Paralizia faciala

Cauze congenitale
Trauma din timpul nasterii naturale
Paralizia nervului facial datorita traumei in timpul nasterii reprezinta pierderea contrulului muschilor
fetei datorita presiunii pe un anumit nerv inainte de nastere sau in timpul acesteia.
Paralizia faciala poate fi cauzata de complicatiile din timpul nasterii cum ar fi un fat mare, o
pozitionare pelviana sau un travaliu prelungit. Interventia necesita cateodata si folosirea forcepsului

pentru o nastere in siguranta.

In acest context, nervul facial este supus unei intinderi ce l-ar putea leza. Aproximativ 90%
dintre copii isi recupereaza complet nervul facial insa in rare cazuri acesta nu se mai reface si se
instaleaza paralizia muschilor fetei.

Cea mai evidenta manifestare a paraliziei determinate de traumatisme obstetricale apare in

partea inferioara a nervului facial, la nivelul gurii. Paralizia musculara devine vizibila atunci cand
bebelusul plange.

Tratamentul implica terapie in cazul bebelusilor cu paralizie permanenta, insa afectiunea are mari sanse
de a disparea de una singura.

Sindromul Moebius

Este o afeciune neurologic rar cunoscuta si sub numele de "boala lipsei zmbetului". Se manifesta

inca de la nastere, chiar daca uneori este recunoscuta abia mai tarziu. Se estimeaza ca sunt, in medie,
intre 2 si 20 de cauzir de sindrom Moebius la un milion de nasteri.
Sindromul Moebius se caracterizeaza printr-o tulburare de dezvoltare a nucleilor nervilor cranieni, in
timpul dezvoltarii prenatale. Intreruperea sau pierderea temporara a fluxului de sange (ischemia) la
nivelul creierului in viata intrauterina, poate conduce la aparitia acestei tulburari la fat, iar cei mai
afectati nervi sunt perechile 6 (abducens) si 7 (facial).
Printre principalele simptome ale sindromului Moebius, care ajuta la diagnosticarea conditiei medicale,
se numara:
absenta expresiei faciale;
incapacitate de a zambi;
dificultati de hranire (probleme de mestecare si inghitire);
tulburari de vorbire;
nu pot misca ochii lateral;

cateodata pot lipsi degete;

Desi copilul diagnosticat cu sindrom Moebius nu se poate vindeca in totalitate, multe dintre simptome
pot fi tinute sub control si chiar corectate, cu terapii adecvate sau prin itnerventii chirugicale: logopedie
(pentru imbunatatirea abilitatilor de a vorbi);
interventie chirurgicala pentru corectarea strabismului si a diformitatilor membrelor si ale maxilarului;
chirurgire plastica reparatorie - pentru corectarea diformitatilor la nivelul fetei