Introducere

In demersul istoric asupra metafizicii este cat se poate de potrivit de a porni cu un

comentariu despre una din frescele Vaticanului , atribuita sensibilului artist plastic Raffaello
Sanzio da Urbino. Indraznet proiect si ambitioasa realizare, fresco aceasta infatiseaza, nici mai
mult si nici mai putin, decat Filozofia Greciei antice si se intituleaza Scoala din Atena. Doua
figure dominante, doi barbate, atrag atentia si starnesc curiozitatea provitorului. In stanga, un
barbat varstnic, descult, modest imbracat, cu o primvire patrunzatoare, ridica degetul aratator
al mainii drepte spre cer. Este Platon, filozoful ideilor abstracte, care priveste spre celalalt
barbat, tanar, elegant, imbracat, sigur de sine. Aceasta a doua figura central este Aristotel,
elevul lui Platon, care apleaca palma intinsa catre pamant, catre lumea concreta, vie.
Sa marturisim acum ca interesul nostrum nu este totusi stimulat doar de istoria picturii in
zorile generosului cinquecente Italian.
Putem spune ca de fapt acesti doi ganditori au fost prezentati, in primul rand, pentru
contributiile speciale din fizica, pentru intierea si perfectionarea metodelor de cunoasteresi
intelegere a lumii.
Desi Platon nu s-a ocupat in mod special de fizica, datoram acestui mare filozof separarea
spatiului de materie si curgerea liniara si independent a timpului.
Celalalt personaj, Aristotel, promoter al ideilor de fizica, este autor al unor lucrari de
referinta ca : Fizica, inchinata mecanicii, Despre cer, avand ca subiect miscarea astrelor si
Meteorologice, in care discuta ce se intampla pe Pamant si in atmosfera. El atrage atentia ca
in timp ce fizica studiaza realitatea, geometria studiaza obiecte abstracte, tragand concluzia
ca fizica si matematica au obiecte de cercetare diferite. Tot Aristotel subliniaza importanta
experimentului pentru cunoasterea naturii, iar Sistemul lumii, denumit Cosmos, elaborate de
el este primul model fizic si cel mai cuprinzator.
Sa pastram acum doar notiunea de model si sarind peste secole sa trecem in localitatea
Woolsthrope din Lincolnshire, Anglia, unde la 5 Ianuarie 1643 se nastea viitorul mare fizician
Isaac Newon. El va elabora cel mai robust model, modelul mechanic al lumii, in care vor crede
un sfert de mileniu si savantii si filozofii lumii. Dar, fara rautate, putem spune si astazi ca acest
model pare cel mai apropiat de intuitia oamenilor cu toate limitele cunoscute in timp ce
intelegerea modelelor noi, desimai apropiate de realitatem cere un effort de imaginative si
abstractizare pe care lumea nu este dispusa sa il faca.
In modelul Newtonian spatial si timpul sunt categorii clar definite. Newton nu agreeaza
idea relativitatii referentialelor, ci presupune existent unui referential absolute in raport cu
care se poate stabili misccarea adevarata a corpurilor. In lucrarea sa fundamental
Philosophiae naturalis principia mathematica (Principiile matematice ale filozofiei naturale)
sunt enuntate cele trei legi ale dinamicii. Sa ne oprim acum asupra celui de-al doilea principiu,
care afirma (in mod simplificat, in maniera actuala) ca daca notam cu d p

variatia impulsului

in timpul dt, rezulta ca forta care este data de relatia

d p

F=
dt

Desi conceptual de vector inca nu exista in secolul al XVII-lea, referirea din textul original la
coliniaritatea variatiei impulsului cu forta prefigureaza acest concept, motiv pentru care ne-am
permis sa simbolizam aceste marimi ca vectori, in ecuatia de mai sus. Fizicienii care au folosit
ulterior acest principiu s-au obisnuit a-l exprima

d v

F =m
dt

= m a

Formidabila intuitive a lui Newton, care a folosit numai exprimarea transcrisa cu formula (1), a
capatat semnificatie cu mult mai tarziu.

In teoria relativitatii masa nu mai este constanta si relatia (2) nu mai este valabila, in
timp ce realtia (1) se pastreaza riguros.
De asemenea in dinamica punctului de masa variabila, obiectul acestei lucrari, masa nu
este constanta. Aplicarea ecuatiilor de miscare si legilor gasite pentru corpurile de masa
constanta nu duce la rezultate corecte. Bazele teoretice ale dinamicii corpurilor de masa
variabila au fost puse abia la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX de catre K.E.
Tiolkovski si I.V. Mescerski.
In incheierea introducerii sa prezentam, pe scurt, continutul fiecarui capitol.
In capitolul I sunt incluse rezultatele mecanicii clasice sub forma teoremelor generale,
atat pentru punctual material cat si pentru ansamblul de n puncte material. Desi cunoscute
foarte bine, am considerat necesar sa fie introduce in lucrare pentru a scoate in relief, prin
comparative directa, modificarile care apar in cazul teoremelor considerand masa variabila.
Capitolul II este dedicate punctului de masa variabila stabilindu-se legea de miscare si
teoremele generale (teorema impulsului, teorema momentului kinetic, teorema ariilor,
teorema energiei cinetice).
Intrucat cele doua problem ale lui Tiolkovski nu sunt astazi, inca, banale, am considerat
necesar sa fie prezentate in lucrare spre a ilustra un pasaj important din istoricul acestei teme.
Despre metodele variationale (ale lui Goddard si Obert) se vorbeste din ce in ce mai putin, iar
noi am spune ca in mod nemeritat. Aceste exemple arat fertilitatea metodei variationale si
limitarile ei din lipsa de rigurozitate a celor ce o folosesc.
In capitolul III sunt reluate calculele pentru corpul de masa variabila si enuntate
teoremele generale. Nu aratam insa deducerea teoremei momentului cinetic fata de axe
mobile care ar fi necesitat un spatiu extins pentru un exercitiu greoi ca forma dar simplu in
continut.
Capitolul IV cuprinde un numar important de problem rezolvate ca aplicatii ale studiului
miscarii corpurilor cu masa variabila. Noi consideram ca prin rezolvarea de problem se
realizeaza nu numai aprofundarea cunostintelor teoretice, sistematizarea lor, ci si o apropiere
de practica si o formare creative a modului de a gandi. Facem astfel un transfer din sfera
stiintei pure in sfera metodicii stiintei, pentru ca profesorul trebuie, mereu, sa ramana
preocupat si de procesul de invatare ca un process specific de cunoastere.
Astfel, in capitolul V, luam in discutie procesul de predare invatare a fizicii, cu
obiectivele lui, enuntandu-se metodele si procedeele de instruire utilizate. Evident cele
prezentate nu sunt un scop in sine ci un act cu finalitate si avem obligatia sa concretizam
actiunea pedagogica complexa. Aceasta se face prin sistemul de evaluare a progresului
elevilor, punct terminus al unei etape si inceputul alteia, pe parcursul intregii activitati scolare.
Lucrarea se incheie cu unele consideratii asupra temei si realizarii ei, in capitolul de
concluzii.

Capitolul I
1. Teoremele generale ale mecanicii newtoniene
Fara a dezvolta acest subiect, precizam ca principiile dinamicii newtoniene au un rol
deosebit in exprimarea unor proprietati esentiale ale actiunilor fizice si in folosirea acestora
la formularea problemei miscarii unui system de puncte material. Deoarece, cand se

cunoaste starea mecanica a sistemului la orice alt moment, principiile mecanicii

newtoniene sunt legi deterministe, /1/.
Referindu-ne la teoremele generale ale mecanicii newtoniene, obiectul acestui capitol,
putem afirma ca sunt consecintele principiilor acesteia. In cele mai multe situatii aceste
teoreme simplifica abordarea problemei miscarii unei particule sau a unui system de
particule.
1.1.

Cazul unui punct material

Vom prezenta teoremele generale ale mecanicii newtoniene, mai intai, in cazul unui punct
material de masa m, care se afla sub actiunea fortei

F ( r ,

v , t) data intr-un system

de referinta inertial S.
1.1.1. Teorema de conservare a impulsului
Prin impulsul unei particule se intelege produsul dintre masa m si viteza

v =d r /dt a

particulei:

= m v

Derivand relatia de mai sus in raport cu timpul, obtinem:

d p

F
dt =

Astfel, rezulta ca derivate in raport cu timpul a impulsului particulei este egala cu forta
totala exercitata asupra particulei.
In cazul in care forta total ace actioneaza asupra particulei este nula, F=0, atunci:

d p
=0
dt

sau

p (t )=p ( t 0 )

Relatiile de mai sus exprima legea de conservare a impulsului.

In cazul in care proiectia fortei pe o axa fixa cu vectorul unitate

proiectia impulsului pe aceasta axa se conserva.
Evident, daca

u
F =0
rezulta

u , este nula,

u p ( t )=u p (t 0 )

1.1.2.Teorema de conservare a momentului cinetic

Momentul fortei care actioneaza asupra unei particule este definit prin

M = r x
F
iar momentul kinetic al particulei este definit prin momentul impulsului particulei

L
= r

x p=m r x r

ambele marimi fiind vectori axiali.

Derivand relatia de mai sus in raport cu timpul, avem:

d
L d ( rp )
=
dt
dt

p =
M
= r x p+ r x

Adica, derivate in raport cu timpul a momentului kinetic al unei partimcule este gala cu
momentul fortei exercitate asupra particulei.
In cazul in care

=0, rezulta:

d
L
d t =0

sau

0
t
L ( t )=
L

Relatiile de mai sus exprima legea de conservare a momentului cinetic.

In cazul in care nu este nula decat o proiectie a momentului kinetic pe o axa fixa, cu
vectorul unitate

, atunci se conserva proiectia momentului kinetic pe aceasta axa. Intr-

adevar, deoarece:

u
M = 0,
rezulta

u
L ( t )=uL (t 0)

1.1.3. Teorema de conservare a energiei mecanice

Prin definitie, energia cinetica a unei particule este egala cu semiprodusul dintre masa
si patratul vitezei particulei.

1
1
Ecin= m v 2= mvv
2
2

Considerand traiectoria particulei, figura 1.1, in portiunea a acesteia, cuprinsa intre

punctele

A1

si

A 2 , particular se gaseste intre momentele

timp (t, t+dt), particular parcurge segmentul

AA =d r =v dt
'

2.
z

A
r

Figura 1.1

x
A
Figura 1.2

'

dr

t1

si

t 2 . In intervalul de

Daca asupra particulei, in punctul A, actioneaza forta

r,
(

v , t) prin definitie

Fdr =F id xi
dL =

Este lucrul mecanic elementar al fortei

corespunzator d r

a particulei. Lucrul mecanic

elementar poate fi exprimat si prin, figura 1.2,

dL = Id r IF cos

Putere fortei

care se exercita asupra particulei, la momentul t, se defineste prin

dL
dt

P=

Fv

Aceasta poate fi pozitiva (putere primita de particula), negativa (puterea cedata de

particula) sau
nula.
Lucrul mecanic al fortei

t1

t 2 , din punctul

A1

, corespunzator deplasarii particulei in intervalul de timp

in punctul

A 2 , este definit prin:

A2

L12 =

F ( r , v ,t ) d r

A1 ( )

Utilizand setul de ecuatii parametrice ale traiectoriei, cu parametrul timp,

x i=x i ( t ) ; (i=1 ; 2; 3.)

atunci, lucrul mecanic (1.19) se exprima prin integrala riemanniana:

t2

L12 =

F i [ r ( t ) , v ( t ) , t ] v i ( t ) dt
t1

Din ecuatia de mai sus reiese clar ca lucrul mecanic efectuat de forta
particulei intre doua puncte

A1

si

in deplasarea

A 2 , depinde de legea de miscare a particulei, adica de

traiectoria sau de drumul urmat si de viteza particulei pe drumul .

Revenind la energia cinetica si derivand-o in raport cu timpul rezulta:

v
1
m v
2

d E cin d
=
dt
dt

adica

d E cin=(
Fv ) dt=
F d r =dL

Relatiile de mai sus reprezinta cele doua enunturi echivalente ale teoremei energiei cinetice,
adica: derivate in raport cu timpul a energiei cinetice a unei particule este egala cu puterea
fortei exercitate asupra particulei, respective variatia energiei cinetice a particulei in
intervalul de timp (t, t+dt) este egala cu lucrul mecanic elementar efectuat in acest interval
de timp de forta exercitata asupra particulei. Forma integral a energiei cinetice se exprima
prin:

cin
t

cin
t2

In cazul particular in care punctul material se misca sub actiunea unui cam de forte
statice,

F =
F ( r )=
F (x , y , z)

lucrul mecanic efectuat de aceasta forta pentru deplasarea partimculei din punctul

A2

este:

A2

L12=
F d r =
A1

A2

F1 ( x , y , z ) d xi

A1 ( )

sau tinand seama de legea de miscare a particulei

A1

in

r ( t ) v i ( t ) dt
F1
t2

L12=
t1

Acum se poate comenta ca exista campuri de forte cu astfel de structura incat lucrul mecanic
al fortei este independent de drumul urmat intre doua puncte date oarecare. Pentru a gasi
conditia pe care trebuie sa o indeplineasca campul de forte pentru ca lucrul mecanic sa nu
depinda de drumul urmat, se considera o curba inchisa +

A2

sunt puncte care marginesc arcele si

'

oarecare, pe care

A1

si

'

Facand ipoteza ca lucrul mecanic al fortei F nu depinde de curb ace uneste cele doua puncte
arbitrare, are loc relatia:
A2

F d r =

F d r
'

A 1( )
A2

A 1( )

Acest lucru implica:

A2

F d r

F d r =0
'

A1 ( )
A2

F d r =

A 1( )
A2

A1

F d r = F d r +
+

'

A1

'

A2 ( )

Afirmatiile facute prin (1.28) si (1.29) sunt echivalente. In acest caz se spune ca exista o
functie U(r), determinate pana la o constanta, care satisface egalitatile:

Fi =

U
; (i=1; 2 ; 3.)
xi

si care conduce la relatia:

r2

r1

F d r =
A2

A1

unde integral curbilinie se ia pe un drum arbitrar intre punctele

A1

si

A2 .

Proprietatea (1.30) a campului F(r) se scrie in notatia vectoriala:

F ( r )= U r

sau

F ( r ) =0

In cazul in care forta

F( r)

are proprietatea (1.32) ea se numeste forta conservativa

si marimea U(r)=U(x,y,z) poarta numele de energie potential a particulei in punctul de

coordinate x,y,z. Faptul ca in relatiile (1.30) functia energie potentiala U(r) intervine numai
prin derivatele ei, explica de ce aceasta nu e determinate decat pana la o constanta aditiva
arbitrara.
Din (1.32) tinand seama de definitia lucrului mecanic elementar (1.16) rezulta:
dL =

F d r =F i d x i=
d x =dU (x , y , z)
xi i

Particula fiind in miscare, U(x,y,z) depinde de timp prin intermediul coordonatelor

particule.Divizand (1.34) prin dt, corespunzator deplasarii d r , se obtine:

dU

F v =
dt

Comparand relatiile (1.22) si (1.23) cu relatiile (1.35) respective (1.34), obtinem:

d
(E U) =0
dt cin

si Ecin +U =E=const

unde E= Ecin +U
se numeste energia mecanica a particulei. Formulele (1.36) si (1.37) reprezinta forma
diferentiala a legii conservarii energiei: in cursul miscarii unei particule intr-un camp de
forte statice al carui lucru mecanic intre doua puncte arbitrare nu depinde de drumul
urmat, energia mecanica a particulei nu variaza in timp.
Forma integral a legii conservarii energiei se obtine introducand pe (1.31) in (1.24):

Ecin +U
t
Ecin
(
+U) 1
t =
2

sau,

t1

si

t2

fiind momente arbitrare, relatia de mai sus exprima conservarea energiei

mecanice in tot cursul miscarii particulei, adica:

E(

1
2
r , v = m
v +U
2

Energia E ( r , v ) este, in cazul considerat, o integral prima a ecuatiei de miscare

m r =
F ( r
, r ,t )

Amintim ca ecuatia de mai sus este expresia cantitativa a principiului manifestarii actiunii.
Legea de conservare a energiei permite impartirea fortelor in forte conservative (forte
pentru care se poate formula legea de conservare a energiei) si forte neoconservative
(fortele pentru care nu se poate formula legea de conservare a energiei).
Energia mecanica definita prin (1.38) se refera la cazul cand particular se misca intrun camp de forte statice derivate dintr-o energie potentiala.
In cazul in care un camp de forte variabil

r , t ), adica
F(
r . t)=grad U (r , t)

atunci

( r , t ) admite energia potentiala U(

U
U
U
U
U

F d r =F i d x i=
d x i=
dx +
dt +
dt=dU +
dt
dx i
x i i t
t
t

sau

dU U

F v =
+
dt
t

si deci

d
U
Ecin +U ) =
(
dt
t

In concluzie, un camp de forte irotational si variabil este neconservativ.

1.2 Cazul unui ansamblu de puncte material
Se presupun cunoscute fortele exterioare si interioare care se exercita asupra
particulelor din ansamblul considerat.
Masa totala a sistemului de puncte materiale este

M=

mk
k=1

iar central de masa al sistemului este definit ca fiind punctul geometric cu vectorul de
pozitie

mk r k 1

R= k
= m r
mk M k k k
k

Imaginandu-ne central de masa ca un punct fictiv, acesta va avea viteza:

V =
R = mk
rk
M k

si acceleratia

 1
R= m k
rk

V =
M

1.2.1 Teorema de conservare a impulsului mecanic total

Prin definitie, impulsul total

al sistemului de particule este:

P =
pk
k=1

Se descompune forta care se exercita asupra fiecarui punct material k al sistemului in doua
forte:

e
Fk =
F(i)
k +Fk

F(i)
k
este rezultanta fortelor exercitate asupra lui k de celelalte puncte materiale

unde

(fortele interioare) si

Fortele interioare

Fek

este rezultanta fortelor exterioare care actioneaza asupra lui k.

F(i)
k
, in virtutea legii actiunii si a principiului independenteiactiunilor, se

elimina doua cate doua, si avem

n

F(i)k =F (i )
k=1

=0

ceea ce implica:
n

k=1

k=1

F =
F k =
F(e)
k

Atunci :

F(e) =

F(e)k
k=1

dtd (p k )
k=1

= dt (

pk
k

)=

d
P
dt

adica, derivate in raport cu timpul a impulsului totul al unui sistem de particule este egala
cu rezultatul tuturor fortelor anterioare ce actioneaza asupra particulelor.
Daca rezultanta fortelor de origine exterioara este nula, rezulta:

d
P
dt =0

sau

P (t)=
P ( t 0 ),
aceasta fiind legea de conservare a impulsului total.
Observatie. Evident, revenind la definitia impulsului total,

P =

pk

k=1

mk rk
k

R
=M

Derivand ecuatia de mai sus in raport cu timpul si utilizand teorema impulsului se obtine:

(e)
R
M
= F

Din ecuatiile (1.56) si (1.57) rezulta ca impulsul sistemului cu masa concentrata in central de
masa este impulsul total al sistemului, iar rezultanta fortelor exterioare exorcitate asupra celor
n puncte material este forta exercitata asupra lui M din centrul de masa.

Daca

F(e) se cunoaste, ecuatia (1.57) este ecuatia de miscare a centrului de masa.

1.2.2.Teorema de conservare a momentului cinetic mecanic total

Se numeste moment cinetic total

al sistemului de puncte materiale suma momentelor

cinetice individuale ale particulelor:

L =

Lk

k=1

iar suma momentelor fortelor exterioare este:

(e)
M k = r k

M (e) =

x Fk

(e)

Suma momentelor fortelor interioare este:

Mi =

Derivand

(i )
Mk

r k
k

x Fk

(i)

in raport cu timpul, rezulta:

L+
(e)
(i)
M +
M
dt =

Deci, momentul kinetic mecanic total

al unui system de n puncte material se

conserva in timp daca si numai daca suma momentelor rezulta este nula, adica, M

(e)

M i = 0. Atunci
+
+
t

L (t)=
L ( 0 )
In cazul sistemelor de puncte material pentru care fortele interne sunt forte central,

adica
i

M =

r ks
F ks = 0 se obtine:

r k
k

x F

(i)
k

r k
k

F ks
k
sk

r k r s
( r k
F k + r s
F sk )

= ) x
k,s
k <s

r ks Fks
k,s
k <s

Atunci

k,s
k <s

=0

L+
(e)
M
dt =

In acest caz, legea de conservare a momentului kinetic mecanic total este:

M (e) =0<==>

+
+
t

L (t)=
L ( 0 )

F ks

= =

1.2.3. Teorema de conservare a energiei mecanice totale.

Energia cinetica totala a unui system de particule se exprima prin:
n

Ecin .tot . =

E cin. ,k
k=1

n
2
1

m
r

k
k
= 2
k=1

iar lucrul mecanic elementar al fortelor exterioare:

n

F (ke) d r k

L
d ext =

k=1

Lucrul mecanic al fortelor interioare este:

F(i)k d r k

L =

k=1

Diferentiind relatia (1.66) rezulta:

Ecin .tot . = d Lext + d

Impartind relatia (1.69) cu dt, se obtine:

d E cin. tot.
dt

F(e)k
k

v k

F(i)k v k
k

Relatiile (1.69) si (1.70) reprezinta forma diferentiala energiei cinetice totale. Pentru un

interval de timp [

t 1, t 2 ] , se obtine forma integral a energiei cinetice totale:

t
) 2

t
) 1

t2

(e)
(t 1 , t2)

(i)
(t1 , t 2)

t2

F(e)k d r k
t1

F(i)k d r k
t1

Astfel, variatia energiei cinetice totale a unui system de particule in intervalul de timp [

t 1, t 2 ]

este egala cu suma lucrurilor mecanice integrale effectuate de fortele exterioare si de fortele
interioare in acelasi interval de timp.
In cazul unui system conservative, rezulta:

U ks
= -d(

t2
(i)

d L

F(i)k d r k
k

t1

k,s
k <s

Introducand energia potentiala a fortelor interioare:

(i )

r 1 , .. r n ) =

U ks ( r ks )
1
=

k ,s
k s

U ks

k,s
k <s

si tinand cont de fortele interioare, date de relatia:

(i)
k

F ks

s
sk

=- U

rezulta:
(i)

d L

= -d U

(i )

adica lucrul mecanic al fortelor interioare intr-un interval de timp [

configuratiile initiala si finala ale sistemului conservative:
(i)

(i)

(i )

L12=U t U t

Tinand cont de cele de mai sus, avem:

(e)
=d L
d

t 1, t 2 ] nu depinde decat de

Din relatiile (1.71) si (1.76) obtinem:

E
( cin .tot .+U (i ))t

E
( cin .tot .+U (i ))t

(e)

L12

Suma dintre energia cinetica totala si energia potentiala a fortelor interioare se numeste
energia mecanica interna:

Ecin . tot. U (i)

E

Relatiile (1.77) si (1.78) arata ca:

(e)

=d L

aceasta fiind forma diferentiala a teoremei energiei interne, pentru un sistem conservative.
Forma integrala a teoremei energiei interne, pentru un system conservative, este:

Daca

L(e)
12

L(e)
12

= 0 rezulta legea de conservare a energiei mecanice interne:

adica, energia interna a unui system conservative izolat este constanta in timp.
In cazul special in care asupra sistemului conservative de n puncte material actioneaza numai
forte exterioare conservative:

(e)

r
r
F(e)
k
( k ) = - k U k ( k ) ; (k = 1,2,..n)

atunci
n

U (e)k

U (e) ( r 1 , .. , r n ) =

k=1

r k )

se numeste energia potentiala a fortei exterioare, justificandu-se prin faptul ca:

(e)
(e)

F k = - k U

; (k = 1,2,..n)

Lucrul mecanic elementar al fortelor exterioare este, dupa calcule simple:

(e)

d L

=-d U

(e)

t 1, t 2 ] , lucrul mecanic integral al fortelor exterioare depinde doar

Pentru un interval de timp [

de configuratiile initiala si finala ale sistemului conservativ:

(e)

L12

(e)

= (U )t

(U (e) )t

Utilizand (1.86) si (1.77) , rezulta:

+
d

U (e) ) = 0

sau

E
E
( cin. tot .+U (i) +U (e) )t
( cin .tot .+U (i )+ U (e) )t =

Tinand seama de expresia energiei potentiale totale a sistemului conservativ:

(i )

U +U

U=

(e)

U (i)ks

k,s
k <s

U (e)k
k

atunci, energia mecanica totala a sistemului considerat este:

E=

Ecin .tot .

+U =

Ecin .tot .

(i )

(e)

)=

(e)

Astfel, rezulta:
dE = 0
respectiv

E( t )

E( t )

Relatiile (1.87) si (1.91) exprima forma diferentiala a legii de conservare a energiei mecanice
totale, iar relatiile (1.88) si (1.92) exprima forma integrala a legii. In cazul unui system de

puncte material conservativ si izolat,

F(e) = 0 si se poate lua

Ecin .tot .

(i )

U (e)

= 0, rezultand:

adica, legile de conservare ale energiilor totala si interna coincide.

Capitolul II
2. Punctul material de masa variabila
Printre exemplele cele mai accesibile de corpuri cu masa variabila pot fi citate vehiculele cu
combustibil ( automobile, avion) a caror masa se micsoreaza pe masura ce consuma
combustibilul. De asemenea masa Pamantului este variabila, ca crescand din cauza prafului
cosmic si a meteoritiilor care cad pe el. In aceste cazuri insa variatia masei este foarte mica, in

raport cu masa totala a corpului si ea poate fi neglijata, incat aplicarea ecuatiilor de miscare
ale corpurilor cu masa constanta conduce la rezultate corecte.
Insa problema este alta in cazul miscarii vehiculelor cu reactie, aparate care consuma o mare
cantitate de combustibil intr-un timp scurt, ceea ce duce la o importantavariatie a mesei de
care va trebui sa se tina seama in studiul miscarii.
Bazele teoretice ale dinamicii corpurilor de masa variabila au fost pusu la sfarsitul secolului al
XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.
Vom prezenta, la sfarsitul capitolului, nota cu istoricul si personalitatile care au dezvoltat acest
domeniu al mecanicii.

2.1.

Legea de miscare a punctului material de masa variabila

Principiile newtoniene sunt valabile si in cazul masei variabile, m = m(t), dar ecuatia de
miscare are, aparent, o forma diferita de cea cunoscuta, prin faptul ca intervine impulsul
particulei captate sau emise de catre corp. Pentru stabilirea acestei ecuatii, aplicam teorema
impulsului total sistemului format din corp si particular.

Fie

viteza

forta extern ace actioneaza asupra corpului de masa variabila m ce se deplaseaza cu

(a CM) ( viteza momentana absoluta ) si

viteza absoluta a particulei de masa

dm.
Fortele de alipire sau expulzare sunt forte interne si nu pot schimba impulsul total al
sistemului.
Daca in intervalul de timp infinitezimala dm, avem:
a) cazul alipirii, ( dm > 0), figura 2.1

v +d v
v + dm u )

F dt=( m+dm ) ) (m

d( m v )

F=
dt

(termenul infinit mic de ordinal doi dmd v

dm
dt

dispare prin trecerea la limita )

b) cazul expulzarii, ( dm < 0), figura 2.2

v +d v
umv ) =

F dt=( m dm ) ) + dm

v +d v
u - m v
( m+ dm ) ) - dm

si se obtine aceasi ecuatie ( 2.1 ) , /2/ , /3/.

3. Pag 27 jos ,lipsesc 4 schite
Ecuatia ( 2.1 ) se scrie de obicei sub forma

dm d( m v )

F + u
=
dt
dt

si se numeste ecuatia lui Mescerski ( 1897) .

Deosebirea dintre captare si emisie consta in legea de variatie a masei, ceea ce conduce la
expresii diferite pentru ( 2.2 ).

Notand cu

v '

viteza relative ( 2.2 ) devine

dm

F+
v,
dt

=m

d v
dt

Expresia
, dm

v
dt

poarta numele de forta reactiva ; aici

particulelor iar

dm
dt

'

Fr

este viteza relative de expulzare ( sau alipire ) a

este debitul masic de expulzare ( sau alipire ).

Intr-un mare numar de probleme ridicate de vehiculele cu reactie valoarea vitezei relative
trebuie considerata constanta si avand directia tangentei la traiectoria punctului material de

emisie:

'

=-

'
v t

= - (t)

v , unde

este versorul tangentei la

traiectorie, in sensul miscarii.

Dintre numeroasele aplicatii problemei punctului cu masa variabila enumeram racheta ( in
navigatia cosmica ), avioanele cu reactie, captarea de catre planete a meteoritilor ( in
astronomie ), etc.
Ecuatia ( 2.2 ) are corespondent si in fizica atomica (ecuatia lui Gamow) in cadrul dezintregarii
. Printre exemplele de folosire a ecuatiei (2.3) avem si tratarea miscarii rachetei.

i)

m0 , porneste din repaus expulzand continu gazelle de

O racheta de masa initiala

ardere in directia miscarii cu viteza

proiectata pe directia miscarii (

, dm

v
dt

v '

F =0

=m

constanta fata de racheta. Ecuatia ( 2.3 ),

devine

d v
dt

dm
m

=-

d v =

, dm

v
m

de unde prin integrare obtinem

m

v
m0

v,

ln

Prin urmare viteza rachetei este opusa vitezei de expulzare

ii)

m0
m

v ' .

O racheta este lansata de pe pamant. Neglijand frecarea cu aerul si variatia lui g cu

altitudinea , (

m g

F =m g
+

dm

v,
dt

Integrand ecuatia (2.6 ) gasim

=m

= const) vom avea

d v
dt

sau

g dt +

dm

v,
m

= d v

v 0

m0
ln m

v,

g t -

In cazul lansarii rachetei pe vertical din repaus, avem

pentru ca

m0
m

g t

= const.si este indreptata in jos si conditia de desprindere de pamant va fi

Fr m0 g

,
= v ln

m0 g
,

, unde D =

dm
dt

, dm

v
dt

m0 g

sau

este debitul de expulzare a gezelor arse.

2.2. Teoreme generale in dinamica punctului material de masa variabila

In cazul punctului de masa variabila teoremele generale au o forma deosebita fata de
omoloagele lor in cazul punctului material de masa constanta. Vom prezenta in continuare
aceste teoreme, cu observatiile de rigoare si exemple.
2.2.1. Teorema impulsului
In cele ce urmeaza pastram definitia vectoriala a impulsului : masa inmultita cu viteza.
Admitem ca valabile Urmatoarele legi din mecanica newtoniana:
a) legea conservarii impulsului
b) legea independentei actiunii fortelor
Odata cu aceste ipoteze sa presupune ca avem un punct material de masa m variabila ( prin
emisia sau captarea unei particule foarte mici, ca masa ) care se deplaseaza in spatial

euclidian. Daca asupra lui actioneaza forta exterioara

, a carei influenta asupra particulei

emise sau captate este neglijabila, teorema clasica a impulsului este data de ecuatia:
d( m v ) =

F dt +dm u

Cu

am notat viteza absoluta, ( fata de un system fix de coordinate ) a particulei emise sau

captate in timpul dt.

Procesele de emisie si captate pot fi concepute in mod complex:putem considera particulara
emisa, sau captata, drept centrul de greutate al unui nor de particule foarte mici, orientate

.
sub un unghi solid dat, definit prin directia vitezei absolute u
Din ecuatia (2.9 ) se deduce ecuatia lui Mescerski:

dm

u
+ dt

d (m v )
dt

Observatii.
a) Sa admitem ca in timpul miscarii, punctul material emite si capteaza simultan cata o

particular de masa

absolute fiind

dm 1 , respective

u1 , respectiv

dm2 , procese independente intre ele, vitezele

u2 .

In acest caz ecuaia (2*10) se extinde sub forma

d
m v
dt (

dm1
u
dt 1 +

dm2
u
dt 2

asupra creia vom reveni cu exemple de micare.

b) Tulio Levi - Civita , /4/, a pus problema astronomic a captrii de meteorii care cad pe o
planet din toate direciile, n mod uniform i calculeaz c n aceast problema viteza
medie ptratic absolut a centrului de greutate a norului de particule este neglijabil faa

de viteza momentan a corpului. Aceasta face ca n ecuaia (2.10 ) sa se ia u=0 i se

obine astfel ecuaia newtonian propus de Levi-Civita, pentru cazul captrii, sub forma:

d
m v
dt (

Este interesant ca ecuatia (2.12) se obtine si in cazul cand masa de miscare variaza

relativist (cu viteza) , m=

m0 /

1v 2 / c 2

, asa cum se deduce in mecanica relativista.

c) Tot Levi-Civita consider i cazul astronomic al emisiei uniforme de particule in toate

direciile, ceea ce conduce la a admite c viteza relativa u-v=

v'

a particulelor

este nul. n aceste condiii, deci pentru cazul emisiei unifome a unui nor de
particule, ecuaia (2.3)

d v
dt

identic ecuaiei punctului material cu masa constant.

d) Din ecuaia (2.9) prin integrare ntr-un interval de timp (

t0

,t }, se obine

ecuaia impulsului, sub forma:

v
( m v ) (m 0 ) =

In cazul

F dt
t0

+=

u dt
dm
dt
t0

=0 , ecuatia revine la cea clasica, prezentata in primul capitol.

e) Ecuatia (2.10), ca si cele ce deriva din ea, nu devine explicita decat dup ace se da legea
de variatie a masei cu timpul:

m=

m0 f ( t ) ;

f(0) = 1

unde f(t) este o functie care devine egala cu unitatea pentru t=0 si m este masa initiala.
Pentru un numar mare de problem puse de tehnica moderna, functiile f(t) care prezinta
importanta sunt:
a) functia linara f(t) = 1t


Fr

( cand forta reactiva este constanta

b) functia exponentiala

m0
v, )

f ( t )=e t

(cand si acceleratia este constanta

=

dm ,
v
dt

ar

1
F
m r

v,
=

forta reactiva

Fr

dm ,
v
= dt

m0
v , e t )

unde este o constanta pozitiva, semnul

aratand captare sau emisie.

2.2.2. Teorema momentului cinetic

In cazul punctului de masa variabila, momentul cinetic se defineste intocmai ca si pentru
dinamica punctului de masa constanta, drept momentul impulsului fata de un pol dat, prin
relatia:

L=r x m v

unde r este vectorul de pozitie al punctului material cu masa variabila m si cu viteza

momentana v.
Pentru stabilirea ecuatiei care exprima teorema momentului cinetic, inmultim vectorial cu r
ecuatia (2.10) si obtinem:

d
r x m v =
dt (

r x

dm
r x u
dt (

Putem spune c derivata in raport cu timpul a momentului cinetic al punctului de masa

variabil m, fa de un pol oarecare, este egal cu momentul forelor aplicate, adunat cu
momentul forei reactive condiionata de micarea absoluta.
Pentru u=0, regasim ecuatia mecanicii clasice, pentru punctul material de masa constanta.
Un caz interesant este atunci cand rezultanta fortelor aplicate se echilibreaza cu forta
reactiva

dm
u
+ dt

In situatia de mai sus, din relatia (2.17) rezulta:

=0

r x m v

unde

evident

este un vector constant. Inmultind in aceasta ecuatie scalar cu

, avem

c
. r =0 , ceea ce arata ca traiectoria este plana. Deci pentru acest caz particular

nu are loc teorema ariilor. In adevar, notand viteza areolara cu

1
r x v
2 (

din (2.18) rezulta, proiectand pe directiile lui

: 2m

c 2 (constant), deci viteza

areolara este variabila cu timpul.

2.2.3. Teorema ariilor
Aceasta teorema are loc in trei cazuri particulare:

a) Dac viteza relativ

v ,

uv a particulelor este coliniara cu vectorul de poziie r,

forta F fiind presupus central. Din ecuaia (2.3 ), nmulind vectorial cu r rezult
teorema enunat :

m r

d v
dt

r x
F

++

dm
r x
dt (

v ,

)=0

b) Daca forta reactiva se echilibreaza cu rezultanta fortelor exterioare

Fr

= 0 , in

fiecare moment al miscarii. Evident din (2.17) se deduce (2.21).

c) Dac rezultanta fortei reactive

Fr

i a forei exterioare

este o fort

coliniar cu vectorul de poziie r. In acest caz ecuaia ( 2.21 ) se obine prin

nmulire vectorial cu r n (2.3).
O problem interesant este cnd se admite existenta unei forte centrale cu condiia ca
viteza absolut a particulelor emise sa fie coliniar cu viteza de antrenare u=
Astfel teorema momentului cinetic ne d :

d
dt

sau, notand

( r x v

r x v

v s , obtinem

d v s
dt

(t) v s

dm
dt

)+

(1

) ( r x v

(t) =

unde

)=0

1
m

dm
dt

Traiectoria fiind plana, folosind coordonatele polare in plan , obtinem

r 2

= C exp (

unde C este o constant de integrare i

(t)

dt) = C exp (

dm

(1) m

unghiul polar. Teorema ariilor nu se aplic

deci nici n acest caz. Aceast problem este interesant prin faptul c este pus de
balistica corpului cu mas variabil ca o ipotez simplificatoare : direcia forei reactive
coincide cu direcia tangentei la traiectoria n campul forelor gravitaionale (uniform,
g=const).

2.2.4

Ca si in cazul masei constante , energia cinetica E se defineste prin relatia:

Ecin=

m
2

v2

4. Scriem explicit ecuatia fundamental (2.10) si inmultim scalar cu

v
d( m 2

v
) + dm 2

care exprim teorema energiei cinetice. Deci

d r

+ dm (

uv

v dt=d r . Se obtine:

difereniala energiei cinetice a punctului de

mas variabil m, adunat cu energia cinetic a particulelor avand viteza momentana a

corpului v este egal cu lucrul mecanic elementar al forelor exterioare adunat cu lucrul
mecanic al forei reactive determinat de micarea absolut ( cu viteza u ) a particulelor
( adic temenul dm (

)). Ultimul termen dispare dac viteza absolut

este

2.22

(
)
v .

perpendiculara pe

In problemele lui Levi Civita, n care avem

=0, respectiv

=0,

ecuaia ( 2.22 ) devine :

mv 2
d(
2 )

v2
2

F d r

dm =

2.3. Prima problema a lui Tiolkovski

Un punct cu mas variabil ae mic n vid,' fr fore exterioare.Considerm cazul
emisiei care se efectueaz cu viteza relativa v presupus constant n modul i coliniara
cu vectorul vitez momentan v, dar de sens opus micrii corpului emitor. Micarea este
rectilinie i are ca ecuaie :

dv

m dt

=-

dv
v'

=-

v'

dm
dt

sau

Fie m=

dm
m

m 0 f(t) legea de variatie a masei, astfel incat f(0)=1. Integrand ecuatia (2.24)

deducem v=- v

'

ln f + b.

Luand drept conditii initiale t=0, v=

v 0 , rezulta b=

v=

v 0 + v , ln

v0

si deci

m0
m

formula datorata lui Tiolkovski.

Fie

ms

valoarea masei la sfritul procesului de emisie ( combustie ) , fie

emisa a particulelor de combustibil i

v0

= 0 la sfritul arderii. Atunci corpul are

masa

viteza :

v 1=v

unde raportul

ms

ms+
ln
ms

= 2,3

v,

log (1+z )

= Z poart numele de numrul lui Tiolkovski.

v =2000 m/s* Comentnd formula ( 2.26 }, evideniem cteva aspecte

In general se ia
practice :

1) viteza

punctului de mas variabil la sfritul segmentului activ ( sfritul

v,

procesului de combustie ) este cu att mai mare cu ct este mai mare viteza
=de emisie:

v1

2)

viteza

3)

viteza la punctul final

crete logaritmic cu raportul Z ;

v1

nu depinde de regimul motorului.

Problema invers. Ecuaia ( 2.26 ) pemite calcularea masei necesare pentru ca punctul cu
masa variabil care pornete cu viteza iniiala v0 = 0 s ating o anumit viteza dat v1,
urmnd ca apoi prin inversare cu

180

a sensului vitezei de emisie ( frnare reactiv )

viteza v1 sa fie anihilat in vederea aterizrii.

In spaiul cosmic, unde forele exterioare sunt neglijabile, pierderea vitezei este
posibil numai din cauza forei reactive, adic a consumului suplimentar al rezervei
existente de mas.
Fie

m1

masa in momentul cnd punctul a atins viteza finala v1 . Rezerva de mas

va

fi dat de ecuaia :

v 1=v ,

Schimband semnul lui

m0

ln m1

v,

ln ( 1 +

v , forta reactiva va frana miscarea, iar viteza punctului va fi data

de relatia:

v2

Fie

1
m1

m2 masa punctului cand

v 1v ,

v 2 =0. Rezulta:

ln

m1
m

v 1v ,

unde
atins

v1

m1
ln m2

v,

ln ( 1 +

2
m2

)=0

este rezerva de combustibil necesar ca punctul s piard complet viteza

. Din relaiile precedente se deduce:

m1 2
( )
m2

2 2
(1+ )
m2

Z 1 = 1 / m1 defineste viteza

v1

de pe segmental de antrenare (anvergura).

m0
m2

unde

v1

(1+ z 1)2

Prin urmare:

m0=m2 + 1+ 2=m2 +

unde

este rezerva total a masei pentru ca punctul s ating viteza

o piard complet. Bac Z=

m2

v1

i apoi s

este numrul care definete rezerva total a masei,

avem, innd cont de ( 2.27 ) ecuaia :

1+z=

(1+ z 1)2

care ne permite sa determinm pe Z, dac se cunoate viteza pe care are punctul pe o are pe
segmentul de antrenare.
2.4. Problema a doua a lui Tiolkovski

Aceast problem se mai numete i problema fundamental a rachetei cu reactive.

S admitem c punctul cu mas variabil se deplaseaz pe vertical in
in sus, n cmpul uniform gravitaional (

= const ) cu viteza iniial

v0

Viteza relativ v a particulelor emise este ndreptat pe vertical n jos. Se cere s se

deduc altitudinea maxima, avandu-se dat legea de variaie a masei.
Ecuaia micrii devine n acest caz:

dv

m dt

sau

= - mg -

dm '
v
dt

dv
' d
=gv
dt
dt

ln f(t)

Din ratiuni tehnice, viteza relative trebuie considerate constanta,

'

v =const. Integrand

ecuatia de mai sus (2.29), se obtine:

v=

v0

- gt -

si printr-o cuadratura avem pentru spatial parcurs (

y=

1.

v0 t -

2.

g t

Pentru legea exponentiala f(t)= e

y=

ln f(t)

y 0=0 ):

1
2

v0 t -

v'

1
2

v ln f (t ) dt
'

se obtine:

g t

Cazul legii liniare f(t)=1-t, conduce la:

, 2
vt
2

y=

v0 t -

1
2

g t

v'
+

[( 1

) ln (1

t ) +

Inaltimea maxima corespunde anularii vitezei. in cazul legii exponentiale

v0

gt + v

'

t=0

Din ecuatia (2.34) scoatem timpul (t max), deci

t max=

v0
g v

'

g
v'

( 2.35 )

Pentru interpretarea condiiei <g/

'

consideram cazul echilibrului

relativ al punctului de mas variabil n cmpul gravitaional. Avem:

mg -

Dac >g/
pentru

v'
'

dm
v
dt
'

=0 m=

g
v'
mo exp

,t)

fora reactiv este mai mare dect greutatea. Din ecuaia (2.32) rezult c

v <g punctul se deplaseaz ntr-un cmp

v'

uniform atractiv cu acceleraia g-

. Inlimea maxima se obine nlocuind

valoarea lui t n ecuaia ( 2.32 ):

y max

2.5

=H=

g v
2
v 20

'

Metode variationale in problemele dinamicii punctului cu masa variabila.

Admind micarea rectilinie n cimpui gravitaional, cu fore de rezisten

Q1 (v,s)

depinznd de vitez i distan, ecuaia diferenial a punctului cu mas variabil ia forma:

dv

m dt

= - mg sin

Q1 (v,s) -

dm '
v
dt

unde este unghiul traiectoriei faa de orizontal, v este viteza relativ constant a
particulelor emise, coliniar cu vectorul v al vitezei momentane. Acceleraia g=g(s) este n
general o funcie de poziie. Pentru nlimi mici faa de raza prnntului luam g= g0
(const). Funcia de variaie a masei este m =m0 f(t) cu condiia m =m0 la t=0 si f(0)=1. La
extremitatea segmentului activ, t = t, m = ms ( masa vehiculului fr combustibil ), f(t) =
f s . Punnd Q_/m = Q(v,s), ecuaia ( 2.37 ) ia forma
0
'
f v =fg sin f v

Proprietile caracteristice ale micrii definite prin ecuaia ( 2.38 ) depind de legea de variaie
a funciei f(t). Integrarea ecuaiei ( 2.38 ) va duce la o soluie de forma:
V = v (t,f,f,

unde

c1

c2

c 1 ) ; s = s( t,f,f, c 1 , c 2

sunt constante arbitrare de integrare.

Expresiile ( 2.39 ) pot fi considerate drept nite ecuaii funcionale pentru studiul
regimurilor optime, unde unele caracteristici ale micrii ( distana parcurs, timpul de
ajungere la o nlime dat, lucrul mecanic al forelor de rezisten, etc. ) trebuie s ia
valori extreme. Avem deci o problem de calcul varialonal.
2.5.1. Metoda lui Goddard
Unul dintre primii mecanicieni care a pus o problem de calcul variaional n micarea
punctului de mas variabil este Goddard, n anul 1919. Astfel se cere s se afle minimul
masei necesare pentru ca s obinem o nlime dat. Vom prezenta consideraiile lui
Godaard,/5/. Viteza de ascensiune trebuie s aib o anumit valoare care s corespund
poziiei respective a corpului. Este necesar s determinm funcia v =(s) astfel net
rezerva de mas necesar pentru atingerea nalimii date s fie minim. Goddard a propus o
soluie aproximativ a acestei problem. Metoda sa const n urmtoarele presupuneri:

a)

nlimea total de ascensiune a punctului se mparte n n pri, luandu-se constant

rezistena mediului pe fiecare din aceste pri;

b) g este constant
c) acceleraia punctului mobil a aste constant.
0
In ecuaia ( 2.38 ) luam = 90 i obinem :
f v =fgQf v '

Dar

v =a (const) si deci

a+ g
v'

Q
v'

=0

o ecuatie diferentiala ordinara, liniara, care ne da:

f(t) =

Constanta

C1

m
m0

=[

C1

Q
a+ g

exp

se deduce prin conditia t=0, m=

C1

=1+

a+ g
v'

*t)] exp ( -

m 0 , f(0)=1, fiind
Q
a+ g

Introducand masa consumata la un moment dat , avem

m=m 0

;f=1-

m0

Solutia(2.41) devine

m0

= (1 +

Q
a+ g

) [ 1 exp ( -

a+ g
v'

t )]

a+ g
v'

t)

in condiiile stabilite ( a = const ; g = const ; v = const ; Q = const). Gcddard propune ca

masa iniial s fie astfel aleas nct masa finala s devin egal cu unitatea, 1 = m0 +

ceea ce ne d :

m 0 = exp ( -

Daca

a+ g
v'

t) +

Q1
a+ g

[exp (

a+ g
v'

t) 1 ]

Q1 =0 si g=0, avem
+
m0

= exp (

a
v

,t)

Raportul

m+
0
m0 = m0

exp ( -

a
v

, t ) = minim

exprima problema de extremum al masei in condiiile enunate. Viteza iniial total necesar
pentru ca punctul s ajung la nlimea pentru care masa final devine egal cu unitatea se
obine din sumare a maselor minime m0 obinute pentru fiecare interval. Calculul se continu
succesiv. Fora Q, de rezisten, se determin in tunelul aerodinamic sau se estimeaz prin
calcul theoretic.
Procedeul de calcul expus mai sus este insa nesaisfctor, cu toate c metoda
variaional este o idee fertil, dezvoltat cu succes i de ali autori.
2.5.2. Metoda lui H.Obert
Aceast metod da una din soluiile aproximative ale problemei de regim optim n
ascensiune vertical, pentru cazul vv, adic viteza momentan a punctului este foarte mic
faa de viteza relativ de evacuare a particulelor de combustibil, /6/. Asupra mobilului
acioneaz fora de greutate mg n jos i rezistena mediului in sens contrar micrii


+ mg
R =Q

( adic tot in jos ). Ecuaia micrii rectilinii se scrie

v'
m v =Rm

sau, introducand ca variabila arcul de traiectorie s prin relatia

dv
v
ds

, (v=

ds
ds

),

ecuatia (2.45) devine:

dv

m ds

R
v

dm
ds

v'

=0

Facem ipoteza c punctul cu masa variabil strbate la nlimea s deasupra nivelului mrii
un strat subire ds = const, n care putem considera densitatea aerului constanta. Impulsul
mdv se ia constant i deducem legea de micare a punctului n ipoteza consumului minim de
combustibil. In acest scop derivm ecuaia ( 2.46 ) n raport cu v, sub condiia minimului de
consum dm/ds = 0. Obinem astfel

(m

dv
ds

)+

R
( v

mg+Q1
v

)=0

sau, impreuna cu ipoteza mdv=const., ecuatia:

( v

)=

)=0

Ecuaia ( 2.47 ) are un sens bine precizat. Raportul R/v este rezistena pe unitatea de
drum i de timp. Deci viteza optim de nlare a punctului de mas variabil se
caracterizeaz prin faptul c numi pentru aceast vitez pierderile specifice provocate de
fora repulsiv sunt minime.
In aerodinamica fora de rezisten se ia proporional cu ptratul vitezei, cu densitatea

aerului i cu suprafaa caracteristic S ( la avion, suprafaa aripii ) :

Q 1=

unde

Cx

1
2

S C x v2

este coeficientul aerodinamic de rezisten la nlare pe direcia x ( direcia

micrii ) depinznd de numrul lui Reynolds i de nuumarul lui Mach, n care intr calibrul,
vscozitatea aerului,viteza momentan i viteza sunetului. Lund n stratul de grosime ds pe
m=const., din ( 2.47 ) deduce:

mg
2
v

1
C
2 x S-

1
Sv
2

C x
v

=0

C x
v

ecuatie care ne da viteza maxima

v2

In cazul

C x =const. (deci

Cx
= 2mg/ S (

Q1 proportionala cu patratul vitezei),

v=

2mg
Cx S

Din relaia ( 2.49 ) rezult c in mediul rezistent proporional cu ptratul vitezei avem
relaia de egalitate ntre greutatea punctului i rezistena mediului

mg =

1
2

C x S v 2

Din ecuaiile ( 2.48 ) i ( 2.50 ) se pot obine toate caracteristicile dinamice i

cinematice prin simple cuadraturi.

Ca i metoda Gooddard, metoda Obert da o soluie aproximativ ntruct nu pune problema

variaional n formularea ei riguroasa.
2.6. Not
Intre ,anii 1529-1579, Conrad Haas, mecanicist din Sibiu, realizeaz studii de balistic i
proiectile cu reacie de tipul rachetelor. Acestea erau propulsate prin dispozitive cu mai
multe trepte i directionate prin aripioare n delta.
Adevrata dezvoltare a domeniului a avut loc abia la sfritul secolului al XIX-lea i
nceputul secolului XX. K.E. Tiolkovski (1857 1935), om de tiina rus, se ocup amnunit
de tehnica i teoria micrii reactive. I.Y.Mescerski ( 1859 - 1935 ), matematician, pune
bazele teoriei micrii corpurilor de mas variabil n lucrarea
de mas variabila

Dinamica punctului material

,anul 1897,creend un capitol al mecanicii teoretice.

In sfera practic trebuie s menionm prioritatea inventatorului romn Henri Coand care
realizeaz primul avion cu reacie din lume, prezentat n octombrie 1910 cu prilejul celui de
al II- lea Salon Aeronautic de la Paris.
Nu trebuie uitat nici Herman Obert, originar din Transilvania, recunoscut pe plan mondial
ca unul dintre fondatorii astronauticii modeme.

Capitolul III

3. Consideraii asupra corpului de masa variabil

Ca i in cazul punctului material, n dinamica corpului (rigidului)

de mas variabil se folosesc evident aceleai principii, noiuni si marimi dinamice ca i n
mecanica corpului cu mas constant. Admitem c att particulele captate cit i cele emise
ajung sau prsesc corpul numai de pe o poriune oarecare a suprafeei corpului. Particulele
care nu se mic relativ cu corpul ( vitezele relativa fa de corp nule ) se consider c
aparin corpului. Forele de reaciune i fac apariia numai n momentul aciunii directe,
prin contactul dintre particule i corp; micarea maselor interioare care aparin corpului nu
aste luata n considerare.
Trecerea de la punctul material la corpul material se face prin intermediul sistemului de
puncte materiale, iar procedeul matematic consta in sumare a asupra diverselor mrimi
pariale. Pentru concretizarea expunerii, vom considera cazul emisiei, prezentat mai des n
tehnica vehiculelor cu reacie.
Fie m masa unei particule ( punct material ) ce aparine corpului, deci nu are vitez
relativ fa de corp. Fie vs viteza absolut a unei particule fa de sistemul fix

Oo

din spaiu - sistemul mobil Oxyz fiind legat de corp, figura de mai jos. Definim mrimile
cinetice:
Impuls total :
n

s=1

s=1

P= p s= ms v s

Moment cinetic total:

r s x m s

s=1

ZXZ

Energie cinetica:
n

T=

1
m v2
2 s =1 s s

ms

Rs

r s
x

R0

00

Vectorul de pozitie al centrului de greutate:

n

rc

1
m r
M s=1 s s

cu M =

ms
s=1

Prin emisia particulelor, poliia centrului de greutate variaza in raport cu particulele

care constituie corpul ; de aceea a fost ales si sistemul de coordonate legat solidar de
corp Oxyz. Avem astfel, cu notaiile din figura de mai sus:

0+
s=
R

s=
r s ; v

v 0 +
x r s ; m r c = m s r s

unde

v0

este viteza momentana de rotatie .

este viteza de translatie, iar

Acceleratia absoluta:

a s

unde

a0

x (

x r s ) +

r s

'

este acceleratia unghiulara.Acceleratia centripetal este data de :

unde

s
este distant punctului

Daca

us

ms

2
s

x r s =

x(

la axa

este viteza absoluta a particulelor emise, atunci

us

unde

v s +

v 's

'

v s este viteza relative a partiulelor emise. Viteza punctului din triedul mobil care

coincide cu centrul de greutate intr-un moment dat, adica viteza de transport este:

v c (t )

Notand cu

qc

v 0 +
x r c

viteza relative a centrului de greutate fata de sistemul Oxyz legat de

corp, viteza absoluta a centrului de greutate devine:

v c

Pentru corpul cu masa constanta

v 0 +
x r c

q c

q c =0 . Deplasarea relative a centrului de greutate

depinde de variatia masei corpului.

3.1. Teoreme generale in dinamica corpului de masa variabila

3.1.1. Teorema impulsului.

v s din (3.2). Punand m r c = m s r s

Inlocuim in relatia (3.1) expresia lui

, se obtine

dupa (3.5), expresia:

P=

v 0 +
x r c ) = m v c (t)

m(

Deci, impulsul corpului cu masa variabila este egal cu impulsul punctului din spatial mobil
care coincide in momentul dat cu centrul de greutate. Tinand cont de (3.6), relatia (3.7) se
scrie sub forma:

P=m v c

q c

Pentru a obtine teorema cantitatii de miscare se considera ecuatia:

d
dt

unde

F(i)
s

ms v s
(

)=

Fs

sunt fortele interioare,

absolutaa punctului de masa

F(i)
s

d ms
dt

us

( i = 1,..,n)

F s rezultanta fortelor exterioare

si

us

viteza

ms .
n

Prin sumare, tinand cont de atreia lege a lui Newton

F(i)s
s=1

= 0 , rezulta:

m s u s
s=1

Prin urmare :derivate impulsului in raport cu timpul este egala cu rezultanta

fortelor exterioare care solicita masele corpului adunate cu impulsul total al particulelor
emise in unitatea de timp. Aceasta constituie generalizarea imediat a ecuaiei
fundamentale a punctului material , ntre particule neexistnd interaciune.

3.1.2. Teorema centrului de greutate

Scriem ecuatia fiecarui punct

ms

de masa variabila sub forma:

m s as

Fs +

F(i)
s

F s este rezultanta fortelor aplicate,

unde

Fr ,s

+=

F(i)
s

( s = 1,.,n)

rezultanta fortelor interioare cu

proprietatea
n

F(i)s
s=1

Fr ,s

as

=0

a s = v s =

rs . Inlocuim pentru acceleratia

rezultanta fortelor reactive si

expresia (3.4) si sumam pe toate particulele sistemului. Se obtine:

m s a s
s=1

unde

(t)
a
c

a0

=m(

r c

2 q c

(t)

) = m ac

este acceleraia punctului din triedrul mobil care coincide n

momentul considerat cu centrul de greutate al sistemului ( acceleraia de transport ). Cu

valoarea ( 3.10 ) ecuaia (3.9) devine, dup sumare
(t)

m ac

unde

F =

F s
s

Fr =

Fr

F r , s
s

. Ecuatia (3.11) exprima legea de miscare a centrului

de greutate pentru corpul cu mas variabil. Aceasta formulare ine seama de faptul c
centrul de greutate i schimba poziia fa de triedrul mobil din cauza variaiei masei
corpului. Ecuaia de micare a centrului de greutate, n micarea absolut, se obine
introducand acceleraia absolut prin formula:

(a)
a
c
=

unde

(r)

a (t)
c

(r)
a
c

2 2 x q c

ac este acceleratia relativa a centrului de greutate . In aceste conditii, ecuatia (3.11) devine:

(a)

m ac

= F

Fr +m a (r)
c
+ 2 m( x q c )

Aadar, centrul de greutate al corpului cu masa variabil se deplaseaz ca un punct avnd ca

mas ntreaga mas a corpului ntr-un moment dat, asupra cruia acioneaz urmtoarele fore

: rezultanta forelor exterioare (F), rezultanta forelor reactive (F) , rezultanta forelor
ineriale condiionate de acceleraia relativ, precum i fora Coriolis a centrului de
greutate.
3.1.3. Teorema momentului cinetic faa de axele fixe
Ecuaia micrii pentru un punct oarecare

ms

al sistemului, n cazul

emisiei, este:

d(

unde

us

d ms
ms v s )/dt=
F s ,e +
F s ,i +
u
dt s

este viteza absoluta a particulelor(a centrului de greutate) emise,

F s ,e rezultanta fortelor exterioare aplicate

ecuatia (3.13) la stanga vectorial cu

si

Rs

F s ,i

rezultanta fortelor interioare. Inmultind

, vectorul de pozitie al punctului de masa

fata de originea sistemului fix Oxyz. Obtinem:

R s
s

d
( m v ) = Rs
dt s s
s

Dar pentru ca

R s x F s ,i
s=1

=0 si

d L
d
d

Rs x ( ms v s )= (
Rs x ms v s )= a
dt
dt
dt

F s ,e +

R s x F s ,i
s

R s x
s

dm s
u
dt s

ms

rezulta teorema momentului cinetic(absolut):

d La
dt

Me

R s

s=1

d ms
dt

us

unde

M e =
Rs x
F e ,s
s

este momentul forelor exterioare. Prin unaare, derivata in raport

cu timpul a momentului cinetic fa de axele fixe este egal cu momentul rezultant al

forelor exterioare care solicit corpul, adunate eu momentul cinetic rezultant al
particulelor emise de corp in unitatea de timp.
Daca este necesar sa se puna in evident si fortele reactive, atunci ecuatia (3.14) ia o
alta forma. Luand

us

v s +

'
s

R s

s=1

d ms '
v
dt s

Mr

ecuatia (3.14) devine:

d La
dt

Me

Mr

R s
s=1

d ms
dt

v s

3.1.4. Teorema energiei cinetice

Plecam de la ecuatia cunoscuta, pentru un punct oarecare

d
dt

ms v s
(

)=

F s ,e

Inmultim in ecuatia de mai sus, scalar , cu

ms

F s ,i

v s dt=
dr s

ms

d ms
dt

us

si sumama pe toate valorile

care apartin corpului cu masa variabila intr-un moment dat. Se obtine:

v s d ( ms v s)

F e ,s d r s
s

F i ,s d r s

d ms us v s

dar

1
2

( ms v

2
s

)=

v 2s
d ms
2

1
ms d (
2

v 2s )

si deci

v s d ( ms v s)

ms vs
=d 2
s

d ms
2

v 2s

Fie

F s , e
s

r s

Ae

F s ,i
s

r s

Ai

F r , s

r s

Ar

lucrul mecanic al fortelor exterioare, respective interioare si al fortelor reactive.

Tinand cont ca

d ms us v s
s

d ms
s

v
( sr

v s v s

F r , s
s

r
d s

d ms v 2s
s

si cu aceste valori introduce in ecuatia (3.16) se obtine:

dT =

Ae

Ai

Ar

d 2 (ms v 2s )
s

Aadar, difereniala energiei cinetice a corpului cu masa variabil este egala cu suma
lucrurilor mecanice elementare ale forelor exterioare, interioare si reactive, adunate cu
energia cinetic a particulelor alipite sau desprinse de corp n intervalul de timp dt,
pentru micarea de transport.

Formula se particularizeaz pentru cazul cnd viteza absolut a particulelor captate este
nul ( cazul Levi-Civita ) i devine:

dT =

Ae

Ai +

1
2

d ms v 2s
s

Pentru cazul cand viteza relative a particulelor emise este nula, avem:

dT =

Ae

1
2

d ms v 2s
s

Capitolul IV
4.PROBLEME REZOLVATE CA APLICATII ALE STUDIULUI MISCARII CORPURILOR CU MASA
VARIABILA

1. O mitralier este montat pe un vehicul aezat pe o suprafa orizontal fr

frecri ca n figura. Masa sistemului ( vehicol + mitraliera ) la un anumit moment este M.
In acelai moment mitraliera trage gloane de mas m a cror vitez ntr-un S.R.I. este

. Viteza vehicolului n acelai reper este

vehicol este

V.

i deci viteza gloanelor fa de

Numarul gloanelor trase pe unitatea de timp este n. Care este

acceleraia vehicolului ?

Alegem vehicolul si mitraliera ca system. Deoarece masa sa M, este variabila. Aplicam

ecuatia lui Mescerski, tinand cont ca

Fext =0

d v
dt

v r *

d v
dt

dm
dt

=-

, in care

v r =500 m/s

v r

= U V

si

dm
dt

= - m*n

v r (mn)
M

v r (m . n)
dv
a =
=dt
M

d v
dt

care arata ca a este dirijata in directia opusa lui

V r . Daca

, m=10g, n=10/s si M=200 Kg la un anumit moment, atunci in acel

moment

50010 10
200

= 0,25 m/ s

Intensitatea traciunii medii a gloanelor ejectate ( a forei de recul ) asupra

sistemului vehicol + mitralier n acel moment este dat de

v
F = r *m*n = 500 * 10 *

102

= 50 N

Se poate rezolva problema aplicnd legea conservrii impulsului

( Fext = 0 } in raport cu centrul de mas pentru sistemul ( gloane *

mitraliera - vehicol ) .
2. S se determine fora medie de recul asupra unei mitraliere care
trage 120 focuri pe minut. Masa fiecrui glonte este de 10 gr, iar viteza lui
iniial este de 800 m/s
Folosind ecuaia lui Mescerski, pentru micarea mitralierei

m* a = Fext + Fr unde m* a = Frecul asupra mitralierei,

Frecul

= v r *

dm
dt

unde v r = 800 m/s

dm
dt

12010103
=
60

2
= 2* 10
kg/s

3
De unde Frecul = 2* 10 *800 = 16 N orientata invers vitezei gloantelor.

Se poate rezolva problema folosind legea conservrii impulsului pentru

sistemul ca masa fin ( mitraliera + gloane ) :
pM + pg = 0

Frecul

p M
t

pM = - pg /t

p g
= - t

=-

N m0 v r
t

unde N este numarul de

focuri trase in intervalul de timp t = 1 min Frecul = 16 N.

3. Dintr-o plnie in repaus curge nisip cu o vitez - debit

pe o band rulant care se mic cu viteza v n sistemul de referin il
laboratorului.
Ce for este necesar pentru a menine banda n micare cu viteza v
I. n aceast problem

a =

dv
dt

= 0 si v rel =u v =v

deoarece viteza de curgere a nisipului , u = 0

Deci ecuaia lui Mescerski ia forma n acest caz 0 = F - v i deci

dm
v
dt

adica forta exterioar micrii cu viteza constant a benzii

este ndreptat n sensul micrii benzii. De asemenea se observ c n

absena frecrilor, masa benzii nu intervine.
II. La fel de simplu se obine aplicnd teorema impulsului :

d p
dt

v
m

dm
dt

= v

dv

+ m dt

si deoarece

dv
dt

=0 F =

dm
dt

III. Se poate rezolva problema aplicnd teorema impulsului sistemului cu

mas constant ( banda + nisip ).
Fie M masa nisipului din plnie la un moment t, masa benzii n acest moment
fiind M
La momentul t + dt masa nisipului din plnie va fi Mdm, iar a benzii
M + dm
Impulsul sistemului la momentul t va fi deci
p0=M 0 + M v
p

, iar la t + dt

M
( ' +dm)v
( M dm ) 0+

i deci
d p = p - p0

= dm * v

i deci

p
= lim
t 0 t

dm

= v dt

Observaie :
Puterea dezvoltat de foia exterioara este
dm
2

P = Fv = v ( v dt ) = v

dm
dt

deoarece v este constant putem scrie :

p=

d (m v 2)
dt

= 2*

d
dt

1
2
( 2 m v

) =2

d Ec
dt

adic puterea necesar pentru a menine banda n micare este de doua ori
viteza de cretere a energiei cinetice a sistemului, jumtate din lucrul

mecanic al fortei exterioare , transformandu-se n alte fome de energie

(cldura) la interaciune nisip band.
4. Un vagon platform de mas m0

este antrenat n micare n di -

recie orizontala de o for constant F. Dintr-un dispozitiv de ncrcare

imobil se scurge nisip n vagon cu debitul constant ( Kg/s ), Determinai in
funcie de timp, viteza i acceleraia vagonului n timpul ncrcrii.
Metoda I

dm
dt

dm

m0

dt

=m = mo + t

m0

- legea de variatie a

masei platformei
Din teorema de variatie a impulsului

d p
p0

Dar

d p
dt

d p = F dt

F
0

dt p - p0 = F * t m v - m0 v 0 = F *t

v 0

=0

d v
dt

Si deci :

Ft
m

m0
F

= (m0 + t)2

Metoda II.

Ft
m0 + t

F ( m0+ t )
Ft
(mo + t)


m a = F + v r

Aplicam ecuatia lui Mescerski

unde v r = - v

Deoarece viteza u de curgere a nisipului fata de un S.R.I. fix este zero.

d v

m dt

= - v = F

dv
F v

dt
m0 + t

dv
F
v
v

m dt+ t

m0 + t
m0

F
F v

si integrand

=-

ln

F
F v

ln

m0
m0 + t

Ft
m0 + t

v=

Din ecuatia platformei este

v

F t
m0 + t

Revenind in ecuatia lui Mescerski , gasim ecutia acceleratiei :

a

F v
m

Ft

F
m0 + t
m0 + t

m
( 0+ t)2

F m0

5. Un crucior ncrcat cu nisip este acionat n lungul unui plan

orizontal de o for constant

care are aceeai orientare cu vectorul

vitez. Printr - un orificiu aflat n fundul cruciorului se scurge nisip cu

debitul constant (Kg/s). Determinai acceleraia i viteza cruciorului la

momentul t, dac la momentul t 0=

0 masa era m0 i viteza nul. Se

neglijeaz frecrile.

Fr

Folosim ecuaia lui Mescerski.

( forta reactiv ) este nul deoarece

viteza relativ de curgere a nisipului fa de crucior este zero :

F =ma

Unde ecuatia de variatie a masei este :

m(t) = m0 - t
dm
dt

deoarece = -

a(t)

Rezulta

mm0
tt 0

F
m ( t )t

m'0

0,

ecuatia acceleratiei pentru

m'0 este masa nisipului.

unde

Pentru t >
a

Din

m'0

acceleratia ramane constanta

d v
dt

dt d

F
mm'0

F
m0 t

* dt

Rezulta prin integrare ecuatia vitezei caruciorului :

v

dv
v

=
ln

mFdt
0
0t

m0
m0 t

F
=

m t
0
0

F
* dt =

m0t

[
)] =
ln

Deci ecuatia vitezei pentru t

0,

m'0

] este

ln

m0
m0 t

la momentul
ln

'

m'0

viteza devine

v '

ln

m0
m0 t

'

m0
m0 m'0

'
'
dupa care ecuatia vitezei se scrie v = v + a (t - t ) =

ln

m0
m0 m

'
0

F
m0 m'0

'
(t - t ).

6. Pe un satelit aflat ntr-un spaiu lipsit de fore se depune

praf care staioneaz in cosmos cu o vitez

dm
dt

=Cv, unde M

este masa si V viteza satelitului ; C este o constant care

depinde de aria seciunii transversale strbtute. Care este
acceleraia i ce vitez capt satelitul dup un interval de timp.
Dup et timp viteza satelitului se reduce la jumtate din viteza
iniial pe care a avut-o la lansarea pe orbit ?
Consideram problema din sistemul de
referinta in care praful interstelar

este in repaus ca in figura.

Deoarece spaiul este lipsit de fore , impulsul sistemului

total satelit
praf cosmic se conserva astfel incat putem scrie :

d p
dt

dM v
dt

d v
= M dt

dm
dt

=0

Sau intrucat miscarea este unidimensionala si tinand cont ca :

dM
dt
d v

Obtinem : F

Dar C

v v

=C v
dv
dt

a=
dv
dt

=-

C
M

*t

1
v

1
v0

Cv
M

+ C v v

= M dt
2

*t

=0

d v
+ M dt

dv
dt

=0

=-

C v2
M

C v2
M

dv
v2

C
M

C v

=-

=Cv

1
v

C
dt
M

1
v0

dv
2
v v
0

C
M

*t

C
dt
M
0

v=

1
v

vv

1
1 C
+ t
v0 M

C v0 T

=M

v0 M
M +C v 0 t
v0 M
M +C v 0 t

v =

v0
2
t=T

v=

v0
2

T = C v0

v0 M
M +C v 0 T

M + C v 0 T = 2M

Este posibil s privim aceast problem i astfel,

considerind c o for de rezisten datorat prafului cosmic
acioneaz in mod constant i ncetinete satelitul. Fora de
rezisten va fi opus ( conform principiului aciunilor reciproce )
forei exercitate de ctre satelit asupra norului de praf, in timp
ce l strbate, La orice moment fora exercitat asupra norului

va fi egal cu viteza de variaie a impulsului transmis

particulelor de praf, care este :
dM

2
= C v

v dt

fr

Fora de rezisten asupra satelitului va fi deci

2
=-C v

iar acceleraia se obine din legea a Il-a a lui Newton aplicat in

mod
obisnuit
7.

fr

dv
= Ma = M dt

2
=-C v

=a=

C v 2
M

Un vehicul spaial are masa de 200 Kg i aria seciunii

trans-

2
rersale de 2 m . El se deplaseaz intr-o regiune fr un cmp

gravitaional apreciabil, printr-o atmosfer rarefiat, a crei

12
densitate este de 2. 10
Kg/m3 cu viteza iniial 7,6*103 m/s .

( Acestea ar fi valorile aproximative pentru un satelit aflat la 500

Km deasupra Pmntului ). Presupunem condiiile acestei
probleme asemntoare cu condiiile problemei precedente
adic tot gazul pe care vehiculul l ntlnete ramne fixat pe el.
a)Calculai valoarea constantei C, considernd masa gazului
primit ntr-o secund.
b) Folosind conservarea impulsului M 0 v0 = Mv, gsii ecuaia
diferenial pentru v n funcie de t i constantele
problemei.
c)Rezolvai ecuaia stabilit la pct.(b) n funcie de v i gsii
timpul necesar pentru ca satelitul s-i micoreze viteza

pn la 0,9 din viteza sa iniial.

Rezolvare :
a) Pornim de la relatia
dM
dt

= C v0

dM = C v 0 dt

Considerand dM cresterea masei satelitului in timp de la ( dt = 1 )

v v0

dM = *v = * s * v 0 dt

= ct

C v 0 dt = * s * v 0 dt

C =*s
12
3
2
C = 2. 10
Kg/ m * 2 m

dv
dt

b) a =

dv
v3

Cv
=- M

C
M 0 v0

12
= 4. 10
Kg/m

C v3
M 0 v0

Cv
Mv

=-

=-

dv
dt

=-

dt
60

dv
dt

c) Din relatia

Cv
=- M

C v0 t

t =

M0

200
12
3
91710 7,610

25107
29548,8365

v0

= M0
t=

dv
v2

Punand conditia : v = 0,9

0,9 M 0 + 0,9 C v 0 t

C v3
M 0 v0

=-

0,9

C
M

v0

0,9 C v 0 t

dt v =
M 0 v0
M 0 +C v 0 t

= 0,1 M 0

M0
9C v 0
9

s=

ani 24 ani.

2510
h
34,23600

2510
zile=
1231,224

M 0 v0
M 0 +C v 0 t

8. S se calculase fora exercitat de un lan , uniform i flexibil n

cdere asupra unei suprafee orizontale pe care cade.
Rezolvare:
Considerm c iniial lanul uniform i flexibil este suspendat vertical ca n
figura, captul liber atingnd planul orizontal. Lsndu-l liber, dup un interval
de timp scurt, lanul de lungime total 1 coboar pe o distan 5,0 poriune din
lan avnd lungimea S, cznd pe suprafaa orizontala. Conform principiului
reciproc fora cu care lanul acioneaz asupra suprafeei orizontale este egal
i de sens opus unei reaciuni exercitat de suprafaa orizontal asupra
lanului n orice moment. Reaciunea suprafeei orizontale trebuie s nving
greutatea poriunii din lan care a ajuns n repaus i s se reduc n mod
continuu la zero impulsul elementelor din lan care sosesc:
f=

m0

g + dp/dt

in care m0 g reprezinta greutatea portiunii

din lant care a ajuns in repaus.

dp este variatia impulsului elementelor

din lant care sosesc

61
Lanul fiind omogen i uniform, putem scrie

m0

= *s, n care

reprezint densitatea liniara a lanului.

Viteza de variaie a impulsului elementelor din lan care sosesc
o putem scrie :
dp
dt

ds
dt

dt
ds

dt
= * dt

dt
dt

ds
= ( dt2

n care ds este lungimea elementelor din lan care sosesc pe suprafaa

orizontal n intervalul de timp dt.

Expresia fortei devine astfel :

dt
F = gs + ( dt2

Intrucat

=(

ds
dt
2

ds
dt

= v iar conform ecuatiei lui Galilei putem scrie

= 2 gs , g fiind acceleratia lantului in cadere libera,

putem scrie :
f = gs + * 2gs = 3gs ; f = 3 gs .
Deci, in orice moment, suprafaa orizontal exercit o fora de 3 ori mai mare
dect greutatea poriunii din lan care a czut pe ea.
9. S se studieze micarea pe un plan luciu, nclinat cu unghiul a unui
corp de greutate G, asimilat cu un punct material, care este legat cu un lan de
greutate p pe unitatea de lungime, lungimea lanului n momentul iniial fiind
1.
Rezolvare
Scriem ecuaia lui Mescerski :
d v dm
m dt = F + dt ( u v )

I n care temenii corespunztori problemei noastre snt : masa variabil a punctului

M=

- Variatia masei

G+ px
g

p
dx
dm g
=
dt
dt

- Viteza absoluta

dx
dt

v=
- Viteza relative

=0

- Forta care actioneaza sistemul si il pune in miscare

F = (G + px) sin
Tinand cont de semnificatiile termenilor,ecuatia lui Mescerski se poate
scrie :
G+ px
g

= (G + px) sin -

p
g

x2

Dar
x

dv
dx
dv dx
vdv d v 2
=
=
=
dt
dt
dx
2 dx

Si deci ecuatia se mai poate scrie :

2

dv
2 dx

dv
dx

= 2g sin

G+ px
g

= (G + px) sin -

2p
G+ px

x2

dv
2 dx

Solutia acestei ecuatii este :

v2

1
2
(G+ px)

2 sin
[ 3p

g(

G+ px
3

+C]

2p

p 2
x
g
2g
G+ px

+ G+ px v

- 2g sin =0

C este o constanta de integrare si care se poate determina tinand cont

de conditiile initiale:

t=0

x=l
{v=0

C=-

C
2
(G+ pl)

2 sin
3p

=-

2 sin
3p

* g(G + pl) =

3
* g (G+ pl)

10. Sa se determine masa m(t) fi fora reactiv care produc

micarea punctului greu de mas variabil dat de ecuatiile:
2
X=a t

, y = 3t

, z = 2 gt

( a = const, g = const )

tiind c viteza de expulzare u are modulul constant i c masa

punctului are valoarea iniial m.
Rezolvare

Se raporteaza miscarea la reperul fiz 0 xyz

d v dm

m dt = F + dt u

si se proiecteaza ecuatia

pe axele 0x,0y,0z .

Fie ,, unghiurile pe care sau u le fac cu axele carteziene :

cos 2 + cos2 + cos2

=1.

Prin integrare se gasesc fara dificultate

formulele :
m(t) =
cos = -

m0
3a
A

exp( -

2
3u

, cos = -

9 ( a + g ) +1 t
2

1
A

, cos = -

3g
A

2 m0
3

2 A
t
3u

u = | u | , A =

( 3 a i + j+ 3 g k )

a
9( 2+ g 2)+1 .

11. S se determine legea de variaie a masei i reaciunea normal

n micarea uniform a punctului material cu mas variabil pe
parabola :
2
y = ax - b x , a , b

= const

tiind c viteza iniial a punctului este v0

Rezolvare

Se aplic ecuaiile m = e- ( k p

* epdt )

'

p=

+ gsin)dt

u m + ( s + gsin )u m +Q = O
n care se va lua G= O, s = v v0 , s * O i de asemenea
ds = v 0 dt =

1
v0

l+ y ' 2 , dx = 1+(a2 bx) 2

1+(a2 bx) 2 dx

SIN

y'
l+ y '2

a2 bx
1+(a2bx )2

Se obin formulele:
g
exp ( - u

m(t) = m0

sin dt
0

dx

, N = - m dt (v dx

g
v

).

12. Un punct material greu ( G = m*g ) are o mas care variaz

t
dup legea exponenial, m = m0 e
cu viteza de eliminare tangent

la traiectorie i egal cu u =

. Punctul aste aruncat din poziia 0

de pe Pmnt cu viteza v 0 care face unchiul 0 = 45 cu orizontala.

S se determine :
a) ecuaiile traiectoriei
b) btaia
c) timpul micrii
a) nlimea maxim a traiectoriei
b) comparaia cu cazul de micare al punctului de mas constant
( = 0 , k =

u
g

=0)

Rezolvare
Miscarea punctului este plana si are loc in planul determinat de v 0 si
g . fie Oxy reperul palanului miscarii,

- viteza punctului si

unghiul determinat de v cu orizontala Ox , (Oy Ox). ecuatiile miscarii, analog

cu cazul masei constante, sunt:
d (vcos)
d
=k
vcos
cos

(ecuatia hodografului miscarii)

2
v d
v 2 tgd (ecuatiile traiectoriei)
x=-1/g
,
y=1/g

t=-1/g

vd
cos
0

(formula timpului)

u
( 1/m.dm/dt=-,>0. g =k )

Integrarea ecuatiei hodografului vitezei conduce la solutia:

2

2
v cos 0
=
[
2
2
v 0 cos

2k

0
tg
+
2 4

)] = z
(z )

tg +

k1

(2 4)

1+ z
(
)
1+ z 0

dz
1 z
tg = ; d=2 1+ z
(1+ z) z

Ecuatiile parametrice ale traiectoriei si legea orara vor avea forma:

z

x=

(1+ z) z
2

3
2

dz=2a(

z0

1
2

z 0
2 k 1

1
2

k+

1
2

k+

z 0
2 k +1

1
2

k1
k1
z k +1z 0k+1
a z z 0
y= 2 ( k 1 k +1 )

t=

v0
g ( 1+ z 0 ) z

( k1)
2
0

k1
2

z
k1

k1
2
0

k+1
2

z
k +1

k+ 1
2
0

v0
(a= g (1+ z0 )2 z k1
)
0

Din conditia y=0 gasim valoarea

punctului de cadere pe Pamant.

z c (respectiv unghiul c )

care corespunde

Bataia x c , timpul miscarii pe traiectorie t c , si inaltimea maxima H

la care se ridica punctul se vor determina cu formulele:
x c =x ( z=z c ) , t c =t ( z=z c ) , H = y max = y (z=1)

se deduc din integralele de mai sus.

g

0
In cazul particular = 45 si u=

z 0=32 2=0,17157,k =1 ; lim

k 1

k1

avem formulele:

k1

z0
z
=ln
k 1
z0

2 v 20
1
x= g (1+ z )2 ( z z 0 ) + 3 (z zz 0 z 0)
0

v 20

( ln
2

y= 2 g ( 1+ z )
0

2
2
z z z 0

)
z0
2

v20
2 v0
v 20
z 0=2,27 ; c =23 ; x c =3,21 , t c =
, H=0,464
g
g
g
0

si formulele (masa constanta)

2

v
2 v 0 ~
v
~
x c = 0 ; ~t c =
; H c =0,25 0
g
g
g

13. Un avion cu motor aeroactiv, efectueaz un zbor orizontal rec- tiliniu. Se

presupune c masa iniial a avionului este egal cu atl c debitul de mas al

particulelor eliminate este egal cu debitul q de mas al particulelor captate, c
viteza relativ a particulelor expulzate este constant fi egal cu u fi c viteza

absolut a particulelor de aer captate este egal cu zero* Neglijand rezistena

aerului # s se determine viteza v(t) fi legea de micare x(t) a avionului*
Rezolvare
Se aplic ecuaia ( eliminare fi captare simultan )

unde este viteza relativ de captare* iar debitul de captare c

s-a luat egal cu cel de tlisainare

0 nav cosmic aflat pe o traiectorie deschis are mtr-un ct aflat n imediata

vecintate a suprafeei Lunii - viteza dirja- dup o" direcie perpendieul&ra
pe raza vectoare n raport cu centrul

rv

ii iar energia cinetic egal cu modulul energiei poteniale gra- ice * In

acest moment se aprinde o retoretracie ( care expulzeaz gazele de ardere n
sensul micrii navei ) n vederea trecerii navei pe o orbit circular, foarte
apropiat de suprafaa Lunii*
Sa se determine :

a) Variaia vitezei navei dup manevra indicat* te) Masa combus t ibilului
ars pentru realizarea manevrei tiind c gazele evacuate din retroraehet au vitez
u 13,3 Kfe/s.
Se neglijeaz timpul de ardere al combustibilului i se presupune ca
xaasa csibustibilului ars este mic in raport cu masa navei*

Se dau s raza lunii * 1,7.10 m i acceleraia gravitaional la suprafaa sa g. 1,7

plasat >r@una cu lanul pe un plan orizontal, astfel incit o parte OP a lanLui este rectilinie, iar partea rmas este ncolcit in jurul pune- Lui 0# Se
imprim masei M o micare n direcia de la 0 la T cu o Ltez dat i se
presupune c ulterior M se mic rectiliniu i trage sine lanul* S se
determine micarea*
Rezolvare* Aceast problem a fost pus i rezolvat n anul 1869 de ,6ayley* 11
a numit un asemenea model mecanic w problem cu impuls

continuu *
Din enunul problemei rezult ea masa K mpreun cu poriunea OP a lanului se
mic pe o dreapt orizontal care trece prin poneiul fix 0 Notm cu Ox axa care
are drept suport aceast dreapt i sensul pozitiv dat de micarea lui ?* Alegem
momentul iniial ca origine a timpului*
onsiderm lanul dat ca un fir flexibil i inexteasibil* Fie b lungimea total
a lanului,^ densitatea sa liniara, a * lungimea iniial

t 4 '

11

i ve viteza iniial
Dac nsemnm cu x abscisa cptuiii P al lanului la momentul 1 ( x este
lungimea lui OF. la momentul t ) , atunci viteza oricrui punct al poriunii OF a
lanului va fi egal cu viteza punctului P, adic v * x* Astfel micarea sistemului
mecanic dat se reduce la micarea unui punct situat la extremitatea P a lanului i
a crui mas este 13 x
a)

pentru x a,b M b | pentru x b,

f fiind o constant*
Aadar dac x[a,bj este vorba despre micarea unui punct de mas

variabila. OOndiiile iniiale, n acest caz, ent

t * 6, X ft, X v# .
(2)

Deoarece fora activ F este nul, iar viteza fa de punctul P a

particulei lanului care se pune n micare la momentul t este - x,

#cuaia ( 2*1 )se reduce la

[
f

(3) ax * - m k
Bin (1) i (3) obinem ecuaia diferenial
(4)

( M x ) x x2 * 0

(4f) ,Mx +

au

( xx ) * 0

Prin integrarea ecuaiei { 4* ), n baza condiiilor ( 2 ), rezult

(5)

( M 4-^x ) x * ( X

^a ) v# i

(6)

| (x + a ) j ( x - a ) ( X + a ) v#t

Egalitatea (5) poate fi opinat direct, folosind faptul c impulsul sistemului

format din masa M i poriunea de lan OP la momentul t este constant deoarece F 0.
Dac punem r - b n (6) , deducea momentul la care ntreg lanul intr n
micare* Dup acest moment sistemul mecanic dat are masa constant i un punct
oarecare al su se mic uniform cu viteza*
16 Un lan omogen se desfoar din ghemul Tcare se afl n repaus la marginea
V
mm** m**m
M-f
MIIWII

v<v# ,

plcii plane orizontale ( T } ) fr nici un efort i cade pe vertical datorit

greutii proprii pe planul orizontal {^)*
S se studieze micarea lanului*
Rezolvare
Considerm lanul dat ca un fir flexibil i inextensibil* Fie h distana dintre
planele (/7,) i ( U z ) $ a lungimea total a lanului i densitatea sa* Presupunem
c h <a Rotm cu P captul mobil al lanului i cu 0 punctul n care lanul
prsete n cdere placa (^)* Lum drept ax Ox verticala punctului 0 dirijat n
jos i alegem momentul iniial ca origine a timpului* Fie momentul la care lanul
atinge cu extremitatea sa P planul ( U L), tg momentul la care se termin
desfurarea lanului din ^bwaol T i t^ momentul la care ntreg lanul ajunge pe
planul ( T T Z ) *
In continuare vom considera separat urmtoarele cazuri s

1.

, 2!

i 3*.

Primul caz a fost studiat de A.Cayley n anul 1857* Problema lui ayley
reprezint din punct de vedere istoric prima problem de xaecani- cu masa
variabil* El a numit asemenea modele mecanice probleme cu cniri continue
Cazurile 2 i 3 au fost studiate de Mescerski n

anul 1904#
1 Dac nsemnm cu x abscisa captului mobil P al lanului la momentul t,
atunci viteza oricrui punct de pe poriunea OP a lanului va fl egal cu x.
Presupunem c la momentul iniial P se afl in O, deci avem urmtoarele eeniii
iniiale *
7 (l) t * O, x * O * i * O .

Pentru aflarea micrii poriunii OP din lan cu masa variabil ( cresctoare )

este suficient s cunoate micarea punctului P* fiasa punctului P la momentul t
este m *^xtiar fora care acioneaz asupra, sa are expresia F mg * ^gx. Deoarece
viteza fa de punctul P a particulei lanului care la momentul t se afl n O este
-x, rezult c ecuaia (
) conduce la
(2)

xx * gx - x2 .

Egalitatea (2) poate fi scris sub forma j-( xx ) * gx

sau

(2f) xx |~ ( xx ) gx2.
Icuaia (2f) se integreaz imediat i mpreun cu (1) d
(3)

i2 |i x

de unde obineai, dac inem seama de (1),

(4)

.2 >
x |p , t-[of tx],
Pentru x * h gsim t

Obsevaii a) Ecuaia (2) poate fi dedus i prin aplicarea teoremei sului

poriunii OP din lan#
a) Dac presupun c la momentul iniial punctul P se afl n repaus la
distana b^b de O, atunci ecuaia (2*) se nlocuiete cu
2-2 2 i
x *

b) Foimila (4) ne arat c punctul P se mic la fel ca un punct cu masa

constant, lansat din O fr vi te s i solicitat de o for coliniar cu axa Ox
i de mrime g/3.
c) Soluia (4) nu este unic, deoarece ecuaia (2) i condiiile iniiale (1#)
o

snt satisfcute i de x * 0# In legtur cu aceasta a se vedea problema 38*

2 * In acest caz, partea mobil a lanului are lungimea constant i egal cu h,
punctului Q la momentul t^[t^,t2~]t astfel incit x^[0,hj viteza ori-

iar masa egala cu Considerm micarea unui punct Q al lanului care la momentul t se afl n 0* Notm cu x abscisa
crui punct de pe partea mobil a lanului este x*
Condiiile iniiale corespunztoare acestui caz snt i (3) t
* x 0, x * 0 .
In orice moment al micrii la partea mobila din lan se ataeaz o particul cu
viteza nula i se detaeaz particul cu viteza relativ egal cu x* Mrimea
masei care se ataeaz n intervalul de timp [t^,t J este egal cu mrimea masei
care se detaeaz n acelai interval de timp, iar mrimea comun este ^ x.
Pentru studiul acestei micri vom utiliza ecuaia (2.1) proiectat pe axa Ox*
Pin cele de mai sus rezulta

Relaia (6) are aceeai form cu ecuaia de micare a unul punct material greu cu masa constant, care cade vertical i ntmpin rezis-

Bac punem n (8) x~h, deducem pentru valoarea

3# e data aceasta partea mobil a lanului are lungimea variabil,

deci i masa sa este variabil ( descresctoare ) Fie x^Q,b] distana de la

momentul t este ^(i-x) astfel incit masa care se detaeaz are viteza relativ aul i

ecuaia (6) se reduce la

capatul superior al lanului care a prsit placa (f^ ) pn la punctul 0 la

momentul t

S se studieze micarea unei nave cu reacie determinat de aeiui unea pompei A

care absoarbe apa de la pror ( partea de dinainte a navei ) ; apa trece prinr-un
cazan orizontal situat in corpul vasului fi este aruncat afar prin partea opus
Se presupune c rezistena apei fa de micarea navei este proporionala cu
ptratul vitezei, iar viteza iniial a navei este nul*
Rezolvare

0 nav de acest tip constituie un sistem mecanic cu masa constantdeoarece este

absorbit tot atta cantitate de ap et este evacuat* In cazul de fa avem o
micare rectilinie*Dum axa Ox al crei versor? este orientat n sensul micrii
navei* Dac notm cu x abscisa
unui punct al navei la momentul t* atunci viteza oricrui punct al na . ^ % * *
vel este V * X 1

* Rutem alege punctul 0 astfel incit condiiile ini

ial ale acestei probleme s fie

(l)

t * 0, x * 0, x * 0 .

Pie u^ | viteza relativ a particulelor de ap care intr n canal fi u2 viteza

relativ a particulelor evacuate* Presupun c i sini de forma ( 2 ,

) deci

avem :
ut

- u^ i,> uj^ * const^O, k 1,2 ,

Kotm cuf masa care trece prin orificiul de intrare n canal in

unitate de timp, pentru o vitez egal cu unitatea i cu f raportul
dintre aria seciunii de intrare in canal i aria seciunii! de ieire*
Rezulta c aria de ap absorbit n canal in intervalul de timp [0,t^ i
masa de. ap evacuat in acelai interval de timp au, respectiv,

(2
)

Ude masa a apei evacuat din canal in unitate de timp am conside- mt-o negativ*
Dac nsemnm prin m masa navei i a apei din canal i prin mari- lea
rezistenei apei pentru o vitez egal cu unitatea, atunci ecuaia klM )
conduce la

Bia ecuaia (6) rosul ta ca pentru ca viteza navei e nu se micorase este

necesar ca (T y 1 adic aria oriflaiului de intrare n canal trebuie s fie mai
mare dect aria orifioiului de ieire Atunci vom avea i * 1 ^ u2#
In continuare presupune i punem pentru prescurtare

Face observaia c ecuaia (7) i condiiile iniiale (l) din caul de fa

snt de aceeai forma cu ecuaia ($) i condiiile iniiale

(5) de la problema 16 Ma urmare avem $

Deoarece atunci end t este da l a

O la

+ c>o

, funcia th( qy*tu^t )

crete de la 0 la 1 din (8) deducem c viteza navei v,

Aadar viteza navei tinde asimptotic la S * Pentru q < O viteza avei nu poate
deveni niciodat egal cu iar dac q>*j viteza navei devine egal cu u, la momentul

Egalitatea (10) ne arat c timpul necesar pentru ca nava s obin viteza u^

determinat de lucrul pompei este invers proporional cu rimea acestei viteze
Spaiul parcurs de nav n intervalul de timp Ottjl este

Observaie s Baca presupunem c viteza iniial a navei este \ J 0 atunci n

locul ecuaiilor (8) i (1) avem, respectiv,

In caul unui crucior care se mic pe ine, se poate utiliza drept frn un
lan, care este ncolcit pe pmnt i are un capt fixatt prin intermediul unui
crlig, de crucior# Presupunem c acest sistem mecanic coboar pe linia de cea mai
mare pant a unui plan nclinat cu unghiul x fa de orizontal} n timpul micrii
lanul se trte pe pmnt i dac lanul este suficient de lung, dup un timp
cruciorul se oprete#
3 se afle n ce caz are loc oprirea i distana la care se produce ea#
Rezolvare

Aceast problema a fost resolvat de 2#V#Mescerski n anul 1904 Presupunem c

micarea cruciorului pe ine este fr frecare i notm cu n coeficientul de
frecare a lanului pe pmnt# Lum masa unitii de lungime a lanului ca unitate
de mas i nsemnm prin masa cruciorului*
Fie O punctul n jurul cruia este ncolcit lanul i Ox axa pe care se
deplaseaz cruciorul orientat n sensul micrii Sistemul format din crucior i
poriunea de lan n micare l considerm ca un punct cu masa variabil

m m# fac
unde x reprezint lungimea poriunii de lan n micare Presupunem c

aceasta lungime este mai mic dect lungimea total a lanului*

Masa m, care este obligat s se mite pe axa Qx, reprezint un punct cu mas
variabil supus la legturi cu frecare* I^*in unaare introduc am n momentul
secund al ecuaiei ( 2-4 ) o for de legtur necunoscut L i aplicm legile lui
Coulomb asupra frecrii* Astfel micarea lui m este dat de

(2)

mv - mg1 + ku*- 2

T, - flf ,

- 0

unde coeficientul de frecare este nul pentru masa m# i egal cu n pentru masa x a
poriunii mobile de lan*

"

Saca proiectm ecuaia vectorial (2) pe axa Ox i pe axa perpendicular pe Ox,

coninut n planul vertical l l u i O x i care face cu g un unghi obtus, gsim

Din cele de mai sus rezult

aa nct din (3) deducem ecuaia de micare

Deoarece avem

ecuaiile (1) i (4) conduc la

Egalitatea (5) reprezint o ecuaie diferenial liniar de ordinul I

* 2 '* cu funcia necunoscut x i variabila independent x*

unde k * tg x, iar v# este valoarea lui x pentru x * 0*

Cu ajutorul relaiei (6) puteai vedea n ce caz este posibil oprirea
cruciorului i putem afla distana la care are loc aceasta*
Bac punem x * 0 n (d) atunci gsim ecuaia pe care o verific distana x la
care se oprete cruciorul*

In cazul k^n toi coeficienii ecuaiei (7) snt pozitivi $ pri urmare, aceast
ecuaie iau are nici o rdcin pozitiv* Pentru k4n ecuaia (7) are o rdcin
pozitiv* Astfel, dac lungimea lanului este suficient de mare, condiia necesar
i suficient pentru oprirea cruciorului este ca tangenta unghiului de nclinare
a drumului fa de orizontal s fie mai mic dect coeficienii! de frecare*
Rdcina pozitiv a ecuaiei (7) se poate separa cu ajutorul irului lui Rolle*
Bup cum se poate vedea uor, zerourlle funciei f f x ) snt

0um f(0)^ 0, rezult c ecuaia (7) are o singur rdcina pozitiv, pe care o
notm cu h i avem