Sunteți pe pagina 1din 3

Politica externa a Romaniei in perioada comunismului

Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a insemnat pentru Romania intrarea in sfera de
dominatie a URSS, intreaga evolutie politica interna si exrerna, fiind dictate de Moscova.
Fidelitatea dovedita de Gheorghe Gheorghiu Dej in aceasta problema va constitui insa
una din premizele propunerii de retragere a trupelor sovietice de pe teritoriul Romaniei. Desi
intial cerera lui Dej a fost respinsa, in cele din urma Kremlinul a considerat ca Romania
constituie una din cele mai sigure tari din blocul socialist, neavand granita comuna cu niciunul
din statele occidentale. De asemenea, liderul de la Bucuresti isi dovedise supunerea fata de
Moscova cu ocazia evenimentelor din Ungaria. Astfel, in urma reuniunii Comitetului Politic
Consultativ al astatelor membre ale Tratatului de laVarsovia, ce a avut loc in zilele de 20-24 mai
1958, Hrusciov anuta oficial decizia retragerii trupelor societice din Romania.
Dupa 1964, in timp ce celelalte state socialiste europene urmau intru totul linia Moscovei,
Romania promova o politica de extindere a relatiilor de cooperare cu lumea occidentala.
Politica externa a Romaniei avea la baza patru principii formulate inca din aprilie 1964,
care se bucurau de o larga recunoastere internationala: egalitate in drepturi, neamestecul in
treburi interne, integritate teritoriala si suveranitate nationala, avantajul reciproc.
De asemenea, polemicile starnite intre Partidul Comunist al Uniunii Sovietice si Partidul
Comunist Chinez, au adus in atentia tuturor, eliberarea Romaniei de sub tutela Uniunii Sovietice,
in contextul in care liderul roman sustinea China. Sustinerea Chinei de catre Gheorghe
Gheorghiu Dej nu era determinata, de diferente ideologice, ci din dorinta de a se mentine la
putere, in contextul propunerii destalinizarii lansate de Hrusciov inca din 1956. Afirmarea
principiilor amintite anterior a adus numeroase beneficii pe plan extern. In 1964 Romania incheie
conventii pentru ridicarea reprezentantelor diplomatice la nivel de ambasada cu Suedia, Italia,
Japonia, SUA, Norvegia.
Dupa venirea lui Ceausescu la putere, linia relatiilor externe isi continua fluxul. Relatiile cu
Occidentul continua sa infloreasca. In 1967 s-au stabilit relatii cu Germania Federala, iar
Romania a fost singura tara din cadrul blocului comunist care a mentinut relatiile diplomatice cu
Izraelul si dupa razboiul de sase zile. Data de 19 septembrie 1967 marcheaza un alt succes al
diplomatiei romanesti: Corneliu Manescu, ministrul de externe de la acea vreme, este ales
presedinte al celei de XXII-a sesiuni a Adunarii Generale a ONU, fiind primul diplomat dintr-o
tara socialista care ocupa o functie de o asemenea importanta. In mai, anul urmator, Charles de
Gaulle vizita Romania, fiind prima oara cand un presedinte francez ajungea in tara noastra.
Anul 1968 avea insa sa fie faimos prin prisma altor evenimente: este vorba de ceea ce s-a
nimit primavara de la Praga. URSS si aliatii sai decid sa invadeze Cehoslovacia, insa dintre
tatile semnatare ale Tratatului de la Varsovia, Romania este singura care refuza sa participe.
Opozant al influentelor sovietice, Nicolae Ceausescu a tinut o celebra cuvantare la Bucuresti in
care a condamnat actiunea Moscovei socotind-o drept amestec in treburile interne ale altui stat.
El a mai spus ca Sub nici un motiv, in nici un caz si sub nici o forma, Organizatia Tratatului de
la Varsovia poate fi folosita sau invocata pentru actiuni militare impotriva unei tari socialiste.
Gestul sau a fost cel care i-a adus popularitate, atat in tara cat si in exteriorul acesteia, fiind vazut

ca un copil rebel al lagarului sovietic. Au urmat o serie de contacte cu diferiti lideri occidentali.
In aprilie, Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu viziteaza Turcia, ambele parti declarandu-se in
favoarea dezvoltarii unor raporturi de buna vecinatate intre statele din Balcanil. Tot in aprilie
sosec in Romania primul ministru al Suediei, Tage Erlander, presedintele Confederatiei Elvetine,
Willy Spuhler urmati apoi de presedintele austriei Franz Jonas si al Finlandei, Urho Kekkonen.
La 23 august 1969 un presedinte american vizita pentru prima data Romania, adica o tara
sovietica. Este de asemenea o perioada de intarire a relatiilor cu Iugoslavia. In octombrie 1970,
Nicolae Ceausescu si Elena viziteaza Canada, Irlanda si SUA. Trebuie mentionat faptul ca
aceasta apropiere de Romania a tuturor liderilor occidentari a fost realizata gandindu-se ca
Ceausescu poate fi determinat sa implementeze masuri democratice in tara noastra si, totodata, sa
slabeasca contactul dintre aceasta si Uniunea Sovietica. Se spera asadar ca se va face o bresa in
lagarul socialist. Acesta relatie stransa cu occidentul a adus Romaniei nu numai un plus de
prestigiu dar si numeroase beneficii economice.
Din 1968, toate succesele de pe plan international au fost puse pe seama lui Nicolae
Ceausescu, acesta fiind momentul in care a inceput sa se creeze cultul personalitatii care a fost
intersificat odata cu vizita acestuia in China si Coreea de Nord cand s-a inspirat si mai mult din
ideologia celor doi lideri, Mao Ze Dond si Kim Ir Sen. In 1971, ca urmare a acestor vizitelor si a
inspiratiei adoptate din ideologia celor doi, politica interna a tarii sufera o schimbare profunda
datorita implementarii modelul asiatic. Cu toate acestea, politica externa continua sa fie una de
succes.
La 27 noiembrie 1972, Adunarea Generala a ONU adopta in unanimitate rezolutia
propusa de RO intitutala: Cresterea rolului ONU in mentinerea si intarirea pacii si securitatii
internationale, in dezvoltarea colaborarii intre toate natiunile, in promovarea normelor
dreptului international in relatiile dintre state. In decembrie 1973, Nicolae si Elena viziteaza
SUA avand convorbiri oficiale cu Richard Nixon. Acum se semneaza la New York Acordul de
Cooperare Economica intre diferite intreprinderi romane de comert exterior si corporatiile
General Electric, ITT si Singer. De asemenea, la 2 aprilie Romania primeste clauza natiunii cele
mai favorizare.
Bucurestiul a fost, efectiv, un centru al diplomatiei mondiale. Romania a adus o
contributie deosebita la negocierea si definitivarea Actului final al Conferintei pentru Securitate
si Cooperare in Europa (Helsinki 75), la incheierea acordului de pace intre Israel si Egipt (Camp
David- SUA 78) la stabilirea relatiilor diplomatice dintre China si SUA (79).
Inceputul anilor 80 vin o schimbare pe plan extern: SUA se remarca ca cea mai mare
putere a lumii, in timp ce Uniunea Sovietica intrase intr-o perioada de stagnare. Consecintele sau resimtit si asupra Romaniei. Marile puteri s-au folosit de canalul Bucuresti atat timp cat
comunicarea directa intre ele era blocata, iar razboiul rece continua sa domine viata
internationala. Atunci cand raportul de forte s-a schimbat serviciile Bucurestiului nu au mai
prezentat un interes deosebit, astfel ca si situatia Romaniei a cunoscut un rapid proces de
deteriorare pe arena mondiala.
Cu toate acestea, vizitele cuplului Ceausescu in strainatate sunt fara precedent in istoria
tarii, chiar si in a tarilor vecine. In 1982 au fost efectuate 12 vizite din care 4 doar in noiembrie.

Toate calatoriile intreprinse, desigur pe cheltuiala statului au fost intreprinse in contextul in care
starea economica a populatiei era mult mai mult decat precara, iar contactul pupulatiei cu tarile
din vest era inexistent.
Deceniul al 9 lea a adus nu numai agravarea situatiei economice a Romaniei dar si
deteriorarea relatiilor externe. Treptat, portile occidentului se inchid, Romania fiind vizitata doar
de conducatori de stat din tarile africane, asiatice sau din America Latina. Practic, nu mai sunt
deloc vizite ale reprezentantilor statelor occidentale.
Dupa ce presedintele american Jimmy Carter lanseaza o puternica campanie in tarile
socialiste pentru resprectarea drepturilor cetatenilor, la 28 februarie 1988, guvernul roman anunta
ca renunta la clauza natiunii cele mai favorizate in relatiile economice cu SUA. Motivul acestei
renuntari era amendamentul Jackson-Vanik, care prevedea examinarea anuala a conditiilor
impuse de tratat, mai ales cele referitoare la drepturile omnului, care erau incalcate fregvent in
Romania.
Treptat, regimul de la Bucuresti incepe sa fie izolat chiar si de tarile din lagarul socialist.
Se va ajunge la situatia ca , in 89 cand in Comisia Natiunilor Unite s-a cerut sa fie adoptata o
rezolutie indreptata impotriva incalcarii drepturilor si libertatilor incalcate in Romania,
Republica Populara Ungara sa voteze pentru, iar Republica Democrata Germana si Republica
Populara Bulgara sa se abtina.
Pana si relatiile cu liderul de la Moscova s-au racit. Regimul de la Bucuresti devenea tot
mai inchistat pe masura ce tarile lagarului comunist incepeau sa se reformeze si sa deschida
portile spre lume. In aprilie 89, Nicolae Ceausescu anunta ca datoriile erau platite, ambitia lui
aducand tara intr-o stare de saracie fara precedent.
Ultima intalnire dintre Nicolae Ceausescu si Mihail Gorbaciov a avurt loc in decembrie
89, la Moscova, in cadrul reuniunii la nivel inalt a tarilor membre ale tratatului de la Varsovia.
Aici disensiunile dintre cei doi lideri ating un punct culminant, Gorbaciov cerand imperios
imbunatarirea nivelului de trai al populatiei si respectarea drepturilor omului. Era oricum prea
tarziu: in aceeasi luna, in rom acea sa izbucneasca revolutia.
Dupa cums e poate vedea, perioada 47- 89 este una deosebit de complexa, liderii
comunisti de la Bucuresti jucand fie rolul de subordonati ai Moscovei, fie pozand in campioni ai
suveranitatii nationale, rel ce le-a adus un prestigiu sporit si numeroase avantaje economice. Din
pacate insa, politica externa nu reflecta starea interioara a tarii.