de stoc, de alte criterii, dup cum urmeaz:
In grupa A, se includ elemente puine la numr, dar valoroase. In practic, s-a constatat c
ponderea acestora n total stocuri este de 10%, n timp ce voloarea lor constituie circa 70% din
valoarea total a stocurilor. Lipsa acestor elemente genereaz rupturi ale procesului de producie.
De exemplu: cafea, zahar pentru SA Bucuria sunt elemente importante; pentru SA ,,Zorile,
fabric de nclminte, elementul important de stoc este pielea i /sau nlocuitor de piele etc.
In grupa ,,B, se includ elementele mai putin importante atat numeric, ct i valoric,
ponderea lor n total stocuri de materii prime i materiale fiind de 20%.
In grupa ,,C, se includ elementele cel mai putin importante. Ele sunt multe la numr, circa
70% din numrul elementelor existente n stocuri, dar dein doar 10% din valoarea stocului
existent. Aprovizionarea se poate face o singur dat n cantitatea necesarului anual, iar lipsa

acestor elemente de materii prime i materiale poate fi nlocuit cu altele, ori lipsa lor nu
provoac ntreruperi ale procesului de producie. Un exemplu elocvent poate servi umplutura de
caramele (magiun de mere, de prune sau de viin etc., care, cu uurin, se pot nlocui reciproc).
II. Metoda celor doua recipiente. Aceasta metoda presupune aranjarea elementelor din stoc
n dou recipiente: unul este considerat stocul curent, cellalt - stoc de siguran. Cnd primul
recipient se golete, se face o nou comand i se trece la folosirea elementelor din cel de-al
doilea recipient. Aceast metod este eficient n cazul ntreprinderilor de comer cu amnuntul,
dar i pentru unele ntreprinderi din industrie, cum ar fi nasturii pentru secia de confecii, cuiele
pentru secia de asamblare etc.
III. Metoda liniei roii. Elementele din stoc sunt aezate intr-un vas de sticl pe care este
desenat o linie roie. Cnd nivelul stocului ajunge la aceast linie, devine necesar efectuarea
unei noi comenzi in aprovizionare.
Utilizarea metodei este eficient n cazul intreprinderilor din industria alimentar pentru
pstrarea diferitelor condimente (piper, vanilia, rom etc.).

IV. Metoda KANBAN, numit i metoda stocului zero sau metoda de productie n flux
continuu. Elaborat la firma Tayota" din Japonia, metoda prevede ca ntreprinderea s dein un
stoc minimal, iar aprovizionarea sa se faca n mod continuu, dup necesitate. Utilizarea acestei
metode permite reducerea costurilor legate de deinerea stocurilor, reducerea pierderilor in cazul
nvechirii morale a acestora, ca i reducerea capitalului imobilizat in stocuri. In acelasi timp,
creste riscul economic ca urmare a unor disfunctionalitati in procesul de aprovizionare.
Condiia de baz a aplicrii modelului KANBAN este existena unei coordonri excelente
ntre ntreprindere i furnizori, existena unor furnizori fideli, localizarea judicioas a unitilor
de producie.
V. Pentru companiile mari, care dein stocuri de zeci sau chiar sute de mii de elemente, iar
utilizarea lor este direct proporional cu volumul vnzrilor, sunt eficiente metodele
computerizate de control ale stocurilor. Pe msuri ce rata de utilizare pentru un anumit stoc
ncepe s scad, managerul stocurilor trebuie s fac ajustri n direcia reducerii stocului optim
de comandat pentru a evita apariia stocurilor de materii prime i materiale moral uzate i,
corespunztor, imobilizarea de resurse financiare n aceste stocuri. i invers, creterea cererii
pentru anumite produse, va genera o cretere a necesarului de stocuri pe anumite elemente.
Managerul stocurilor va trebui, n acest caz, s purcead la modificarea stocului optim de
comandat n direcia majorrii acestuia.

Un control riguros asupra stocurilor are ca efect evitarea cheltuielilor suplimentare de

deinere a unor stocuri prea mari i neutilizabile, evitarea uzurii morale a acestora, evitarea
imobilizrilor de capital i reducerea riscului de nerecuperare a capitalului investit n stocuri,
accelerarea vitezei de rotaie a stocurilor, degajarea unei trezorerii pozitive. Toate acestea, la
rndul lor, vor contribui la creterea profitului i, corespunztor, la creterea valorii de pia a
ntreprinderii.

4.3 Determinarea la o intreprindere a eficientei activelor circulante utilizind

indicatorii de apreciere a eficientei activelor circulante:

Pentru a determina eficienta activelor circulante vom calcula urmatorii indicatori:

Indicatori
VVz
Val. Activelor Circulante

P0
47427638

P1
51550097

4.4 Sursele de finantare a activelor intreprinderii

Caracterul continuu al procesului de producie, insoit de cel al vnzrilor, da nastere unor
nevoi permanente de resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor determinate de volumul de
activitate desfasurata de ntreprindere. Stocul de materii prime al carui volum trebuie sa fie egal
cu consumul pe anumite perioade, se finaneaz din intrrile de mijloace bneti n urma vnzrii
produselor, serviciilor. In plus, intrarile de mijloace bneti din vnzri trebuie sa fie suficiente
pentru acoperirea integral a costului vnzrilor, din care s rezulte si un surplus de mijloace
pentru aooperirea cererii n cretere a produciei. Or, evoluia stocurilor se realizeaz dup
principiul conform cruia variaia volumului lor n cursul unei perioade determinate este egal
cu diferena fluxurilor de intrare i de ieire din cursul acestei perioade.
Factorii obiectivi care determin mrimea capitalurilor angajate n ciclul operaional (de
exploatare) al ntreprinderii sunt:
capacitatea de producie rezultat din proiectul tehnic;
capacitatea efectiv cerut de pia;
consumul specific pe produs, ca o consecin a progresului tehnic, tehnologic i de calificare
introdus n structura iniial a ntreprinderii;
evoluia preurilor.

La cei menionai, trebuie adugai i ali factori, care, n procesul de producie, acioneaz
asupra activelor curente, influennd consumul i care amplific necesarul de finanare pentru
reconstituirea lor, precum:
- factorii naturali, care atac nsuirile fizice i chimice ale materiilor prime sau ale produselor
deja fabricate;
- progresul tehnico-tiinific. care contribuie la uzura moral a unor materiale sau a produselor
care se fabric din aceste materiale.
Amploarea influenei acestor factori duce la epuizarea activelor curente, cu efecte favorabile
ntreprinderii, dac valoarea lor este recuperat prin procesul de producie i vnzare a
produselor i serviciilor n care au fost ncorporate, sau la efecte nefavorabile, dac valoarea se
pierde n mediu ca deeuri, rebuturi, materiale degradate fizic i moral. Cu ct aceste pierderi
sunt mai mari, cu atat necesitatile de finantare pentru reconstituirea activelor sunt mai mari.

Nevoile de finanare pe termen scurt ale ntreprinderii, care reprezint permanente,

pot fi finanate att din surse interne, ct i din sune externe.
Sursele interne se refer, n primul rnd, la profitul net care trebuie sa fie in proporii
raionale, repartizat ntre plata dividendelor i fondul de dezvoltare economic, divizat, la rndul
su, n fondul de investiii n active fixe i fondul de investitii, n active curente (stocuri de
materii prime intrate n procesul de producie).
Avnd n vedere, ns, c stocurile se consum integral intr-un singur ciclu de exploatare,
asigurarea continuitii procesului de producie i a ritmicitatii vnzrilor va necesita o nnoire
permanent a stocurilor, crora, din punct de vedere financiar, le corespund surse permanente de
finanare. Partea din resursele financiare care asigur finanarea permanent a activelor curente
se numeste fond de rulment.
Din punct de vedere contabil, fondul de rulment reprezint excedent capital permanent fa
de imobilizrile n active pe termen lung.

Fond de rulment = Capital permanent Active pe termen lung

Capitalul permanent este format din capital propriu i datorii pe termen lung, care sunt
exigibile intr-o perioad mai mare de un an, dobndind, astfel, caracter de stabilitate n timp
pentru ntreprindere.
Prezentarea grafic a bilanului contabil din figura 6.5.1 ofer o imaj clar a fondului de rulment
Activele curente cuprind, alaturi de mijloacele banesti si investitiile financiare pe termen
scurt, stocurile si creantele, care se transforma in mijloace banesti, in mod normal, in mai putin
de un an; datoriile pe termen scurt devin exigibile tot intr-o perioada mai mica de un an. Reiese
ca din diferenta dintre active curente si datorii pe termen scurt rezulta excedentul sau deficitul de
trezorerie, corespunzator un fond de rulment pozitiv sau negativ. Dintr-o activitate rentabila,
ritmica rezulta, de obicei, un fond de rulment pozitiv care reprezinta o sursa sigura de
autofinantare a activelor curente. Este important ca, pe parcursul anului, din fiecare ciclu de
exploatare sa rezulte un surplus de mijloace banesti, care pot fi utilizate ca investitii financiare pe
termen scurt.
In vederea desfasurarii activitatii curente ( operationale) in conditii de eficienta,
intreprinderea trebuie sa-si defineasca nevoia de capitaluri ce urmeaza a fi imobilizate in active
curente ( stocuri + creante). Pentru definirea nevoilor activitatilor curente se apeleaza la notiunea
de ,, nevoia de fond de rulment (NFR). Daca volumul vanzarilor are, pe parcursul unei perioade
(de regula, un an), un nivel relativ constant si nevoile de active curente, in principal, marimea
stocurilor, va avea, la fel, caracter constant. Fenomenul este, insa, foarte rar, pentru ca necesita o
stabilitate a pretului de aprovizionare, o structura a productiei si cerere stabila.
Si dupa cum, in conditiile economiei de piata, atat cererea pentru produsele si serviciile
intreprinderii, cat si preturile, cele de achizitie si cele de vanzare, sunt instabile, fluctuante,
supuse schimbarilor conjuncturale, si nevoia de fond de rulment va fi variabila.
In practica, s-au conturat trei strategii privind constituirea si nivelul fondului de rulment, care
au efecte diferite asupra costurilor si, implicit, asupra rentabilitatii.
Prima strategie presupune ca ntreprinderea s-i constituie un fond de rulment care s
acopere nevoile medii de active curente. In acest caz, finanarea activelor pe termen lung i o
parte a activelor curente permanente vor fi finanate din surse permanente. In perioadele cu
activitate peste cea medie anual ntreprinderea va apela la finanri externe, iar n perioadele cu
activitate sub cea medie anual se va nregistra un surplus de mijloace bneti, care pot fi plasate
rentabil n alte aciuni.
Aceasta abordare este mai riscant, ns ea se bazeaz pe afirmaia ca, de obicei, dobnzile
la creditele pe termen scurt sunt mai mici dect dobnzile la mprumuturile pe termen lung i, de

aceea ntreprinderea care utilizeaz acest mod de finanare a fondului de rulment sper s obin
profituri mai mari datorit diferenei dintre dobinda la imprumuturile la termen lung si scurt.
Insa, riscul modificarii ratei dobanzii este mare, astfel ca se pot ivi situaii cnd dobnda pe
termen scurt sa fie mai mare dect dobnda pentru mprumuturile pe termen lung. Aceast
metoda nu este recomandat ntreprinderilor ce activeaz intr-un mediu greu previzibil i in care
moneda naionala nu este destul de stabil.
A doua strategie se refer la stabilizarea unui fond de rulment egal cu nivelul activitatii
maxime n cursul anului de previziune. Fondul de rulment trebuie s asigure, conform acestei
strategii, finanarea integral att a activelor curente permanente, ct i a activelor curente
temporare. In perioadele in care activitatea se afl sub nivelul maxim, au loc o imobilizare de
capital permanent, reducerea rentabilitii in mrimea costului de oportunitate a excedentului de
mijloace baneti in stocuri.

A treia strategie consta in stabilirea unui fond de rulment la nivelul activitatii minime, astfel
incit acesta sa acopere doar necesarul de active curente permanente, iar activele curente
fluctuante (temporare) sa fie finantate din datorii pe termen scurt.
Aceasta situatie reclama cresterea costurilor in legatura cu capitalul imprumutat si,
corespunzator, micsorarea profitului.
Totusi, aceasta strategie de finantare a necesarului fondului de rulment ramne a fi cea mai
eficient, cu condiia ca rata rentabilitii s fie superioar ratei dobnzii, dar i cea mai riscant n
situaia n care procurarea creditelor devine, in situaii conjuncturale, nefavorabil.

Mrimea fondul de rulment este influentata de un sistem de factori, cei mai semnificativi
fiind: volumul vanzarilor, valoarea stocurilor, nivelul datoriilor curente, durata de incasare a
clientilor etc.
Situaia in care fondul de rulment real este mai mic dect fondul de rulment necesar, ca urmare
a influenei nefaste a factorilor enumerai, impune gsirea de noi surse pentru realizarea echilibrului
dintre aceste dou fonduri,
Reechilibrarea, n asemenea situaii, se poate realiza fie prin majorarea capitalului
permanent, fie prin atragerea de resurse financiare pe termen scurt. Sporirea capitalului
permanent se poate realiza prin:
- recurgerea la mprumuturi pe termen lung,

- aporturi noi ale acionarilor.

- emisiuni de aciuni.
- obinerea subveniilor din partea statului.

Aceste masuri pot spori capitalul permanent i, implicit, majora fondul de rulment, numai c,
in practic, de obicei, nu se practic asemenea aciuni dect n cazuri foarte rare, deoarece puine
organisme financiare consimt sa acorde credite destinate acestui scop, iar cheltuielile ocazionate
de majorarea capitalului statutar, adesea, sunt mai mari dect sumele ce trebuie s fie mobilizate
in vederea asigurarii achilibrului financiar pe termen scurt. O practica de majorare a fondului de
rulment intalnita la nivelul intreprinderilor, este si convertirea creantelor in actiuni, ceea ce
determina o sporire a fondului de rulment, prin sporirea capitalului propriu. Aceasta actiune
poate fi acceptata de catre clienti in urmatoarele conditii:

- Cnd fondurile imobilizate n soldul clienilor sunt parial sau integral, disponibiliti libere,
ncasarea crora urmeaz s fie plasata in investitii financiare pe termen scurt;
- Conversiunea creanelor n aciuni promite obinerea de devidente superioare ratei dabanzilor
la plasamente pe termen scurt.
De aceea, n practic, rentregirea necesarului fondului de rulment se realizeaz din surse
atrase, care pot fi:
de la bnci, se acord ntreprinderilor pe o perioad de pn la un an, in anumite condiii i cu o
anumit dobnd;
Tipurile de credite acordate pe termen scurt pot fi:
- credite pentru cheltuieli privind aprovizionarea cu stocuri de materii prime i materiale,
energie, combustibil necesare finalizrii produselor i serviciilor cu desfacere asigurat;
- credite pentru stocuri i cheltuieli sezoniere. Se acord intreprinderilor cu caracter sezonier de
producie (fabrica de conserve, uzina de prelucrare a strugurilor, etc.);
- creditul de scont, dac ntreprinderea are efecte comerciale de vandut.
- creditul factoring. Factoringul implic procurarea facturilor de plata (creanelor) de ctre o
societate financiar specializata i achitarea lor contra unui comision. Creditul factoring se
acord n baza cererii, insoit de un borderou al facturilor n care se cuprinde informatia cu

privire la numrul i data facturii, valoarea facturii i scadenta acesteia, platitorul si banca care-l
deserveste.
Creditul comercial reprezint o form de credit ce apare ntre doua intreprinderi i vizeaz:
- Creditul acordat de catre furnizor intreprinderii sub forma de materii prime si materiale, pe de
o parte, pe perioada de la livrarea marfurilor pana la achitarea contravalorii lor, dar nu mai mare
de un an. In tariloe vest- europene, durata de acordare a creditului-furnizor difera de la o
intreprindere la alta, in functie de sectorul de activitate al acestora. Se cunoastere urmatoarea
clasificare a creditului furnizor in functie de durata.
pana la 40 zile in industria alimentara a bunurilor proaspete;
pana la 75 zile bunuri textile de consum;
pana la 77 zile pentru bunuri alimentare comercializate in ,,en-gros-uri
pana la 48 zile pentru bunuri alimentare comercializate ,,en detail in mari complexuri
comerciale;
pana la 81 zile pentru bunuri nealimentare comercializate in en-gros-uri;
pana la 67 zile pentru bunuri nealimentare comercializate ,,en-detail.
Cresterea duratei de acordare a creditului comercial peste cele indicate mai sus, se poate accepta
pentru clientii permanenti, cu situatie financiara stabila.
Intreprinderea poate apela la aceasta forma de credit fie atunci cand rata dobanzii bancare este
dezavantajoasa, fie in situatii precare din punct de vedere financiar, cand bancile refuza
satisfacerea cererii de credite.
- Creditul acordat furnizorului, sub forma de avans, pentru a-i crea acestuia posibilitati
financiare in vederea realizarii comenzii, pe de alta parte.
Creditul comercial constituie un mijloc eficient de acoperire a necesarului de finantare al ciclului
de exploatare, deoarece, in practica, furnizorul nu solicita garantii si este mult mai tolerant decat
institutiile finaciare, in cazul nerespectarii scadentei de plata.

5. 1 Clasificarea veniturilor si cheltuielilor

Cheltuielile se divizeaza, la intreprindere, pe tipuri de activitati, si anume:

CHELTUIELI

a) costul
Cheltuieli ale
vanzarilor;
activitatii
operationale
b) cheltuieli
comerciale;
c) cheltuieli
generale si
administrativ
e;
d) alte
cheltuieli
operationale.

rezulta din
Cheltuieli ale
iesirea
activitatii
activelor pe
investitionale
termen lung si
cuprind:
cheltuieli
aferente iesirii
activelor
nemateriale,
activelor
materiale in
curs de
executie,
activelor
financiare pe
termen lung.

rezulta din
Cheltuieli ale
modificarea
activitatii
marimii si
financiare
structurii
capitalului
propriu,
imprumuturilo
r si creditelor
intreprinderii.
Cuprind:
cheltuielile
privind plata
redeventelor
aferente
activelor pe
termen lung
luate in
arenda
finantata,
pierderile din

rezulta din
Pierderi
evenimetele
exceptionale
care nu sunt
legate de
activitatea
economica a
intreprinderii.
Acestea
cuprind:
daunele
provocate de
calamitatile
natural, din
perturbatiile
politice,
modificarea
legislatiei
tarii.

reprezinta
Cheltuieli
suma totala a
privind
cheltuielilor
impozitul pe
privind
venit
impozitul pe
venit, luata in
considerare
la calcularea
profitului net
al perioade
de gestiune.

VENITURI

Venituri din
activitatea
operationala

Venituri din
activitatea de
investitii

Venituri din
activitatea
financiara

Venituri
exceptionale

a) veniturile din
vanzari
(incasarile din
vanzarea
produselor,
marfurilor,
prestarea
serviciilor,
operatiile de
constructive);

cuprind sumele
cuprind sumele
cuprind
rezultate din
rezultate din
sumele
iesirea si
transmiterea in
primate de la
recalcularea
folosinta altor
organele de
activelor pe
persoane pe un
stat, de la
termen lung
termen mai
persoanele
ale
mare de un an
fizice si
intreprinderii,
a activelor
juridice,
din vanzarea
nemateriale si
companii de
activelor
materiale pe
asigurari sub
nemateriale,
termen
2 Formele
de plata utilizate
de lung,
intreprindere. foma de
b) 5.
alte
venituri si modalitatile
terenurilor,
valoarea
recuperare a
operationale
mijloacelor
activelor intrate
pierderilor
Plata reprezinta orice operatiune atat de plata, cat si de in casare, rezultata in urma operatiunilor
fixe, dividente
cu titlu
provocate de
( arenda
comerciale sau necomerciale,
realizata
de
o
unitate
a
unei
banci
sau
organizatii
cooperatiste de
calculate).
gratuity,
calamitati
curenta,
natural,
credit pentru contul unui client al sau ori in numelevenituri
si pentrusub
contul sau.
penalitati,
forma de
perturbari

Instrumentele de plat cunoscute i utilizate n relaiile de schimb sunt:

- moneda
- platile fara numerar
Intr-o economie complexa si descentralizata, moneda este instrumentul unic al schimbului.
Cererea si oferta de bunuri de pe pietele de schimb este mediata de moneda.
Moneda este instrumentul schimbului care permite cumpararea imediata a oricaror bunuri,
servicii si titluri, fara costuri de negociere, si care conserva valoarea intre doua schimburi. Ea
indeplineste rolul de instrument unic al tranzactiilor,etalon de valoare si mijloc de rezerva si
finantare.
In activitatea intreprinderilor, efectuarea platilor in numerar este reglementata prin lege, fiind
stabilite, astfel, limitele valorice pana la care intreprinderile pot face incasari si plati in numerar.
Exceptie fac intreprinderile din sectorul comercial i sectorul de servicii, care lucreaz, n
principal, cu populaia i care pot face ncasri cu numerar n orice volum.
Folosirea numerarului, ca instrument de plat, prezint anumite dezavantaje, precum:
posibilitatea falsificrii numerarului, apariia costului de oportunitate, apariia evaziunii fiscale
.a.

Plile far numerar au loc prin intermediul instrumentelor de plat fr a intrebuinta

moneda n forma sa real. Alegerea, de ctre agenii economici, a instrumentelor de plat trebuie
s rspund anumitor criterii, precum: sigurana incasarilor, rapiditatea si simplificarea
operaiunilor legate de efectuarea plilor, operativitatea n circuitul bancar al documentelor.
Instrumentele de plat utilizate in Republica Moldova sunt:

dispoziia de plat, dispoziia de plat trezorerial, dispoziia de plat acceptat, cererea-

dispoziie de plat, dispoziia incaso, dispoziia incaso trezorerial;

acreditivul documentar;
Cardul.
In baza dispoziiei de plat pot fi efectuate pli pentru mrfuri livrate, servicii prestate,

lucrri executate, tranzacii cu valori mobiliare de stat, precum si alte pli. Termenul de
valabilitate al dispoziiei de plat pentru a fi prezentat la banca platitoare de catre emitent este
de o zi lucratoare. Ziua emiterii nu se ia in calcul.
Dispoziia de plat trezorerial este documentul de plat in baza caruia platitorul d o
dispoziie bncii care l deserveste de a transfera beneficiarului o anumit sum de bani pentru
plata impozitelor, taxelor n bugetul de stat, transferarea banilor pentru marfurile livrate si
serviciile prestate si alte plati ce deservesc Trezoreria de Stat. Deci, acest document serveste
pentru plata impozitelor si taxelor in veniturile bugetului de stat, bugetelor unitatilor
administrativ-teritoriale; transferul mijloacelor banesti in fondurile extrabugetare si platile in sau
din contul institutiilor publice pentru marfurile livrate, lucrarile efectuate, seviciile prestate,
precum si la efectuarea altor plati.
Dispoziia de plat acceptat este documentul de plat utililizat pentru transferul
mijloacelor bneti prin intermediul ntreprinderii de stat Posta Moldovei pe numele unor
ceteni (pensii, pensii alimentare, salarii, cheltuieli de deplasare, onorarii de autor etc.). Nu se
admite utilizarea dispoziiei de plata acceptate pentru transferurile de mijloace bneti prin
oficiul potal pe numele ntreprinderilor de comer pentru mrfurile livrate.
Cererea-dispoziie de plat este documentul de plat n baza caruia beneficiarul solicit
pltitorului s i se achite plata pentru valoarea produciei livrate a serviciilor prestate i alte pli
conform prevederilor contractuale, precum achitarea cambiilor i efectuarea altor pli stipulate
n contract.
Valoarea plii nregistrate n cererea-dispoziie de plat se determina de ctre beneficiar i
se accept de ctre pltitor conform prevederilor contractului pe baz documentar. Ca baz
documentar servesc contractele de livrare a marfuri lor, documentele de expediere sau alte
documente ntocmite n conformitate cu legislaia n vigoare. Modalitatea de remitere a bazei
documentare este, de asemenea, o prevedere a contractului dintre pltitor i beneficiar.
Termenul de valabilitate a cererii-dispoziie de plat este un an de la data emiterii. Termenul
n decursul cruia pltitorul este obligat s prezinte la banc cererea-dispoziia de plat e stabilit

de ctre pri n contract i nu se controleaz de banc. In contract, poate fi prevzut

responsabilitatea privind respectarea termenelor de prezentare a cererii-dispoziie de plat i
termenele de achitarea acesteia. In cazul n care pltitorul refuz s achite cererea-dispoziie de
plat, el ntiineaz beneficiarul n modul i n termenul stabilite n contract, fr a implica
banca.
In cazul n care cererea-dispoziie de plat este prezentat la banc de ctre pltitor, iar n
contul pltitorului lipsesc mijloacele bneti necesare pentru efectuarea plii, pltitorul este
obligat s informeze beneficiarul despre aceasta, n aceeasi zi, in modul si in termenul stabilite
in contact fara participarea bancii. In acest caz, functionarul responsabil al bancii platitoare
aplica pe verso al ambelor exemplare ale cererii-dispoziie de plat mentiunea ,, lipsa de mijloace
banesti si in aceeasi zi remite bancii beneficiare pentru inmanare beneficiarului toate
exemplarele cererii-dispozitie de plata, iar in cazul in care cererea-dispozitie de plata a fost
prezentata spre plata la banca platitoare de catre beneficiar, banca platitoare inmaneaza toate
exemplarele cererii-dispozitie de plata beneficiarului.
Cererea-dispoziie de plat acceptat i neachitat n termen reprezint un document de
executare silit conform prevederilor Codului de procedur civil al Republicii Moldova i se
prezint executorului judectoresc pentru executare conform prevederilor actelor normative n
vigoare.
Dispoziia incaso se utilizeaz n cazul perceperii, n mod incontestabil, a mijloacelor
bneti de la debitori conform prevederilor actelor normative n vigoare i documentelor de
executare silit, ct i a restanelor la bugetul asigurrilor sociale de stat etc., cu excepia
perceperii n contul bancar al unitii Trezoreriei de Stat. Mijloacele bneti pe care a fost pus
sechestru n baza ncheierilor hotrrilor incontestabil prin dispoziii incaso trezoreriale emise
numai, de structurile teritoriale ale Departamentului de Executare a Deciziilor Judiciare sau de
creditorul-urmritor n baza documentelor de executare silit.
Acreditivul documentar reprezint un angajament prin care o banc, acionnd la cererea
clientului su (ordonatorul) i conform instruciunilor acestuia sau n nume propriu, efectueaz o
plat contra documente ctre un ter (beneficiar) ori la ordinul acestuia, sau accept i pltete
cambii trase de ctre beneficiar, sau autorizeaz o alt banc s efectueze o astfel de plat ori s
accepte i s plteasc asemenea cambii.
Conform legislaiei n vigoare, pe teritoriul Republicii Moldova se utili zeaz cteva tipuri
de acreditive documentare, dintre care poate fi menionat: acreditivul irevocabil, acreditivul
acoperit, acreditivul transferabil.
Acreditivul irevocabil reprezint acreditivul care nu poate fi modificat sau anulat fr
consimmntul ordonatorului, beneficiarului, bncii emitente i bancii beneficiare.

Acreditivul acoperit este acreditivul la deschiderea caruia banca emitenta tranfer din contul
pltitorului sau creditului acordat platitorului suma acreditivului bancii beneficiare n contul de
bilant ,, Creditori privind decontari documentare, cu conditia utilizrii acestor mijloace bneti
pentru achitarea acreditivului.
Acreditivul documentar transferabil reprezint acreditivul n virtutea cruia, beneficiarul
poate cere bncii autorizate s plteasc, s-i asume un angajament de plat amnat sau s
accepte n cazul unei negocieri libere, s fac acreditivul utilizabil, n totalitate ori parial, pentru
unul ori pentru mai muli beneficiari.
Cardul poate fi definit ca un instrument de decontare care faciliteaza deintorului
achiziionarea de bunuri i servicii fr s fie nevoie de existena numerarului. Cardul ofer
deintorului accesul la un cont bancar din care se efectueaza plata bunurilor si serviciilor
achizitionate. In Republica Moldova, acest instrument de plata este utilizat in conformitate cu ,,
Regulamentul privind organizarea de ctre bnci a plilor cu carduri pe teritoriul Republicii
Moldova" n care noiunea de card este definit ca suport de informaie standardizat, protejat,
individualizat, utilizat de deintor n modul prevzut n obligaiunile reciproce cu emitentul
cardului i acceptat de comerciant n calitate de instrument de plat la procurarea mrfurilor,
consumul de servicii, obinerea de numerar i alte servicii.
Pentru optimizarea trezoreriei i meninerea echilibrului financiar se impune, de asemenea,
ca ntreprinderea s-i organizeze relaiile cu banca astfel pentru a evita, pe ct posibil, ca, n
acelai interval de timp, s aib deschise mai multe conturi, unele avnd solduri debitoare, iar
altele - creditoare. Soldurile debitoare vor reflecta o folosire mai puin eficient a fondurilor,
deoarece disponibilitile n conturi nu aduc dect dobnda bonificat de banc. Soldurile creditoare, altfel spus fondurile mprumutate sunt caracterizate de un cost superior ratei dobnzii
bonificate de banc.

5.3 Calcularea indicatorilor profitabilitatii in Situati de Profit si Pierderi

A: Perioada de gestiune
Se cunosc:
VVz = 51550097 lei
CVz = 41278128 lei
Alte venituri operationale = 1016178 lei
Cheltuieli comerciale = 3010055 lei
Cheltuieli generale si administrative = 6078883 lei
Alte cheltuieli operationale = 1537107 lei

Rezolvare
1. PB = VVz CVz = 51550097 41278128 = 10271969 lei
2. RAO = PB + Alte venituri operationale - Cheltuieli generale si administrative - Cheltuieli
comerciale - Alte cheltuieli operationale = 10271969 + 1016178 6078883 3010055 - 1537107
= 662102 lei
3. RAA = Venit din alte activitati Cheltuielile altor activitati =
4. RPGI = RAO + RAA = 3672157 +

5. Cheltuieli privind impozitul pe venit = RPGI x Cota de impozitare = 6. Profit Net = RPGI - Cheltuieli privind impozitul pe venit

Concluzie: Cunoscind structura veniturilor si cheltuielilor intreprinderii si aplicind in calcul

indicatorii profitabilitatii putem afirma ca entitatea este una profitabila deoarece, obtine un
rezultat al perioadei de gestiune in marimi de 111796 din care 12 % preleveaza catre stat, iar
restul 88 % le va utiliza pentru dezvoltarea si modernizarea entitatii, pentru formarea unui fond
de rezerve cit si pentru remunerarea actionarilor daca acestia sunt.

B: Perioada corespunzatoare a anului precedent:

Se cunosc:
VVz = 47427638 lei
CVz = 36798925 lei
Alte venituri operationale = 201124 lei
Cheltuieli comerciale = 2761790 lei
Cheltuieli generale si administrative = 6062429 lei
Alte cheltuieli operationale = 2135456 lei

Rezolvare
1. PB = VVz CVz = 47427638 36798925 = 10628713 lei
2. RAO = PB + Alte venituri operationale - Cheltuieli generale si administrative - Cheltuieli
comerciale - Alte cheltuieli operationale = 10628713 + 201124 6062429 2761790 - 2135456
= - 129838 lei
3. RAA = Venit din alte activitati Cheltuielile altor activitati =
4. RPGI = RAO + RAA = - 129838 +
5. Cheltuieli privind impozitul pe venit = RPGI x Cota de impozitare = -

6. Profit Net = RPGI - Cheltuieli privind impozitul pe venit

Concluzie: Cunoscind structura veniturilor si cheltuielilor intreprinderii si aplicind in calcul

indicatorii profitabilitatii putem afirma ca entitatea este una profitabila deoarece, obtine un
rezultat al perioadei de gestiune in marimi de 95575 din care 12 % preleveaza catre stat, iar
restul 88 % le va utiliza pentru dezvoltarea si modernizarea entitatii, pentru formarea unui fond
de rezerve cit si pentru remunerarea actionarilor daca acestia sunt.