Cuprins

1. Introducere

2. Descoperirea aluminiului

3. Istoricul ambalajelor din aluminiu

4. Ambalaje din aluminiu

5. Aluminiul util pentru obtinerea cutiilor, foliilor sau dozelor

6. Dezavantejele folosirii ambalajelor din aluminiu

7. Aluminiul si riscul pentru sanatate

8. Reciclarea aluminiului

10

9. Bibliografie

12

1. Introducere
Pn la consumatorul individual sau colectiv, alimentele parcurg un circuit complex,
att ca posibiliti de insalubrizare, ct i ca modaliti de prelucrare tehnologic, conservare
i pstrare pe toat durata circuitului.
Cunoaterea diferiilor ageni de degradare i a proceselor pe care le desfoar, a
direciei i a intensiti acestora, sub impactul condiiilor de mediu, dirijate sau nedirijate, a
dat cercetrii merceologice clasice posibilitatea de a alege cel mai convenabil interval de
stabilitate pentru produsele alimentare, fr risc, sau cu risc minim, n timpul circulaiei de la
productor la consumator. S-a putut stabili, de asemenea, regimul de pstrare n spaii fixe i
mobile de depozitare, cu un grad nalt de specificitate.
Conservele de carne sunt produse de carne nchise ermetic n cutii sau borcane i
supuse unui tratament termic la temperaturi peste 1000C cu scopul de a distruge
microorganismele i enzimele nemicrobiene i n special oxidazele, care ar putea altera
coninutul, pstrnd n acelai timp unele substane termostabile astfel ca nsuirile
organoleptice ale produsului i valoarea lui nutritiv s rmn ct mai neschimbate.
Sistemul de ambalare, materialul folosit i tipul de ambalaj trebuie s asigure
stabilitatea alimentului, s nu permit transferul unor substane toxice din materialul din
materialul de ambalare sau n timpul procesului ambalrii ctre aliment, s evite schimbul de
umiditate cu mediul, impurificarea cu substane nedorite din mediu, contaminarea cu
microorganisme i favorizarea unor reacii fotochimice sau determinate de contaminarea
microbiologic. Tipul i materialele de ambalare pentru alimentele care urmeaz a fi
sterilizate trebuie s asigure rezistena la manipulare, s nu se deformeze i s nu se
degradeze. Sistemul i tipul de ambalaj trebuie s fie adaptat cerinelor de utilizare a
alimentului, evitndu-se ambalarea alimentului uor degradabil n recipieni de volum care s
impun dup o utilizare parial, o depozitare pe o perioad mai lung de folosin, n condiii
de neasigurare a etaneitii tipului de ambalaj, favorizndu-se astfel degradarea alimentului.
Sistemul, tipul de ambalare i materialele necesare ambalrii se vor certifica o dat cu
certificare alimentului ca atare, pe baza unui aviz de specialitate a unitilor de profil,
neautorizndu-se producerea i comercializarea acestora dect n condiiile certificrii.
Etichetarea i inscripionarea alimentelor ambalate trebuie s fie conform
reglementrilor naionale, n conformitate cu reglementrile internaionale. Pentru alimentele
care sunt ambalate de ali ageni economici dect cei care le-au propus, inclusiv cele din
import, de asemenea trebuiesc respectate reglementrile n vigoare de-o parte.
3

2. Descoperirea aluminiului
Termenul "alumen," care este tradus n "alaun," apare n lucrarea lui Pliniu cel Btrn,
Naturalis Historia, capitolul 15 al crii 35, furniznd detalii despre acest metal. Dei diferite
substane erau deosebite prin numele de alumen, toate erau caracterizate de un anumit grad de
astringen, fiind utilizate n medicin sau ca vopsele.
Cercetarea aluminiului metalic a fost continuat de ctre chimistul danez Hans
Christian Oersted, care descrie n 1825 Societii Filosofiei Naturale o metod de reducere a
clorurii de aluminiu la o form metalic cu ajutorul unui amalgam mercuric al potasiului.
Mercurul din amalgam era treptat ndeprtat prin distilare, produsul rezultat fiind o pulbere
gri, care a fost descris ca aluminiu, dei era posibil s fi coninut o cantitate mare de oxid.
n 1827, Wohler mbuntise metoda de reducere propus de Oersted prin utilizarea unui
proces gazos n care triclorura de aluminiu volatilizat reaciona cu potasiul metalic. Potasiul
era un metal rar i foarte reactiv, iar triclorura de aluminiu, datorit higroscopicitii sale era
un material cu care se lucra greu. Experimentele iniiale ale lui Wohler produceau cantiti
mici de pudr de aluminiu, ns nu constau baza producerii aluminiului n mas.
3. Istoricul ambalajelor din aluminiu
In anul 2011, conform statisticilor, au
fost fabricate, numai pentru bauturi racoritoare,
101.000 de miliarde de cutii din aluminiu, o
crestere cu peste jumatate de procent fata de
anul 2000. Acest material a inceput sa fie folosit
in industria ambalajelor alimentare inca din anii
1960, initial doar pentru sucurile congelate
concentrate. In 1961, compania Reynolds Metals Co., din Statele Unite ale Americii,
demonstra ca, in general, cumparatorul prefera, in locul cutiilor placate cu tabla de otel, pe
cele fabricate din aluminiu. Aceasta constatare a facut ca dezvoltarea si utilizarea comerciala a
aluminiului (pentru cutiile de bere si sucuri) sa creasca exponential. Pana in 1963, cutiile de
350 de mililitri erau fabricate pe scara larga si, incepand cu anul 1967, sunt produse si cele de
500 de mililitri, dupa ce companii ca Pepsi si Coca Cola au aderat la aceasta modalitate de asi vinde produsele.

In anii 1990, odata cu maturarea pietei de consum si cu aparitia sticlelor din plastic,
cutiile din aluminiu au inceput sa-si piarda din popularitate. In acest context deloc favorabil
pentru ei, producatorii au mizat pe imbunatatirea tehnologiilor de productie, in special pe
reducerea greutatii ambalajelor, prin subtierea peretilor recipientelor. Un studiu recent atesta
ca, in ultimii zece ani, grosimea peretilor vaselor de ambalaj s-a redus cu pana la 50% din
dimensiunea initiala, iar diametrul a fost micsorat
de la 57 de milimetri, la 55, respectiv 53 de
milimetri. Chiar daca, in prezent, inca se lucreaza
la reducerea dimensiunilor, specialistii in domeniu
sunt de parere ca, pe viitor, imbunatatirile vor viza
alte aspecte, avand in vedere ca cele legate de
dimensini au cam fost epuizate.
In ianuarie 2011, apare cutia din aluminiu
SuperEnd o inovatie semnificativa in ceea ce priveste istoria ambalajelor, fiind deja in uz
in cazul anumitor branduri de bere si bauturi racoritoare. Capacul este asezat la un unghi mai
mare si este mai usor de desfacut. Producatorii nu au neglijat nici design-ul, cu mare impact
asupra consumatorului, cutia folosita, de exemplu, pentru berea Heineken avand forma unui
butoias, foarte tentant. Cele mai recente cautari se leaga de realizarea unei cutii de aluminiu,
pentru bere, in forma sticlei clasice.
In ultimul timp, unele branduri au inceput sa imbutelieze si apa in cutii din aluminiu,
pe langa vechile ambalaje din plastic si sticla. In privinta cutiilor pentru bauturi energizante,
tonul a fost dat de catre compania Red Bull, inca din anul 1997. De atunci, piata a crescut
considerabil, in prezent existand peste 30 de astfel de branduri noi, doar in 2011, si vanzari ce
depasesc fabuloasa suma de 270 de milioane de euro anual.
4. Ambalaje din aluminiu
Aluminiul nu e un ingredient trecut pe etichetele alimentelor i buturilor, dar apare,
totui, n compoziia lor. Provine chiar din ambalajele produselor, care de cele mai multe ori
sunt fabricate fr a se ine cont de nicio regul. Nici legea nu este prea clar n privina
acestor ambalaje.
Muli se uit pe eticheta unui produs nainte de a-l cumpra. Dac nu vd prea multe
substane periculoase, sunt mulumii. Numai c unele produse ar putea s mai ascund o serie
de substane nocive, provenite chiar din ambalaj.
5

Ambalajele pot transfera alimentelor anumii constituieni ntr-o anumit limit.

Aproape toate cutiile de conserve sunt fcute din aluminiu. Ele sunt protejate la interior cu un
lac care mpiedic trecerea ionilor de aluminiu n produs. Ins acest lac cu timpul se poate
degrada, din cauza aciditii produsului sau dac aceste cutii sunt lovite sau zgriate.
Ionii de aluminiu duc la modificarea metabolismului, scad cantitatea de calciu i
demineralizeaz oasele. De aici nu e dect un pas pn la osteoporoz. Specialitii mai leag
aluminiul i de alte afeciuni grave, precum Alzheimer.
Specialitii ne recomand s nu depozitm alimentele n caserole din plastic i mai
mult s nu acoperim friptura sau petele cu folie de aluminiu nainte de a le bga la cuptor.
Ambalajele din aluminiul se utilizeaz pentru realizarea de recipiente pentru alimente i
buturi, folii i laminate.
Ambalajele din aluminiu sunt folosite cu precdere n industria alimentar
la ambalarea conservelor de carne, pete, fructe i legume, buturilor
alcoolice i nealcoolice. Opinia consumatorilor este mai puin favorabil
metalelor deoarece acestea pot influena gustul produselor ambalate.
n ultima perioad a crescut ponderea ambalajelor din aluminiu i aliaje din aluminiu
datorit unor avantaje pe care le ofer aceste materiale.
5. Aluminiul util pentru obtinerea cutiilor, foliilor sau dozelor
Cutiile, foliile si alte produse din aluminiu destinate realizarii ambalajelor sunt usoare si
ofera protectia necesara. Aluminiul are o larga raspandire pentru realizarea ambalajelor in
diferite forme, dimensiuni sau grosimi, fiind utilizat pentru obtinerea caserolelor, cutiilor,
bidoanelor, capacelor, dozelor pentru bauturi racoritoare sau bere. Aluminiul este folosit si
pentru sigilarea (sub forma de capac) cutiilor care contin iaurt, branza de vaci, lapte sau alte
produse lactate. In dozele din aluminiu sunt ambalate bauturile racoritoare, berea sau sucurile.
Dozele din aluminiu pentru ambalarea bauturilor reprezinta o solutie durabila pentru ca
protejeaza produsul si pot fi reciclate de nenumarate ori. Cutiile din aluminiu sunt foarte
rezistente chiar daca au o greutate mica. Unele cutii prezinta inchidere etansa si protezeaza
produsele impachetate de praf si apa. Cutiile din aluminiu sunt potrivite pentru ambalarea
produselor care necesita rezistenta anti-coroziva si igiena. Ambalajele din aluminiu sunt
folosite si in industria cosmetica si farmaceutica pentru ambalarea anumitor produse.
6

Ambalate in aluminiu produsele farmaceutice sau medicale sunt mentinute sterile si in

conditii de igiena atat pe timpul transportului, cat si a manipularii. Acestea se gasesc sub
diferite forme si dimensiuni. Folia din aluminiu are o parte lucioasa si o parte mata si este cea
mai usoara bariera folosita in compozitia unui ambalaj. Astfel, o cutie de carton cu un strat
interior de aluminiu este mult mai usoara decat o sticla obisnuita. Aluminiul prezinta
proprietati foarte bune de conservare a mancarurilor si bauturilor. Foliile de aluminiu sunt cele
mai raspandite si se obtin prin laminarea aluminiului la rece. Acestea sunt reciclabile si pot fi
refolosite, fiind foarte utilizate in domeniul executarii produselor de consum. Foliile de
aluminiu nu intra in reactie cu majoritatea substantelor organice, iar produsele alimentare nu
intra in reactie cu aceste ambalaje. In folii de aluminiu realizate special pentru ambalarea
produselor alimentare sunt impachetate: ciocolata, bomboanele de ciocolata, inghetata, guma
de mestecat, cafeaua, unele ceaiuri.
6. Dezavantejele folosirii ambalajelor din aluminiu
Comitetul international Aluminiu si sanatate subliniaza (evident), de cate ori are
ocazia, ca ambalajele din aluminiu nu numai ca nu prezinta nici un pericol pentru sanatate, dar
au o serie de avantaje, precum capacitatea de a se constitui intr-o bariera de netrecut pentru
agentii exteriori microorganisme, umiditate etc. prezervand, in felul acesta, calitatea
alimentelor. De asemenea, in cazul foitei de aluminiu, metalul ar putea trece in hrana numai in
conditiile prepararii unor alimente foarte acide sau sarate, la temperaturi inalte, un timp
indelungat. Oficialii mai sustin ca infima cantitate de aluminiu care ar putea fi ingerata
accidental este eliminata rapid de organism.
Cu toate acestea, exista trei cai principale care expun organismul uman riscului de a
ingera/inhala aluminiul orala, cutanata si respiratorie. Mai ales in cazul primeia, se poate ca
aluminiul (e adevarat, in mici cantitati, dar periculoase) sa migreze din peretii ambalajului, in
alimentele continute.
Nu se recomanda, fiind suspectata ca
periculoasa, coacerea alimentelor sub folie de
aluminiu, ca si gatitul in vase de teflon uzate
(care pot avea un efect similar).
Odata ingerat, aluminiul se acumuleaza
in diferite tesuturi ale corpului uman, incluzand
rinichii, creierul, plamanii, ficatul si glanda
7

tiroida. Acest element concureaza, in ceea ce priveste absorbtia, cu calciul, si poate duce la
demineralizarea scheletului. De asemenea, poate interfera cu absorbtia zincului si a seleniului.
Toxicitatea data de ingerarea constanta a diversilor compusi ai aluminiului poate duce,
in timp, la diferite tulburari si deficiente de functionare ale barierei hematoencefalice (care are
rolul de a impiedica patrunderea, in creier, a unor substante toxice care pot sa provina din
sange), la ulcere stomacale si afectiuni gastrointestinale, poate determina aparitia unor boli
grave, precum Parkinson, Alzheimer, dar si hiperactivitate, retard mental si deficiente de
invatare la copii, greata, ameteli, constipatie, flatulenta (acumulare excesiva de gaze, in
stomac si eliminarea necontrolata a acestora) si o apatie generalizata.
7. Aluminiul si riscul pentru sanatate
Prea mult aluminiu in mancarea noastra?
Alarma vine din partea Efsa (European Food Safety Authority) care, in urma unei
cereri a Comisiei europene, a cercetat si in iulie 2008 a difuzat un raport in care se arata ca
dozele de aluminiu, ingerate de catre europeni fara sa stie, depasesc cantitatea considerata
sigura pentru sanatate. Aluminiul este introdus in organism in mod principal prin dieta.
Aportul cel mai semnificativ provine din paine, paste si in general din derivate de cereale,
pentru ca sunt consumate din belsug in fiecare zi. Bogate in aluminiu sunt si unele legume
( ciuperci, spanac, laptuca), bauturi (ceai si cacao) si unele produse in praf pentru copii. Chiar
si unele medicamente (antiacide si antidiareici) contin aluminiu. Putin semnificativ este insa
aportul de aluminiu prin apa de baut. Responsabili pentru aceasta ar fi ( in afara de tendinta
unor plante de a inmagazina aluminiul si alte metale) inalbitorii folositi pentru faina ( pe baza
de sulfat dublu de aluminiu si potasiu- alaun), conservantii si aditivii, dar si recipientele care
vin in contact cu alimentele ( bauturila cutie si alimente confectionate in tetra-pack), ca si
tigaile de aluminiu. In acest scop, o investigatie efectuata decatre Institutul Superior de
Sanatate (ISS) a aratat ca cedarea aluminiului este limitata si in conditiile de timp si
temperatura care simuleaza coptura, ca si in cele ce simuleaza conditiile de conservare a
alimentelor la temperaturi scazute (5 C). La temperatura ambientala (40 C) a fost gasita o
migrare nerelevanta pana la 24 de ore, in timp ce pentru perioade mai mari migrarea
devine sensibila. Alimentele cele mai agresive, adica cele care determina o cedare
mai importanta de aluminiu sunt rosiile si otetul, din cauza aciditatii lor. Si sarea contribuie la
cresterea migrarii.

Iata ce am gasit pe site-ul Efsa: http://www.efsa.europa.eu/ in legatura cu acest

subiect, revizionat pe 26.nov.2009.
<<Aluminiul este prezent in mod natural in mediul inconjurator si este
eliberat in urma activitatilor miniere si industriale ale omului, producerea de aluminiu
metalic si a altor compusi ai aluminiului. O varietate de compusi ai aluminiului sunt produsi si
utilizati pentru intrebuintari diferite, ca de exemplu, tratamentul apei, fabricarea hartiei,
fillers, aditivi alimentari, culori si medicamente. Aluminiul metalic, in principal sub forma de
aliaj cu alte metale, gaseste multe intrebuintari printre care aparate de consum, ambalaje
alimentare si unelte pentru bucatarie. Calea principala de expunere la aluminiu a
populatiei este prin intermediul alimentelor. Aluminiul din apa potabila este o alta
sursa, chiar daca este secundara. O alta cale de expunere este prin intermediul folosirii
compusilor de aluminiu in medicamente si produse de consum.
Cea mai mare parte a alimentelor netransformate contine de
o b i c e i m a i p u t i n d e 5 m g aluminiu pe kg. Concentratii mai mari (nivele
medii cuprinse intre 5 si 10 mg/kg ) au fost intalnite frecvent in paine, dulciuri
din comert si produse de patiserie (cu valori mai mari in biscuiti), in anumite
tipuri de verdeata (ciuperci, spanac, ridichi, sfecla, laptuca), fructe glasate, produse lactate,
carnati, produse din maruntaie, moluste, alimente bogate in zahar, preparate
pentru panificatie si majoritatea fainurilor. Alimentele cu concentratii medii foarte
crescute cuprind foile de ceai, ierburile aromatice, cacao si produse pe baza de cacao,
mirodenii.
In conditii normale, aportul datorat migrarii din materialele ce vin in contact cu
alimentele reprezinta doar o fractiune minora din ingestia alimentara in totalitate.
Totusi, grupul de experti A F C a o b s e r v a t c a , i n p r e z e n t a a c i z i l o r s i a
s a r i i , f o l o s i r e a t i g a i l o r , r e c i p i e n t i l o r s i a f o l i e i d e aluminiu cu alimente
ca piureul de mere, ridichea, pasta de tomate sau scumbii sarate, pot cauza o
crestere a concentratiei de aluminiu in astfel de alimente. De
a s e m e n e a , f o l o s i r e a v a s e l o r d i n aluminiu pentru alimente deja preparate si gata
pentru consum, ar putea cauza o crestere moderata a concentratiei aluminiului , mai ales in
mancarurile ce contin rosii, tipuri diferite de muraturi in otet sau otet.
Expunerea la aluminiu din toate sursele a fost calculata in baza studiilor conduse
cumetoda dietei duplicate in Tarile de Jos, Ungaria, Germania, Suedia si Italia si studii
pe cosul de cumparaturi si pe dieta totala conduse in Marea Britanie, Finlanda si Franta.
Expunerea alimentara medie din apa si alimente la adultii, non supusi la expunere
9

profesionala, a evidentiat mari variatii intre tari si, in interiorul aceleasi tari, intre o cercetare
si alta, variind intre 1,6 si 13 mg de aluminiu /zi, care corespund la 0,2-1,5 mg/kg greutate
corporala pe saptamana la un adult de 60 kg. In general, la copii aportul alimentar, exprimat in
baza greutatii corporale, rezulta mai mare decat la adulti, deci copiii constituie grupul cu
maxima expunere potentiala la aluminiu pe kg corp. In expunerea alimentara la aluminiu se
pot avea mari varieri individuale. La copii si adolescenti expunerea potentiala calculata la
percentila 97,5 varia intre 0,7 mg/kg corp/saptamana pentru copiii de 3 15 ani (Franta) la
2,3 mg/kg corp/saptamana pentru copiii foarte mici (1,5 4,5 ani) si 1,7 mg/kg
corp/saptamana pentru subiectii de varsta 4-18 ani ( Marea Britanie). A rezultat
ca, in populatia generala, cerealele si produsele pe baza de cereale, verdeturile si bauturile
sunt alimentelecare contribuie majoritar (>10%) la expunerea alimentara la aluminiu.>>
Nu au luat in considerare aditivii si colorantii alimentari care deja se gasesc in aproape
toate produsele cumparate in magazine. Asta inseamna ca evaluarea lor nu e totusi foarte
corecta, eliminand un factor important de introducerea aluminiului prin alimentatie. In plus,
intre aditivii alimentari sunt si citrati, lactati si alte cele care cresc potentiala absorbtie a
aluminiului la nivel digestiv). Deci, grupul de experti AFC aconsiderat ca este prudent sa
se tina cont de aceste efecte in determinarea aportului tolerabil pentrutoate sursele
alimentare. Studiile disponibile au o serie de limite si nu permit stabilirea unei
relatii d o z a - r a s p u n s .
Expunerea alimentara zilnica la aluminiu stimata pentru populatia
generala, evaluata indiferite tari europene, a rezultat a varia intre 0,2 si 1,5
mg/kg corp/ saptamana ( consumatorul cu expunere medie) si a crescut pana la
2,3 mg/kg corp/ saptamana la consumatorii cu expunere alimentara crescuta.
8. Reciclarea aluminiului
In momentul de fata cutia de aluminiu este unul dintre cele mai reciclate ambalaje din
lume datorita caracteristicii de baza a aluminiului, versatilitatea, care permite metalului si
aliajelor sale utilizarea intr-o gama larga de sectoare, de la transport la constructii, electronica,
ambalaje, mobilier si instalatii industriale. Cu exceptia ambalajelor, pentru toate celelalte
finalitati aluminiul este folosit in productia de bunuri durabile. Din perspectiva reciclarii,
aluminiul si aliajele sale sunt materiale ideale, intrucat numarul reciclarilor fara deteriorari
semnificative ale calitatii este unul indefinit. In conditiile in care datele oficiale ne arata ca
pentru fabricarea unui produs se economiseste intre 74% si 95% din energia necesara
realizarii aceluiasi produs din resurse primare, retopirea aluminiului ne ajuta sa reducem cu
10

95% mai putina energie decat productia primara a metalului, adica procentul maxim.
Cu alte cuvinte, reciclarea aluminiului nu poate decat sa aduca beneficii imense
sociatatii scazand costul de productie pentru un numar imens de produse pe care le folosim zi
de zi. Poate ca oamenii ar fi incurajati sa reutilizeze acest material daca ar cunoaste cateva
date statistice de baza: o cutie de aluminiu dispare natural in 100 de ani, dar prin reciclarea sa
am putea economisi energie pentru producerea a 20 de doze reciclate; minereul din care se
obtine aluminiul este bauxita - rezervele actuale de bauxita sunt suficiente pentru inca 400 de
ani, dar recicland 1 kg de aluminiu am putea salva 8 kg de bauxita, 4 kg de chimicale si 14
kwh de electricitate; din pacate 3 din 4 conserve pe care le gasim la supermarket sunt facute
din otel, care daca ar fi reciclat ar putea reduce semnificativ costurile in numeroase ramuri
economice.
In concluzie reciclarea dozelor nu este numai o afacere profitabila ci si o sarcina
esentiala pentru salvarea mediului. Care este situatia in Romania? In urmatorii ani trebuie sa
ajungem sa reciclam 50% din cantitatea de aluminiu introdusa pe piata. Pentru a satisface
consumul necesar, in Romania se produc anual aproximativ 350 de milioane de doze de
aluminiu si sunt importate alte 100 de milioane de doze dar la ora actuala, sunt reciclate doar
3% din dozele existente pe piata, iar la gunoi ajung peste 10.000 de tone de aluminiu de inalta
puritate.
De ce ar trebui sa reciclam aluminiul?
*Economisim materii prime, energie si reducem emisiile de gaze nocive in atmosfera.

11

Bibliografie
1. Banu, C., Manualul inginerului din industria
alimentar", Ed. Tehnic, Bucureti, 1988
2. Turtoi, M., Materiale de ambalaj i ambalaje pentru
produsele alimentare, Ed. Alma, Galai, 2000
3. ambalaje.net/tipuri-ambalaje
4. scribd.com
5. ambalaje.net/tipuri-ambalaje.

12