Sunteți pe pagina 1din 5

Basm cult

Povestea lui Harap-Alb


de Ion Creanga
Autor
Ion Creanga face parte din perioada marilor clasici, alaturi de Mihai Eminescu,
I.L.Caragiale si Ioan Slavici, el scriind povesti, povestiri, nuvele si scrisori, printre care se
remarca povestile Capra cu trei iezi, Fata babei si fata mosneagului, ca povestiri
Pacala si Prostia omeneasca, iar ca nuvela Amintiri din copilarie.

Opera si aparitie
Opera data se numeste Povestea lui Harap-Alb si are ca an de aparitie 1877, publicata
in revista Convorbiri literare.

Ipoteza
Opera literara apartine genului epic, iar ca specie literara este un basm cult.

Teorie
Basmul este specia literara a genului epic in proza (foarte rar in versuri), in care tema
este confruntarea dintre bine si rau, actiunea este fabuloasa, personajele sunt reale cu
puteri supranaturale sau fantastice, finalul aducand victoria binelui asupra raului.
Ca si caracteristici, basmul cult are un autor cunoscut, iar el se transmite cu ajutorul
tiparirii.
Ca si particularitati ale basmului avem in vedere urmatoarele : este folosit timpul mitic in
care faptele au caracter de repetabilitate. Reperele spatiale sunt specificate, dar intr-un
mod vag, neclar. Sunt folosite trei tipuri de formule, initiala, mediana si finala. Apar doua
taramuri, cel ocrotitor, parintesc, in care fiul este aparat si protejat si celalalt taram
(taramul de dincolo) in care isi ia soarta in propriile maini cautandu-si destinul.
Personajele pot fi tiplogizate dupa diferite criterii: reale cu puteri supranaturale sau
fantastice, pozitive sau negative, protagoniste sau antagoniste, ajutoare sau donatori,
principale sau secundare, episodice sau figurante. Apar cifrele magice si obiectele
magice (totemice) care au o valoare simbolica. Tema basmului este lupta dintre bine si
rau, iar el pronoteaza motive literare specifice: motivul imparatului fara urmasi, motiul
calatoriei, motivul apei vii si a pei moarte si motivul casatoriei. In basm are loc
antropomorfizarea animalelor si se gaseste caracterul moralizator.

Explicare titlu
Titlul operei este foarte sugestiv. Din punct de vedere morfologic, titlul este compus
dintr-un substantiv comun si unul propriu. Denotativ, titlul semnifica o specie literara si un
nume al unui protagonist de basm. Din punct de vedere conotativ, titlul aduce actiunea

operei mai aproape de realitatea cotidiana prin substantivul poveste. Numele


personajului este un oximoron care evidentiaza schimbarea statutului social al
personajului. Personajul dobandeste acest nume dupa incalcarea sfatului parintesc
datorita inocentei si naivitatii (Alb). Statutul inferioir in care decade este in opozitie totala
cu firea, caracterul si educatia sa (Harap). In opozitie, Harap semnifia sluga neagra si
alb ce arata lipsa maturitatii, neinitierea personajului.

Narator
Si in aceasta opera ca in multe altele, naratorul nareaza in dubla perspectiva naratorul
omnisicent si omniprezent care nareaza la persoana a III-a , devine subiectiv folosind
persoana I sau folosind apelative care arata simpatia pentru protagonist. Subiectiv, astfel
in locul obiectivitatii.

Tema
Tema textului este lupta dintre bine si rau, iar motivele literare sunt motivul imparatului
fara urmasi, motivul mezinului, motivul probelor si obstacolelor, motivul calatoriei, motivul
apei vii si a apei moarte si motivul casatoriei dar si al cifrelor magice.

Reperele spatio-temporale
Reperele spatio-temporale sunt mentionate vag, rezultand timpul mitic. In text, avem ca
si date despre locul actiunii urmatoarele cuvinte odata, intr-o tara, intr-o alta tara,
la poalele unui codru, un pod peste o apa mare.

Incipit
Formula initiala Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori. Si craiul
acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai deparatata, Si
imparatul, fratele craiului, se numea Verde-imparat; si imparatul Verde nu avea feciori, ci
numai fete formeaza insusi incipitul, care contine informatii vage spatio-temporale. Apar
primele cifre magice trei feciori. Ne sunt prezentate primele doua personaje craiul si
fratele sau imparatul Verde si se poate remarca limbajul popular folosit de scriitor.
Craiul care avea trei feciori, avea un frate intr-o alta tara care la randul lui avea trei fete.
Verisorii nu s-au cunoscut niciodata intre ei. La batranetea imparatului-Verde (fratele
craiului), il roaga pe fratele sau sa-i trimita pe cei mai vrednic dintre nepoti, sa-l lase
imparat dupa moartea sa. Feciorul cel mai mare se ofera cel dintai sa porneasca la
drum, dar se intoarce inapoi pentru ca ii iese in cale un urs. Acel urs era chiar tatal sau,
dar bineinteles, nu stia acest lucru. Dupa ce fiul le explica motivul intoarcerii, feciorul cel
mijlociu se ofera sa plece, dar pateste exact ca si fratele sau. Craiul se plange copiilor
sai, pe motivul ca ii este rusine de ei. Fiul cel mic, auzind aceste vorbe, incepe sa planga
in sufletul lui din cauza cuvintelor spuse de tatal sau.
El cauta o metoda cum sa-l scape de rusine pe tatal sau. O batrana garboasa de
batranete ii iese in cale si incepe sa-i vorbeasca. Fiul de crai, pentru a scapa de ea, ii da
pomana, dovedind milostenia. Datorita bunatatii sale, batrana ii da cateva sfaturi
folositoare care ii maresc curajul. Acesta merge la crai sa-i ceara voie sa plece la unchiul
sau. Auzind aceste vorbe, craiul nu-i prea incantat de idee, dar feciorul nu renunta si ii
cere armele, calul si hainele cu care a fost el mire. Acesta merge in cautarea calului. Le
pune la toti sa manance jaratic, iar primul care avea sa se atinga de el, va fi calul care il
va insoti. El observa ca tocmai un cal batran si slab incepe sa manance, lovindu-l
puternic pentru a-l da la o parte. Pana la urma, renunta si il ia pe calul cupricina, care se

dovedeste a fi unul puternic. Tatal sau nu are o reactie buna cand isi vede fiul cu acest
cal, dar il lasa sa pelce.
El pleaca la drum, mergand in pasul calului. Catre seara, ii iese in cale ursul, dar calul se
napusteste asupra lui, iar cand sa inceapa o adevarata lupta, ursul isi arata adevara
identitate, adica tatal feciorului, deghizat cu o blana de uras, urandu-i noroc in calatorie.
Podul peste care trece fiul de crai ii demonstreaza curajul, dar el totodata face trecerea
de pe taramul parintesc pe cel nesigur, al initierii. De asemenea, arata o trecere de la
copilarie la maturitate, avand astfel doar un sens si, marcand plecarea. Padurea-labirint
prin care urma sa calatoreasca, reprezinta primul pas spre maturizare, este locul unde
fiul de crai incearca sa gaseasca drumul cel bun pentru ca de aici, soarta/destinul ii sunt
petleciuite, iar ispita in care el cade este mare atunci cand un span ii iese in cale si il
ademeneste in capcana sa, promitandu-i ajutorul sau. Dupa ce fiul il accepta pe span
alaturi de el in calatorie, ii ofera posibilitatea sa se racoreasca intr-o fantana.
Fantana/grota reprezinta coborarea in infern, moartea simbolica a personajului. Este
posibila iesirea, dar sub o alta identitate cu un alt statut social, totul fiind pus sub semnul
juramantului si fiind onterpretat ca o pedeapsa data personajului pentru ca a incalcat
ceva anume. Fiul de crai, asadar primeste o noua identitate, Harap-Alb, si devine sluga
spanului. Dupa ce ajung la unchiul imparat, spanul se da nepotul sau. Spanul trezeste
banuieli verisoarelor, dar viata merge mai departe. Spanul il supune diferitelor proble si
obstacole, din care Harap-Alb reuseste sa scape. In prima proba, Harap-Alb este nevoit
sa aduca salati din gradina ursului, iar Sfanta Duminica este ajutorul sau. El sta intr-o
casa cam o zi si o noapte, timp in care Sfanta duminica prepara o licoare magica ce ii va
aduce ursului somnul cel lung. Urmatoarea incercare este vanarea cerbului impodobit cu
pietre pretioase. Sfanta Duminica il auta si de aceasta data.
Spanul, se mira a doua oara de faptul ca Harap-alb este in stare sa faca astfel de lucruri.
Verde-imparat face o masa in cinstea nepotului sau. Auzindu-se diferite vorbe si barfe
despre fata imparatului Ros, spanul ii da porunca lui Harap-Alb sa i-o aduca cu orice
pretext. Harap-Alb ajuta fiinte aparent neinsemnate, furnici si albine, dand dovada de
altruism. Mai tarziu, el da peste niste personaje simbolice, Gerila, Flamanzila, Setila,
Ochila si Pasari-Lati-Lungila pe care le ajuta sa se imprietenasca, aratand cat este de
atent cu oameni aflati in suferinta.
Ei se comportau ca niste tarani humulesteni si sfatosi, si reprezinta defapt, obstacole,
dar in final ii sunt de folos, obtinand fata imparatului Ros. Cand ajung la imparatul Rosu,
el ii supune la alte probe, unde Harap-Alb cere ajutorul albinelor si furnicilor. Furnicile il
ajuta sa desparta nisipul de mac, albinele il ajuta sa diferentieze doua fete perfect
identice, iar Pasari-Lati-Lungila o pazeste pe fata imparatului pe timpul noptii. Pana la
urma, imparatul ii da fata, iar ei pornesc la drum. Intre Harap-Alb si fata se nasc
sentiente de iubire, el ii spune cine este el cu adevarat si in sufletul lui parca refuza sa-i
dea frumusetea de fata spanului. Cand ei ajung la crai acasa, spanul iese in calea fetei,
dar ea il opreste si spune tuturor adevarul. Spanului nu-i vine sa creada si se repede la
Harap-Alb, il loveste, dar calul lui il apara, omorandu-l. Harap-Alb este ajutat sa invie,
casatorindu-se cu fata imparatului.
Formula mediana Dumnezeu sa ne tie, ca cuvintul din poveste, inainte mult mai este
marcheaza faptul ca actiunea abia a inceput si inca mai dureaza mult pana la final.
Fiul de craiu, pe parcursul vietii sale, are diferita statuturi. La inceput, este un simplu
copil, fecior, in mainile tatalui sau, apoi este supus mai multor probe alaturi de fratii sai,
dar este singurul care reuseste sa treaca peste ele. Datorita naivitatii si neglijentei
vorbelor spuse de tatal sau, ajunge sluga spanului si cade in ultimul rang al statutului
social. De acum, depindea intru totul de spanul care este insusi simbolul maturizarii, cel
care il face sa realizeze ce inseamna cu adevarat valoarea statutului social. Pe final,

Harap Alb se maturizeaza si-si pierde notiunea de sluga revening la un om liber, dar
casatorit si matur.

Final
Finalul este reprezentat de formula finala Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine
inca. Acesta arata eternitatea (timpul mitic). Finalul, insa, are ca si caracteristici
reginalismele be si manca si este o paralela intre realitate si lumea feerica creata
anterioir, dar la sfarsit este marcata prezenta lumii cotidiene (cine nu se uita si rabda)
unde cititorul este trezit la realitate.

Personaje
Personajele din acest basm cult Harap Alb sunt numeroase si sunt tipologizate dupa
mai multe criterii. Fiul cel mic al craiului este personaj principal, protagonist, pozitiv,
rotund, dinamic si tipul naivului pe cale de initiere. Spanul este personaj secundar,
antagonist, negativ si tipul omului viclean, manipulator si duplicitar. El reprezinta raul
necesar fara de care nu ar fi fost posibila initierea fiului de crai. Sfanta Duminica este
personaj secundar, pozitiv, personaj ajutor si donator, iar prin intermediul acestui
personaj se evidentiaza proba milosteniei. Imparatul Rosu este personaj secundar,
pozitiv, plat si tipul tatalui protector, grijuliu, iar prin intermediul acestui personaj sunt
evidentiate calitatile eroului sau ale altor personaje din jurul sau (curaj, istetime,
perseverenta, devotament). Craiul este personaj episodic, plat si tipul tatalui initiator.
Fata imparatului Rosu este personaj secundar, personaj real cu puteri supranaturale si
tipul fetei rasfatate. Imparatul Verde este personaj secundar si tipul imparatului iubitor de
supusi si naiv. Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila sunt personaje
episodice episodice, ajutoare si sunt reale cu puteri supranaturale. Alte personaje
episodice sunt fratii fiului de crai, verisoarele. Alte personaje ajutor sunt calul, furnica si
albina si alte personaje donatori sunt albina si furnica.
Ca si caracterizare, fiul de crai este un tip obisnuit, harnic, cu un suflet milos si sensibil.
El nu-si incalca cuvantul fata de span, dand dovada de onestitate. El este constient ca a
gresit, neascultand de sfatul parintesc. Chiar daca nu are puteri supranaturale este ajutat
de personaje fantastice. Personajul actioneaza sub semnul profund al destinului, dar sub
propriile decizii, care au un rol important in initierea lui. SPanul, intruchipeaza fortele
raului, iar ca personalitatea lui falsa, averea lui dobandita prin inselaciune, el isi falisifca
statulul social, la care oricum n-ar fi ajuns niciodata.

Moduri de expunere
In acest text, sunt prezente toate cele trei moduri de expunere, naratiunea, dialogul
(monologul) si descrierea. Naratiunea, fiind modul de expunere prin care se realtaeaza
intr-o succesiune temporala faptesi intamplari, are rolul de a specifica cu exactitate
fiecare actiune, intamplare la care personajele iau parte cu ajutorul unui narator obiectiv
sau subiectiv. Descierea este modul de epunere prin care sunt prezentate toate
caracteristicile unor obiecte, personaje sau chiar fapte. Rolul ei in acest text este de a
situa actiunea si personajele, de a exprima in mod sugestiv atmosfera in care se
desfasoara intamplarile si ajuta cititorul sa-si imagineze cum arata locul si personajele.
Dialogul reproduce in mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea lui, autorul isi lasa
personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a vorbi. Monologul este vorbirea
unui singur personaj si are rolul de a exprima starile personajului care vorbeste.

Limbaj

Limbajul este format din cuvinte arhaice, regionalisem, dar este completat si de
proverbe si zicatori sau cantece. Arhaismele garboava, rapciuga, grebanos,
ghijoaga si regionalisemele multameste, bodroganind, parpalea infrumuseteaza
limbajul textului. Ca si proverbe sau zicatori avem La placinte, inainte/ Si la razboi,
inapoi, Voinic tanar, cal batran/ Greu se-ngaduie la drum, Vita de vie tot invie,/ Iara
vita de boz tot rogoz, iar ca si cantece regasim Am sa zbor lin ca vantul,/ Sa cutreieram
pamantul, Pe deasupra codrilor,/ Peste varful muntilor, / Peste apa marilor.

Oralitate
Oralitatea stilului, redata de verbele folosite de naratorul subiectiv dupa cum v-am
spus, prin care el ne averitzeaza ca asa va fi cum ne-a zis el. Naratorul devine subiectiv
folosind apelative prin care isi eprima simpatia fata de personaje. Modalitatea prin care
se realizeaza oralitatea sunt interjectiile, diminutivele, proverbele si zicatorile, dar si
frazele ritmatice precum si regionalismele.

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, textul apartine in totalitate acestei specii.
In opinia mea, acest basm impresioneaza prin faptul ca personajul principal reuseste sa
se maturizeze cu ajutor altor pesonaje, precum spanul si tatal sau, dar si cele simbolice
Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Asadar, basmul reuseste sa
scoata principalele trasaturi ale personajului principal cu ajutorul probelor si obstacolelor.